Filosofii sofisti
Termenul vine din greaca (sophisles = intelept).
Sec. V debuteaza cu un numar mare de filosofi numiti sofisti care aveau conceptii diferite, dar erau uniti printr-o activitate comuna. Ei predau cunostinte politice, filosofice, oratorice, pentru ca tinerii sa poata participa la viata publica, contra cost.
Meritul sofistilor a fost acela de a sesiza ca pentru a conduce trebuie sa stii. Faptul ca grupul acesta se marea la un moment dat sofistica s-a degradat. Aceasta l-a facut pe Platon sa dea un sens peiorativ incat sofistii au fost numiti "vanzatori de iluzii", oameni pusi pe inselaciune. Sofistica a fost o stiinta iluzorie.
Platon si Aristotel aveau dreptate cand se refereau la partea degradata a sofistilor, dar printre acestia au fost si oameni importanti despre care Platon vorbea cu deferenta (respect) - protagoras.
Protagoras s-a nascut in Abdeea, in nordul greciei, a facut multe calatorii stabilindu-se la Atena, bucurandu-se de aprecierea lui Pericle. A scris "Arta conversatiei", "Despre zei", "Aparatori sau daramatori". Dintre aceste lucrari s-a pastrat putin. S-a pastrat un fragment care contine o intreaga filosofie : "Dintre toate cele ce sunt, omul este masura, existenta celor ce exista si nonexistenta celor ce nu exista". Fragmentul acesta a fost interpretat de foarte multi filosofi de-a lungul timpului inca din Antichitate.
Platon interpreteaza acest fragment spunand ca Protagoras atunci cand a spus ca "Omul este masura tuturor lucrurilor" a avut in vedere omul individual si de aici decurge faptul ca :"Asa cum i-mi pare mie aceste lucruri asa sunt ele pentru mine; cum i-ti par tie asa sunt ele pentru tine".In acest caz se poate ajunge la stiinta. Interpretarea aceasta simplifica sensurile in acest fragment.
In sec.XIX, Theodore Gomperz, da o alta interpretare. Protagoras s-a referit la umanitate in general, dar si aceasta interpretare este unilaterala, deoarece il transforma pe om in constiinta generica.
In sec. XX critica filosofica este echidistanta intre interpretarea lui Platon si cea a lui Theodore Gomperz si cauta sensurile termenului de masura (metron). A masura = a lua in stapanire, a masura lucrurile si a le cunoaste.
In sec. XX, teza omului masura este interpretata din perspectiva gnosiologica. Sub acest aspect omul masura reprezinta raportul dintre subiect si obiect. Omul masura cu adevarat si eroarea. Notiunea de adevar si eroare este o notiune a gnosiologiei. Omul masura este existenta celor ce sunt si nonexistenta celor ce nu sunt. Omul este in stare sa domine, sa fie criticul realitatii. In acest timp omul valoriteaza, i-si formeaza critica de ierarhizare.Omul are la ce se raporta, este in stare sa se raporteze, el masoara cu mijloacele sale idealul, el i-a cunostinta de sine, omul capata o cunostinta de sine. Protagoras pune in centru omul.
Intrbat Protagoras daca aplica aceasta masura si zeilor, el se abtine de la un raspuns, dar motiveaza apelind la factori obiectivi. Protagoras a fost condamnat la moarte, dar a reusit sa evadeze. Nu dupa mult timp a murit intr-un naufragiu.
Prodicos (din Ceos) este o minte luminata si el va da noi valente tezei omului masura aducand ca argument principal o noua teza : "Problema libertatii unanime" - are o forma alegorica.
"Scrierea despre Heracles" - Heracles este pus in situatia de a alege calea pe care trebuie sa o urmeze. Heracles se retrage in pustiu meditand indelung "cum vedea astfel doua femei de statura inalta, una era frumoasa la vedere, singura ei podoaba era curatenia, era modestia.","cea din urma alearga spre tanar si-i zice : daca ma i-ei de prietena te voi duce pe drumul cel mai usor, vei gusta din toate placerile vietii".
Virtutea nu-i face nici o promisiune, ea il indeamna sa urmeze calea binelui. Fara munca nici zeii nu harazesc nimic oamenilor. Daca vrei ca toata Grecia sa-ti admire virtutea, trebuie sa te pui in slujba ei. Daca vrei sa te imbogatesti de pe urma turmelor tale, munceste, ingrijestele.
Daca omul urmeaza calea virtutii inseamna ca este o fiinta care se determina. Omul i-si asuma libertatea numai intelegand ceea ce este pe masura sa. Libertatea umana se realizeaza prin alegera caii de urmat. Libertatea presupune alegere, optiune, dar si actiune.
Democrit s-a nascut la Abdeeras, a facut multe calatorii in tari foarte indepartate, apoi vine la Atena unde se stabileste si va duce o viata cu multe privatiuni, dar de meditatie profunda. A scris o opera filosofica vasta.Chiar daca nu toate titlurile de lucrari ce i se atribuie ii apartin el are in operele sale cunostinte foarte variate. El este filosoful care a gandit despre toate. Are un prestigiu care rezulta din atitudinea fata de adversar (Platon).
Platon a vrut sa-i arda cartile. L-a oprit doi pitagoriceni. Platon se foloseste de ideile lui Democrit. Democrit a depasit 90 de ani, a orbit, dar nu a renuntat l-a filosofie.
