AMERICA DE SUD

America de Sud, a patra intre cele sapte continente, in ceea ce priveste suprafata, ocupa 17.820.900 km patrati sau mai bine spus 12% din intreaga intindere a pamantului. Se intinde de-o parte si de alta a ecuatorului si a tropicului Capricornului si este legata prin istmul Panama de America Centrala si America de Nord. Continentul se extinde (in lungime) pe 7400 km incepand din nord, de la Marea Caraibelor si pana in sud, la capul Horn. Latimea maxima de 5.160 km, este atinsa intre Ponta do Seixas, pe coasta braziliana a Atlanticului, si Punta Parińas, pe coasta peruana a Pacificului.

POPULATIA

In anul 2000 s-a estimat ca numarul locuitorilor ajunge la 348 milioane, echivalentul unui procent de 6% din intreaga populatie a lumii. Desi populatia Americii de Sud are o mostenire etnica variata, principalele ei elemente sunt constituite de nativii americani si de descendentii spaniolilor, portughezilor si a negrilor africani. Varietatea rasiala produsa de amestecul atator grupuri Este larga. Cei mai numerosi sunt asa zisii metisii, o combinatie intre iberici si nativii americani. Mai putin numerosi sunt cei proveniti din amestecul ibericilor si negrilor, iar cei mai putini sunt nativii americani amestecati cu negrii. Cei mai multi nativi americani se afla in zonele inalte din republicile andene. Populatia de origine spaniola este mai numeroasa in Argentina si Uruguay. In Brazilia, portughezii sunt elementul iberic predominant iar negrii si mulatrii sunt mai numerosi aici decat in orice alta tara din America de Sud. In Guiane si pe coasta Columbiei si Ecuatorului numarul negrilor este de-asemenea mare.

Valul continuu dar relativ moderat al ibericilor care au venit in America de Sud in perioada coloniala si in secolul ce a urmat proclamarii independentei, a crescut spre sfarsitul secolului 19 si pana in 1930 prin venirea a milioane de italieni, in principal in Argentina, Brazilia si Uruguay. Germani, polonezi si alte nationalitati europene au venit de-asemenea, dar intr-un numar incomparabil mai mic. Desi majoritatea imigrantilor europeni erau implicati in munca agricola in Argentina si Brazilia,mai multi germanii si italienii au format colonii agricole. Colonistii germani, de exemplu,s-au stabilit partea sud centrala a statului Chile. Alti imigranti s-au orientat catre oras, unde au contribuit substantial la forta de munca

Cateva   grupuri non-europene, cum ar fi sirienii si libanezii, au venit in numar mare. Valul cel mai mare de imigranti asiatici a venit in secolul 19 din India, Indonezia si China. Multi dintre ei au ajuns in Guiana Engleza si Guiana Olandeza ca muncitori dupa abolirea sclaviei. In special dupa 1900, un numar mare de japonezi s-au stabilit in sud-estul Braziliei, iar mai putini in Paraguay, Bolivia si in nordul si nord-estul Braziliei..

Populatia din America de Sud s-a dublat intre 1960 si 2000. Aproape jumatate din populatia de pe continent locuieste in Brazilia. 45% din restul populatiei se afla localizata in Columbia, Argentina, Peru, Venezuela, Chile si Ecuator. Cresterea populatiei este datorata in mare parte cresterii naturale , rata natalitatii fiind de 221 per 1000 oameni, iar rata mortalitatii de 8 per 1000 oameni in anul 2000.in multe regiuni rata mortalitatii a suferit un declin substantial de-a lungul multor decade, pe cand rata natalitatii doar de curand a inregistrat o tendinta de scadere.

LIMBI OFICIALE

Spaniola este limba oficiala in 9 din 13 entitati politice de pe continent. Portugheza este limba oficiala in Brazilia, engleza in Guyana, olandeza in Suriname si frnaceza in Guiana franceza. Printre limbile nativilor americani, Quechua, Aymara si Guarani sunt cele mai frecvent folosite.

RELIGII

America de Sud este un continent putin neobisnuit datorita omogenitatii sale religioase. Aproximativ 90% din populatie este de origine romano-catolica. Majoritatea protestantilor se afla in Brazilia si Chile; cei ramsi sunt imprastiati mai ales in centrele urbane, la fel ca si evreii.

Credinta romano-catolica a fost adusa pe continent de spanioli si portughezi in timpul cuceririi spaniole. Protestantismul este o reflectie a imigratiei europene de mai tarziu si a activitatii misionare inceputa in secolul 19.

ECONOMIA SI INDUSTRIA

Majoritatea productie din recolte este destinata pentru consumul intern si pentru piete. totusi veniturile din exportul agricol sunt foarte importante in multe din tarile sud americane. Marketingul intern si exportul produselor agricole justifica o parte substantiala din activitatea comerciala si de productie.

