Ciclonii tropicali
Sunt cicloni tropicali ai regiunilor intertropicale,adica depresiuni barice tropicale in care deplasarea aerului aflat in miscare depaseste 17m/s sau 61 km/h. Daca viteza vantului depaseste 32 m/s sau 115 km/h, se spune ca este vorba de un uragan.
Cea mai mare parte a autorilor si publicatiilor, care se ocupa de problema catastrofelor naturale ce afecteaza omenirea, este de acord ca ciclonii tropicali pot provoca mai multi morti si mai multe distrugeri decat aproape oroce alta dintre numeroasele forte ale naturii. Tocmai de aceea cercatarilor privitoare la geneza si evolutia ciclonilor tropicali li se acorda o atentie deosebita in numeroase tari, cu precadere in cele afectate de aceste fenomene extrem de violente si daunatoare.
Pentru formarea ciclonilor tropicali sunt necesare cinci conditii si anume:
suprafete oceanice vaste, cu temperaturi ridicate (26.5 C) deasupra carora aerul este cald si umed;
valori suficient de mari ale fortei Coriolis, pentru a determina miscarea turbionara a aerului;
lipsa unei componente verticale slabe in centrul de baza;
preexistenta unei perturbatii tropicale ce actioneaza ca sursa a viitorului ciclon;
scurgerea aerului pe suprafata perturbatiei.
Energia necesara formarii si dezvoltarii ciclonilor in general, se datoreaza neomagenitatii temperaturii maselor de aer care genereaza gradientii barici orizontali. In cazut ciclonilor tropicali, sursa principala de energie cinetica o constituie insa instabilitatea verticala deosebit de mare la latitudinile respective. Totodata, sursa de energie necesara mentinerii acestor cicloni este caldura latenta de evaporare,eliberata prin condensarea unor cantitati imense de vapori de apa.
Ciclonii tropicali numiti si taifuniri, hurricane sau uragane, se formeaza numai deasupra marilor si oceanelor. Structura lor este simetrica, fronturile atmosferice lipsind cu desavarsire. Comprativ cu ciclonii sau depresiunile barice din zonele temperate, care acopera portiuni vaste ale suprafetei terestre, ciclonii tropicali sunt mai mici. Zona circulara in interiorul careia viteza vantului depaseste 17 m/s, are un diametru mediu de 500-700 km. Vanturile sufla cu viteze de 250 km/h, ceea ce le confera o putere distructiva exceptionala.
Spre deosebire de ciclonii de la latitudini medii, in partea centrala a ciclonilor tropicali complet dezvoltati, se formeaza un nucleu cald cu miscari descendente care determina disiparea norilor si inseninarea. Acesta este numit "ochiul ciclonului". El are diametrul de 20-50 km (dar si de 150 km uneori) si temperaturi care,in straturile mijlocii , sunt cu 10-18 C mai ridicate decat ale aerului din jur. "Ochiul ciclonului" este inconjurat de "zidul" circular al sistemului noros care se inalta, asemenea unui amfiteatru gigantic, pana al nivelul tropopauzei tropicale (17 km). Caracterizat prin calm si senin, el pare a se datora fortei centrifuge,gandientului baric orizontal care determina deplasarea aerului spre punctul central de presiune minima. Diametrul este mai mic la suprafata terestra unde viteza vantului are valori mai reduse si se evazeaza spre inaltime o data cu crestera vitezei vantului si implicit a fortei centrifuge. Benzile de nori cumuliformi, formati din picaturi de apa se rotesc in spirala atingand diametre de 300 km, iar umbrela norilor de gheata, de deasupra, se intinde pana la 600-800 km de centrul ciclonului. Regiunea ocupata de nori a ciclonului tropical, mult mai vasta decat "ochiul" de senin si calm atmosferic, este caracterizata prin vanturi violente, ploi torentiale, miscari verticale intense si o turbulenta considerabila.
La trecerea "ochiului" ciclonului pe deasupra unui punct oarecare se produce o slabire accesntuata a vitezei vantului, care poate atinge chiar calm total. Aceasta nu este insa decat o faza temporara, dupa care vantul va sufla din nou cu violenta, dar din sens opus. Necunoasterea acestei caracteristici a ciclonilor tropicali ii face uneori pe locuitorii zonelor afectate de aceste fenomene periculoase, sa considere intervalul de calm drept sfarsitul furtunii. Ca urmare, ei isi parasesc adaposturile, expunandu-se unor grave primejdii. Chiar daca pare neverosimil, aceasta este o eroare care a provocat pierderea multor vietii omenesti.
Am aratat anterior ca, in afara energiei indispensabile, ciclonii tropicali pot lua nastere numai daca sunt indeplinite si alte cateva conditii de ordin dinamic si termodinamic. Nu se cunoaste insa cu precizie modul cum actioneaza unii asupra altora factorii care concura la formarea ciclonilor.
Cand ciclonii tropicali patrund deasupra uscatului, miscarile ascendente din cuprinsul lor se intensifica sub influenta frecarii cu relieful terestru, declansand apoi ploi catasrofale simultane. Pe masura inaintarii in interiorul regiunilor continentale,sursa de energie constituita din caldra latenta de avaporare se diminueaza, vanturile si turbulenta se reduc in intensitate,dar ploile pot continua multa vreme.
In medie anuala, pe suprafata terestra, se produc 50-60 de cicloni tropicali cu dezvolatae completa din care aproape 75% in emisfera nordica. Ei se concentreaza in cel putin sase regiuni distincte cu frecvente medii anuale variabile si cu perioade de producere diferite.
I. Regiunea care cuprinde sudul si mai ales sud-vestul partii de nord a Oceanului Atlantic(7.3 cicloni pe an). In cuprinsul ei se disting cinci subregiuni cu caracteristici proprii:
a) Subregiunea Insulelor Capului Verde in care ciclonii se dezvolta pe parcursul lunilor august si septembrie;
b) Subregiunea cuprinzand estul si nordul Indiilor de Vest, Peninsula Florida si coasta de sud-est a S.U.A cu cicloni din iunie pana in octombrie;
c) Subregiunea nordului Marii Caraibilor, cu cicloni mai ales in iunie si octombrie;
d) Subregiunea sud-vestului Marii Caraibilor, cu cicloni mai ales in iunie si octombrie;
e) Subregiunea Golfului Mexic, cu cicloni din iunie pana in octombrie;
II. Subregiunea Pacificului de Nord din largul coastelor vestice ale Mexicului(5.7 cicloni pe an), cu hirricane in perioada iunie-noiembrie.
III. Regiunea sud-vestica a Pacificului de Nord, in special Marea Chinei, Insulele Filipine si sudul Japoniei(21.1 cicloni pe an), cu taifunuri mai ales din mai pana in decembrie.
IV. Regiunea nordica a Oceanului Indian, cu doua subregiuni distincte:
a) Subregiunea Golfului Bengal,cu 6 cicloni pe an, dezvoltati in perioada aprilie-decembrie;
b) Subregiunea Marii Arabiei, cu 1.5 cicloni pe an, produsi in perioada septembrie-decembrie.
V. Regiunea sudica a Oceanului Indian, cu o singura subregiune mai bine conturata:
a) Subregiunea cuprinsa intre tarmurile estice ale Insulei Madagascar si 90 longitudine estica, cu 0.9 cicloni pe an, in perioada noiembrie-aprilie.
VI. Regiunea Pacificului de Sud, situata intre coastele estice ale Australiei si meridianul de 140 longitudine vestica,cu cicloni in perioada decembrie-aprilie.
