PREMISE TIP REACTOR Reactorul numarul 4 era un reactor cu grafit, care folosea ca agent de racire apa. In acest tip de reactor, neutronii eliberati prin fisiunea nucleilor de uraniu-235 sunt incetiniti (moderati) de grafit, pentru a se mentine o reactie in lant. Caldura produsa de fisiunea nucleara in acest tip de reactor este folosita pentru a fierbe apa, iar aburul astfel obtinut pune in miscare turbinele centralei nucleare. Acest tip de reactor a fost criticat de multi experti in energie nucleara, in primul rand pentru ca nu include o structura de siguranta, dar consuma mari cantitati de grafit pe post combustibil. ACCIDENTUL sb237k2222obbv S-a sb237k2222obbv produs in reactorul nr. 4 si a avut loc in noaptea dintre 25 si 26 aprilie 1986, in timpul unui test de siguranta. 22237ksq22obv3g Echipa care realiza testul respectiv intentiona sa verifice daca turbinele puteau produce suficienta energie pentru a mentine in miscare pompele de racire, in eventualitatea unei pierderi de energie, pana cand se activa generatorul diesel pentru situatii de urgenta. Pentru ca testul sa nu fie intrerupt, sistemele de siguranta au fost inchise in mod deliberat. Reactorul urma sa fie setat sa functioneze la numai 25% din capacitatea totala. Aceasta procedura nu a functionat insa conform planului. Din motive necunoscute, reactorul a ajuns sa functioneze la mai putin de 1% din capacitatea sa, ca urmare a fost nevoie de un nou reglaj, pentru a determina o usoara crestere a acestei cifre. Totusi, la 30 de secunde dupa inceperea testului, s-a produs pe neasteptate o crestere considerabila a nivelului de energie. Sistemul de inchidere a reactorului in situatii de urgenta, care ar fi trebuit sa stopeze reactia in lant, nu a functionat. sb237k2222obbv In cateva fractiuni de secunda, nivelul energiei si temperaturii s-a multiplicat de mai multe ori. Reactorul a scapat de sub control, situatie care a culminat cu o explozie violenta. Scutul superior al cladirii in care se afla reactorul, un “sigiliu” protector de 1 000 de tone, a fost pulverizat, iar la temperaturile de peste 2 000° C, combustibilul s-a topit. Invelisul de grafit al reactorului a luat foc si, in infernul care s-a declansat, produsele fisiunii radioactive, eliberate in momentul topirii miezului reactorului, au fost aruncate in atmosfera. ACCIDENTUL Pentru a stinge focul si a opri astfel eliberarea de materiale radioactive in atmosfera, pompierii au pompat apa ca agent de racire in miezul reactorului, in primele zece ore de dupa producerea accidentului. Aceasta incercare nereusita de a stinge focul a fost apoi abandonata. Din 27 aprilie pana in 5 mai, peste 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului in flacari. Acestea au aruncat 2 400 tone de plumb si 1 800 tone de nisip, incercand sa inabuse flacarile si sa absoarba radiatiile. Toate aceste eforturi au fost insa inutile, ba chiar au agravat situatia, deoarece sub aceste materiale aruncate caldura s-a intetit. Temperatura din reactor a crescut deci inca o data, la fel ca si cantitatea de radiatii eliberata. In ultima etapa a acestei lupte cu focul, miezul reactorului a fost racit cu azot. Abia pe data de 6 mai s-a reusit astfel ca focul si emisiile radioactive sa fie tinute sub control. Cei 600 de oameni din echipa de pompieri a centralei, precum si echipa de operare care a fost implicata in lupta cu focul, au alcatuit grupul cel mai sever iradiat. 134 dintre acesti oameni au fost expusi unor doze de radiatii intre 0,7 si 13 sieverts (Sv). Aceste date inseamna ca, in decurs de numai cateva ore, acesti oameni au fost expusi unui volum de radiatii de pana la 13 000 de ori mai mare decat 1 millisievert. In Uniunea Europeana, 1 millisievert pe an este doza maxima de radiatii la care poate fi expusa populatia care traieste in apropierea unei centrale nucleare. 