Egiptul se afla
in partea nord-estica a continentului african, pe tarmurile a doua mari. In
partea de nord, Egiptul este scaldat de Marea Mediterana si in partea de est,
de Marea Rosie. Egiptul se invecineaza la vest cu Libia, la sud cu Sudan si la
nord-est cu Israel. Intre desert si tarmul muntos al Marii Rosii, intregul
teritoriu este strabatut de fluviul Nil.
Egiptul este republica, denumirea oficiala fiind Republica Araba Egipt. Presedintele Husni Mubarak sta in fruntea Ministerului Apararii si este comandantul suprem al fortelor armate.
Pentru intrarea in Egipt este nevoie de un pasaport
valabil minimum 6 luni si o viza turistica. Viza se poate obtine individual la
Consulatul General al Egiptului la Bucuresti sau prin intermediul agentiei
Kartago Tours. In vederea rezolvarii formalitatilor de obtinere a vizei prin
agentia noastra, odata cu achitarea avansului, la 
inscriere, trebuie
prezentat pasaportul, o copie xerox si suma necesara pentru taxa de viza.
Aceste documente trebuie prezentate agentiei cu cel putin 14 zile lucratoare
inainte de plecare. In acest caz, problema vizei va fi solutionata de delegatul
firmei, la sosirea pe aeroportul din Hurghada.
Moneda oficiala in Egipt este lira egipteana (LE), subdiviziunea este piastrul (PST), 1 LE = 100 PST. Importul si exportul lirei egiptene nu sunt permise. In Egipt se poate aduce orice valuta liber convertibila. Banii se pot schimba la hotel, la oficii de schimb valutar sau in banci, fara plata comisionului. Cartile de credit internationale pot fi utilizate la hoteluri si in multe magazine. Nu se pot folosi insa pe vapoarele de agrement, unde se plateste doar in numerar. Bancile sunt deschise in zilele: luni - vineri, intre orele 8:30 - 14:00.
Vaccinarea nu este obligatorie si nici nu este necesara la intrarea in Egipt. Informatii de specialitate actualizate puteti primi la orice statie de igiena regionala. Asistenta medicala in Egipt este de multe ori foarte complicata, de aceea nu uitati sa va luati cu dvs. medicamentele pe care le folositi in mod curent. De asemenea, puneti in bagajul dvs. medicamente impotriva insolatiei, problemelor digestive si mai cu seama impotriva racelii, care reprezinta cazurile cele mai frecvente, datorita marilor oscilatii de temperatura.
Cumparaturile pot fi facute in bazar, unde preturile sunt libere, cu posibilitatea de a negocia, sau in magazine si supermarket-uri, unde preturile sunt fixe. Micile magazine cu suveniruri, cu vederi, cu alimente, se deschid in jurul orei 9:00 si se inchid seara tarziu. Unii comercianti, foarte amabili si deseori exagerat de insistenti, isi prezinta marfa laudand-o si argumenteaza demonstrand practic calitatile acesteia. Fiti atenti mai cu seama la cumpararea aurului si a papirusului!
In tarile arabe, se obisnuieste sa se ofere bacsis pentru serviciile acordate. Bacsisul reprezinta in Egipt una din sursele de venit, de aceea vi se va solicita foarte frecvent. Pentru a se evita discutiile inutile si permanente, reprezentantul nostru va incasa de la fiecare participant o suma de 20-36 $ pe care o va imparti personalului hotelier, de pe vas, chelnerilor si soferilor.
