3. PARTICIPANTI LA ACTIVITATEA DE COMERT INTERNATIONAL
Participantii de natioalitate romana
Subiectele de nationalitate romana ale raporturilor juridice din comertul international sunt, comerciantii persoane fizice sI societatile comerciale. La aceste 2 categorii de comercianti se mai adauga sI altele: regiile autonome, organizatiile cooperatiste, asociatiile in participatie, etc.
3.1 COMERCIANTUL - PERSOANA FIZICA
Dobandesc calitatea de comercianti persoanele care fac acte sI fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita. Actele sI faptele de comert obiective, daca sunt facute de o persoana fizica ca profesiune obisnuita, confera acelei persoane calitatea de comerciant. Capacitatea persoanelor fzice romane de a efectua operatiuni de comertinternational, ca activitate comerciala independenta este recunoscuta de Decretul-lege nr.54/1990 privind organizarea sI desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative. Dobandirea calitatii de comerciant pentru efectuarea de operatiuni de comert international de catre o persoana fizica este legata de exercitarea de catre aceasta de cate sI fapte de comert cu titlul de profesiune obisnuita. Persoanele fizice care executa in mod obisnuit acte de comert international trebuie sa ceara inmatricularea in registrul comertului iar pe durata desfasurarii activitatii sI la incetarea acesteia sa inscrie mentiunile actelor sI faptelor prevazute de lege. Persoanele fizice straine care vor face acte de comert pe teritoriul Romaniei, sunt supuse legilor nationale. IN ceea ce priveste calitatea de comerciant in Romania a unei persoane straine, aceasta tine de conditia juridica a strainului, supusa legii romane. Organizarea activitatilor prevazute de acest act normativ, inclusiv cele prestate de persoanele fizice in mod independent se poate face numai de cetatenii care au domiciliul in Romania.
3.2 SOCIETATI COMERCIALE
3.2.1 Generalitati
Sunt societati cu participare straina in Romania, societatile comerciale, filialele sI sucursalele constituite pe teritoriul tarii, cu capital integral strain sau in asociere cu persoane fizice sau juridice romane, indiferent daca acestea s-au constituit de la inceput ca atare sau elementul strain a intervenit ulterior prin dobandirea de plati sociale sau actiuni la societatile deja existente. Regulile privind regimul juridic al SC cu participare straina sunt plasate in sfera de reglementare al contractului de societate sau statutului intrand astfel in domeniul libertatii contractuale. Atunci cand actele normative privind societatile comerciale nu sunt indestulatoare se vor aplica prevederile Codului comercial sI ale Codului Civil. Societatile cu participare strainase pot constitui in Romania in toate domeniile economice prevazute de art.4 din Legea nr.35/1991. In situatia in care o societate straina constituie o societate comerciala pe teritoriul tarii noastre cu capital integral strain sau in asociere cu persoane fizice sau juridice romane, societatea nou infiintata este persoana juridica romana, ea putand efectua acte de comert international permise de legea romana, chiar daca aceste acte ar fi interzise de legea nationala a statului pe teritoriul caruia societatea straina isi are sediul social.
3.2.2. Constituirea sI functionarea SC
Constituirea SC cu participare straina in Romania precum sI a filialelor sI sucursalelor, cu capital integral strain sau in asociere cu persoane fizice sau juridice romane, este supusa dispozitiilor generale, aplicabile pentru toate societatile de nationalitate romana prevazute in Legea nr.31/1991. Constituirea societatilor cu participare straina pargurge mai multe etape in functie de categoria de sociatate la care se refera, cum sunt: de persoane, de capitaluri, sI cu raspundere limitata. Societatile cu participare straina se constituie pe baza de contract sI statut, in functie de situatie sI trebuie sa contina anumite elemente pentru ipoteza internationalitatii sI anume: cetatenia sI domiciliul, pentru persoanele fizice; sediul sI nationalitatea, pentru persoanele juridice straine; denumirea obiectului de activitate in care sa se mentioneze operatiuni de comert international; particularitatile privind subscritia sI varsarea capitalului social; organizarea si functionarea societatii tinand seama de aspectele specifice; localitatile din strainatate unde se vor constitui sucursale sau filiale. Persoana fizica straina trebuie sa prezinte cazierul juridic, precum sI din Romania daca au mai locuit mai mult de 60 de zile in tara noastra. Persoana juridica trebuie sa depuna dovada inregistrarii in registrul comertului din zona de sediu sI o atastare privind bonitatea comerciala a persoanei juridice respective, eliberata de banca unde isi are deschis contul. Agentia Romana de Dezvoltare este obligata sa raspunda in termen de 30 zile de la data inregistrarii cererii, raspuns care se mentioneaza chiar pe cererea tip de examinare. Etapele privind publicarea constituirii societatii in Monitorul Oficial al Romaniei, inscrierea societatii in registrul comertului sI la Administratia financiara, nu reprezinta aspectesemnificative in cazul constituirii societatilor cu participare straina, cu precizarea ca la registrul comertului sI Administratia financiara trebuie prezentata dovada confirmarii investitiei la Agentia Romana de Dezvoltare, iar taxele de inmatriculare sunt mai mari cu 50%decat cele platite de societatile cu capital integral romanesc. IN situatia in care are loc majorarea capitalului unei societati romanesti deja existente, prin aportul unui investitor strain, operatiunea juridica ia forma unei subscriptii de actiuni ori parti sociale fara cesiune.
IN ceea ce priveste contractul de cesiune, acesta prezinta unele particularitati in functie de calitatea cedentului sI cesionarului:
- daca cesiunea are loc de la o persoana romana la una straina, operatiune a se poate efectua in 2 variante:
- cedentul roman retrage din contul bancar in lei al societatii suma reprezentand pretul cesiunii, iar cesionarul strain depune in contul valutar al societatii suma in valuta echivalenta pretului cesiunii, la cursul zilei, pe numele si la dispozitia acesteia;
- daca cesiunea are loc de la un cedent strain catre un cesionar roman sau intre straini, nu este nevoie de prezentarea dovezii bancare de varsamant in valuta sau de provenienta a banilor, intru-cat vanzarea-cumpararea de parti sociale sau actiuni se realizeaza intre parti fara a se afecta capitalul societatii din banca. SC cu participare straina cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane.
Ele nu constituie o categorie aparte de persoane juridice romane. Trasatura esentiala a acestor societati o constituie existenta elementului de extraneitate din care rezulta celelalte aspecte specifice in legatura cu regimul lor juridic. Societatile cu participare straina sunt persoane juridice romane si sunt supuse prevederilor legii romane ca lex societatis. Problema specifica care se ridica in cazul societatilor comerciale cu participare straina este aceea a monedei in care poate fi subscris capitalul lor. La o societate cu participare straina asociatii sunt liberi sa subscrie capitalul social fie total in lei sau in valuta fie in lei. Conform Legii contabilitatii nr.82/1991, "Contabilitatea opreratiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala cat sI in valuta." Felul monedei in care se face subscriptia produce efecte asupra varsamantului sI al suportarii riscurilor valutare. IN asocierea cu persoanele fizice sau juridice romane procentul de participare al asociatului strain este lasat exclusiv la aprecierea partilor. Aportul partenerului strain la constituirea unei SC poate fi: aport in numerar, aport in bunuri, aport in drepturi sI aporturi in alte drepturi si avantaje. Societatile romanesti constituite cu participare straina pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor din tara in conditiile art.30 din Legea nr. 35/1991, cu indeplinirea cumulativa a 2 conditii: aceste societati sa fie constituite in asociere cu capital national; dreptul de proprietate asupra terenului sa constituie aportul la capitalul social al asociatului roman. Articolul 27 din Legea nr. 35/1991 prevede ca operatiunile SC cu participare straina se efectueaza pa baza de contracte comerciale, la preturile convenite de parti in lei sau in valuta. Prin persoane juridice "rezidente" din punct de vedere valutar se intelege printre altele sI "societatile comerciale autorizate sa desfasoare activitati in Romania", iar persoanele juridice "nerezidente" sunt cele care "nu sunt inregistrate si autorizate sa desfasoare activitati in Romania" . Operatiunile valutate pe teritoriul Romaniei intre rezidenti si nerezidenti, pot fi efectuate si in numerar, in cazurile in care, aceste operatiuni nu se pot realiza prin conturi bancare activitati desfasurate in zonele cu regim vamal special, in porturi, aeroporturi, puncte de trecere al frontierei de stat, vanzari de marfuri la bordul navelor, in trenuri internationale. Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei privind operatiunile valutaer din 1994 privind normele imperative precizeaza ca operatiunile valutare se pot efectua intre rezidenti si nerezidenti numai prin conturi bancare deschise in Romania la societati bancare autorizate de BNR sa efectueze asemenea operatii. Cat priveste personalul societatii comerciale romane acesta poate fi roman sau strain. Personalul strain poate fi angajat numai in posturi de conducere sI de specialitate. Strainii pot sa desfasoare activitati lucrative la SC din tara daca au obtinut licenta de munca de la Ministerul Muncii sI Protectiei Sociale. Salariile personalului roman angajat la societatile romanesti cu participare straina se stabilesc prin conventia partilor. Salariile nu pot fi mai mici dacat salariul de baza minim brut pe tara. Cu privire la problema daca salariile personalului roman la SC pot fi in valuta, Legea salarizarii nr.14/1991 nu prevede nimic in aceasta privinta.
3.2.3 Infiintarea filialelor sI sucursalelor SC
Filiala reprezinta o SC cu personalitate juridica proprie distincta de societatea mama, care se afla insa sub controlul societatii mama, in sensul ca acesta detine majoritatea capitalului social al filialei sau exercita asupra ei controlul. Filiala are unele trasaturi specifice sI anume: filiala are peronalitate juridica fapt ce o impune ca o SC distincta de societatea mama. IN Romania filialele se constituie in conditiile Legii nr. 31/1990. IN situatia cand filiala se constituie cu 100% capitalul societatea mama, acesta ia forma unei SC cu raspundere limitata cu limitata cu asociat unic. INregistrarea filialelor sI sucursalelor comerciantilor care au sediul principal al comertului lor in strainatate, art.24 din Legea nr. 26/1990 prevede ca formalitatilor de inmatriculare sI publicare se vor face la oficiul comertului de la sediul din tara al filialei. De mentionat ca Legea nr. 33/1992 privind activitatea bancara contine dispozitii speciale privind constituirea sI functionarea filialelor bancilor straine in Romania. Filialele societatilor straine sunt subiecte de drept roman spre deosebire de sucursale care sunt subiecte de drept strain, iar functionarea lor urmeaza aceleasi reguli prevazute pentru societatile romanesti. Cat priveste regimul juridic al dreptului de proprietate asupra terenurilor sI a altor imobile din tara, al filialelor societatilor straine este identic cu cel al celorlalte societati romanesti constituite cu participare straina.
