ARHIMEDE SI TEORIA LUI ARISTARH Putem afirma ca Arhimede, care cunostea si aprecia teoria heliocentrica a lui Aristarh, era totusi atasat fara reserve punctului de vedere geocentric? Raspunsul la aceata intrebare ne este usor de dat, daca el trebuie sa consiste in alternativa da sau nu, care nu se potriveste cu un ganditor de talia sircuzanului. Pentru el, ambele puncte de vedere meritau sa fie luate in consideratie, fie si numai avand in vedere reprezentarea geometrica a miscarii. Relatarea teoriei lui Aristarh de catre Arhimede are o prea categorical nota de obictivitate, impusa dealtfel si de marea seriozitate matematica a operei batranului maestru, pentru a nu ne lasa convingerea ca ipotezele pe caer se construise aceasta teorie sunt de luat in consideratie. “Concluzia premiselor sale- spune Arhimede despre opera lui Aristarh- este ca Universul are dimensiuni cu mult mai mari decat am afirmat noi mai inainte, deoarece el considera ca stelele fixe si Soarele raman pe loc, iar Pamantul se misca in jurul Soarelui pe o circumferinta in centrul careia se gaseste acesta”. Si, mai departe “cu o astfel de conceptie, demonstratiile facute pe baza observatiilor vor corespunde ipotezelor admise”. Ramane de vaziut daca aceasta propozitie inchide relativismul gandirii relativismului gandirii siracuzanului sau numai rezerva gandirii sale in fata unei decizii privind o teorie indrazneata si noua. El va prezenta in interesanta lui carte intitulata Numararea grauntelor de nisip dimensiunile Universului asa cum ii apar in cadrul teoriei geocentrice. Dar tot acolo, el prezinta si Universul mult mai intins al lui Aristarh, fiecare cu ipotezele si cu verificarile sale. Si pare a lasa sa se inteleaga ca aceste dimensiuni, diferite dupa un system sau altul, vor constitui criteriul de alegere asupra caruia vor decide observatiile ulterioare. 18424qfd63txi7f O analiza rabdatoare facuta de un bun cunoscator al textelor ar duce, poate, la o precisa intelegere a acestei interesante probleme, care ne-ar lamusi, mai indeaproape, asupra modului de a gandi al lui Arhimede si al contemporanilor sai. Putem admite punctual de vedere al matematicianului si filosofului italian Enriques, ca felul de a gandi nu s-a schimbat de la Pitagora pana azi. Atari diferente exista intre Arhimede si geometrii contemporani lui. Daca Bibliotece din Alexandria n-ar fi distrusa am fi avut bogate informatii in aceasta privinta.