Egiptul este un rai al fotografilor, dar sunt valabile aici unele prevederi scrise si nescrise:
-fotografierea obiectivelor militare, a podurilor, a porturilor este strict interzisa
-in majoritatea bisericilor (moscheelor), a colectiilor si muzeelor, fotografierea si filmarea este permisa numai dupa achitarea unei sume si fara folosirea blitz-urilor
-daca doriti sa fotografiati populatia locala, este mai bine sa-i rugati in prealabil sa accepte acest lucru
- cartierele marginase si sarace, precum si cersetorii, nu ar trebui fotografiate. Acestia din urma ar putea sa se simta jigniti si ar putea avea reactii nedorite
De la Herodot incoace, s-au scris nenumarate carti despre Egipt. Intr-o viata de om, e imposibil sa le citesti pe toate. Cu toate acestea, Egiptul continua sa fie un loc fascinant si misterios. Istoria in cifre spune ca civilizatia egipteana este prima civilizatie cunoscuta
Memphis si Sakara, Platoul marilor Piramide si a enigmaticului Sfinx, templele construite, de-a lungul Nilului, intre Abydos si Abu Simbel, Valea Regilor si a Rginelor sunt doar citeva destinatii ale civilizatiei faraonice, dintr-o enumerare de citeva pagini.
Din Cairo la Hurghada transferul se face cu autocare
climatizate. Distanta de 440 km este parcursa in 6 - 7 ore, cu cateva opriri de
o jumatate de ora. Drumul de cca 280 km de la Hurghada la Luxor dureaza in
medie 4 ore, cu o oprire de o jumatate de ora. De la Luxor la Aswan, drumul de
240 km se parcurge in aproximativ 3,5 ore. Manastirile din secolele IV-VI, din desertul de vest
si de est, Manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai, bisericile ce amintesc de
fuga Familiei Sfinte in Egipt, sunt alte locuri importante din istoria
Egiptului si a crestinismului.
Arhitectura islamica, concentrata in moschei, palate, scoli, mausoleuri sau bai publice, completeaza zestrea de monumente a unei tari ce se poate fi comparata cu un muzeu urias deschis de-a lungul Nilului
Daca doriti sa vizitati Egiptul sa luati cu dvs imbracaminte usoara, sport, incaltaminte comoda, de calitate, ceva de pus pe cap si ochelari de soare. Noaptea temperatura scade considerabil, asa ca este bine sa luati cu dvs si un pulovar sau hanorac. Nu amestecati intre ele diferitele mancaruri picante si greu digerabile. Nu beti apa de la chiuveta si de la hidranti si nu spalati fructele cu aceasta apa.
Una dintre cele mai renumite statiuni din Egipt, este situata pe malul
Marii Rosii, la 500 km de Cairo. Marea cristalina este aici marginita de plaje
acoperite cu nisip fin. In unele locuri patrund in mare recifuri de coral, a
caror frumusete subacvatica ii incanta pe iubitorii de scufundari. Hurghada
asigura conditii ideale pentru baie si diferite sporturi nautice, datorita
climei placute si a faptului ca temperatura apei rar coboara sub 22°C. Nilul este
el insusi un personaj omniprezent, caci fara el n-ar fi fost posibile toate
enumerarile de maisus si n-ar fi posibile nici faimoasele croaziere si nici
romanticele plimbari cu felucEgiptul
nu este o destinatie oarecare, este
Egiptul este destinatia
celor care vor sa stie, sa vada si sa cunoasca personal inceputurile primei
civilizatii umane, uluitoare si enigmatica.
Faraonii, grecii, romanii, arabii, turcii si
englezii au domnit in Egipt, iar Egiptul modern este un amalgam al acestor
mosteniri cu influente islamice, dar si cu ceea ce a reprezentat secolul 20.
Casutele din paianta stau alaturi de ruinele faraonice, inconjurate de cladiri
din beton, otel si sticla. Beduinii traiesc in corturi din piei de capra, iar
fermierii inca mai lucreaza pamantul cu unelte arhaice asemenea inaintasilor
lor. Unii orasenii sunt imbracati in vesminte lungi, altii in Levis si Reeboks,
iar traficul auto intra in competitie cu carutele trase de magari si turmele de
capre. Nicaieri in lume, aceste imagini contrastante nu sunt atat de izbitoare
ca la Cairo, un oras imens, ticsit de oameni, plin de suntele claxoanelor,
ghetourilor si strigatele muezinilor ce cheama credinciosii la rugaciune. Dar
sa nu iti imaginezi ca Egiptul este un regat al haosului si al galagiei. Este
si un lung si tacut drum al caravanelor de camile prin desert sau un pod lung
si lat aruncat peste Nil.