Sucursala este o unitate secundara a societatii mama care nu are personalitate juridica si se constituie cu capital 100% al acesteia, dar are totusi o anumita autonomie juridica sI economica fata de societatea mama. Sucursala nu are personalitate juridica proprie sI nici nu poate fi subiect de drept distinct de societatea mama. O alta trasatura caracteristica a sucursalei consta in faptul ca ea este dependenta dpdv juridic sI economic de societatea mama. IN raporturile cu tertii sucursala actioneaza pe seama societatii mama, in cadrul relatiei de mandat sau comision. Sucursala are o oarecare autonomie juridica sI economica fata de societatea mama. Pe plan juridic, ea poate fi actionata direct in justitie pentru operatiunile efectuate in tara de resedinta. Sucursala poate fi supusa unei proceduri separate de dizolvare sI lichidatre cu privire la bunurile aflate in tara de resedinta, fara sa fie influentata situatia juridica a societatii mama. Articolul 238 din Codul comercial nu cere ca documentele de constituire ale sucursalei din tara a societatii straine sa fie intocmite conform legii romane. Astfel, daca o societate pe actiuni straina este valabil constituita in tara de sediu numai cu trei asociati, ea poate deschide o sucursala in Romania desi legea romana prevede cinci asociati. Cererea de autorizare trebuie sa fie insotita de actele constitutive ale societatatii din acre sa rezulte existenta ei legala in tara unde s-a infiintat sI o declaratie din partea societatii prin care consimte sa se supuna legilor romane. Capacitatea de folosinta a sucursalei este guvernata de legea nationala a societatii mama, ea fiind o emanatie a personalitatii juridice a acesteia. Sucursala SC straine care isi desfasoara activitatea in Romania este supusa legilor romane privind conditia juridica a strainului, persoana juridica. Deschiderea de catre o societatea straina a unei sucursale in Romania confera acesteia dreptul de a face acte juridice cu caracter permanent.
3.2.4. Dizolvarea sI lichidarea SC
Investitorii straini au dreptul sa transfere in strainatate sumele rezultate din lichidarea investitiilor in conditiilor regimului valutar in Romania. Lichidarea sau restrangerea activitatii desfasurate in jonele libere, persoanele fizice sau juridice straine pot transfera in strainatate capitalul sI profitul dupa achitarea tuturor obligatiilor. Litigiile societatii romanesti constituite cu participare straina pot fi implicate in urmatoarele litigii: litigii in cadrul societatii, intre asociatii romani sI straini sau numai straini, privind calitatea lor de participanti la societate, litigi in afara societatii, dintre societate si alte persoane fizice sau juridice romane sau straine. IN cazul in care partile nu au convenit printr-o conventie speciala componenta de solutionare a litigiilor apartine instantelor judecatoresti.
3.2.5. Alte categorii de societati comerciale
SC create prin reorganizarea unitatilor economice de stat, au dreptul sa efectueze in mod direct operatiuni de comert exterior. Ele pot sa incheie contracte de vanzare-cumparare, executare de lucrari sau prestari de servicii, cu intreprinzatorii strainisi cu plata de catre acestia in lei, daca sumele in moneda romaneasca detinute de ei sunt rezultate din exploatarea unor investitii efectuate in Romania. Filialele bancilor straine sunt supuse dispozitiilor prevazute de Normele Bancii Nationale a Romaniei privind amortizarea societatilor bancare. Potrivit normelor respective societatilor bancare romanesti sI implicit filialelor bancilor straine pentru a putea functiona pe teritoriu tarii, trebuie sa realizeze urmatoarele: obtinerea autorizarii de constituire, eliberata de BNR; indeplinirea formalitatilor de constituire a societatii bancare; obtinerea autorizatiei de functionare. Filialele unei banci straine vor putea functiona numai incepand cu data eliberarii autorizatiei de functionare de catre BNR. Societatiel cu participare straina se constituie sI in domeniul asigurarilor. Conform prevederilor art.11 din Legea 15/1990 "in limitele celor stabilite de BNR pentru necesitati urgente, RA poate efectua incasari sI plati in lei si in valuta, prin casierie proprie". RA prevad in obiectul lor de activitate efectuarea de operatiuni de import export sI de cooperare economica internationala. Cooperativele de consum sI de credit pot organiza activitati cu privire la exportul si importul, cooperarii sI schimburilor de marfuri cu organizatii cooperatiste, intreprinderi sau firme de peste hotare, organizarea de societati mixte cu organizatii cooperatiste sau firme din alte tari.
Participantii de nationalitate straina.
3.3. COMERCIANTUL-PERSOANA FIZICA
Pentru ca o persoana fizica sa indeplineasca calitatea de comerciant ea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii, printre care: natura actelor pe care acea persoana la efectueaza. Statutul juridic al comerciantului este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor acestuia. O prima obligatie a comerciantului consta in inscrierea in registrul de comert. Cu toate ca obligatia de inscriere este comuna in sistemele de drept respective, efectele sunt diferite sI anume: in dreptul francez are consecinte pe plan probator creand o prezumtie de comercialitate, pe cand in cel german efectul este constitutiv, ceea ce echivaleaza pe plan probator cu o prezumtia absoluta de comercialitate, ca daca o firma s-a inscris in registrul de comert este imposibil de a proba ca activitatea firmei nu este comerciala. IN Anglia inscrierea in registrul de comert este ceruta pentru societatile de capitaluri sI se concretizeaza prin eliberarea certificatului de inmatriculare. INscrierea in registrele de comert constituie sI o masura de publicitate fata de terti. Registrul de comert este un document public, organizat la nivel local si national.
3.4 SOCIETATILE COMERCIALE
SC in dreptul francez, cu exceptia celor in participatie, sunt reglementate de Legea nr.66-537 din 24 iulie 1966 privind SC. IN dreptul german, pentru societatile in nume colectiv, in comandita simpla sI in participatie sunt aplicabile dispozitiile din Codul comercial, pentru cele pe actiuni Legea privind societatile pe actiuni din septembrie 1965. Caracterul comercial al unei societati este determinat de forma sa societara sI de obiectivul de activitate care consta in acte de comert. Cat priveste contractul de societate, elementele de validitate sunt comune ca ale oricarui contract. IN legatura cu latura institutionala, in dreptul francez au personalitate juridica toate tipurile de SC cu exceptia celor in participatie; in cel german au personalitate juridica societatile pe actiuni si cu raspundere limitata, in dreptul englez, au personalitate juridica societatile supuse inregistrarii cum ar fi societatile de capitaluri si cele cu raspundere limitata. Contractul sI statutul ca documente constitutive ale societatii cuprind unele elemente oblicatorii ca: forma societatii, durata, denumirea, sediul social, obiectul de activitate sI suma capitalului. IN ceea ce priveste tipurile de SC in dreptul german si francez sunt reglementate societatile: in nume colectiv, in comandita simpla, in participatie, pe actiuni, si cu raspundere limitata. IN dreptul englez: in nume colectiv, in comandita simpla sI in participatie, de capitaluri.
Societatea in nume colectiv
In aceasta societate asociatii raspund solidar si nelimitat. Ei pot fi urmariti de creditorii societatii sI asupra patrimoniului lor propriu in cazul cand acestia nu si-au acoperit creanta din activul social al societatii. Acest tip de societate are un numar redus de asociati iar capitalul lor este mic. Denumirea societatii este compusa din numele tuturor asociatilor sau numai a unuia la care se adauga "societate in nume colectiv". Aportul la capitalul fix nu poate fi reprezentat prin titluri negociabile sI nu poate fi transmis decat cu consimtamantul tututror asociatilor.
Societatea in comandita simpla
In cadrul acestei societati sunt 2 categorii de asociati: comanditatii care raspund solitar sI nelimitat pentru datoriile societatii, comanditarii care raspund pana la concurenta aportului lor pentru datoriile sotietatii. Firma este compusa din numele comanditatilor. Comanditarii nu pot contribui cu aport in industrie. Ei nu pot fi administratori.
Asociatia in participatie
Acest tip de societate nu exista decat in raporturile dintre asociati. Are la baza contractul de societate. Ea este un caracter ascuns intrucat existenta ei nu este adusa la cunostinta tertilor. Societatea este lipsita de personalitate juridica. Bunurile aduse de asociati nu formeaza un capital social iar drepturile asociatilor nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Societatea nu este supusa inmatricularii in registrul de comert sau altor formalitati de publicitate. Administratorul este numit dintre asociati sI raspunde nelimitat, contractand cu terti in nume propriu.
Societatea anonima pe actiuni
Societatea este constituita din actionari care au calitatea de comercianti iar capitalul este impartit in parti egale, denumite actiuni. Asociatii raspund in limita actiunilor pe care le detin. Caracterul anonim al societatii este dat de caracterul actiunilor care trec cu usurinta de la un detinator la altul. Societatea se constituie cu o limita minima de asociati sI capital. Cu privire la capital, dreptul francez sI cel german prevad un minim de capital social. IN dreptul francez acest capital este mai mare daca societatea s4e constituie prin subscriptie publica iar daca el scade sub minim, societatea trebuie sa-l refaca sau sa se transforme in alt tip de societate. IN dreptul englez pentru societatile pe actiuni constituite prin subscriptie publica se prevede un capital minim autorizat. Legea franceza prevede 2 moduri de constituire a societatilor pe actiuni: cu subscriptie publica sI fara subscriptie publica. Legea germana permite numai constituirea fara subscriptie publica. IN dreptul englez societatile pe actiuni cu raspundere limitata pot fi de 2 feluri: public limited companies. Legea franceza prevede 2 sisteme de organizare a acestor societati: cel clesic francez sI cel german. In sistemul francez consiliul de administratie este numit de adunarea generala. Cu privire la sistemul german societatea este administrata de un directorat, ai carui membri sunt numiti de consiliul de supraveghere. IN ceea ce priveste dreptul englez, organul de conducere al societatii, este adunarea generala a actionarilor, care transfera o parte din atributiile reale unui consiliu de administratie. Adunarile generale sunt de 2 feluri: ordinare sI extraordinare. IN documentele privind constituirea societatii trebuie prevazut obiectul sau de activitate care stabileste limitele capacitatii de folosinta. Activitatea societatii este controlata de unul sau mai multi cenzori sau de catre o societate specializata. Cenzorii sunt numiti si revocati de adunarea generala ordinara. Cenzorii controleaza bilantul contabil, contul de profit si pierderi, precum sI alte documente contabile. IN legatura cu nulitatea societatii, sistemele de drept francez si german reglementeaza restrictiv regimul nulitatii SC, fie prin reducerea cauzelor de nulitate fata de cele din dreptul comun, fie prin limitatarea efectelor sale sau prevad o serie de posibilitati de repararea viciulului nulitatii.