Cicero spunea :"Nemaiputand sa deosebeasca albul de negru el deosebea binele de rau". Diogenes Laertios spunea ca Democrit a fost un spirit enciclopedist. A scris lucrari de etica, de filosofie naturala, de matematica, literatura, muzicala, de stiinte speciale (medicina, pictura), o serie de comentari.
Cu Democrit cercetarea naturala atinge cel mai inalt stadiu. Principala teorie a scolii din Abdera este " Teoria atomilor". Pentru Democrit tot ce exista in lume ar fi alcatuit din elemente ireductibile, necompuse - atomos (atomi).Democrit prin teoria atomului se inscrie intr-o problema filosofica careia ii da si solutii - problema naturala a principiului intemeietor.
a = m tomos = imparte
Pentru ca atomii sa formeze lucruri trebuie sa se uneasca, sa se miste, iar pentru actiune trebuie sa existe un spatiu liber. Astfel realitatea se compune din plin si gol. Plinul si golul exista ca atare astfel incat ele se implica. Pentru el exista si existenta si nonexistenta. Conceptia miscarii ca existand in mod real poate fi conceptualizata si pe baza miscarii se explica diversitatea lumii. Principiul care sta la baza existentei implica si miscare, astfel se defineste dupa forma, pozitie, miscare.
Dupa Democrit si sufletul uman este format din atomi, dar ei sunt atomi sui generis (de un fel diferit). Ei sunt mai dinamici, mai subtili, mai rotunzi.
La el se intuieste ideea ca a inteles ca intre suflet si corp sunt deosebiri, sufletul are o alta functionalitate decat corpul; este efortul lui democrit de a intelege deosebirea dintre ideal si real.
Socrate (469-393) - o personalitate marcanta a filosofiei. A fost foarte controversat astfel incat s-a considerat ca fiind o inovatie, dar a fost si sustinut de multi. Azi el se prezinta cu enigma rezolvarilor. S-a nascut la Atena. Tata era sculptor, mama moasa. Asa cum marturisesc contemporanii Socrate n-a scris nimic. Sunt izvoare puternice care atesta existenta filosofiei sale. Aristofan, Platon in dialogurile sale din tinerete il au pe Socrate ca personaj, prezentand viata si filosofia lui Socrate. In dialogul de maturitate ale lui Platon i-si transmite propria sa conceptie.
O alta sursa este chiar Aristotel. La 70 de ani Socrate a fost acuzat de coruperea tineretului, nerespectarea zeilor cetatii. A fost deferit tribunalului poporului, denuntul a fost dat de un poet numit Meleton, un poet obscur Anitos si retorul Lycon.Socrate a refuzat sa evadeze, s-a aparat singur, a atacat cu ironiile sale pe judecatori si acuzatori.Diogene Lertios ne spune ca atenienii au regretat ca l-au condamnat la moarte, au inchis terenurile de exercitare si gimnaziile.
Socrate cu demnitate, bea apa cu otrava care i-a adus moartea.
Opare socratica inseamna o orientare noua in dezvoltarea filosofiei grecesti. Filosofia lui Socrate i-si indreapta interesul principal spre morala.Principalele preocupari sunt : stiinta vietii interioare. Socrate spunea ca "Cea mai demna si utila este cunoasterea omunlui".Deviza sa era ceea ce era scris pe frontispiciul templului Delphi - "Cunoaste-te pe tine insu-ti!". A te cunoaste pe tine insu-ti nu inseamna sa-ti cunosti doar numele, sa intelegi ce reprezinti tu in raport cu realitatea, inseamna a cunoaste adevarul, pentru ca adevarul se gaseste in fiecare om. El nu este constient de acest lucru, dar trebuie sa se foloseasca de orice mijloc pentru a aduce la suprafata adevarul. Arta de a cunoaste adevarul, de a aduce la suprafata adevarul se numeste maieutica.
"Cunoaste-te pe tine insu-ti!" este o chemare adresata celor care se complac in cultul valorii externe. Externul inseamna si superficial.Cum socratica este o cunostinta etica, inseparabila de planul actiunii, este o cunostinta in care vorba si fapta formeaza o unitate. Forma de legatura intre oameni este dialogul. El este o forma de comunicare, dar nu pentru a transmite o suma de cunostinte deja existente ci pentru a indemna pe cel cu care dialogul supune adevarul.
Socrate folosea autoironia , "stiu ca nu stiu nimic".El ii determina pe tineri sa participe la dialog pe picior de egalitate :"Eu nu stiu", "Tu nu stii", "impreuna vom stii".
Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul carora denunta prejudecarile contribuind la purificarea interioara.Spunea ca filozofia ironizeaza, dar nu cu scopul de a-l aduce la neputinta pe celalalt, ci pentru a-l stimula. A folosit indoiala metodica si nu sceptica. A folosit procedeul inductiv, practic - general. El este acela ce a controlat continutul unor notiuni de baza ale moralei : bine, drept, frumos, datorie.
Platon spune ca socrate a cultivat dreapta rationala, a fost un adevarat cavaler al dreptului, a fost un adevarat intelept al greciei.Cicero spunea : "S-a coborat filosofia din cer inspre pamant", a impins-o in agora.S-au infiintat scoli filosofice dupa ideile sale asa numita "scoala micilor socratici". Filosofia sa a lasat urme adanci in filosofia din Grecia antica.