Te intrebi, ce iti poate oferi Egiptul atat de spectaculos? Nici nu iti poti
imagina cate minuni se ascund in aceasta lume ale carei origini se pierd
undeva, in adancul istoriei.
Cairo este considerat inima Egiptului de mai bine de 1000 de ani. Orasul are o
suprafata de 997.738 km2 si o populatie de 58.820.000 locuitori. Limba oficiala
este araba. Temperatura variaza in ianuarie, de la 13 grade C, pana la 31-50
grade C, in iulie. Moneda oficiala este lira. 4 lire egiptene sunt echivalentul
unui dolar. 
Cairo islamic (care nu este mai islamic decat restul orasului) reprezinta
orasul vechi, medieval, care te arunca inapoi in timp, cu 600-700 de ani. Este
cea mai populata zona din Egipt si, probabil, din intregul Orient Mijlociu.
Districte asemenea Darb al-Ahmar sunt intesate de stradute inguste, case mici
din paianta, capre, camile si magari. Pretutindeni, gasesti temple si moschei,
iar aerul este plin de mirosuri patruzatoare de plante, animale si oameni. In
aceasta parte a capitalei punctele de atractie sunt: Moscheea Ibn Tulun, care
dateaza din secolul al IX-lea si este una dintre cele mai mari din lume;
Mausoleul lui Imam ash-Shafi'i, cel mai mare mormant islamic in care se afla
ingropat unul dintre sfintii Islamului; Citadela, una dintre cele mai teribile
fortarete in care, timp de 700 de ani, si-a aflat sediul puterea egipteana.
Cairo copt este de fapt o fortareta-oras ridicata in timpul dominatiei romane,
cu mult timp inainte de construirea partii islamice, reprezentand una dintre
primele asezari umane din lume. Din vechea asezare a rezistat Fortareata
Babilonului, un turn construit in anul 98 d.Hr. Un alt punct de atractie il
constituie Muzeul Copt, aflat la baza turnului. Cam atat despre Cairo!
O zona mult cautata de turisti o reprezinta Giza, platoul situat pe malul
vestic al Nilului, pe care se ridica in toata splendoarea, una dintre cele
sapte minuni ale lumii: piramidele egiptene, dominate de Marea Piramida si de
impunatorul Sfinx. Piramidele au supravietuit ridicarii si disparitiei multor
dinastii, cuceririlor si vicisitudinilor climaterice.
Valea Regilor, Luxorul si Karnakul sunt alte destinatii care iti vor dezvalui
multe dintre minunile egiptene, dar pe acestea va trebui sa le descoperi
singur! S-a vorbit mult
despre Valea Regilor, despre marile piramide - si pe buna dreptate - dar la fel
de indreptatita la notorietate ar fi fost si civilizatia egipteana de la
Deir-el-Medina, despre care informatiile au circulat anevoie. Bizar, mai ales
ca, dupa cum nota egiptologul Jean Yoyotte, in locul Dictionarului civilizatiei egiptene, la care lucra, ar
fi putut foarte bine realiza unul al civilizatiei de la Deir-el-Medina. Caci
satul acestor lucratori este un adevarat unicat prin bogatia de informatie
arheologica, epigrafica, papirologica si chiar arhitecturala. Putem afirma,
fara teama de a gresi, ca o vizita la Deir-el-Medina se confunda adesea cu o
incursiune in istoria Egiptului antic.
Multa vreme, tara de pe Nil a fost confundata cu piramidele pe care le adaposteste de milenii. Confuzia avea, desigur, temeiurile sale: dupa istorica descoperire a mormantului lui Tutankhamon, in noiembrie 1922, de catre Sir Howard Carter, piramidele au continuat sa-si exercite fascinatia. Descoperirea avea sa introduca in circuitul egiptomaniei zona bine cunoscuta de aventurierii si arheologii amatori, asanumita Vale a Regilor. Aici se plaseaza necropola regala in timpul dinastiilor Regatului Nou (cca 1570 i.Chr.-1070 i.Chr.).