Societatea in comanda pe actiuni
In dreptul anglo-saxon nu existaacest tip de societate. Capitalul societatii este impartit in actiuni, iar asociatii se impart in 2 categorii: comanditatii care au calitatea de comercianti sI raspund nelimitat si solitar pentru datoriile societatii sI comanditarii care au calitatea de actionari sI raspund limitat pana la concurenta actiunilor lor. IN legatura cu controlul gestiunii societatii atat in dreptul francez cat sI in dreptul german acesta etse exercitat de catre consiliul de supraveghere.
Societatea cu raspundere limitata
Societatile cu raspundere limitata sunt mai bine adaptate pentru intreprinderile mici sI dispun de capitalurile mijlocii. IN dreptl francez sI englez numarul maxim de asociati in cadrul unei societati cu raspundere limitata este de 50, fapt ce o apropie de societatea de persoane. Capitalul social este impartit in parti sociale ale caror valoare nominala minima este fixata de lege. IN dreptul german spre deosebire de cel francez partile sociale pot fi inegale. Partile sociale sunt inscrise in certificate care nu au caracter de titluri de credit iar aceste societati nu emit actiuni sau obligatiuni. Adunarea generala ea principalele decizii. Fiecare asociat dispune de un numar de voturi egal cu al partilor sociale pe care le detine. Asociatii pot numii unul sau mai multi cenzori. Dispozitiile cu privire la profit, fondul de rezerva sI lichidare sunt asemanatoare celor aplicabile societatilor pe actiuni. Societatile comerciale pot constitui sucursale sI filiale in tara de se diu dar sI in strainatate. IN ceea ce priveste filialele acestea sunt societati comerciasle care beneficiaza de autonomie juridica totala fata de societatea mama avand personalitate juridica.
3.5 FALIMENTUL
Legislatia franceza a folosit ca model pentru noul act normativ romanesc in materie sI anume Legea privind procedura reorganizarii sI lichidarii judiciare. Lichidarea judiciara constituie o procedura juridica speciala, avand caracter colectiv, general, concursual, sI egalitar, al carei obiectiv este executarea asupra bunurilor debitorului aflat in stare de insolventa comerciala, in scopul satisfacerii creditorilor. Pentru ca o persoana sa fie in stare de lichiadre judiciara, trebuie intrunite cumulativ cel putin 2 conditii: debitorul trebuie sa aiba calitatea de comerciant, persoana fizica sau societate, procedura fiind comerciala; debitorul sa se afle in stare de incetare a platilor, insolventa comerciala. Pentru a acorda debitorului cat mai multe sanse de a-si continua activitatea comerciala, legea franceza din 1985 confera lichidarii judiciare un caracter subsidiar, ea putand fi pronuntata de instanta numai daca dupa o perioada de observatie, redresarea judiciara nu este posibila. Redresarea judiciara poate fi pornita la cererea debitorului insusi, a unuia sau mai multor creditori, a a procurorului sau de instanta din oficiu. Debitorii- persoane fizice sau juridice, prin organele lor de conducere executiva sunt obligati ca in cazul cand se afla in stare de insolventa, sa solicite deschiderea procedurii intr-un termen legal de la data incetarii platilor. Competenta de judecare a cererii apartine tribunalului de comert, daca debitorul este comerciant. Hotararea de redresare judiciara produce importante consecinte cu privire la patrimoniul debitoriului si anume: deschide o perioada de observatie, in scopul intocmirii unui bilant economic si social al intreprinderii pentru redresare sau lichidare judiciara. Prin hotarare instanta stabileste data incetarii in fapt a platilor. Instanta desemneaza organele care administreaza procedura de observatie. Tribunalul imputerniceste pe administratori sa supravegheze operatiunile de gestiune sau sa asiste pe debitor pentru toate sau o parte din actele privind gestiunea. Dupa data publicarii hotararii de redresare toti creditorii cu creante anterioare hotararii sunt obligati sa le declare catre reprezentantul creditorilor. Pe baza bilantului economic sI social sI al propunerii administratorilor, inainte de exprarea perioadei de observatie instanta decide asupra planului de redresare sau pronunta lichidarea. IN situatia in care lichidarea nu este posibiladebitorul nu si-a executat angajamentele financiare stabilite prin plan, instanta pronunta lichidarea. Efectele patrimoniale produse de hotararea de lichidare sunt:
1. Tribunalul numeste un lichidator care conform legii franceze este o persoana specializata. El este insarcinat cu administrarea operatiunilor de lichidare sI cu incheierea verificarii creantelor sI continuarea actiunilor introduse, inainte de hotarare, de administrator, ale carui atributii inceteaza.
2. Hotararea atrage de la data pronuntarii decaderea debitorului din dreptul de administrare sI de dispozitie asupra bunurilor sale, inclusiv a celor pe care le dobandeste cu orice titlu in timpul procedurii de lichidare.
3. Cat priveste datoriile debitorului afectate de termen ele devin exigibile, pentru a se putea asigura satisfacerea creantelor tuturor creditorilor.
4. Dreptul creditorilor de a urmarii in mod individual, pe debitor este suspendat sau interzis.
5. IN cazul in care debitor este o SC prin efectul hotararii de lichidare acesta se dizolva. Lichidarea implica 2 operatiuni principale: realizarea activului sI palta pasivului. Procedura de lichidare a societatii comerciale sau a comerciantului persoana fizica se inchide, prin hotararea instantei judecatoresti, atunci cand numai exista pasiv exigibil sau cand activul este insuficient pentru acoperirea integrala a crantelor.
3.6 CONSTITUIREA DE SC IN STRAINATATE SI DE REPREZENTANTE STRAINE IN ROMANIA
In cazul in care se constituie o societate sau o filiala a unei SC romane acestea sunt supuse legii straine care constituie legea lor nationala, lex societatis, avand personalitate juridica straina. Legea lor nationala este cea a statului pe teritoriul caruia isi au sediul dar poate fi sI cea a locului de constituire. Daca se constituie o sucursala romaneasca in strainatate ea este in principiu supusa legii romane ca lege nationala. Dreptul international privat roman prevede ca statul organic al sucursalei infiintate de catre o persoana juridica intr-o alta tara este supus legii nationale a persoanei juridice respective . Legea nationala reglementeaza modul de constituire, organizare, functionare, dizolvare, ca sI capacitatea de folosinta si de executie a societatii respective. Participarea cu capital romanesc in strainatate in cadrul unor forme institutionalizate este prevazuta si in unele acorduri bi sI multilaterale incheiate de Romania privind promovarea si garantarea reciproca a investitiilor de capital, de evitare a dublei impuneri. Pentru constituirea de filiale sI sucursale in strainatate SC romaneasca trebuie sa publice in tara hotararea adunarii generale, in Monitorul Oficial sI inscrierea in registrul comertului sI la Administratia financiara de la sediul societatii mama. Sucursalele sI filialele firmelor romanesti care sunt inregistrate in strainatate ca persoane juridice sunt considerate "nerezindenti dpdv valutar" sI pot deschide conturi in valuta sI in lei la societatile bancare autorizate sa functioneze in Romania. Reprezentanta unei firme straine constituite in Romania reprezinta o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama din strainatate care efectueaza acte si fapte juridice pe seama acesteia actionand in calitate de mandatar al societatii mama. Principalele trasaturi ale reprezentantelor ciomerciale straine in dreptul roman:
-reprezentantele firmelor comerciale nu au personalitate juridica nu au calitate de subiect de drept iar dpdv al dreptului international privat sunt supuse legi nationale a societatii mama;
- reprezentantele efectueaza acte juridice in calitate de reprezentant al societatii mama ca intermediar intre acesta sI partenerii ei comerciali din Romania.;
- reprezentantele nu au capital propriu ci numai bunuri in vederea desfasurarii activitatilor de reprezentare in tara. SC pot fi reprezentate in Romania prin reprezentante dar si prin birouri specializate.
Pentru obtinerea autorizatiei de functionare a reprezentantelor comerciale straine in tara se porneste de la crearea societatilor mama. Cererea de eliberare a autorizatiei va fi insotita de: o atestare in original din partea camerei de comert sau a altui organ competent din tara in care isi are sediul societatea mama care sa confirme existenta legala, obiectul de activitate, si capitalul social al societatii mama; o confirmare asupra bonitatii din partea bancii. Departamentul Comertului Exterior in termen de 30 zile de la data inregistrarii cererii este obligat sa emita autorizatia sau sa o respinga.
Cu privire la functionarea reprezentantelor straine in Romania:
- reprezentantele sunt oblifgate sa plateasca impozite sI taxe;
- operatiunile financiar-bancare ale reprezentantelor se efectueaza prin conturi in valuta deschise la bancile constituite legal pe teritoriul Romaniei;
- reprezentantele pot introduce in tara bunuri pentru dotarea si intretinerea sediilor lor cu plata taxelor vamale prevazute in tariful vamal de import;
- regimul licentelor de export-import in lipsa unor prevederi legale specifice pentru reprezentante apreciem ca ele nu pot primii licente intrucat nu sunt persoane juridice romane;
- reprezentantele pot inchiria spatiul pentru sediu si pot apela la diferite servicii la agentii economici romani;
- vehiculele apartinand reprezentantelor se iau in evidenta la organul financiar sI la serviciul roman de circulatie. Cat priveste personalul reprezentantei acesta poate fi format din cetateni romani cu domiciliul in Romania sau in strainatate si din cetateni straini.
Principalele domenii in care statul apare ca subiect al dreptului comertului international:
- incheierea de acorduri de imprumut cu bancile straine;
- garantia statului roman pentru credite externe acordate unor subiecte de drept roman se concretizeaza in incheierea de acorduri internationale;
-emisiunea de titluri de valoare lansate pe pietele financiare externe;
- incheierea de acorduri de cooperare financiara cu bancile straine;
- Acordarea de credite unor SC romanesti in vederea efectuarii de plati externe;
- participarea la litigiile comerciale internationale.
