Istoria fotografiei Kirliene
Fotografia Kirliana a fost descoperita accidentala de Senyon D. Kirlian. Tehnicianul rus repara un echipament intr-un spital cand a descoperit ceva anormal ( nefiresc ). Mai tarziu cand a descoperit ca prin intermediul interactiilor dintre curentii electrici si placile fotografice se gaseau urme ( imprimari) ale organismelor vii s-au developat pe film.
Kirlian si sotia sa au developat procesul in 1939. In 1940 rusul a inceput sa faca cercetari serioase si 1970 cercetarile privind fotografia Kirkiana au inceput sa se fac in Statele Unite.
Citire aurei fotografice.
Amprenta Kirliana poate avea diferite expuneri la aceiasi imagine , toate depinzand de ce ganduri doriti sa exprimati. De exemplu , cineva poate fi in stare normala , stare de fericire , frustrare, stare perfecta , etc. Diferentele dintre stari indica felurile in care puteti sa va exprimati energia.
Fotografia Kirliana si fotografia aurei
Exista o diferenta intre fotografierea Kirliana si fotografierea sursei. Fotografierea Kirliana foloseste o frecventa inalta , tensiune foarte inalta care sa descarca pe un film pe a carui suprafata este situata un obiect. Orce lucru ce poate fi pozitionat pe film, poate sa fie fotografiat ( inclusiv amprentele de la maini si picioare). Fotografierea aurei foloseste deasemenea fluctuatii ale tensiunii dar care sunt transpuse in lumini colorate proiectate pe film. Fotografierea aurei nu este considerata fotografie kirliana. Aura ce se vede in jurul umerilor si capului este proiectata pe film de catre lumini colorate ce vin din interiorul aparatului. Aura nu vine in mod direct de la subiect.
Esenta efectului Kirlian este foarte bine cunoscut, faptul ca nu un camp electric de intensitate mare forteaza subiectii plasati intr-o zona cu activitate puternica sa straluceasca. Stralucirea este cauzata de reactia plasmei din organismul investigat, iar pentru obiectele biologice acesta este o reactie a bioplasmei pentru influenta uni camp ce are intensitatea foarte mare. Daca obiectul investigat este pus pe un film foto, energia luminoasa a descarcarii coronariene de plasma va lasa o urma pe film. Urma contine un set de informatii despre conditia bioplasmei. Anumiti cercetatori denumesc metoda fotografieri Kirliane si altii o denumesc electrofotografie. Noi presupunem ce este mai corect de folosit termenul de plasmografie, acesta reflectand esenta metodei. Experienta arata ca in timp ce investigam obietele vii, marimea si distributia fasiilorstralucitoare coronale este stipulata de parametri fizici: de materie, conditia electrica , factori ce privesc mediul inconjurator,etc si in afara de acestia de catre parametrii tensiuni la iesire. Obiectele vii aduc corecti esentiale structurilor plasmatice ale descarcarii coronale: localizarea fasiilor, intensitatea si configurarea lor, etc . Fenomenul este investigat si aprofundat in campul patologic al indicatiilor proceselor. Fenomenul a fost descris pe larg de catre V. Imiushm, P. Mandel si alti cercetatori.