Exista cel putin doua conexiuni intre Valea Regilor si Deir-el-Medina. In primul rand, mormintele faraonilor din Valea Regilor au fost realizate de lucratorii de aici, arhitecti, desenatori si constructori. Ei au fost reuniti, cu familiile lor, in ceea ce avea sa devina viitorul sat de catre faraonul Thutmosis I, din dinastia a XVIII-a (cca 1524-1518 i.Chr.), in fapt, primul rege al Egiptului inmormantat in aceasta zona.
Cea de-a doua conexiune ne ofera prilejul de a plasa geografic comunitatea in discutie: ambele regiuni - Valea Regilor si Deir-el-Medina - fiind situate pe acelasi mal vestic al Nilului. Peisajul zo-nei exceleaza printr-o monotonie intrerupta doar de ruinele unor temple sau capele funerare. In aceste regiuni, pline de zone depresionare desertice si masive muntoase de joasa altitudine, linistea domina, fiind poate primul semn ca ne aflam intr-un loc cu accentuata destinatie funerara. Sau, dupa un alt egiptolog, Maurice Pillet, in cea mai 'populata' necropola de pe mapamond. Deir-el-Medina se situeaza in extremitatea sudica a acestui ansamblu de necropole, intr-o mica vale marginita la vest si nord de dealuri.
Caracterul singular al acestui loc provine chiar din apropierea geografica a vietii si a mortii: valea - destinata asezarii si dealurile - ce adapostesc mormintele artizanilor regali. Gratie abundentei de material arheolo-gic, si familiile ce au vietuit aici pot fi urmarite in evolutia lor.
Din perspectiva organizarii sociale, comunitatea locala pastreaza principiile expeditiilor trimise de faraoni din cele mai vechi timpuri in tinuturi indepartate, cu scopul de a exploata bogatia unor mine sau cariere. Aceste principii utilizau organizarea traditionala a marinei - fapt explicabil daca ne gandim la faimoasele expeditii navale spre tari legendare, vestite prin opulenta, precum tara Punt.
Poate parea straniu, dar asa se explica de ce satul a fost impartit, pe o axa nord-sud, in doua cartiere, de est si de vest, care nu sunt altceva decat echivalentul babordului, respectiv tribordului. Celor doua cartiere le corespund doua echipe de muncitori, 'echipa din stanga' si 'echipa din dreapta'. Stim astazi ca ele lucrau alternativ, dar nu vom sti poate niciodata daca ar fi fost corect sa deducem din denumirea lor ca artizanii uneia sau alteia erau insarcinati cu lucrul pe o anumita parte a mormantului faraonic.
Un fruntas si ajutorul sau erau conducatorii fiecarei echipe. Cu timpul, aceasta functie devine ereditara in sanul unei familii sau alteia. Apar astfel veritabile dinas-tii de lucratori si capetenii. Numele si existenta lor pot fi raportate la diversi suverani: Pashed si Baki (pentru echipa din stanga), la inceputul dinastiei a XIX-a, Neferhotep (fruntas al echipei din dreapta), in timpul suveranilor Horemheb, Seti I si Ramses al II-lea sau Neferhotep cel tanar (nepot al precedentului, tot fruntas al echipei din dreapta) sub Ramses al II-lea, Merreptah si Seti al II-lea.
La randul lor, si lucratorii din Deir-el-Medina se structureaza in 'bresle', pe baze familiale: titlul de desenator (literal, 'cel ce reprezinta o forma') se transmite de la strabunicul Ipu la stranepotul Pay cel tanar, trecand pana la el prin mainile lui Pay cel batran si ale lui Nebra.
La inceput, artizanii alegeau sub privirile atente ale unei comisii regale un loc propice constructiei mormantului, cat mai departe posibil de vechile morminte si cat mai sigur. Odata locul stabilit, un plan de constructie devenea necesar, aici asistenta arhitectilor regali impunandu-se. Mai mult ca sigur, planul tinea cont de caracteristicile locului ales, dar si de 'modele' de constructie preferate de o dinastie sau alta.