4. CONTRACTUL COMERCIAL INTERNATIONAL
4.1 NOTIUNEA DE CONTRACT COMERCIAL
Sunt contracte comerciale internationale acele contracte prin mijlocirea carora se realizeaza, itre partenerii intreprinderi de comert exterior sau unitati autorizate sa realizeze direct operatiuni de comert exterior sI comercianti persoane fizice sau SC straine din tari diferite schimburile economice intre natiuni. IN categoria contractelor comerciale internationale intra: contractul de vanzare-cumparare; de reprezentare comerciala; transport sI expeditii internationale, transfer de tehnologie, turism, etc. Nu toate activitatile de comert exteriorse realizeaza prin recurgerea la intrumentul juridic al contractului. Faptele de comert precum si acele operatiuni de tehnica comerciala din care se nasc direct drepturi sI obligatii nu constituie contracte comerciale internationale.
4.2 COMERCIALITATEA SI INTERNATIONALITATEA
Un contract comercial international se caracterizeaza prin comercialitate sI internationalitate.
A.Comercialitatea - un contract poate fi comercial sau civil dupa cum constituie sau nu act de comert. Vanzarea poate fi si civila sI comerciala. Un contract poate fi civil pentru una din parti si comercial pentru cealalta. Diversele legislatii mai contin sI prevederi potrivit carora anumite contracte sunt intotdeauna comerciale in timp ce alte contracte sunt intotdeauna civile. Distinctia intre un contract comercial sI unul civil se face prin mijlocirea urmatoarelor idei fundamentale: idea de interpunere in schimb; idea de activitate economica organizata sub forma de intreprindere; idea de conexiune economica a oricarui act juridic cu cele din primele 2 categorii.
Clasificarea unui contract: cu privire la regimul aplicabil formarii, interpretarii sI executarii contractului: - capacitatea de a contracta; - proba contractului; - uzantele comerciale; - efectele contractului; - prescriptia. Dpdv al procedurii de solutionare a litigiilor: - competenta de judecata a tribunalelor; - clauza compromisorie; - procedura falimentara; -constituirea gajurilor. Dpdv al regimului fiscal: - vanzarile imobiliare comerciale; - taxele de judecata in litigiile comerciale difera de cele din litigiile civile.
B. Internationalitatea - acest contract contine elemente de extraneitate. Elementele de extraneitate pot sa confere internationalitate raportului juridic sI sa atraga aplicarea unei legi straine dupa cum pot fi neconcludente. Locul executarii unui contract poate fi considerat un factor relevant pentru a atrage aplicarea legii in vigoare in acea tara, cu conditia ca locul unde s-a incheiat operatiunea respectiva sa nu primeze. Orice contact se considera incheiat in momentul in care oferta se intalneste cu acceptarea. Oferta constittuie propunerea uneia din parti de a incheia contractul. Ea poate fi adresata unei persoane determinate sau poate fi adresata unor persoane nedeterminate. Oferta poate fi cu termen sau fara termen. Oferta trabuie sa constituie o manifestare de vointa serioasa, ferma, precisa sI complexa. Acceptarea constituie manifestarea vointei de a incheia contractul in conditiile din oferta. IN dreptul roman oferta poate fi revocata pana in momentul acceptarii.
4.3 INCHEIEREA CONTRACTULUI
Contractul se considera incheiat in momentul in care se realizeaza acordul de vointa intre vanzator sI cumparator. Potrivit dreptului roman momentul incheierii contractului este cel in care acceptarea a ajuns efectiv la ofertant sI acesta a luat cunostinta de continutul ei. Contractul se considera format in momentul in care ofertantul recetptioneaza scrisoarea cuprinzand acceptarea, fara ca sa se fi informat asupra continutului sau. IN dreptul uniform, momentul formarii contractului este considerat cel in care acceptarea este receptionata la adresa persoanei ofertantului. Formarea contractului intre absenti in doctrina juridica: - teoria declaratiunii cu varianta expeditiunii. Teoria declaratiuni considera intre absentii contractului incheiat in momentul in care acceptantul, primind oferta, se declara de acord cu acesta. Daca se pune problema dovedirii acestui moment important in actul de comert, dovada este greu de realizat; - teoria receptiunii, cu varianta informatiunii, reglementata de legislatiile moderne, ofera certitudine partenerilor. Conform acestei teorii, contractul intre absenti se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste srisoarea de acceptare. Contractul intrernational se poate forma intre absenti nu numai prin corespondenta, ci si prin intermediul telefonului. Momentul incheierii contractului va fi momentul convorbirii telefonice care aduce acordul de vointa.
4.4 CLASIFICAREA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE
Contractele se impart in:
Dupa natura subiectilor:
- contracte incheiate intre state si persoane fizice sI juridice din alte state. Acestea sunt contracte mixte sau contracte de stat si sunt supuse legii in vigoare in statul parte;
- contracte incheiate intre parteneri, persoane fizice si juridice provenind din diferite state.
Dupa existenta reglementarilor in materie:
- contracte numite;
- contracte nenumite.
Dupa structura contractului:
- contracte clasice simple care cuprind o singura operatiune juridica;
- contracte compexe care cuprind mai multe operatiuni juridice.
Dupa durata:
- contracte de durata scurta incheiate intre parteneri pe un an;
- contracte cu durata medie incheiate intre parteneri pe o perioada de 5-8 ani;
- contracte pe durata lunga intre 20-25 de ani.
Dupa obiectul lor:
- contracte de comert intern;
- contracte de comert international;.
4.5 CLAUZELE CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL
Obiectul contractului trebuie precizat in detaliu. Durata contractului, trabuie stabilita cu exctitate de catre parti. Pe durata negocierii, partile vor convenii asupra termenilor sI locului de executare a obligatiilor lor, garantiile de calitate, felul si procedura de receptie, modalitatile de decontare, conditiile de plata sI de credit, etc. IN contract partile trebuie sa prevada clauze privitoare la rezolvarea eventualelor reclamatii de calitate sau de cantitate. Clauzele asiguratorii sunt destinate sa contracarezefluctuatiile de preturi sI instabilitatea valutara.
Clauze speciale sunt:
- clauze de mentinere a valorii contractului. Aceste clauze au menirea sa asigure echilibrul prestatiilor celor 2 parteneri. Ele pot figura in contracte interne,dar in special in contractele de comert international. Din aceasta categorie fac parte: clauzele de recalculare a pretului, clauza valutara care are ,mai multe forme: clauza monovalutara, clauza plurivalutara, clauza DST, clauza ECU. Clauza aur, clauza de obtiune asupra monedei liberatorii. - clauze de adaptare a contractului sunt prezentate in contractele pe termen lung sau in contractele care se incheie pentru unele bunuri sau servicii unde oferta este mai mica decat cererea sI prin urmare exista un pret fluctuant. Aceste cauze sunt: clauza ofertei concurente; clauza clientului mai favorizat; clauza hardship care cuprinde trei componente: la inceput se arata cauzele justificate ale revizuirii contractului, precum:m variatii foarte importante in conditiile economice sau modificarea conjuncturii economice; se identifica efectele care autorizeaza o cerere de ajustare; sunt specificate remediile convenite prin introducerea in contract a unor corective rezonabile. sI clauza de renegociere a pretului;
- alte clauze contractuante:
- clauza de continuitate are in vedere mentinerea raporturilor traditionale intre parteneri. Ea se prezinta sub 2 forme: clauza primului refuz; clauza primului sI ultimului refuz;
- clauza de forta majora;
- clauza de exclusivitate confera beneficiarului siguranta raporturilor juridice pe o anumita piata;
- clauza de confidentialitate este prevazuta in contractele internationale sI are ca scop pastrarea secretului asupra acelei operatiuni convenite;
- clauze privind modalitatea de plata. Modalitatea de plata se stabileste in functie de vointa partilor sI da acordul de plati incheiat intre statele din care fac parte firmele respective;
- clauzele privind raspunderea partilor. Aceste clauze se refera la raspunderea patrimoniala a partilor pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor asumate prin contract.
Raspunderea se concretizeaza sub forma de penalitati si se percepe pentru: nelivrarea marfurilor sau livrarea acestora cu defectiuni si intarzieri; nerealizarea parametrilor tehnico-economici garantati; netransmiterea in termenul convenit a specificatiilor tehnice pentru introducerea in fabricatie a produselor prevazute in contract; netransmiterea scrisorilor de garantie bancara la timpul stabilit de parti;
- clauze privind solutionarea litigiilor
4.6 LEGEA APLICABILA CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL
Nu exista contract fara lege. Fundamentarea normei lex voluntatis - ea implica o egala cunoastere a sistemelor nationale de drept civil sI comercial, ca expresie a egalitatii suverane a statelor. Nu exista sistem de drept care sa aplice in mod obligatoriu sI nici sistem de drept sa nu se poata aplica niciodata. Desfasurarea normala a relatiilor comerciale internationale reclama uniformizarea normelor conflictuale intr-o masura cat mai mare. Norma lex voluntatis raspunde cel mai bine necesitatilor comertului international. Ea permite partilor contractante sa aleaga ca lex contractus dreptul material al acelei tari care corespunde ce3l mai bine specificului operatiunii in discutie. Semnificatia vointei partilor - Lex voluntatis este o norma de drept sI o norma conflictuala sI are mentinerea de a determina legatura unui contract cu un sistem de drept. Domeniul de aplicare al normei lex voluntatis este limitat de frauda de lege sI de ordinea publica de drept international privat. Frauda de lege presupune 2 elemente, unul obiectiv si unul subiectiv. Elementul obiectiv consta in crearea artificiala a unei legaturi contractului de comert international cu legea unei anumite tari. Elementul subiectiv consta in intentia partilor de a eluda normala aplicare a normei conflictuale lex voluntatis, prin evitatea sistemului juridic sub care sa contractat. O alta limitare a normei lex voluntati o constituie ordinea publica de drept international privat. Aplicarea normei lex voluntatis este limitata sI de normele de drept material uniform adoptate de legiuitorul roman. Limitari in alegerea legii aplicabile - legislatia romana nu conditioneaza alegerea de catre parTi a legii contractului, de existenta vreunei legaturi obiective a contractului cu un stat. Contractul este supus legii alese prin consens de parti, fara a conditiona in vreun fel alegerea partilor. Solutia legala mentionata - legatura unui contract cu un anume sistem de drept nu este intotdeauna vizibila dar partile pot pune in evidenta o legatura interna prin alegerea sistemului de drept respectiv.
Relatia lex voluntatis - libertate contractuala. Principiul libertatii contractuale isi gaseste aplicatia in domeniul contractelor interne dar sI al celor internationale. Lex voluntatis are o natura juridica deosebita: principiul libertatii contractuale este un principiu de drept civil intern.
