Undele electromagnetice Aplicatii Notiuni Generale : Campul electromagnetic: este ansamblul campurilor electrice si magnetice, care oscileaza si se genereaza reciproc. Unde electromagnetice: este un camp electromagnetic care se propaga . Undele (radiatiile) electromagnetice pot fi grupate dupa fenomenul care sta la baza producerii lor. Astfel, radiatiile numite hertziene se datoresc oscilatiei electronilor in circuitele oscilante LC sau in circuitele electronice speciale. Prin transformarea energiei interne a oricarui corp in energie electromagnetica rezulta radiatiile termice. Radiatiile electromagnetice, numite radiatiile de franare, apar la franarea brusc a electronilor in campul nucleului atomic.Radiaiile sincrotron (denumirea se datoreaza faptului ca acest fenomen a fost pus in evidenta la o instalatie de accelerare a electronilor in camp magnetic, numit sincrotron) si au originea in miscarea electronilor intr-un camp magnetic. Acestor grupe de radiatii le corespund anumite domenii de frecvente. Cea mai uzuala impartire a radiatiilor electromagnetice se face insa dupa frecventa si lungimea sa de unda in vid. Aceasta cuprinde urmatoarele grupe: 1.Undele radio. Domeniul de frecventa a acestor unde este cuprins intre zeci de hertzi pana la un gigahertz (1GHz = 109Hz), adica au lungimea de unda cuprinsa intre cativa km pana la 30cm. Se utilizeaza in special in transmisiile radio si TV. Dupa lungimea de unda se subimpart in unde lungi (2Km-600m), unde medii (600-100 m), unde scurte (100-10 m) si unde ultrascurte (10 m-1cm). 2.Microundele. Sunt generate ca si undele radio de instalatii electronice. Lungimea de unda este cuprinsa intre 30cm si 1mm. In mod corespunzator frecventa variaza intre 109—3·1011Hz. Se folosesc in sistemele de telecomunicatii, in radar si in cercetarea stiinific la studiul propietatilor atomilor, moleculelor si gazelor ionizate. Se submpart in unde decimetrice, centimetrice si milimetrice. Se mai folosesc si in domeniu casnic. 3.Radiatia infrarosie. Cuprinde domeniul de lungimi de unda situata intre 10-3 si 7,8·10-7m (3·1011--4·1014Hz). In general sunt produse de corpurile incalzite. In ultimul timp s-au realizat instalatii electronice care emit unde infrarosii cu lungime de unda submilimetric. 4.Radiatia vizibila. Este radiatia cu lungimea de unda cuprinsa intre aproximativ 7,6·10-7m si 4·1014m. 5.Radiatia ultravioleta. Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in domeniul 3,8·10-7m si 6·10-10 m. Este generata de catre moleculele si atomii dintr-o descarcare electrica in gaze. Soarele este o sursa puternica de radiatii ultraviolete. 6.Radiatia X (sau Röngen). Aceste radiatii au fost descoperite in 1895 de fizicianul german W. Röngen. Ele sunt produse in tuburi speciale in care un fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul zecilor de mii de voli , bombardeaza un electrod. 7.Radiatia. Constitue regiunea superioara ( 3·1018 - 3·1022 Hz ) in clasificarea undelor electromagnetice in raport cu frecventa lor. Sunt produse de catre nucleele atomilor. Principiul de functionare: Radiolocatia cu unde magnetice inseamna determinarea existentei si pozitiei a unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electromagnetice. Pozitia obiectului este caracterizata in figura de mai jos: a). Instalatie de radiolocatie E -- emitator Instalatia de radiolocatie se compune, in esenta, dintr-un emitator, un receptor si un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale pozitiei obiectului, undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai inguste. Pentru aceasta, antenna radiolocatorului se asaza in focarul unei oglinzi metalice concave, care reflecta undele intr-o singura directie. Emitatorul emite trenuri de unde separate prin pauze, functionand prin impulsuri. In timpul pauzelor de emisie, prin intermediu receptorului antena receptioneaza undele reflectate. Receptionarea semnalului se masoara cu oscilograful catodic. Utilizari: in radiolocatie. Este folosita in navigare. Avioanele si vapoarele sunt dotate cu radiolocatoare, ca si aeroporturile care sunt prevazute cu acest echipament pentru a dirija traficu aerian, aterizarile si decolarile avioanelor deasemenea. Radiolocatia poate fi activa sau pasiva. In natura: Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazeaza pe faptul ca acestia emit semnale ultrasonore scurte de frecvente intre 30 – 60 kHz. Liliacul in zbor emite in medie cca. 30 semnale pe secunda. O parte din acestea sunt receptionate de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou, dupa un timp cu atat mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Pe masura apropierii de obstacol liliacul emite din ce in ce mai multe semnale intr-o secunda ajungand ca de exemplu la un metru de obstacol sa emita pana la 60 semnale pe secunda. Aceasta permite liliacului sa simta precis pozitia sa fata de obstacole. Subiect: Unde electromagnetice Informatii extrase de Adrian Sebesan (alias Spiridus on irc) Liceul: Iuliu Maniu, Arad