Eu sunt un verb
O bucatica mica a comunicarii sunt eu, sunt un verb. Sunt nucleul comunicarii,cea mai importanta parte de vorbire. Eu am multe rude; mai indepartate: substantivul, adjectivul,numeralul etc; dar si mai apropiate:
cele mai apropiate ma domina, ei tot timpul ma pun la locul meu, dandu-mi tot felul de functii sinctactice: predicate verbale si nominale, complemente, etc. Uneori sunt dea dreptul chinuit,cand unii ma conjuga, pentru mine este ca si cum s-ar schimba brusc vremea. In aceste conditi nu prea pot hotara cu ce sa ma imbrac; cu modurile personale ( cand este frig) sau cu cele nepersonale ( cand este cald). Uneori sunt hotarat sa ma impodobesc cu modul indicativ, dar aceasta haina este prea groasa pentru vremea aceasta,ea fiind atat de groasa( are multe timpuri) si iata asa ma razgandesc din nou si ma imbrac mai subtire, cu modul gerunziu.
Am multi prieteni, pe care ii vizitez foarte des. Fiecare prieten este diferit ( pers I, a II-a, a III-a, sg ),dar cand se intalnesc cu totii (pers. I,a II-a, a III-a) ma zapacesc de tot. Desii am foarte multi prieten, unii ma chinuie ,eu fiind flexibil ma indoaie si ma zapacesc cum vor ei, cu ajutorul prefixelor si a sifixelor,dar si cu ajutorul celor patru conjugari.
Uneori sunt pesimist,suparat si nervos, atunci totul imi merge pe dos(la negativ), alteori gandesc pozitiv, sunt vesel si plin de viata (la afirmativ), iar uneori sunt nedumerit(la interogativ). Este ciudat, cateodata imi place sa fiu autoritar si atunci incep sa dau ordine (imperativ).
Indiferent ce fac sunt tot eu. Nucleul comunicarii si impreuna cu numeroasa mea familie va ajutam pe voi, oamenii sa comunicati.
NU NE CONFUNDATI! SUNTEM UNICE!!!
VI-g1