Excluderea retrimiterii - alegerea legii care carmuieste contractul semnifica numai norma de drept material nu si normele conflictuale ale sistemului de drept respectiv.
Momentul alegerii - legea contractului se alege de catre parti la incheierea contractului. Ea poate fi aleasa in fata instantei judecatoresti pana la intrarea in fond a dezbaterilor.
Modificarea alegerii - legea aleasa nu ami poate fi modificata decat cu unele rezerve.
Completarea alegerii - daca partile au ales o lege care nu reglementeaza o anumita problema aflata in litigiu, legea desemnata initial va fi mentinuta pentru ansamblul contractului, dar va fi complectata cu noua lege desemnata de parti.
Domeniul de aplicare a legii contractului - lex contractus reglementeaza conditiile de validitate sI efectele contractului, executatea obligatiilor sI raspunderea pentru neexecutarea ori pentru executarea lor necorespunzatoare. Caracterul unitar, economic sI juridic al contractului imune necesitaqtea ca raportul dintre parti sa fie carmuit de una din legi. Lex contractus se aplica interpretarii naturii juridice a contractului sI a clauzelor acestuia; executarii obligatiilor din contract; consecintelor neexecutarii totale sau partiale a obligatiilor sI evaluarii prejudiciului pe care le-a creat.
4.7 INTERPRETAREA SI CONSECINTELE INTERPRETARII DINTRE OBLIGATIILE PARTILOR
4.7.1 Principalele reguli de interpretare
Acestea sunt:
- contractele se interpreteaza potrivit principiilor de buna credinta in relatiile internationale, cu excluderea oricarei discriminari intemeiate pe deosebirea dintre tarile in curs de dezvoltare sI cele dezvoltate, sisteme social-economice diferite;
- contractele incheiate pe baza unor norme de drept material se interpreteaza tinand seama de aplicarea lor unitara;
- intentia comuna a partilor. Contractul se interpreteaza potrivit intentiei partilor in momentul incheierii acestora;
- criterii obiective. La interpretarea contractelor se tine seama de toate imprejurarile in care s-au desfasurat nogocieri intre parti;
- interpretarea contractului se face tinand seama de sensul normal al clauzelor, termenilor, al practicilor obisnuite in domeniile de activitate respective; - o clauza contractuala susceptibila de mai multe intelesuri se interpreteaza in sensul in care sa produca oarecare efecte, iar nu in sensul in care nu ar produce nici un efect;
- natura contractului;
- sensul rezultat din intregul act.
4.7.2. Consecinte ale interdependente dintre obligatiile partilor
Contractele comerciale internationale sunt contracte bilaterale. Exceptia de neexecutare a contractului poate fi invocata de catre o persoana contractanta in cazul in care cealalta parte nu si-a executat obligatia prealabila ce-i revenea sau se afla intr-o situatie economica atat de rea incat apare evidenc ca nu si-o va executa. Rezolutiunea pentru neexecutare poate sa intervina in cazul neexecutarii culpabile a unei obligatii sI are ca efect desfintarea retroactiva a contractului. IN cazul in care contractul are mai multe termene iar pentru unele termene obligatiile partilor au fost deja executate, creditorul poate cere desfintarea contractului numai pentru viitor lasand neatinse prestatiile executate pana atunci. Transmiterea riscurilor de la vanzator la cumparator se produce in dreptul roman odata cu dreptul de prioritate ca o consecinta a transimterii acestiua. IN situatia vanzarii unor bunuri genetic determinate transmiterea riscurilor se produce la predare, cand se face sI individualizarea bunurilor vandute.
5.SOLUTIONAREA LITIGIILOR DE COMERT INTERNATIONAL
5.1 COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI
Instantele judecatoresti nationale au competenta generala in solutionarea litigiilor de comert international. O problema importanta o constituie determinarea instantei competente sI a raportului de comert international cu element de extraneitate. Procedura de solutionalitate a litigiilor de comert exterior in fata instantelor de judecata este stabilita de legea forului iar procedura executarii silite a hotararilor este stabilita de legea tarii de executare a acestora.
5.2 NOTIUNI GENERALE
Partile contractuante prefera arbitrajul comercial pentru: simplitatea procedurii; caracterul confidential al dezbaterilor, cheltuieli de arbitrare reduse; rapiditatea rezolvarii; specializarea arbitrilor; posibilitati egale de informare pentru ambele parti cu privire la procedura de urmat sI alegerea arbitrilor. Actul final al Conferintei pentru Securitate sI Cooperare in Europa recomanda utilizarea arbitrajului comercial international pentru solutionarea litigiilor dintre partile contractante.
5.2.1 Clasificarea arbitrajului comercial
Arbitrajele internationale se clasifica:
1. In raport cu regulile urmarite de arbitri in solutionarea litigiilor. IN cadrul arbitrajului de drept arbitri solutioneaza cauza aplicand normele procedurale legale sI dreptul material competent intocmai judecatorilor. Arbitrajul in echitate nu se situeaza in afara dreptului. Arbitrajul in echitate este specific contractelor complexe de comert international care nu cunosc reglementari proprii in legislatiile nationale sI nici forme uniforme formulate de conventii internationale. 2. Un al 2-lea criteriu de clasificare este acela al existentei in timp a instantei de arbitraj. Instantele de arbitraj sunt: ad-hoc sau ocazionale ssi instante permanente sau institutionalizate. IN arbitrajul ad-hoc completul de arbitri I este ales pe durata solutionarii litigiului. Arbitrajul institutionalizat are un caracter permanent sI solutionalizeaza diferite litigii de comert international. Arbitrajele institutionalizate se clasifica in arbitraje cu competenta generala sI arbitraje specializate.
3.Dupa competenta teritoriala - arbitrajele permanente sunt de tip bilateral regional si cu vocatie universala.
5.2.2 Conventii internationale ce reglementeaza arbitrajul comercial international
1.Protocolul de la Geneva din 1923 care a fost adoptat in cadrul Societatii Natiunilor sI la care Romania face parte din 1925. Acest instrument juridic se refera atat la contractele incheiate in materie comerciala cat sI la cele din orice alta materie.
2.Conventia de la Geneva din 1927 pentru executarea sentintelor arbitrare straine. Prin intermediul conventiei statele parti se angajeaza sa recunoasca pe teritoriul lor autoritatea unei instante arbitrale care indeplineste urmatoarele conditii: sa fie pronuntata in temeiul unui compromis ori a unei clauze compromisorii; sa fie pronuintata pe teritoriul unui stat parte la conventie. 3.Conventia de la New York privind recunoasterea sI executarea sentintelor arbitrale straine in cadrul ONU. Aceasta conventie se refera la recunoasterea sI executarea sentintelor arbitrale straine.
4.Conventia europeana privind arbitrajul comercial international incheiat la Geneva in cadrul ONU. Aceasta conventie rezolva problema desemnarii arbitrilor in cazul in care partile la conventia de arbitraj nu se inteleg asupra alegerii acestora.
5.Conventia privind solutionarea pe cale arbitrala a litigiilor de drept civil decurgand din rapoartele de colaborare economica sI tehnico-stiintifica de la Moscova.
5.2.3 Conventia de arbitraj
Investirea instantei de arbitraj se realizeaza prin conventia de arbitraj care are 2 forme: clauza de arbitraj sau clauza compromisorie. Compromisul este conventia intervenita intre partile in litigiu prin care acestea convin sa supuna solutionarii arbitrale, precizand sI instanta de arbitraj competenta. Capacitatea partilor va fi determinata de legea personala pentru persoanele fizice respectiv de legea nationala pentru persoanele juridice. Conditiile de forma ale conventiei de arbitraj sunt precizate in conventii. Completul de arbitrare se constituie din arbitri desemnati de parti. Completul poate fi compus din 3 arbitri sau poate fi constituit dintr-un arbitru unic.
5.2.4 Legea aplicabila procedurii arbitrale.
Completul de arbitri va rezolva cauza aplicand fondului litigiului legea aleasa de parti. Daca partile nu au determinat legea aplicabila contractului, arbitri vor stabili legea competenta potrivit normei conflictuale.
5.2.5. Recunoasterea sI executarea sentintelor arbitrare straine
Recunoasterea sI executarea hotararii arbitrale straine se realizeaza conform regulilor de procedura in vigoare pe teritoriul unde hotararea este invocata sI ca nu vor fi impuse conditii mai riguroase sI nici cheltuieli de judecata mai ridicata fata de recunoasterea sI executarea sentintelor arbitrale nationale.
5.2.6 Arbitrajul comercial in Romania
A. Arbitrajul permanent - institutionalizat in Romania. Este asigurat de Curtea de arbitraj comercial international de pe langa Camera de Comert sI Industrie a Romaniei. Curtea de arbitraj se compune din 35-40 arbitri, numiti de comitetul executiv al Camerei de Comert sI Industrie a Romaniei. Completul de arbitraj este format din 3 membri sau dintr-un arbitru unic. Curtea de arbitraj este compusa din: presedinte, vicepresedinte sI 3 membri. Curtea de arbitraj solutioneaza litigiile patrimoniale care sunt nascute din raporturile de comert exterior sau din alte asemenea raporturi daca una dintre parti sau ambele parti sunt straine. Curtea de arbitraj este competenta sa solutioneze cu acordul partilor sI litigiilor nascute din raporturile contractuale dintre SC constituite in Romania cu participare straina sau cu capital integral strain. Curtea de arbitraj isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu sI hotaraste in acesta privinta. Sentinta se pronunta de completul de arbitraj in numele Curtii de arbitraj sI este considerata ca sentinta acestei Curti. Procedura arbitrala poate lua sfarsit sI prin pronuntarea unei incheieri in cazul in care: reclamatul renunta la cererea sa; - curtea a luat act ca partile s-au impacat; - datorita inactivitatii reclamatului, litigiul ramane in nelucrare mai mult de 6 luni sau in cazul in care lipsesc conditiile pentru examinarea sI solutionarea litigiului in fond.
