Cheile Carpatilor Dintre cei peste 118.000 km de retea hodrografica ce brazdeza terotoriul Romaniei, peste 1600 km sunt detinuti de sectoare cu defileuri si chei (1.4 la suta din lungimea totala). Putine dintre raurile din tara noastra prezinta caractere de chei sau de defileu pe intreaga lungime a cursului, aceste trasaturi fiind specifice numai anumitor sectoare. In urma unor analize statistice, se presupune ca numarul acestor sectoare depaseste cifra de 300. Cheile sunt forme specifice ale reliefului de vale care iau nastere in cele mai multe cazuri pe calcare si mai putin pe alte tipuri de roci (formatiuni cristaline, conglomerate si gresii). Aceste sectoare de vale sunt deosebit de inguste, versantii cu aspect abrupt prezentand numerosi pereti surplombati. Pe fundul acestor vai inguste se formeaza marmite (,,oalele gigantilor”), generate de eroziunea in adancimea exercitata de apele ce curg prin aceste sectoare. De asemenea, sectoarele de chei nu prezinta nici unul dintre elementele cel mai des intalnite la vai, si anume lunca. Geneza acestor sectoare de vale este diferita, cheile rezultand atat prin unirea versantilor la nivelul albiei minore, prin prabusirea tavanelor unor pereti (foste galerii subterane active, prin care curgeau apele unor rauri, prin adancirea vailor in lungul unor diaclaze de mari dimensiuni, cat si prin adancirea unui curs transversal fata de auxul unui anticlinat. Majoritatea cocarsitoare a cheilor se gasesc in spatiul carpatic, in masive calcaroase, care au podere de 1.9% din suprafata totala a Romaniei. Dar cel mai mult, privirea temerarilor este atrasa de pitorescul acestor chei, de frumusetea si spectaculozitatea abrupturilor, a tarcurilor, cascadelor, politelor calcaroase, de cele ale surplombelor, marmitelor, trenelor de grohotis s.a.
Cheile Aiudului Cheile Aiudului sunt localizare in lungul raului omonim ce-si are izvoarele in extremitea nord-estica a Muntilor Trascau. In amonte si aval de confluenta cu Valisoara, apele raului Aiud s-au adancit in calcare mezozoice, formand un sector de chei pe o lungime de aproximativ 4 km, delimitate de versantii abrupti in care apar diaclaze bine dezvoltate si excavatiile marmitelor la diferite niveluri. Apele Aiudului se rostogolesc in acest sector peste praguri de mare viteza. Aceste chei sunt, de altfel, poarta de intrare in Depresiunea Trascaului. Accesul se face pe drumul judetean modernizat, ce porneste din Aiud, in lungul vaii omonime , si care ne conduce dincolo de satul Poiana Aiudului in sectorul de chei de unde ne putem continua drumul spre Turda.
Cheile Argesului Cheile Argesului sunt formate in lungul raurilor cu acelasi nume si se desfasoara in aval de barajul Vidraru, care zagaduieste apele raurilor Capra si Buda, considerate a fi izvoarele Argesului. La numai un kilometru in aval de barajul Vidraru, constructie ce a modificat radical peisajul, valea se adanceste accentuat in roci cristaline puternic metarmorfozate, gnaise, fiind unul dintre cazuri in care cheile nu se formeaza in calcare. Cheile Argesului se extind pe o lungime de peste 2.5 km, pe stanga fiind partial compartimentate de doi afluenti, unul dintre ei fiind mai important, Caltunul. Accesul se face pe soseaua nationala modernizata dinspre orasul Curtea de Arges si se continua, dupa ce trecem de localitatea Aref, cu Transfagarasanul, una dintre cele mai importante sosele transcarpatice.