La inceputurile Regatului Nou se prefera tipul de hipogeu, format dintr-un culoar taiat in stanca, cotind in unghi drept. In perioada faraonilor Ramesizi, se impune tipul de culoar drept, adancit ca un drum lung descendent pana la camera funerara situata in capat. Utilizand diverse unelte de cupru sau de bronz (dalti, ciocane, topoare etc.), lucratori speciali spargeau stanca, obtinand forma dorita a mormantului. Apoi, altii netezeau peretii, acoperindu-i cu un strat de gips, pentru a usura munca desenatorilor, trasand contururile viitoarelor picturi insotite de texte. Dupa verificarea corectitudinii acestora, 'pictorul' punea culoare in forme, transformandu-le in minunatiile pe care le putem admira si noi.
Care este statutul acestor comunitati reunind in interiorul (si in exteriorul) unei in-cinte de 131 m/50 m un total de 1 200 persoane in perioada dinastiei a XX-a a Regatului Nou (cca 1185-1070 i.Chr.)? Neindoielnic este vorba despre oameni liberi si poate expresia acestei libertati este faptul ca sunt platiti pentru munca pe care o depun. (Aici, termenul de plata impunedoar aprovizionarea cu cele necesare familiei.) Si totusi, aparentele nu trebuie sa ne insele. Tocmai aceasta situatie privilegiata face din acesti lucratori - 'prizonierii' prin excelenta ai regiunii. Sunt mereu asistati si controlati de scribi. Astfel, un scrib regal transmite administratiei centrale rapoarte despre calitatea si cantitatea prestatiei lucratorilor. Relativa lor izolareeste de altfel o consecinta directa a importantei activi-tatii lor - cunosc locul si continutul mormintelor regale. Severul control, dar si pre-tuirea muncii proprii, ii opreau pe artizani in a profana locurile cunoscute.
Abundenta datelor referitoare la conditiile de locuire si la viata personala a artizanilor din Deir-el-Medina ne permit chiar sa le vizitam casele - 70 in interiorul zidurilor, 50 - in afara. Nu vom sti niciodata cat de confortabile erau in ochii posesorilor, ele aparand mici poate doar in ochii nostri. Caci nu este deloc exclus ca o asemenea locuinta sa fi fost impartita de doua familii. In pofida unor asemenea practici, instinctul de proprietar s-a manifestat mereu la Deir-el-Medina. Egipteanul antic prefera sa-si scrie numele la baza coloanei (coloanelor) ce sustinea(u) plafonul camerei principale mai degraba decat pe usa.
Pentru a patrunde in aceasta camera, vizitatorul trebuie sa traverseze, mai intai, o 'camera de primire', avand ca element definitoriu un altar destinat ceremoniilor religioase la nivelul familiei. Un divan de piatra, in camera principala, sporea confortul locatarilor. Acestia beneficiau si de o pivnita, singura incapere subterana a locuintei, de bucatarie si de camere cu destinatii intime. Simplu si practic, am spune, neuitand sa adaugam deosebita rezistenta a amestecului de piatra si caramizi uscate, materialul de constructie de departe dominant.
Defect sau calitate, aceste locuinte nu aveau nici curti, nici gradini, fiind situate cu fata la strada. N-ar trebui sa ne imaginam un sat clasic - caci animalele sunt adapostite aici in afara asezarii. Pe de alta parte, n-am putea renunta la termenul 'sat', caci aici nu apare decat un urbanism superficial, pus in legatura cu inflorirea civilizatiei pe malurile Nilului.
Ca in toate
comunitatile Egiptului antic, si la Deir-el-Medina sotul se putea adresa sotiei
numind-o 'sora', fara ca prin aceasta sa se inteleaga vreun grad de
rudenie intre cei doi, altul decat cel acordat prin statutul marital. Intr-un
fel, libertatea femeii egiptene, chiar in cadrul casatoriei, o transforma
intr-o veritabila 'sora' a barbatului. Repudiata pentru altceva decat
adulterul, femeia egipteana putea pretinde o treime din averea familiala, in
caz de divort bunurile fiindu-i recunoscute.
