Tehnician Electrotehnist Studiul Contactelor ELECTRICE Notiuni generale GENERALITATI Contactul electric reprezinta atat locul de trecere a curentului de la o piesa conductoare de curent la alta piesa similara conductoare, cat si piesa propriu-zisa (numita si piesa de contact). In toate instalatiile electrice, in constructia aparatelor si masinilor electrice aceste locuri de contact sunt puncte sensibile, carora trebuie sa li se dea o atentie deosebita in cursul realizarii montajului si in cursul exploatarii. Un contact necorespunzator se incalzeste din ce in ce mai mult si provoaca distrugerea unor piese izolante insonjuratoare, avand ca urmare aparitia unor efecte grove, cum sunt scurtcircuitele, incendiile etc. In consecinta, trebuie avute in vedere corespondenta puterii motoarelor si curentilor diferitelor receptoare cu sectiunile conductoarele, cablurilor si curentii nominali si de utilizare ai aparatelor folosite. Rezistenta de contact, parametrul principal al oricarui contact electric, este rezistenta suplimentara care apare la locul de contact fata de rezistenta caii de curent respective in cazul in care nu ar fi intrerupta in locul de contact. CONSTRUCTIA CONTACTELOR Materiale pentru contacte: Materialele pentru pieselede contact trebuie sa asigure buna functionare a acestora atat la trecerea indelungata a curentului electric, cat si in cazul arcului electric care se formeaza la deschiderea contactelor care intrerup curentul electric. Aceste materiale trebuie sa fie bune conductoare, sa se oxideze cat mai putin, sa aiba temperatura de topire cat mai ridicata (in special pentru contactele care intrerup curentul). Cele mai folosite materiale sunt prezentate mai jos: Cuprul are conductibilitatea electrica si termica foarte buna, rezistenta buna la arc (dar nu la curenti de scurtcircuit), cost relativ redus, dar se oxideaza in aer, mai ales la temperaturi ridicate, formand un strat rau conductor si rezistent din punct de vedere mecanic.De aceea, folosirea sa este limitata la contactoarelor de curent continuu, asigurandu-se autocuratarea prin constructie, si la aparatele cu contacte in ulei. Argintul are cea mai mare conductibilitate electrica si termica, cea mai mica rezistenta de contact, oxidul care se formeaza la suprafata se indeparteaza usor, dar in atmosfera de sulf formeaza un strat de sulfit rau conductor, rezistenta sa mecanica si la arcul electric este redusa si deci nu poate fi utilizat pentru anumite contacte de rupere, este foarte scump si, mai ales in ultimul timp, foarte deficitar. Argintul se foloseste in constructia pieselor de contact aliat cu cuprul (3-20% Cu) sau in materiale sinterizate. Metale dure ca wolframul si molibdenul, se folosesc pentru piesele de contact ale intrerupatoarelor de inalta tensiune; ele intra, de asemenea, in componenta unor materiale sinterizate. Metale pretioase ca aurul, platina, paladiu sunt folofite pentru piesele de contact ale releelor si intrerupatoarelor care lucreaza la tensiuni reduse, la care straturi chiar foarte subtiri de oxid pot impiedica inchiderea circuitului electric. Materialele de contact sinterizate in care pot fi asociate metale cu proprietati foarte deosebite, de obicei unul moale, de foarte buna conductibilitate electrica si termica (de exemplu argintul), celalalt dur si cu o temperatura de topire foarte inalta (de exemplu wolframul), se aproprie mult de conditiile unui metal ideal. Materialele cele mai folosite sunt: cupru-wolfram cu 40-90 % W, pentru intrerupatoarele de inalta tensiune in ulei; argint-wolfram cu procent redus de wolfram, pentru contacte de relee, cu procent mediu si inalt de wolfram, pentru contactele de rupere ale intrerupatoarelor automate de joasa tensiune in aer; argint-nichel cu 10-40 % nichel, pentru piesele de contact ale contactelor mici, limitatoarelor, comutatoarelor, microintrerupatoarelor etc. Nu se recomanda pentru tensiuni joase, avand rezistenta de contact ridicata; argint-oxid de cadmiu cu 6-13% CdO, cel mai folosit material pentru piesele de contact ale intrerupatoarelor.