Cheile Bicazului
Cheile Bicazului sunt localizate in Muntii Halmas, fiind delimitate, la nord si nord-vest, de Suhardul Mare (1506 m), iar la sud-est, de Suhardul Mic (1352 m). Se remarca caracteristicile aparte, originale, ale reliefului, conditionata de adancimea mare a vaii, de inaltimea foarte mare a peretilor si de verticalitatea acestora. Cheile sunt sculptate de raul Bicaz, in calcare mezozoice, pe o lungime de aproximativ 8 km, inaltimea versantilor depasind uneori 300 m. Evolutia carstica a vaii a determinat aparitia in partea vestica a unui platou calcaros cu doline si avenuri. In sectorul estetic se remarca mai multe sectoare de vai pe unii afluenti ai Bicazului, cum ar fi Lapos, Sugau, Bicajel, Iavard, Lazar. Cheile Bicazului sunt alcatuite din mai multe sectoare. Pe toata lungimea lor se delureaza imagini de un pitoresc aparte, peisaje inedite in care relieful montan , apele si padurea creaza adevarate feeri. Ochii privitorului sunt atras de Piatra Altarului sau Turnul Bardosului, Muntele Piatra, Poienii, Cheile Bicajelului, Peretele Surducului etc. Cheile sunt strabatute de o sosea nationala modernizata, ce face legatura intre orasele Bicaz si Gheogheni
Cheile Bistritei
Cheile Bistritei se gasesc in extremitatea sud-vestica a Masivului Vanturarita-Buila, fiind sculptate de raul omonim ce-si aduna izvoarele din nordul Muntilor Capatanii. Lungimea lor este de aproape 1000 m si sunt strabatute de la sud la nord de un drum forestier ce a inlocuit vechea cale ferata forestiera. Peisajul este atragator, dar aceste chei sunt mai cunoscute datorita Pesterii Sf. Grigore Decapolitul, ce se gaseste suspendata la cativa zeci de metri deasupra talvagului, intr-un versant abrupt. Aici au fost adapostite, in vreme de restrise, moastele Sf. Grigore, fiind ctitora si o mica troita. Este inclusa in lista pesterilor ocrotite. Accesul se face pe un drum momodernizat, ce se desprinde din soseaua nationala Ramnicu Valcea-Targul Jiu, iar de la Manastirea Bistrita ne continuam calatoria pe un drum forestier.
Cheile Butii
Cheile Butii sunt situate pe flancul sudic al Muntilor Retezat, inainte de confluenta paraului Buta cu Jiul de Vest fiind sapate in calcare de varsta jurasica. Datorita complexitatii geomorfologice, geologice, hidrologice si a pitorescului deosebit al peisajului, ele reprezinta unul dintre cele mai cautate obictive turistice. Cheile reprezinta o succesiune de meandre incatusate, iar versantii sunt foarte abrupti, cu inclinari ce depasec 60 de grade, cu numeroase surplombe si marmite fluviale bine dezvoltate, cu diaclaze si fisurare puternica a rocilor. Relieful carstic este bine dezvotat, cele mai multre nivele de pesteri si de izvoare castice fiind contitionate pe suprafetele de stratiificatie a calcarelor, iar sifoanele, hornurile si lapiezurile apar ca urmare a scurgerii verticale pe linie de fisuratie si de diaclazare. Accesul se fece pe soseaua modernizata ce porneste din Petrosani pana la Campul lui Neag, iar de aici, de-alungul unei poteci, patrundem in Cheile Butii spre amonte. Cheile Cheii (Caprareasa)
Cheile Cheii se gasesc in partea central- nordica a Masivului Vanturati-Buila, fiind sapate de paraul Cheia calcare jurasice. Se defasoara pe o lungime de aproximativ 1500 m, Muntele Stogsoarele, in nord, si Munte Oala in sud, fiind unul dintre numeroadele fenomene geomorfologice interesante din Vanturatia-Buila. Peisajul este foarte pitoresc, de om salbaticie rara, caci branele, surplombele, marmitele laterale dar si de fund, (,,Oalele Gigantilor”), abrupturile calcaroase, dar si trenele grohotis, toate atrag privirile ce se aventureaza prin aceste locuri. In abrupturile calcaroase ale cheilor se afla numeroase pesteri, unele dintre ele fiind ocrotite pentru valoarea lor speologica, cele mai interesante fiind Pestera cu Lac, Pestera Pagota, Pestera Tunel Timpului etc. Accesul se face pornind din localitatea Cheia, pe un drum, forestier bine intretinut. Cheile Latoritei Cheile Latoritei au aproape o lungime de 5 km, fiiind sculptate raul omonimin roci cristaline (ganaise si anfibolite) si magmatice (granite). Sunt situate in sudul Muntilor Latorita si in nordul Muntilor Capatanii. Sunt unele sintre cele mai pitoresti chei sapate in alte roci, decat calcare. Apele Latoritei sunt incorsetate alval de Prejbeni, intre versanti foarte abrupti, cu pereti aproape verticali (Piatra Balturilor, Piatra Fetii), cursul paraului fiind incolacit intre pinteni stancosi ceea ce le mareste atractivitatea. Accesul se face pe soseaua ce pleaca din Brezoi pana la Ciunget iar de aici ne continuam calatoria pe un drum asfaltat pana barjul Petrimanu. Cheile Nerei