In numeroase contexte, ea se dovedeste o veritabila jumatate a barbatului: participa la ceremonii alaturi de el, 'guverneaza' familia (ajungand adesea la 15 persoane) in timpul absentei sotului, confera stralucire si voie buna banchetelor de tot felul, unde, la bere, mancare si dansuri se dovedeste o puternica si incantatoare concurenta a tovarasului sau. Picturile din mormintele tebane abunda in scene de petreceri, tocmai pentru ca poporul egiptean iubea atat de mult viata, incat sfida moartea, privind-o ca pe o continuare, mai aparte, a existentei terestre.
Viata nu era prea usoara in aceste zone aride ale Egiptului de Sus. Apa era inexistenta in regiune, lucratorii trebuind sa umple mereu un put cu apa carata din Nil pentru necesitatile zilnice. Dar imaginatia si spiritul uman au triumfat de fiecare data: placeri mai mult sau mai putin vinovate, precum cele imortalizate in textele si ilustratiile papirusului erotic de la Torino (provenind in mod sigur de la Deir-el-Medina) faceau parte din obisnuitul existentei. In care si justitia avea rolul sau
La Deir-el-Medina functiona o comisie cu atributii judiciare, compusa din fruntasi si ajutoarele lor, din scribi si poate si alti lucratori cointeresati. Cazurile judecate erau extrem de diverse: o femeie, Heria, e acuzata de furtul unei unelte pretioase de la Nebnufer, fiul lui Nakhy; sau cazul impulsivului fruntas Paneb, care ameninta pe toata lumea
Judecata pamanteasca nu era decat o replica slaba a veritabilei judecati intreprinsa de zei in lumea cealalta. Locuitorii din Deir-el-Medina erau piosi si am vazut anterior ca pentru a intra in 'sufrageriile' lor trebuia sa traversam camere dotate cu altare. Acestea sunt departe de a se constitui in singurele marturii ale religiozitatii acestor artizani regali. In nordul satului existau capele de cult, destinate confreriilor.
Lucratorii de la Deir-el-Medina au propria necropola. Datorita cresterii rapide demografice, ei au fost nevoiti sa-si realizeze chiar si cavouri de familie. Personajul central al unui asemenea cavou putea fi foarte bine unul dintre fruntasii pomeniti mai sus. Chiar nefiind prea numeroase, ele ridica mai multe probleme decat necropolele vecine. Intre cele mai remarcabile, nu numai prin decoratie, se impun: mormantul pictorului Ipuy, al lui Senedjem, Pached etc.
O caracteristica importanta a acestor morminte este reprezentata de pictura pe fond galben sau alb. Este si ea in spiritul epocii dinastiei Ramses, picturile de pe peretii mormintelor cautand sa imite un papirus desfasurat cu textele si ilustratiile sale. Dar deopotriva, morminte si locuinte, ofera doua imagini asupra vietii: de dincolo, in cazul primelor, de aici, in cazul celor din urma. Chiar aceasta ultima diferenta ar fi fost straina de mentalitatea egipteanului antic, ce traia intr-o continua exaltare a vietii.
Dupa cinci secole, comunitatea de la Deir-el-Medina si-a incetat existenta. In timpul dinastiei XXI (1070-711 i.Chr.), in plina perioada de decadenta si conflicte civile, sunt alungati si ultimii locuitori din valea unde stramosii lor scrisesera pagini de civilizatie. Viata cedase la Deir-el-Medina locul Mortii.
Incheierea este doar in aparenta pesimista si imi aparea tot mai putin astfel atunci cand, gratie unei 'expeditii' stiintifice organizate in intervalul26 februarie-3 martie 1999, in zona tebana, de catre Facultatea de Arheologie a Universi-tatii din Cairo, al carei bursier eram, puteam admira din inaltul colinelor invecinate mai degraba reminiscentele vietii si nu rezultatele mortii in asezarea care face obiectul articolului de fata.
Bodea Sebastian clasa a VII-a
