FRANCIS BACON (1561- 1616)
-referat-
Francis Bacon este o veritabila constiinta filosofica cu o cuprindere aproape universala. Traind in epoca nasterii stiintei moderne, Bacon si-a asumat sarcina elaborarii unei metode noi, adecvate, care, in opozitie cu scolaristica sterile, sa favorizeze cercetarea stiintifica, cunoasterea si dominarea naturii de catre om. Celebrele lui aforisme, cum sunt lucrarile
" Stiinta este putere", " Oamenii nu pot stapani natura decat supunandu-se legilor ei", " A cunoaste cu adevarat inseamna a cunoaste prin cauze" exprima spiritual epocii. Etimologia cuvantului "aforism" provine din grecescul " aphorismos"; acesta inseamna judecata cu caracter moral, care exprima, intr-o forma concisa, o parere despre viata.
Bacon propunea o filosofie a naturii in deplina concordanta cu viziunea sa empirista si, metodologic, inductivista. Acest lucru este insa continuat si de catre Thomas Hobbes. Bacon afirma in celebra sa lucrare
" Noul organon" ca " omul, servitor si interpret al naturii, poate sa infaptuiasca si sa cunoasca atat cat a observat din ordinea naturii prin lucrul insusi".
Conditia prealabila a fauririi stiintei si metodei noi o constituie, pentru Bacon, critica cunostiintelor existente, eliberarea spiritului uman de sub tirania diverselor erori, prejudecati si iluzii, denumite de el " idoli". Autorul ii imparte in mai multe feluri, si anume:
a) ai tribului- care tin de natura umana;
b) ai pesterii- determinati de educatia fiecarui om;
c) ai forului- prin care sunt desemnate neconcordantele limbajului cu viata reala;
d) ai teatrului- generate de autoritatea tiranica a vechilor sisteme filosofice.
Idolii tribului
Idolii tribului isi au izvorul in insasi natura omului, este un rau inerent speciei umane, o adevarata boala de familie, caci nimic nu e mai lipsit de temei decat principiul ca simturile omului sunt masura tuturor lucrurilor. Trebuie sa se spuna, dimpotriva, ca toate perceptiile, fie ale simturilor, fie ale spiritului, nu sunt decat relatii intre oameni, iar nu relatii fata de Univers. Intelectul omenesc, asemanator unei oglinzai false, deviind razele pe care le emit obiectele si amestecand propria sa natura cu aceea a lucrurilor, stica, rastalmaceste si desfigureaza toate imaginile pe care le reflecta.
Idolii pesterii
Idolii pesterii sunt aceia ai omului individual. Spiritual fiecarui om este ca un fel de pestera, care intrerupe lumina naturala datorita unor cauze diferite ca: natura proprie si particulara a fiecarui individ, educatia, convorbirile, lecturile, mediul, autoritatea persoanelor admise si respectate, in fine, diversitatea impresiilor care produc efecte diferite. Asa ca, nefiind nimic mai inegal, mai variabil, mai instabil ca dispozitia spiritului uman considerat la indivizi diferiti, operatiile sale spontane sunt aproape in intregime produsul intamplarii.
Idolii forului
Izvorul acestora este legatura stabile intre diferitele grupuri de oameni. La aceste legaturi fac aluzie numele cu care ii desemnam, adica idolii forului, caci oamenii se asociaza prin vorbire; si numele cu care sunt desemnate diferitele obiecte de schimb se adapteaza la inteligenta spiritelor celor mai marunte. Desi ar putea preveni echivocurile, asemenea cuvinte siluiesc totusi intelectul si tulbura totul, impingandu-i pe oameni in dispute sterile si nesfarsite.
Idolii teatrului
Acestia provin din dogmele diferitelor filosofii si care s-au inradacinat in spirite. Dar nu e vorba numai de doctrinele filosofice si de sectele care s-au impus in trecut, ci in general, de toate acelea care au putut sau nu pot inca sa-si exercite influenta.
Bacon este initiatorul empirismului si senzalismului modern: simturile ne dau cunostiinte certe si constituie izvorul tuturor cunostiintelor. Stiinta adevarata se dobandeste prin prelucrarea metodica rationala a datelor senzoriale.
Metoda are si pentru Bacon o semnificatie importanta, el insa alege calea empirica, pe baza observatiilor, a comparatiilor si experimentelor urmeaza sa fie stabilite enunturi generale, din care apoi, prin inductie, se poate progresa la enunturile legilor cele mai generale.
Bacon nu poate fi caracterizat nici drept rationalist, nici drept empirist.
Bazele metodei inductive sunt puse de catre Bacon in opera sa principala " Novum organon"- "Noul organon"-, caracterizata prin folosirea analizei, compartaiei, observatiei si experimentului. Lumea este considerate de catre el ca fiind de natura materiala, iar miscarea ca o proprietate a materiei. Bacon recunoaste existenta a multiple forme de miscare si a diversitatii calitative a naturii. Accentuarea unilaterala a rolului analizei si a inductiei in cunoastere, in detrimental sintezei si al deductiei, conceperea pur analitica a experimentului au conferit metodei baconiene un caracter oarecum nondialectic.
Odata cu metoda inductiva, Bacon mai preconiza si o seama de norme, care azi isi mentin rabdarea. El ne indeamna sa ne ferim de generalizari prea pripite fiindca altfel nu putem evita erorile.
Nu aripi trebuie sa se puna spiritului omenesc, spunea Bacon, ci plumb, caci cu prea mare usurinta se avanta in cele mai inalte abstractiuni, pierzand orice contact cu experienta.
Bibliografie: Gheorghe Craciun: " Filosofie- din istoria filosofiei europene" 2004