B.Arbitrajul ad-hoc organizat de Camera de Comert sI Industri a Romaniei este supus prevederilor codului de procedura civila. Potrivit regulilor de procedura arbitrala litigiul comercial este intern cand acesta decurge dintr-un contract intern sI este international cand decurge dintr-un contract de comert exterior. Arbitrajul poate fi incredintat uneia sau mai multor persoane investite de parti sau in conformitate cu acea conventie aleasa de parti sa solutioneze un litigiu determinat sI sa pronunte o hotarare definitiva sI obligatorie pentru parti. Tribunalul arbitral are obligatia sa asigure confidentialitatea arbitrajului. La sedintele de dezbatere pot participa numai partile in litigiu sau reprezentantii acestora. Dosarul litigiului este confidential. Persoanel straine nu au acces la dosar fara acordul scris al partilor. Tribunalul arbitral isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu. Arbitri sunt inscrisi intr-o lista intocmita de Camera de Comert sI Industrie sI care cuprinde: numele, ocup[atia, adresa, specialitatea, titlurile sI prezentarea pe scurt a activitatii profesionale a fiecaruia. Hotararea arbitrala este definitiva. IMpotriva ei se poate introduce actiune in anulare pentru urmatoarele motive: - cei care au dat-o nu au primit o asemenea insarcinere de la plati; - arbitri s-au pronuntat dupa expirarea termenului arbitrajului; - hotararea s-a dat asupra unor chestiuni care nu fusesera supuse arbitrilor.
6. INTERMEDIEREA IN COMERTUL INTERNATIONAL
Agentii economici cu activitate de comert exterior pot avea in strainatate delegati permanenti, birouri comerciale, societati propri sau cu participare straina, reprezentanti locali, etc. Acesti reprezentanti au urmatoarele sarcini: sa strabileasca legaturi directe cu conducerile firmelor straine; - sa prospecteze pietele externe; - sa intocmeasca studi conjugale pentru produsele pe care le exporta; - sa urmareasca executarea contractelor de import sI de export.
6.1 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE MANDAT COMERCIAL
Mandatul comercial este contractul prin care o persoana mandatar, se obliga in baza insarcinarii primite de la o alta persoana, mandant, sa trateze actele comerciale. Mandatul comercial are un obiect specific, care consta in tratarea de afaceri comerciale pe seama mandantului. Actele trebuie sa fie comerciale atat pentru terti cat sI pentru mandant. Elementele specifice ale contractului de mandat comercial sunt: mandatul comercial; reprezentarea este de natura contractului sI nu de esenta lui; mandatul comercial este intotdeauna un contract cu titlu oneros. Contractul de mandat comercial se utilizeaza in activitatea de intermediere a agentilor comerciali. Acestia reprezinta temporar sau continuu interesele mandatului in schimbul unei remuneratii. Mandatarul este obligat sa respecte toate instructiunile date de mandat fara a putea sa adopte alte masuri. Mandantul are obligatia prevazuta sI in contract sa plateasca remumeratia convenita sI sa creeze conditiile necesare pentru executarea mandatului. Mandatarul poate fi: agent, reprezentant sau curier.
6.2 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE COMISION
Comisionarul este un contract prin care o persoana se obliga sa trateze acte de comert, in numele sau propriu, dar pe seama altei persoane in schimbul unei remuneratii. Contractul de comision se poate incheia in 2 feluri: comisionarul lucreaza in nume propriu dar in contul comitentului sau comisionarul actioneaza in numele comitentului.
Trasaturi: in raporturile dintre comisionar sI comitent exista relatii de mandat; comisionarul are calitatea de parte in raportul perfectat cu tertul; garantand executarea contractului. Contractul de comision are o larga utilizare in activitatea practica fiind folosit in vanzarea-cumpararea de marfuri, in domeniul transporturilor sI in operatiunile asupra valorilor mobiliare. Comisionarul are obligatia de a indeplini numai acele operatiuni comerciale pentru care a fost imputernicit. Marfurile nu pot fi vandute de catre comisionar, decat in conditiile in care au fost stabilite prin contractul de comision cu comitentul. Cele 2 parti stabilesc limita de pret. Comisionarul poate sa se abata de la infractiunile primite numai daca este in interesul comitentului. Comitentul este obligat sa plateasca remuneratia cuvenita comisionarului, sa restituie comisionarului cheltuielile efectuate cu ocazia executarii contractului sI sa-l despagubeasca pe acesta de eventualele pierderi suferite. Comitentul are obligatia sa plateasca comisionul prevazut in contract care este sub forma unei sume fixe sau a unui procent din valoarea operatiunilor realizate.
6.3 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE AGENCY
Prin agency se intelege rapostul ce se stabileste in temeiul imputernicirii date de o persoana, unei alte persoane, agent, care accepta sa actioneze in numele sau. Raporturile juridice de "agency" se pot realiza sI prin simpla intelegere nu numai neaparat prin contract. Prin contractul de agency o persoana numita agent se obliga sa actioneze in contul unei alte persoane numita patron. Institutia agency se utilizeaza cu precadere in domeniul comertului international. Agentul este cel care indeplineste acte juridice sau prestatii materiale sub controlul patronului, actionand pe seama sau in interesul patronului pe baza unei imputerniciri numita autority. IMputernicirea poate fi reala sau aparenta. Cea reala poate fi expresa sau tacita. Contractul de agentie indeplineste functiile contractului de mandat dar si cel ale contractului de comision. Obligatiile partilor contractante sunt: agentul are obligatia sa actioneze potrivit promisiunii facute. IN ceea ce priveste delictele civile, patronul raspunde numai pentru actele ilicite savarsite de catre agentul servant. Agentii care lucreaza in baza acestui contract sunt brokerii si factorii. Brokarul este un agent comercial care este reprezentant al principalului sI are dreptul sa incheie tranzactii comerciale fara a avea posesia sI controlul bunurilor negociate. Probleme conflictuale - daca partile nu au stabilit legea aplicabila atunci se vor aplica normele conflictuale subsidiare. Raporturile dintre reprezentant sI mandatar sau comisionar vor fi carmuite de legea statului in care intermediarul exercita imputernicirea. IN cazul in care activitatea de intermediere este exercitata cu titlu profesional, raporturile dintre reprezentat si intermediar vor fi carmuite de legea sediului sau profesional.
8. CONTRACTELE DE CONCESIUNE SI CEL DE TRANSFER DE TEHNOLOGIE
Contractele de concesiune sunt utilizate in activitatea de desfacere a marfurilor sI serviciilor. Ele fac parte din categoria contractelor moderne de comert international si urmaresc desfasurarea unor relatii comerciale in conditii avantajoase.
8.1 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE CONCESIUNE EXCLUSIVA
Este operatiunea prin care a persoana, numita concedent, vinde marfurile sale intr-o anumita zona teritoriala unei alte persoane numite concesionar, pe care le cumpara pentru a le revinde clientilor sai. Concesionarul are o dubla calitate: de cumparator si de vanzator. Concesiunea exclusiva este un contract bilateral. Contractul de concesiune exclusiva are un caracter complex cuprinzand elemente sI de la alte operatiuni juridice. Contractul se poate incheia in mai multe variante. El se poate incheia prin introducerea unei clauze de exclusivitate de vanzare sau de aprovizionare. El poate fi completat cu un contract de depozit prin care concesionarul se obliga sa pastreze marfa concedentului. Trasaturi: concedentul se obliga sa vanda anumite marfuri iar concesionarul sa le cumpere si sa le revanda clientilor sai; activitatea concesionaruluise desfasoara in mod independent; durata concesiunii este de un an.
Avantaje:
- concedentul isi asigura desfacerea produselor sI patrunderea pe noi piete fara cheltuieli de investitii;
- concesionarul beneficiaza de marca de fabricatie a concedentului, obtine monopolul comercializarii marfurilor sI evita concurenta.
Efecte:
- concedentul are obligatia sa vanda intr-o zona determinata numai concesionarului. El trebuie sa asigure o aprovizionare ritmica. Contractul de concesiune exclusiva incheiat pe durata determinata inceteaza prin ajungerea la termen. Concesiunea poate fi reanoita in functie de rezultateale obtinute.
8.2 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE FRANCHISING
Contractul de franchishing este o operatiune prin care o persoana, franchisor, acorda altei persoane, franchiser, concesiunea unei marci, precum sI mijloacele de comercializare a marfii. Franchisor-ul reprezinta producatorul sau intreprinderea prestatoare de servicii. Franchishing-ul face parte din contractele ce au un caracter bilateral, cumulativ sI cu titlu oneros. El se incheie pe o durata de pana la 20 de ani. Contractul de franchishing are ca obiect concesiunea unei marci de fabrica sau serviciu, producerea, ofertarea, vanzarea sau distribuirea unor bunuri sau serviciiconform unui anumit plan general elaborat de franchisor. Franchishing-ul a aparul in SUA constituind un mod de organizare a comercializarii unor productii. Contractul de franchishing prezinta caracterele sI ale altor operatiuni comerciale cum ar fi: vanzarea cu monopol, know-how, sI reprezentarea. Contractul de franchishing creeaza unele avantaje pentru ambele parti: franchisor-ul poate sa patrunda pe pietele externe fara sa faca eforturi de investitii dar in conditii de eficienta, el are posibilitatea de a face reinvestitii sI de a diversifica activitatea de export; franchiser-ul utilizeaza mijloacele concedentului, asigurandu-si clientela sI operatiile comerciale.
Efecte: franchisorul se obliga sa cedeze concesionarului un proces de fabricatie sI de distributie a unei marfi sau serviciu. Contractul de franchishing inceteaza prin ajungerea la termen sI prin reziliere. Contractul se incheie pe o perioada intre 1 si 20 de ani.
8.3 CONTRACTE INTERNATIONALE DE TRENASFER DE TEHNOLOGIE
Notiunea de tehnologie cuprinde mijloace tehnice, procese tehnologice, precum si cunostintele de specialitate. Transferul de tehnologie poate fi inclus intr-un contract principal, adiacent sau intr-o clauza a unui contract complex. Din aceasta categorie fac parte contractul de licenta, contractul de know how sI contractul de consulting, engineering.
8.4 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE LICENTA
Potivit acestui proiect, titularul unui brevet licentiatorul, transmite unui bemeficiar, licentiatul, dreptul de folosinta a unei inventii. Partile la contract dobandesc urmatoarele avantaje:
- licentiatorul inllatura masurile vamale cu caracter restrictiv;
- beneficiaza de stimularea exporturilor de masini sI materii prime; - poate ssa valorifice rezultatele cercetarii. Licentiatul beneficiaza de urmatoarele avantaje: realizeaza economi valutare datorita reducerii importului de marfuri similare sau identice; poata sa introduca tehnici avansate.
Caractere juridice: - este un contract intuitu personae. Contractul de licenta poate fi de 2 feluri: licenta exclusiva sI licenta neexclusiva sau simpla. Licentele pot avea mai multe feluri: licente nelimitate sI licente limitate. Licentele neexclusive pot fi depline sI limitate.