Formele cele mai intensive ale agriculturii comerciale sunt concentrate in jurul oraselor. Produsele agricole perisabile,ca legume, fructe si produse lactate sunt cele mai intensive. Producti de recolte radacinoase, fasole si porumb este mult mai dispersata. Industria animaliera este dispersata; cresterea bovinelor pentru export este de-o mare importanta pentru Argentina, Uruguay, Paraguay si Columbia. Agricultura orientata spre export se practica cu precadere in zonele tropicale si temperate unde pamantul arabil si accesul la porturi sunt optime. Printre recoltele tropicale cafeaua este cea mai importanta, aceasta fiind produsa in special in SE Braziliei si in vestul si centrul Ecuatorului. Zaharul este produs pentru export pe coasta statului Suriname, a Perului si a Guyanei. Bumbacul e produs pentru export de multe decenii, pe coasta Perului. Acesta din urma alaturi de trestia de zahar sunt cultivate atat pentru interior cat si pentru exterior in NE si SE Braziliei. Graul, porumbul, carnea de vita, de oaie si lana sunt produse importante pentru comertul international.

Desi continentul este in procent de 50% impadurit si inconjurat de mari cu o viata marina foarte bogata, industria forestiera si cea piscicola sunt de mici proportii si sunt orientate spre pietele interne. Cea mai mare parte a lemnului provine din bazinul amazonian unde mari intinderi de padure sunt defrisate pentru a fi transformate in pasuni si terenuri arabile. Din sudul Braziliei si sudul si centrul statului Chile se exporta cheresteaua de rasinoase. Zone semnificative de paduri destinate comertului au fost cultivate in Chile si Brazilia.

In ceea ce priveste comertul cu peste apele din jurul Pacificului sunt cele mai importante. Tonul este pescuit din apele din jurul coastei ecuatoriale si peruviene. Apele braziliene si chiliene sunt foarte renumite pentru crustacee.

Mineritul pentru export se practica pe scara larga. Petrolul, bauxita, cuprul si fierul sunt principalele marfuri in ceea ce priveste valoarea si volumul, dar exportul de minerale este foarte diversificat. America de sUd este un important producator mondial de plumb, zinc si mangan.. desi toate tarile sud-americane sunt producatoare de minerale, gazul si petrolul justifica mai mult de jumatate din totalul productiei externe.

Productia de minerale este de mare importanta pentru economia nationala a unor tari sud-americane. Exporturile Venezuelei sunt dominate de petrol si derivatele lui, pe cand dependenta de exportul de minerale este mai mica in Suriname, Bolivia si Chile. Peru, si in ultimii ani Ecuatorul s-au bazat foarte mult pe vanzarea mineralelor. Asemenea exporturi   asigura venit pentru guvern, dar mineritul contribuie prea putin la produsul domestic brut si la angajare. Totusi produsele minerale sunt importante la diversificarea industriala a continentului, care se afla in continua crestere.  

Totusi prelucrarea produselor agricole ramane cea mai importanta si cea mai raspandita industrie , chiar si-n Argentina si Brazilia, tarile cele mai puternic industrializate. Rafinarea mineralelor estre de-asemenea importanta dar tinde a fi localizata in apropierea zacamintelor de minerale. Alte industrii care se ocupa cu rafinarea petrolului, producerea fierului, otelului si cimentului, producerea bunurilor de consum ca textilele, bauturile, vehiculele etc., sunt concentrate in apropierea marilor orase.

Dezvoltarea industriala pe continent continua sa infrunte cateva probleme: mica dimensiune a pietelor nationale, tehnologia necorespunzatoare si slabe retele de distributie si transport.

Petrolul si gazele naturale sunt principalele surse de energie in America de Sud. Surse mai primitive cum ar fi lemnul si manganul sunt folosite pe larg in industrie, in producerea fierului si otelului sau in procesul de rafinare a zaharului. Carbunele, ale carui rezerve sunt relativ mici, a fost important de la inceputul dezvoltarii transporturilor de cale ferata in Chile, Argentina, Brazilia si Columbia, dar acum a fost inlocuit. Alcoolul provenit din trestia de zahar este un important combustibil pentru masini in Brazilia.

TRANSPORTURILE

Desi exista o larga varietate de mijloace de transport, retelele de cale ferata si sosele sunt cele mai frecvent utilizate. Traficul autovehiculelor este cel ce domina intreg continentul. Caile ferate   si transporturile maritime sunt mai importante in Argentina, Brazilia si Chile, dar chiar si aici autobuzele, camioanele si automobilele sunt principale atunci cand vorbim de transportul de pasageri si marfuri. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial transporturile aeriene s-au dezvoltat foarte mult si exista o importanta retea in America de Sud.

COMERTUL

Comertul sud-american este intercontinental, Statele Unite, Europa de Vest si Japonia fiind principalii parteneri. Petrolul si derivatele lui sunt obiectul comertului strain. Brazilia si Venezuela domina comertul pentru export al continentului.

Produsele cum ar fi graul, vitele, vinul si bananele fac obiectul comertului intercontinental, iar bunurile prelucrate cresc in importanta. Totusi, comertul extern al continentului cu produse din agricultura si din minerit ramane mai important decat comertul intern cu acestea. America de Sud contribuie in mod semnificativ la comertul mondial cu petrol, cafea, cupru, bauxita si peste. Comertul cu aceste bunuri si nu numai,este esential pentru dezvoltarea economica a continentului.