31 de muncitori au murit la scurta vreme dupa acest accident. In total, aproximativ 800 000 de oameni au fost implicati in operatiunile de curatare de la Cernobil, pana in anul 1989. In prezent, sanatatea acestor oameni inca mai are de suferit de pe urma acestei experiente. Se pare ca 300 000 dintre ei au fost expusi unor doze de radiatii de peste 0,5 Sv. Cati dintre ei au murit pana in prezent din aceasta cauza ? Iata o intrebare controversata. Pe data de 27 aprilie, la numai 36 de ore de la producerea accidentului, cei 45 000 de locuitori ai localitatii Pripiat, aflata la 4 km departare, au fost evacuati cu autobuzele, iar orasul a ramas nelocuit pana in prezent. Pana la data de 5 mai, toti cei care traiau pe o raza de 30 km in jurul reactorului avariat au fost nevoiti sa isi abandoneze locuintele. In decurs de 10 zile au fost evacuate 130 000 de persoane din 76 de localitati aflate in aceasta regiune. Teritoriul respectiv a fost declarat zona de excludere si este necesar un permis special pentru a putea patrunde in acest perimetru. In ciuda interdictiei oficiale ca aceste zone sa mai fie locuite, cel putin 800 de persoane, in special batrani, s-au intors la casele lor din satele abandonate. Pe data de 23 mai 1986, mult prea tarziu din punct de vedere medical, au inceput pregatirile pentru a se distribui populatiei iod. Acesta urma sa fie administrat pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv de catre tiroida, insa cea mai mare parte a iodului radioactiv fusese deja eliberat in atmosfera in primele zece zile dupa producerea accidentului. In 1997 a fost lansat The Shelter Implementation Plan (Planul pentru Construirea unui Adapost) de catre tarile din G7 (Grupul celor Sapte), plus Rusia, Uniunea Europeana si Ucraina, impreuna cu Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD). Noul adapost ar urma sa permita depozitarea substantelor radioactive in conditii de siguranta pentru o perioada de cel putin 100 de ani. Aceasta structura de 20 000 tone va fi utilizata pentru depozitarea tuturor reziduurilor radioactive ramase in reactorul nr. 4 de la Cernobil. Conform surselor oficiale, acest proiect de 768 milioane euro va fi incheiat pana in anul 2008. La trei ani dupa producerea acestui accident nuclear, guvernul sovietic a stopat construirea reactoarelor nr. 5 si 6 din complexul centralei nucleare Cernobil. Dupa negocieri internationale de durata, intregul complex a fost inchis pe data de 12 decembrie 2000. FILMUL EVENIMENTULUI 25 aprilie – Ziua 1 1:00 am Reactorul functioneaza la capacitate completa, operatiunile se deruleaza absolut normal. Energia produsa cu ajutorul aburului este dirijata catre turbine si generatoarele de energie. Treptat, operatorii incep sa reduca nivelul energiei, pregatindu-se pentru test. 1:05 pm La 12 ore dupa initierea operatiunii de reducere a nivelului de energie, reactorul functioneaza la 50% din capacitatea sa. Acum nu mai este necesara decat o singura turbina pentru a prelua cantitatea scazuta de abur, iar turbina nr. 2 este oprita. 2:00 pm In mod normal, procedurile de realizare a acestui test ar fi necesitat reducerea capacitatii reactorului la 30%, insa autoritatile sovietice din domeniul energetic nu au aprobat acest lucru, pentru ca, se pare, exista un alt loc unde era necesar un consum de energie mai ridicat. Reactorul ramane setat la 50% din capacitatea sa pentru o perioada de alte 9 ore, timp in care computerele si sistemele de siguranta sunt inchise. 26 aprilie – Ziua 2 12:28 am Echipa de la Cernobil primeste aprobarea pentru a relua procedurile de reducere a capacitatii reactorului. Cel mai probabil este ca, in acest moment, unul dintre operatori a comis o greseala si, in loc sa mentina nivelul la 30%, a uitat sa reseteze un aparat, ceea ce a determinat o scadere vertiginioasa a nivelului de producere a energiei, ajungand pana la 1%. Acest nivel era mult prea scazut pentru derularea testului. 1:00-1:20 am Operatorul reuseste sa aduca reactorul pana la 7%, indepartand toate tijele de control, cu exceptia a 6 dintre ele. Aceasta procedura reprezinta o incalcare a regulamentului de operare, deoarece reactorul nu este construit pentru a opera la un nivel atat de scazut, si este instabil atunci cand miezul sau este plin cu apa. Operatorul incearca sa faca fata manual fluxului de apa care se intoarce din turbina, ceea ce este foarte dificil, deoarece chiar si o mica schimbare de temperatura poate provoca fluctuatii masive in nivelul producerii de energie. Operatorul nu reuseste sa corecteze fluxul de apa si reactorul devine din ce in ce mai instabil. 