Magnetism Se crede ca Thales din Milet a fost primul care a cercetat forta de atractie ciudata al feritului magnetic asupra fierului obisnuit, in 600 i.e.n. Au trecut multe secole pana cand s-a gasit o utilizare practica a fortei magneice, in busolele de navigatie. In 200 e.n. chinezii utilizau deja o forma rudimentara a busolei, dar in Europa a aparut doar in jurul anului 1200. Oare de ce se pozitioneaza ferita magnetica intotdeauna in aceeasi directie? Acest fenomen a ramas un mister de-a lungul secolelor. Azi stim insa ca fierul si alte materiale magnetizabile se compun din magneti mici numiti domenii magnetice sau regiuni magnetice. Acestea de obicei sunt directionate aleator,iar prin suprapunerea fortelor nu rezulta o forta magnetica detectabila. Daca dintr-o oarecare cauza aceste domenii se orienteaza toate in aceeasi directie, atunci metalul va avea caracteristici magnetice si va atrage bucatile de fier. Cei doi poli pu462f3443nuux Acesti magneti prezinta o trasatura comuna: caracterul magnetic pare a fi concentrat in doua puncte, numite poli, unul care arata catre nord si unul care arata spre sud. Extremitatile magnetului se numesc poli, deoarece lasand liber magnetul in sens orizontal, magnetul se va aseza cu varfurile catre polii magnetici ai Pamantului – Polul Sud si Polul Nord – care si el este un magnet gigantic. Acesta este principiul de functionare al busolei. Ambele extremitati ale magnetului atrag fierul nemagnetizat, dar daca apropiem doi magneti, atunci polul nordic al unuia atrage polul sudic al celuilalt si viceversa. In acelasi timp, cei doi poli sudici, respectiv nordici, se vor respinge reciproc. Asadar, polii de acelasi tip se resping. Totusi, pare paradoxal ca polul nordic al magnetului se intoarce catre Polul Nord al Pamantului. Aceasta se explica prin faptul ca polul magnetic al Pamantului din apropierea Polului Nord este de fapt un pol sudic din punct de vedere magnetic. Faptul ca electricitatea si magnetismul au o legatura stransa s-s descoperit abia in 1819. in acel an, un profesor de fizica danez, Hans Oersted a prezentat audientei un nou fenomen electric si a incercat sa-i gaseasca o explicatie. Descoperirea lui Oersted Omul de stiinta danez a legat extremitatile unei baterii cu o sarma, vrand sa demonstreze ca sarma se va incalzi cand este parcursa de curent electric. In momentul in care a conectat cele doua borne ale sursei s-a petrecut un fenomen ciudat: acul busolei din apropiere a deviat si nu a mai revenit la pozitia initiala. Oersted si-a dat seama ca curentul din sarma a generat un camp magnetic care a actionat asupra acului busolei. Acest experiment a insemnat descoperirea unuia dintre cele mai importante fenomene din stiinta naturii: electromagnetismul. Electromagnetism Curentul din conductor produce un camp magnetic relativ slab, dar cercetatorii au gasit modalitatea de amplificare a acestuia, intr-un timp relativ scurt. Daca se infasoara conductorul sub forma unei bobine si se introduce in interiorul ei un miez de fier, atunci intensitatea campului magnetic creste foarte mult. Aceasta bobina cu miez in interior se numeste electromagnet. Motoare si generatoare Daca o sarma prin care se inchide un circuit electric se afla langa un magnet permanent, atunci sarma se va misca din pozitia ei initiala la aparitia curentului, daca nu este tinuta fixa. Acest lucru se datoreaza electromagnetismului. In 1821, Michael Faraday a realizat o masina simpla in care un fir strabatut de curent se misca in jurul unui magnet permanent. Bineinteles, aceasta „masinuta” mica nu era potrivita pentru o utilizare practica, dar prin ea s-a materializat ideea ce sta la baza motoarelor electrice moderne: cu ajutorul curentului electric se poate realiza miscare continua. Motoarele electrice moderne utilizeaza electomagneti in loc de o singura sarma si functioneaza mai eficace si mai controlabil.