Efecte: Licentiatorul are obligatia de a preda obiectulcontractului sI de a garanta utilizarea dreptului acordat; licentiatorul este obligat sa asigure sI asistenta tehnica; licentiatorul are obligatie sa garantezepe beneficiar impotriva viciilor sI contra evictiunii. Garantia de evictiune se refera la fapta proprie sI fapta tertilor. Contractul de licenta inceteaza prin expirarea termenului pentru care licenta a fost acordata prin trecerea conventiei in domeniul liberei concurente.
8.5 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE KNOW-HOW
Contractul de know-how este contractul prin care una din parti numita furnizor, transmite celeilalte parti numita beneficiar, contra unei revedente, cunostintele tehnice nebrevetate si transmisibile necesare pt fabricarea sau comercializarea unor marfuri. Notiunea de know-how este formulata: abilitate tehnica, experienta tehnica, cunostinte tehnice, procedee. Calea specifica de transmitere a know-how-lui o constituie contractul de know how. Contractul de know how se caracterizeaza prin: noutate, elemente ce se apreciaza in raport cu cunostintele beneficiaruluisi nu in raport cu stadiul tehnicii. Posesorul de know how nu are drept de proprietate industriala. Contractul de know-how poate fi de mai multe feluri. In functie de gradul de complexitate al operatiunilor efectuate: contracte prin care se transfera o tehnologie sau un procedeu, contracte care cuprind aceleasi operatiuni de transferdar prin acte complexe, stabile in mai multe faze, contracte prin care se transfera produse sI procedee tehnice dintru-n domeniu de activitate. Contractele de know-how pot fi: contracte pure, combinate si complementare. Obiectul contractului de know-how il reprezinta transmiterea de cunostinte tehnice de la informatii sI documentatii simple pana la procedee sI tehnologii complexe. Efecte: furnizorul are in principal obligatia sa transmita anumite cunostinte tehnice sa acorda beneficiarului garanti asupra rezultatului, asistenta tehnica, dreptul de folosire a marcii de fabrica a transmitatorului. Contractul de know-how inceteaza prin expirarea termenului prevazut sau prin reziliere.
8.7 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE CONSULTING-ENGINEERING
Activitatea de consulting- engineering are ca obiect transformarea ideilor si a capitalului in echipamente si procedee industriale operatiuni ce se realizeaza in 2 faze: de stadiu si de executie. IN comertul international activitatea de consulting nu poate fi separata de cea de engineering. Consulting-ul consta in studierea sI cercetarea pentru beneficiar a posibilitatilor tehnice sI comerciale raportate la stadiul actual al stiintei si practicii. Consulting-ul consta in acordarea de asistenta tehnica pentru activitati economice prin sugerarea unor solutii care sa duca la optimizxarea deciziilor. Engineering-ul este un complex de operatiuni prealabile sau concomitente sI ulterioare de conceptie si elaborare precum si de coordonare sI executare a proiectelor sI lucrarilor pentru realizarea unui obiectiv. IN functie de natura prestatiei executate activitatea de engineering poate fi: engineering economic, engineering de proiectare, engineering industrial. Dupa forma de organizare societatile de engineering sunt de 2 feluri: autonome si integrate. Dupa obiectul lor de activitate: societati specializate in conducerea activitatii intreprinderilor, societati de ceretare. Contractul international de consulting-engineering este contractul prin care o parte, societatea de consulting-engineering se obliga ca in schimbul unei ssume de bani sa presteze in profilul celeilalte parti, beneficiar, servicii diferite de natura intelectuala, precum si studii economice-tehnice. Contracte: contractul in regie; contractul la cheie; contractul pentru servicii; contractul mixt. Efecte: acestea se determina in raport de specificul, forma, si continutul contractului incheiat. Obligatii: efectuarea de studii, prestarea de asistenta tehnica, verificarea activitatii de montaj, garantarea functionarii sI capacitatii obiectivului, pastrarea secretului informatiilor sI realizarilor. Plata se face numai de client. La stabilirea raspunderii se va tine seama de unele reguli: societatea raspunde numai daca a savarsit o greseala profesionala; raspunderea este angajata numai in masura in care datorita culpei societatii s-a cauzat o paguba, despagubirile sunt proportionale cu onorariul fara ai depasii cuantumul.
9. CONTRACTELE DE FINANTARE IN COMERTUL INTERNATIONAL
9.1 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE LEASING
Contractul de leasing este o operatiune prin care o persoana, finantatorul cumpara unele bunuri de la vanzator pentru a le inchiria unei alte persoane, utilizator. IN contractul de leasing intervin mai multe parti: finantatorul operatiunii, cumparatorul bunului sau creditului, furnizorul vanzatorul, producatorul, constructorul, utilizatorul, clientul sau beneficiarul bunului. Vanzatorul este un producator de bunuri care au o valoare foarte mare sI care sunt greu de plasat pe piata cu plata intermediara. Finantatorul operatiunii este un organism de tip bancar, intreprindere de leasing care intervine in calitate de creditor. Utilizatorul este cel mai interesat in operatiunea de leasing care ii ofera un mijloc important pentru finantarea investigatiilor, contribuind la reanoirea echipamentului productiv sI la sporirea profitului comertului sau. Prin operatiunile de leasing se inchiriaza temporar bunuri de investitii, bunuri imobiliare sI servicii. O caracteristica a contractului de leasing consta in posibilitatea clientului ca la implinirea termenului sa cumpere bunul inchiriat. Leasingul se realizeaza astfel: la cererea unei unitati economice care poate fi RA sau SC o alta intreprindere care este specializata, cumpara masini sI utilaje de la o imtreprindere producatoare, bunuri care le inchiriaza unitatii solicitatoare, pe o anumita durata de timp, in schimbul acestei folosinte utilizatorul plateste o redeventa calculata. Contractul de leasing apare ca un contract complex care realizeaza pe baza contractuala o forma speciala de creditare constand in bunuri de echipament. Contractul de vanzare cumparare are loc intre producator-vanzator sI finantatorul- cumparator. Vanzatorul are obligatia de livrare sI instalare a bunului fata de utilizator, tert, in raport cu contractul de vanzare sI care suporta sI cheltuielile de prelucrare. Cu privire la finantatorul-cumparator acesta are numai obligatia de a plati pretul iar prelucrarea instantei cade in sarcina sI cheltuiala utilizatorului. Contractul de mandat intervine intre finantator ca mandant sI utilizator ca mandatar. Contractul de locatie intervine intre finantator sI utilizator. Contractul de leasing are un caracter irevocabil de ordin financiar, economic, sI fiscal. IN functie de partile contractante, leasingul poate fi: direct si indirect; Dpdv al obiectului: leasing mobiliar si imobiliar; In raport cu continutul ratelor: financiar si functional; Dupa elementele in functie de care se calculeaza ratele: leasing net sI leasing brut; In raport cu durata inchirierii: leasing pe termen scurt si leasing pe termen lung. Efecte: Vanzatorul este obligat sa livraze sI sa instaleze materialul comandat; sa faca instruirea personalului; sa repare defectiunile care provin din vina sa. Utilizatorul are obligatia esentiala de a platii chiria.El este obligat sa intretina locul inchiriat; sa obtina de la vanzator echipamentul ales de el sI cumparat de locator, de a pastra echipamentul in stare de functionare. Contractul de leasing inceteaza la expirarea duratei de inchiriere.Contractele de reziliere pot fi in interesul finantatorului sau utilizatorului.
9.2 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE FACTORING
Factoringul este contractul prin care o persoana, aderent, transfera in proprietate o anumita categorie a creantelor sale, unei alte persoane, factor, care se obliga sa preia activitatea de incasare in schimbul unui comision. La operatia de factoring participa 3 persoane: aderentul, factorul si clientul. Factorul sI aderentul sunt interesate in realizarea contractului. Factorul este interesat in aceasta operatie pentru ca el primeste un comision care este mai mare decat dobanda practicata asupra creditului. Contractul de factoring este bilateral, cu titlu oneros. Operatiunile de factoring sunt: factoring la scadenta sI factoring traditional.Continutul contractului este dat de obligatiile partilor. Factorul are obligatia de a plati aderentului valoarea creantelor cedate. El va achita numai acele creanta care au fost acceptate in prealabil. Factorul, verifica solvabilitatea clientilor agreati, prospecteaza piata, informeaza pe aderent in legatura cu alegerea clientilor, ii procura informatiile comerciale. Aderentul este obligat sa plateasca comisionul cuvenit sI sa transita factorului creantele sale comerciale. IN operatiile de factoring, caracterul international este subliniatde faptul ca exportatorul sI factorul la export au sediul pe teritorii diferite in raport de importatori sI factorul la import. Factorul la export accepta sa cumpere creantele pe care unul dintre clientii sai exportatori, aderenta le are asupra unor cumparatori din strainatate si sa le cedeze contra plata, corespondentului sau din tara importatorului. Contractul de factoring ridica problema dreptului aplicabil.
10. CONTRACTE INTERNATIONALE COMPLEXE
10.1 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE EXPORTURI COMPLEXE
Acest contract are ca obiect exportul unor ansambluri de furnituri, instalatii sau parti de instalatii realizate pe baza de cercetari, studii sau proiecte tehnologice. IN uzanta Romaniei participantii la incheierea sI realizarea contractelor de exporturi complexe sunt: furnizorul general extern, furnizorul general intern, proiectantul general, antreprenorul general. Principala operatiune o constituie contractul propriu-zis de exporturi complexe care se incheie intre furnizorul general extern sI beneficiarul din strainatate. Furnizorul general extern incheie contracte fara elemente de extraneitate cu antreprenorul general extern sI cu furnizorul general intern. Contractele de exporturi complexe se realizeaza in 3 forme: contracte separate, contracte globale, sI contracte cu predarea la cheie. Contractele separate sunt incheiate de cumparator cu mai multi furnizori separat pentru transfer de brevete sI know how pentru furnituri de tehnologii, echipamente, utilaje, pentru lucrari de constructii montaj. Contracte globale sunt pentru lucrari complexe sI pot fi caracterizete astfel: cumparatorul incheie un contract principal cu furnizorul general, acestuia revenindu-i raspunderea pentru intreg ansamblul de lucrari sI servicii, avand dreptul de a incheia contracte de subantrepriza. Contracte cu predare la cheie se incheie intre un furnizor general sI un client investitor. Particularitatile acestor tipuri distincte de contracte comerciale internationale se regasesc in practica sI normele de drept al comertului international in ceea ce priveste participantii contractanti, obiectul, pretul, modalitatile de plata, termenele de executare. IN ceea ce priveste pretul se stabileste in mod global pe total obiectiv. IN pret trebuie inclusa sI evaluata sI eroziunea valorii creditului furnizor, in functie de perioada de timp convenita din momentul predarii in functiune a obiectivului sI pana la rambursarea ultimei rate. Contractele de exporturi complexe prezinta particularitati in ceea ce priveste termenul de executare, modalitatile de control sI receptie, garantiile acordate de vanzator privind buna functionare a obiectivului.garantiile privind calitatea produselor sI buna functionare a obiectivului sunt garantate de vanzator pe o anumita perioada de timp din ziua punerii in exploatare. Partile pot supune contractul lor sI reglementarilor facultative formulate de Comisia Economica ONU pentru Europa: "Conditiile generale pentru furnizarea sI montajul uzinelor sI masinilor sI de export nr.574A."