Cheile Nerei au fost modelate de raul omonim cu izvoarele sub varful Piatra Groznei, din Muntii Semenic. Au o lungime de aproximativ de 18 km, fiind taiate intr-o bara de calcare mezozoice, la contactul dintre Muntii Aninei, in nord-est, si Muntii Locvei, la sud-vest. Cheile sunt accesibile in lungul unui traseu marcat de ambele extremitati fiind impresionante prin inaltimea mare a peretilor calcarosi, datorita dimensiunile a complexitatii peisajului geomorfologic si a particularitatilor de geneza si evolutiei, acest sector de vale este considerat un mic canion. In anumite locuri valea salajeste usor, aici intalnindu-se obictive turistice interesante cum ar fi Lacul Dracului si Pestera din Panza Albinei. Pe stanga cheilor, in Muntii Locvei, se gaseste platoul castic La Fanete, iar pe dreapta intalnim Lacul Ochiul Beiului si cascadele Beusnitei. La nord de localitatea Sopotu Nou, Nera intra in sectoul cel mai ingust si vijelios, peisajul salbaitic fiind deosebit de variat, cu multe elemente de orignalitate (tarcuri zvelte, pereti verticali cu surplombe, hornuri si marmite s.a.). accesul se face din localitatea Sopotu Nou, urmarind poteca marcata ce strabate cheile pe toata lungimea lor.
Cheile Turzii
Datorita pozitiei extrem de favorabile (in apropierea orselor Cluj-Napoca si Turda), dar mai ales atractivitatii deosebite, sectorul de chei din lungul Vaii Hasdate reprezinta probabil cea mai cunoscuta forma de acest gen din Muntii Apuseni. Cheile Turzii au luat nastere in sectorul unde paraul Hajdate (afluent de stanga al raului Arges) intersecteaza transversal o o culme a Muntilor Trascaului, pe o lungime de 3.5 km. Cheile s-au adancit cu 350 m , in bancuri masive de calcare jurasice, geneza lor fiind legate de coborarea treapta, incepand inca din poliocen a nivelului de baza, reprezentat de lacul Panonic din bazinul Transilvaniei. Aparitia acestor chei se afla intr-o stansa legatura de epigeneza potrivit caruia paraul Hajdata s-a adancit initial in roci mai putin dure care acopereau calcarul, dupa care si-a continuat eroziunea intensa in masivul cacalros. Urmarile acestui proces se constata in prezenta unor lapiezuri, hornuri si pesteri, mai ales pe dreapta vaii. Exista si o alta conceptie emisa cu privire la geneza cheilor potrivit careia acestea s-au format datorita surparii boltilor unei serii de pesteri stabatute de un parau subteran, teorie imbratisata de un numar insemnat de specialisti. Morfologia Cheiilor Turzii cuprinde alturi de aspectul clasic al unui sector de chei, cu pereti inalti si abrupti, turnuri, contraforturi,platouri castice si campuri de lespezi, un intreg complex de pesteri structurate pe cinci niveluri. Pe versantul drept se afla 17 pesteri (de exemplu, Pestera de dupa Munte, lunga de 72 m; Pestera de la Gura Hajdatii de 11 m lungime etc.)iar pe versantul stang- cinci pesteri dimensiuni importante. Unele depozite din interiorul aceste pesteri dovedesc urme ale unor adaposturi pentru oameni si animale. Sapaturile efectuate aici au scos la iveala resturi de manifere de varsta preistorica si holocena si vestigii arheologice datand din paleoliticul inferior (cultura de prund) si din epocile cuprului, bronzului si fierului. La constituirea resurselor turistice ale Cheilor Turzii participa un intreg complex de elemente , morfologice, hidrologica, geologica, floristica si fauristica, de aceea fiind necesara individualizarea acestui real intr-o rezervatie naturala complexa (geologica, paleotologica, geografica, speologica), ce acopera nu mai putin de 175 de hectare. Accesul in zona turistica a cheilor Turzii se poate face din mai multe directii. De la Turda pe soseaua care duce spre Campeni (9 km), din care se desprinde o sosea asfaltata catre cariera de calcar si de aici, in continuara la cabana situata la intrarea in chei. De la Cluj-Napoca mergand catre localitatea Tureni, prin soseaua Cluj-Napoca-Turda se poate merge pe jos in lungul unui afluent raului Hajdate pana in satul Petresti, situat in partea de vest a cheilor.
