Filosofia - specificul filozofiei - consideratii asupra sensului filosofiei

1. Asupra sensului filosofiei

Ce este filosofia in general, sau care este specificul filosofiei? Pentru Aristotel, filosofia era cunoasterea primelor principii si cauze - acele principii supreme care explica intreaga existenta. (Coltescu, 2002, p.160) Pentru Kant filosofia era cunoastere prin concepte; sau cercetarea limitelor capacitatilor noastre cognitive. Hegel considera ca, filosofia este cunoastere rationala a absolutului. Wittgenstein considera ca, filosofia este o activitate de clarificare a gandurilor. Filosofii analitici considera ca, filosofia este analiza limbajului stiintific sau comun. Pentru Heidegger, filosofia este analitica existentiala, adica investigarea acelor modalitati de existenta ce sunt proprii existentului uman (Dasein). Pentru reprezentantii scolii de la Frankfurt (Marcuse), filosofia este teorie critica a societatii moderne si a acelor forme de reificare si alienare umana ce stau la baza aceasta societate. Coltescu a considerat ca, 'In esenta ei, filosofia este aceasta reflectie, aceasata meditatie prin care vrem sa intelegem, sa distingem sensul lumii si al propriei noastre existente---si intelegand, sa ne eliberam, sa ne cucerim autonomia spirituala' Coltescu 2002, p.21). Cei mai multi filosofi au considerat ca, filosofia este cunoastere, diferentele apar fie privind obiectul ei (primele principii, absolutul, universalul etc.) sau metoda ei (ex., prin concepte, fenomenologie etc.) sau facultatea ei (ratiunea, simturile etc.). Dar, sa fie filosofia limitata doar la o forma de cunoastere contemplativa dezinteresata dintr-un punct de vedere practic sau aplicativ? Tudosescu considera ca:

numai in masura in care conditioneaza reedifacari valorice la nivelul altor forme de constiinta sociala si, respectiv, modificari in strauctura tablelor de valorilor culturale, astfel ca acestea sa stimuleze schimbari cu caracter adanc in structura si dinamica civilizatiilor, putem spune ca filosofia are un caracter aplicativ. (Tudosescu 1997, p.169).

Unii filosofi au subliniat propensiunea inspre  universalitate, tendinta de a acoperi intreaga realitate: filosofia este o conceptie generala despre lume; ea incearca sa discearna cele mai generale determinatii ale realitatii, adica a naturii, societatii, si gandirii. Determinatiile realitatii cele mai generale privesc fie nivelul fundamental necesar al realitatii, substanta, ce poate apartine nivelului micrifizic, sau unele caracteristici ale universului ca intreg, ca originea, evolutia sau devenirea cosmica, si finalitatea lui. Sau, sa considerat ca filosofia studiaza existenta in totalitatea ei. Dar Beaufret scria despre Wolf:

isi propune sa faca recesamantul essentialia-lor, adica a tot ce poate fi spus despre fiinta ca fiinta. Aceasta stiinta este, prin urmare, stiinta fiintei ca posibilitate.Se poate vorbi despre fiinta fara a spune un cuvant despre existenta sa. Aceasta din urma nu constituie decat un ,, complementum possibilitatii". (Beaufret, 1999, p.11)

Si, exista filosofii speciale, ca etica sau filosofia etica, care sunt quasi-dezintersate despre anumite aspecte ontice sau ontologice. Exista o anumita autonomie intre unele discipline filosofice, asa cum exista o anumita liberate in viata umana. Este morala o determinatie generala a societatii? Ar trebui sa fie. Trebuie impusa o anumita morala? Legile naturii nu pot fi incalcate, dar legile morale pot fi incalcate. O caracterizare alternativa a filosofiei priveste scopurile ei. Astfel, pentru Rescher scopurile caracteristice ale filosofiei sunt:

'(i) Provide

answers to those domain definitive questions, that is, propound and comunicate

information that conveys these answers . (We want answers.) (ii) Seek for cogency, that

is, fit those answers out with a rationale that attains cogency and conviction by way of

evidentiation, substantiation, and demonstration. (We want not just answers but answers

worthy of acceptance.) (iii) Strive for rational economy, pursuing the tasks at issue in

points (i) and (ii) in a way that is rationally satisfacatory, that is, in an efficient, effective,

economical '(Rescher, 2002).

Problema caracterizarii generale a filosofiei relativ la domeniile ei particulare, sau relativ la alte forme culturale---arta, religia, stiinta---este una metafilosofica. Dar, cum poate fi justificata aceasta diversitate de opinii despre esenta filosofiei? Coltescu a considerat ca:'Cele doua nivele ale filosofiei, [filosofia de ordin prim si metafilosofia] sunt in interactiune, sunt situate intr-un raport de circularitate, optiunile ganditorilor in planul filosofiei proprii avand efecte asupra conceptiilor lor metafilosofice si, convers, conceptiile lor metafilosofice influentand investigatiile lor in planul filosofiei proprii'.(Coltescu, 2002, p.18-19)

Odata cu propensiunea originara a  filosofiei spre determinatiile cele mai adanci sau fundamentale ea tinde sa se extinda si orizontal. Intensiunea determina extensiunea. Intensiunea cea mai generala determina extensiunea cea mai larga. Filosofia a incercat initial sa acopere intreaga natura cautand principii-elemente fundamentale ale realitatii din care emerg obiectele compuse ale universului. Universalul lui Democrit se situa la nivelul microcosmosului. Ulterior reflectia filosofica a putut fi extins analog la alte subregiuni sau supranivele ierarhice ale realitatii. Totusi, filosofia inseamna iubire de intelepciune, deci nu se reduce la cunoasterea dezinteresata a unor determinatii generale, ci mai presupune creatie si valorizare a realitatii.