Tensiunea masruata de voltmetru va fi:
U = E (n + R1) = E l * r
de unde l = E / r - U / r
Reprezentand grafic I = f (U) obtinem dreapta de sarcina din figura (portiunea continua).
Deoarece la valori mai mici ale lui r rezulta curenti de scurtcircuit mari, iar U = E se obtine, daca Rext a, valorile lui E si Isc = E / r se vor obtine prin prelungirea (exploatarea dreptei de sarcina pana la intersectia ei cu axele).
Trebuie observat ca r = n - RA, in care RA = 0,65 W pentru scala de 1A si 6,5 W pentru scala de 100 mA. Daca trecem de la o scala la alta in timpul masuratorilor se schimba n din cauza rezistentei RA. Prin urmare trebuie folosita aceeasi scala pentru un set de masurartori. Daca rezistenta interna n este foarte mica, pentru a evita un grafic I = F(U) de proportii exagerate si intrucat intersecteaza in primul rand metoda, se poate mari artificial rezistenta interna introducand o rezistenta suplimentara de cativa ohmi. In cazul montajului din set s-a introdus un rezistor de 7,5 W (3w , 0,5%) in spatele placii, intre bornele ( - ) si 1. Daca nu se doreste utilizarea lui, se va scurtcircuita cu un conductor.
Reprezentand grafic P = f ( R), P f(I), adica:
I= E2 R/ (R+r)2 ; P=U*I=U2 +E*U / r sau P=U*I (E - I*r)= r*I2+E*I
Va reiesi din grafice ca P = Pmax = E2 / 4r se realizeaza atunci cand R = r, U = E/2 sau I = E/2r, obtinand un raspuns experimental la o serie de probleme.
R1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
R2 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
R1 + R2 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
P1 |
|
|
|
|
|
|
P2 |
|
|
|
|
|
|
P |
|
|
|
|
|
|