1:22 am Operatorii considera ca au atins conditii de maxima stabilitate si decid sa inceapa testul. Un operator blocheaza sistemul de inchidere automata a reactorului in cazul unui nivel scazut al apei sau in cazul pierderii ambelor turbine, temandu-se ca, daca reactorul se inchide, testul va fi anulat. 1:23 am Testul incepe. Este inchisa si turbina care mai ramasese in functiune. 1:23:40 am Energia produsa in reactor incepe sa creasca treptat ca nivel, din cauza reducerii fluxului de apa in urma inchiderii turbinei. Operatorii initiaza procedura de inchidere manuala, ceea ce determina o crestere rapida a nivelului de energie produsa, din cauza modului de proiectare a tijelor de control. 1:23:44 am Momentul dezastrului – Reactorul atinge de 120 de ori capacitatea maxima. Tot combustibilul radioactiv se dezintegreaza, iar presiunea aburului produs in exces, care ar fi trebuit sa se indrepte spre turbine, distruge conductele de presiune si arunca in aer scutul protector de pe acoperisul reactorului. CONTAMINAREA Regiunile contaminate se afla in nordul Ucrainei, sudul si estul Belarusului, precum si in zona de vest, la granita dintre Rusia si Belarus. Estimarile forurilor internationale arata ca o suprafata totala de 125 000 - 146 000 de kilometri patrati din Belarus, Rusia si Ucraina a fost contaminata cu cesiu-137, la niveluri care depasesc 1 curie (Ci) sau 3,7 x 1010 becquerel (Bq) pe kilometru patrat. Aceasta suprafata depaseste ca dimensiuni toate tarile invecinate, Letonia si Lituania la un loc. La momentul accidentului, in teritoriile contaminate locuiau aproximativ 7 milioane de persoane, dintre care 3 milioane erau copii. Aproximativ 350 400 de persoane au fost mutate sau au parasit aceste regiuni. Totusi, aproximativ 5,5 milioane de persoane, intre care peste un milion de copii, continua sa traiasca in regiunile contaminate. Peste 40 de elemente radioactive au fost eliberate din reactorul avariat, in special in primele zece zile dupa producerea accidentului. Cele mai semnificative dintre acestea sunt iodul (I-131), cesiul (Cs-137) si strontiul (in special Sr-90). Dupa acest accident, cesiu-137 a fost cel mai raspandit element radioactiv cu durata mare de injumatatire. Belarus a fost tara cel mai grav afectata de dezastrul de la Cernobil, deoarece pana la 70% din precipitatiile radioactive au cazut pe teritoriul acestei tari. 23% din suprafata totala a tarii a fost contaminata cu cesiu-137, in cantitati de peste 1 Ci/km patrat. La momentul accidentului, in aceste regiuni locuiau 2,2 milioane persoane, adica o cincime din populatia totala a tarii. 1,5% din suprafata totala a Federatiei Ruse (17 milioane kilometri patrati) este contaminata cu radiatii rezultate in urma accidentului de la Cernobil. 19 regiuni au fost afectate, in special zonele din jurul oraselor Bryansk, Kaluga, Tula si Orel. La momentul producerii accidentului, in aceste zone traiau aproximativ 2,7 milioane de persoane. 200 000 dintre cei 800 000 “lichidatori” – soldatii care au fost trimisi in misiune sa curete zona reactorului – proveneau din Rusia. Conform rapoartelor oficiale publicate de cele trei foste state sovietice afectate, de atunci si pana in prezent au murit 25 000 dintre acesti “lichidatori”. Costurile suportate de statul rus ca urmare a acestui dezastru nuclear se ridica la aproximativ 3,8 miliarde dolari in perioada 1992 - 1998. Din aceasta suma, 3 miliarde USD au fost platite drept compensatii victimelor afectate de radiatii, precum si celor care au curatat zona dezastrului. IMPLICATII ASUPRA SANATATII Iod-131, cesiu-137, strontiu-90 si plutoniu-239 sunt elemente radioactive instabile, care se descompun la randul lor, formand noi elemente si eliberand energie sub forma de radiatii. Cand celulele organismului sunt expuse acestor radiatii, se produc particule instabile, extrem de reactive, denumite radicali liberi. Acesti radicali liberi sau ioni pot afecta functiile celulelor. Poate fi