Energia riurilor. ˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚˚ Multe milenii, slujeste omului energia apei curgatoare. Rezervele acetui tip de energie, pe Pamint, sint intr-un numar colosal. Nu in zadar unii savanti considera, ca planeta noastra ar fi trebuit numita nu Pamint, dar Apa, deoarece trei patrimi din suprafata planetei sint acoperite de apa. Un mare acumulator de energie este Oceanul Planetar, inghitind oparte a energiei ce vine de la Soare. Aici sint valuri mari, se intimpla fluxuri si refluxuri, apar curente oceanice. Se nasc riuri mari, ce duc mase mari de apa in mari si oceane. Clar, ca omenirea in cautare de energie nu putea sa treca pe linga aceste enorme resurse de energie. Intii oamenii s-au invatat sa folosesca energia riurilor. Iar cind a inceput secolul de aur al energiei electrice, s-a revolutionat roata de apa, adevarat, ca in alta forma – turbina de apa. Generatoarele electrice, producatoare de energie, aveau nevoie sa fie rotite, acest lucru usor putea fi efectuat de apa, cu atit mai mult ca experienta in acest domeniu exista. Se poate considera ca hidroenergetica moderna s-a nascut in 1891. Atuurile hidroenergeticii sint evidente: innoirea rezervelor de energie de insasi natura, exploatarea simpla, nepoluarea mediului inconjurator. Chiar si experienta in constructie si exploatare a rotii de apa va fi de mare ajutor hidroenergeticilor. Insa constructia unui dig pentru o centrala hidroelectrica mare a devenit o problema mult mai greu de realizat, decit constructia un dig pentru o roata de apa mica. Pentru a pune in functiune hidroturbinele puternice, trebuie de adunat intr-o parte a digului o mare cantitate de apa. Pentru constructia acestui dig este nevoie de atita material incit volumul piramidelor egiptene in comparatie el ar parea foarte mic. Deaceea in secolul XX au fost construite doar citeva centale hidroelectrice. In Rusia sint cele mai mari hidrocentrale din lume, ele produc practic oceane intrgi de energie, si au devenit centre, in jurul carora s-au construit complexe industriale mari. Insa oamenilor le slujeste doar o mica parte din potentialul hidroenergetic al Pamintului. Anual curente gigante de apa, formate de la ploi si de la topirea zapezilor, se scurg in mari nefolosite. Daca ar fi posibil sa fie retinute cu ajutorul digurilor civilizatia umana ar fi primit rezeve colosale de energie.
