SOFISTICA
In sec.v i.e.n se dezvolta in Grecia o miscare a eliberarii intelectuale de povara vechilor mituri si traditii.Istoricii vorbesc despre de aceasta perioada ca despre o perioada a 'iluminismului grec'.
Cu toate ca sofistii reprezinta din punct de vedere etic si filosofic, o perioada de confuzie, printr-o conceptie care rasturna valorile general admise, ridicandu-se impotriva celor ce acceptau adevaruri absolute si definitive, ei se inscriu in istoria logicii cu o functie bine definita.
Sofistii erau in opinia conteporanilor un fel de avocati fara scrupul, al caror singur scop era sa castige bani si eventual glorie.in acest sens le era imputat si faptul, neobisnuit pe atunci, ca filosofii sa ia bani pentru lectiile predate, dar mai ales conceptia lor care nu se raporta la nimic ferm, universal.Ideea de bine, frumos, justitie din conceptia lui Platon si Socrate era inlocuita cu interesul particular, dand posibilitatea unei rasturnari a valorilor.
Initial numele de sofisti era acordat tuturor ganditorilor greci, inteleptilor si filosofilor si de abia din sec v i.e.n. el a fost dat acelor profesori de oratorie, de avocatura, care dadeau lectii, contra plata, pentru formarea tinerilor in vederea vietii publice.
Totusi, miscarea sofistica trebuie vazuta obiectiv sub aspectul rolului ei istoric, ca un factor determinant in evolutia gandirii logice si necesitatii formularii ei prin propria-i analiza.
In mod oficial nu se poate vorbi de o 'scoala sofistica', fiecare sofist avand propria filosofie.Totusi din randul lor s-au remarcat cativa filosofi mai de seama precum Protagoras din Abdera si Goegias din Leontinoi.
Protagoras din Abdera
Protagoras din Abdera este una din figurile cele mai interesante ale timpului sau, cu vederi democratice si progresiste. Afirmand insa ca 'omul este masura tuturor lucrurilor', expresie care poate fii interpretata ca un atac impotriva adevarului obiectiv.
Dupa Diogenes Laertios, Protagoras a fost elevul lui Democrit.La baza filosofiei lui ramane totusi sistemul lui Heraclit.El adopta teza acestuia, dupa care totul este in miscare, nimic nu este, totul devine.Dar deasupra acestei deveniri,Protagoras nu mai vede acea ratiune universala.Devenirea este lipsita de motorul ei rational. Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatie, in concluzie, conceptia lui Protagoras poate fi caracterizata drept relativism sensualist:totul e adevarat, orice opinie poate fi sustinuta.
Gorgias din Leontinoi
Gorgias, al doilea mare sofist, se trage din Leontinoi si a trait in sec v i.e.n.Si el, ca si Protagoras, a stralucit prin darul sau oratoric si puterea lui de argumentare.
A scris diferite tratate, din care au ramas doar cateva titluri si cateva fragmente insuficiente pentru a ne face o idee exacta asupra conceptiei lui.
Concluzia lui Gorgias este ca totul e fals, nimic nu este adevarat.
In cele din urma sofistica a generat in acrobatie verbala, in arta de a demonstra orice.In felul acesta s-a ajuns la sensul peiorativ al termenului 'sofism':argument fals folosit cu intentia de a insela.Platon ofera in dialogurile sale mostre ale unor astfel de argumentari:
-un cizmar bun poate fi rau? Daca da,atunci cizmarul bun este rau.
-hotul nu fura ceva rau; a lua ceva bun este bine, deci hotul vrea binele.
-doi si trei sunt cinci;deci doi sunt cinci si trei sunt cinci.
-este posibil ca un om care este asezat sa mearga;deci este posibil ca un om sa mearga stand.
-daca este adevarat ca niciodata nu ai prea mult din ceea ce bun, atunci trebuie ca bolnavul sa ia un car de medicamente.
Argumentarile sofistice
Al treilea om, argumentare citata si de Platon in dialogul Parmenide, vrea sa demonstreze ca daca un lucru isi datoreaza existenta participarii lui la principiul sau ideea lui, cum afirma Platon, atunci si ideea si lucrul trebuie sa participe la o a treia esenta care la randul ei, trebuie sa participe la o a patra, pentru aceleasi motive la infinit.
Argumentul reciproc, numit de latini si de greci 'reciprocum' este construit in asa fel ca poate fi intors, cu aceeasi putere,impotrica aceluia care il foloseste.Diogenes Laertios il citeaza ca o intamplare din viata lui Protagoras.
Problema se prezenta sub forma urmatoare:Protagoras se angajase sa dea lectii lui Eulathos contra plata, urmand insa ca discipolul sau sa-i plateasca cand va castiga primul proces.Insa timpul trecea si Eulathos nu lua nici un proces asa ca nu avea nici o obligatie sa-si plateasca profesorul.Dandu-si seama de procedeul fraudulos,Protagoras l-a chemat in fata tribunalului si a argumentat in felul urmator'Daca castigi trebuie sa-mi platesti conform contractului dintre noi,pentru ca ai castigat primul proces iar daca pierzi trebuie sa-mi platesti, caci asa decide tribunalul.'
Discipolul i-a intors argumentul astfel:'Daca pierd nu trebuie sa-ti platesc, intrucat contractul dintre noi ma obliga sa-ti platesc numai la primul proces castigat; daca castig, atunci nu trebuie sa-ti platesc conform hotararii tribunalului.
Principiul general al constructiei unor asemenea sofisme este urmatorul: 'Orice convine la orice, in in orice timp si intotdeauna' si 'Se pot afirma contrariile despre acelasi lucru.'
Sofistii au creeat o cultura antropologica efemera in care omul nu cultiva decat ceea ce ii este subiectiv si individual util.O asemenea cultura nu este dotata cu valori permanente si deci este efemera.
Totusi, sofistii au avut un rol distinct in istoria logicii, ei ridicand o problema noua si anume aceea a fundamentelor gandirii. Faptul nu este lipsit de importanta chiar daca cei care vor rezolva aceasta problema vor fi urmasii lui Socrate.Aceasta problema ridica intrebarea: Cum este posibila gandirea'Protagoras si Gorgias raspund ca nu este posibila, deoarece tot ceea ce gandim este relativ si are doar o valoare pargmatica.
Sofistii au pus problema gandirii, prin ei gandirea incepe sa se gandeasca pe ea insasi, sa-si examineze propriile procese si sa le evalueze.
Bibliografie
Petre Botezatu -Logica in Grecia antica
Anton Dumitriu-Istoria logici