Daca strabatem cheile din aval inpre munte acest sens de explorare fiin cel mai ponderent, majoritatea turistilor venind aici dinpre Turda – ne intampina , grandioasa, panorama peretelui stang, o uriasa faleza dominata de silueta Turnului Galben. Acesta cresta spre nord-est, adapostind in mozaicul formelor sale alghinele si Hornul Vulturului. Pe versantul opus poate fi admirata creasta crenelata a Peretilor cu Trepte, la baza caruia se intalnesteunul din cele mai extinse din chei, grohota padurii. Alte asemenea trene de pietre, mobile sau fixe populeaza celelalte colturi ale cheilor (Zurusul Cetatii, Grohota Morarilor). Pentru amatorii de excalada este demn de amintit peretele urias inalt de peste 200 m alaturi de peretele Scorusului. Peisajele deosebit de spectaculoase, traseul accesibil, dar si infrastructura bine dezvotata fac din cheile Turzii, destinati predilectiica nunumai a specialistilor geologi, geografi ori speologi, dar si a unui numar insemnat de turisti, iubitori ai drumetiilor in mijlocul naturii.
Cheile Runcului
Raurile care coboara din Muntii Vulcan spre depresiunea subcarpatica taie adanc calcarele de pe bordura acestora dand nastere unur chei salbatice in peretii carora se desched numeroasa guri de pesteri. Socodul Runcului este unul dintre aceste rauri care, la nord de localitatea Runcu, a sapat o vale in forma de chei. Impreuna cu fenomenele casrstice din jur acestea reprezinta un obiectiv turistic extern de atractiv din arealul geografic al Olteniei. Raul Sohodol izvoraste din partea sudica a culmii Ciglleului Mare (1862 m) formata din sisturi cristaline cu intruziuni granitice pe care le strabate raul in munte din luncile Contului. Aici raul intra in calcare, formand cheile Runcului acestea se dezvolta pe toata fasia (lunga de 12 km) de calacare cretacice masive, de culoare vanata sau cenusie, din aval de localitatea care a dat si numele cheilor. Imediat ce intra in calcare,o parte din apese pierd prin cinci ponoare, cel mai mare fiind ponorul Fusteica. Urmeaza, in aval Pestera Maruilor, apoi izbucurilor temporale din Cleantul Cucului, printre care si izbucu Contu.
La confluenta paraurilor Gropu cu Sohodolu, placa de calcare a fost inlaturata prin eroziune aparand la zi sisturile cristaline (din aceasta cauza versantii sunt mai domili, iar valea se largeste). Prezenta sisturilor cristaline impermeabile, determina aparitia unor izbucuri puternice. Astfel, in amonte confluenta Gropului, apar patru izbucuri apropiate, iar imediat in aval se afla izbucul de la Patrunsa, cu un front de iesire a apei din stanca lung de circa 15 m. Aceasta zona este destul de facil, pe drumul care urca spre Runcul din soseaua care face legatura intre Targu Jiu si Baia de Arama si datorita drumului forestier care insoteste Sohodul pe tot traseul cheilor. Un loc unic, adevarat laborator in aer liber pentru studiul carstului, nu doar prin salbaticia peisajelor, ci si din cauza fenomenelor, extrem de numeroase, dezvoltate in calcare: izbucuri, ponoare, pesteri, lapiezuri, doline etc.
Am ,,cules” din : - revista Terra – almanah 2002 - revista Terra – 1 ianuarie 2002
by VALENTIN CERNAT < created by valy copyryght © 2002 all right reserved >