10.2 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE ANTRPRIZA PENTRU CONSTRUCTII MONTAJ.
Este contractul prin care o parte, antrprenorul, se obliga sa execute o lucrare sau sa presteze un anumit serviciu pentru cealalta parte, client sau beneficiar, in schimbul unui pret convenit, antreprenorul sau beneficiarul avandu-si sediile in state diferite. IN dreptul roman, contractul international de antrepriza pentru constructii montaj este supus legii alese de partiiar daca partile au omis, desemnarea lui lex contractus, acesta va fi legea sediului antreprenorului ca o lege a prestatiei caracteristice. Contractul de montaj ca orice contract sinalagmatic da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti. Antreprenorul este obligat sa execute lucrari sau sa presteze servicii sa faca predare de catre beneficiar sI sa-l garanteze pe acesta in conformitate cu prestatia efectuata. Beneficiarul are obligatia sa receptionaze sI sa preia lucrarea predata daca este conforma cu prevederile contractului sI sa plateasca pretul. Contractul are ca obiect montajul, efectuarea de lucrari privind punerea sI darea in exploatare a masinilor sI utilajelor, acordarea altor servicii tehnice de catre furnizor. Contractul de monatj poate fi autonom. Furnizorul de montaj are urmatoarele obligatii: sa execute lucrarile de montaj in conformitate cu clauzele contractuale preivind termenul, calitatea sI volumul acestuia; sa pregateasca executarea lucrarilor de montaj. Beneficiarul de montaj are obligatia, sa plateasca pretul lucrarilor de montaj; sa puna la dispozitia furnizorului de montaj documentatia necesara la termenele convenite.
10.3 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE COOPERARE IN PRODUCTIE
Contractul are ca obiect transferarea dreptului de proprietate sau folosinta asupra unor bunuri, utilaje, echipamente, instalatii de o anumita complexitate, realizarea unor lucrari sau prestarea unor servicii in favoarea uneia dintre partile contractante. Obiectul contractului il constituie punerea in comun a capacitatilor tehnice, tehnologice sI economice in scopul realizarii unor obiective pe care nici una din parti ne le-ar putea executa singura sau le-ar executa in conditii foarte grele cu eficienta scazuta. Acele contracte de cooperare care au ca obiect schimbul de activitati economice, se integreaza contractelor de vanzare-cumparare sau contractelor de schimb. Contractele care au ca obiect asocierea de activitati economice se integreaza contractelor de asociere. Caracterizarea contractelor de cooperare internationala in productie este atenuarea efectelor antagonismelor care stau la baza raporturilor juridice clasice de schimb prin integrarea unor obligatii specifice asocierii.
Obligatii:
- obligatia partilor ca prin efortul sau contractul sa contribuie la realizarea unui obiectiv pe care nici una din ele nu l-ar putea realiza singura la parametri tehnici sI economici obtinuti prin efort comun;
- obligatia fiecarei parti de a asigura contractantilor sai conditiile optime indeplinirii indatoririi ce-i revin din contractul de cooperare;
- obligatia partilor de a pastra confidentialitatea informatiilor primite de la cealalta parte;
- obligatia de a permite accesul liber in raport cu participarea la cooperare a tuturor partilor;
- obligatia fiecarei parti de a contribui la reducerea pagubelor;
- obligatia partilor de a nu-si face reciproc concurenta.
Dificultati:
- Cooperarea sistemului de coordonare a activitatii partilor sI problemelor de interes comun;
- stabilirea procedurii de identificare sI evaluare a modificarii circumstantelor externe in care de deruleaza contractul;
- stabilirea modului de evaluare a contributiei sI raspunderii fiecarei parti;
- stabilirea formelor de finantare a cooperarii;
- stabilirea cailor sI metodelor de acces la rezultatele cooperarii. Aceste dificultati fac contracte de cooperare in productie sa cuprinda un numar mare de clauze sI anexe.
10.4 CONTRCTUL INTERNATIONAL DE TURISM
Contractul international de turism este contractul prin care o parte numita agentie, birou, organizatie de turism, se obliga ca in schimbul unei sume de bani sa procure unei alte parti, turist sau sejur sau o calatorie, asigurandu-i reconfortare sI agrement. Contractul comercial de turism apare ca un contract complex care presupune prestarea de servicii, presupune asigurarea pentru turist a tratamentului medical in unitati balneare, specializate, odihna in statiuni montane sau marine, sportul de sezon, Vizitarea unor obiective turistice, cazare si masa de un anumit gen, bilete la spectacole artistice sau sportive, vize de intrare, sejur sau tranzit, asistenta medicala. Agentia de turism, difera de la un stat la altul sI este o Sc autorizata sa efectueze operatii de comert exterior. Contractul international de turism se incheie intre firme specializate dintre 2 state diferite, SC, dintre care una se obliga ca in schimbul unui pret sa asigure, in tara sa, prestatii turistice pentru clientii celeilalte SC, turistii. Contractul comercial de turism cuprinde elemente ale contractului de prestari de servicii sI prestatii specifice contractului de mandat, de comision, de transport. Contractul de turism se defineste ca un contract comercial complex de sine statator, care necesita reglementari specifice. Contractul de turism este un contract sinalagmatic, intuitu personae, cu titlu oneros. Cand agentia de turism executanta a prestatiilor isi are sediul pe un alt teritoriu statal decat turistul, deci cand voiajul presupune depasirea granitelor statului pe teritoriul caruia turistul isi are domiciliul contractul are un caracter international. Contractul de turism poate fi: contract de organizare a calatoriei turistice sau contract de intermediere a calatoriei turistice. Contractul international de turism se incheie intre o agentie organizatoare de turism si o agentie intermediara de turism cu sediul in state diferite. IN cazul in care partile au omis sa stabileasca legea aplicabila contractului, acesta urmeaza sa fie supus legii in vigoare la sediul agentiei organizatoare de turism ca fiind partea cu obligatia caracteristica, aceasta lege fiind sI lex executionis.
12 REGIMUL JURIDIC AL TITLURILOR DE CREDIT IN COMERTUL INTERNATIONAL
12.1 NOTIUNEA DE TITLU DE CREDIT
Titlurile de credit sunt documente negociabile, care permit titularilor sa-si exercite la scadenta, dreptturile mentionate in cuprinsul lor. Titlurile de credit mai sunt denumite efecte de comert, instrumente negociabile, valori mobiliare sau titluri de valoare. Efectele comerciale sunt inscrisuri care servesc ca mijloc de angajare pe termen scurt, mijloace de plata pe termen lung, mijloace de garantie ce asigura circulatia lor usoara. Titlurile de credit se caracterizeaza prin: literalitate sI autonomie. Titlurile de credit au constituit obiectul unor reglementari in norme.
12.2 TITLURILE DE CREDIT IN COMERTUL INTERNATIONAL
12.1.1 Cambia
Notiune sI trasaturi - Cambia este inscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoana, tragator, unei alte persoane, tras, de a plati unui beneficiar la scadenta sI locul stabilit o suma de bani determinata. Cambia implica participarea a 3 persoane: - tragatorul, trasul si beneficiarul.
Trasaturi: - cambia este un titlu complet; - forma cambiei este prevazuta de lege; - obiectul ei consta in plata unei sume de bani; -obligatiile cambiei sunt independente sI cu termene; - cambia se transmite prin gir; - cambia este un titlu executor pemtru capital sI accesorii. Cambia trabuie sa contina: - denumirea de cambie; - mandatul neconditionat de plata a unei sume determinate; - numele trasului; - scadenta, locul de plata, numele beneficiarului; - data sI locul emiterii; - semnatura tragatorului. Ordinul de plata poate fi exprimat in orice formula.Ordinul are ca obiect plataefectiva a unei sume determinate de bani. Determinarea sumei se face prin precizarea cuantumului sI felul monedei. Scadenta reprezintatermenul de plata ce indica ziua in care cambia va fi exigibila. Locul de plata reprezinta localitatea unde se face plata. Numele beneficiarului se desemneaza prin aratarea numelui care trebuie individualizat in mod precis si complet. Data cambiei se inscrie pe fata documentului si prevede ziua, luna, anul emiterii. Semnatura tragatorului se trece in partea de jos a titlului. Completarea cambiei se face de catre beneficiar sau de catre girator.
Acceptarea ofertei - ordinul de plata emis de catre tragator nu creaza obligatii cambiale pentru tras. Acceptarea reprezinta o garantie suplimentara prin care trasul devine debitor cambial principal. Cambia se prezinta la acceptare de catre posesorul sau. Acceptarea poate fi ceruta pana la ajungerea cambiei la scadenta. Prezentarea cambiei se face la domiciliul trasului. Acceptarea se mentioneaza pe titlu de catre tras. IN urma acceptarii trasul devine debitor cambial. El este obligat direct, principal, si solitar.
Transmiterea cambiei - cambia se transmite prin gir, scontare, sI reescontare. Girul reprezinta operatiunea prin care cambia circula de la un beneficiar la altul. El se realizeaza prin declaratie. Girul se mentioneaza pe titlu sau pe spatele cambiei. Girul cuprinde un ordin de plata care se exprima printr-o anumita formula sau o simpla mentiune. Girul, transimte toate drepturile cambiale in conformitate cu indicatiile din titlu. Primul gir se efectueaza de catre tragator iar ultimul poate fi si in alb, intrucat posesorul titlului este considerat giratar. Girul poate fi: gir complet, gir in alb, gir la purtator, gir in garantie, gir fara garantie, girul de intoarcere, girul dupa protest, girul fiduciar, girul simulat.Scontarea este operatiunea prin care beneficiarul transmite cambiacatre o banca comerciala, in vederea obtinerii sumei indicata in titlu, inainte de ajungere la termen a acesteia. Reescontarea este operatiunea prin care o banca comerciala sconteaza cambia la banca centrala.
Garantarea cambiei - Acceptarea sI plata cambiei se garanteaza prin gir sI aval. Girul - prin efectul constitutiv al girului girantul devine obligat cambial. