Filosofia in China antica
In China filosofia incepe in secolul VI i.d.H cel mai de seama filosof cunoscut este LAO-TZI. Acesta a elaborat o conceptie filosofica care s-a transmis timp de 2 secole si in secolul IV a fost redata in scris. Conceptia despre lume a lui LAO-TZI se iitemeeaza pe cunoasterea caracterul material necreat al lumii care are la baza un principiu, o substanta materiala. Conceptul cel mai important este conceptul de TAO care inseamna calea spre concept a fost interpretat diferit, unii ca insemnand calea cereasca altii ca fiind calea opusa. TAO este un concept care desemneaza drumul natural al omului. In opozitie cu ceea ce este supranatural. Tao este un concept a tot cuprinzator, ordinea naturala, viata oamenilor. Interesanta este conceptia despre om, el spune ca cel ce cunoaste oamenii este intelept. Intelepciunea este mai mult decat o stiinta adunata la un loc pentru ca intelept inseamna cunoastere si infaptuire.
Un alt filosof este KONG FU-ZE , a fost latinizat . Conceptia lui este opusa conceptia lui Lao-tzi el s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat codul de norme morale privind comportamentul oamenilor fata de superiori fata de ceilalti. In centrul doctrinei morale se afla ideea arminiei dintre om si cosmos. Pe de alta parte este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune morala ca fericirea depinde de perfectiune. Perfectiunea morala si fericirea depinde de venerarea traditiilor trecutului cu scopul de a se imbunatatii climatul prezent. Printre frumusetiile morale pe care trebuie sa le probeze omul 5 (cinci) erau considerate cele mai importante.
Sa fii generos dar nu risipitor.
Sa fii mandru dar nu trufas.
Sa ai dorinte dar nu pofte.
Sa arati inocenta dar nu asprime.
Sa faci sa sr lucreze fara a crea resentimente
Aceste frumuseti de comportament au valabilitate ti astazi.