afectat chiar si ADN-ul din nucleul celulei, elementul care transporta “proiectul” genetic pentru reproducerea celulelor, pentru structura si functiile acestora. Comunitatea stiintifica recunoaste deja ca acest tip de afectare a ADN-ului poate provoca fie cancer, fie alte anomalii genetice. Pana in prezent nu exista totusi un consens stiintific pe scara larga in ceea ce priveste lista celorlalte boli, in afara de cancer, care pot fi provocate de un nivel scazut de radiatii. O doza mai mare de 0,5 sievert (Sv) este considerata o doza mare de radiatii. Peste acest prag, efectele adverse devin vizibile imediat sau dupa cel mult cateva zile. Sistemul imunitar este slabit, apar modificari ale celulelor sangelui, sunt afectate organele interne (tractul digestiv, plamanii etc), precum si sistemul nervos central. Cand o persoana absoarbe doze de 1- 2 Sv sau mai mari, mortalitatea creste in proportie de 20%, dupa cum arata specialistii in medicina bolilor produse de radiatii. Se stie acum ca un numar de cel putin 1 800 de copii si adolescenti din zonele cele mai grav afectate din Belarus au contractat un cancer al tiroidei din cauza acestui accident nuclear. Oamenii de stiinta se tem ca numarul cazurilor de cancer tiroidian in randul persoanelor care erau copii sau adolescenti la data producerii accidentului va ajunge la 8 000 in deceniile urmatoare. Aceasta cifra a fost publicata in raportul delegatiei de experti de la Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite (UNDP) si United Nations Children’s Fund (UNICEF), in ianuarie 2002. Estimarile publicate insa de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) ajung pana la 50 000 de cazuri. Profesorul Edmund Lengfelder, de la Otto Hug Strahleninstitut din Munchen, este specialist in medicina bolilor produse de radiatii si expert in studiul accidentului de la Cernobil. Din 1991, el conduce un centru pentru boli tiroidiene in Belarus si avertizeaza asupra celor pana la 100 000 de cazuri aditionale de cancer tiroidian aparute in toate grupele de varsta. La nivel international a fost recunoscuta si o alta consecinta directa a acestui accident nuclear: cresterea numarului de cazuri de cancer la san. Oamenii de stiinta din Belarus si Ucraina previzioneaza si o crestere a numarului de cazuri de tumori uro-genitale, cancer pulmonar si cancer stomacal, atat printre “lichidatori”, cat si in general, in randul populatiei masculine din zonele sever contaminate. Aceste previziuni sunt sustinute si de specialistii in cancer din alte tari. Agentia guvernamentala ucrainiana Cernobil Interinform din Kiev a raportat in martie 2002 ca, din cei trei milioane de locuitori ai Ucrainei care au fost expusi radiatiilor, 84% au fost inregistrati deja ca suferind de diferite afectiuni si boli. Aceasta statistica include si un milion de copii. Conform celor mai recente date publicate de Comitetul Cernobil infiintat in Minsk de guvernul din Belarus, media cazurilor de boala este mai ridicata in regiunile contaminate decat in cele necontaminate.
In timpul testului de la Cernobil au fost indepartate simultan un numar prea mare de tije de control, care au fost apoi reintroduse in reactor tot simultan, in timpul procedurii de oprire a reactorului in regim de urgenta. Aceasta procedura a determinat o crestere atat de dramatica a nivelului energetic, incat reactorul a fost distrus. O eroare similara, dar cu consecinte mult mai putin grave, se produsese deja intr-un reactor de acelasi tip in Lituania, in anul 1983. Aceasta experienta nu a fost insa transmisa si personalului operational de la Cernobil.
Cand nucleii de uraniu (U-235) se divid intr-un reactor nuclear, pot sa apara diverse produse ale fisiunii radioactive. In ceea ce priveste impactul acestora asupra sanatatii, cele mai periculoase dintre aceste produse sunt iod-131, cesiu-137, strontiu-90 si plutoniu-239. Aceste elemente sunt purtate prin intermediul aerosolilor (ca niste particule de praf, in aer), si pot fi inhalate, se pot infiltra in sol si ape o data cu apa de ploaie, sau pot intra in lantul trofic, prin intermediul plantelor care cresc in aceste soluri.
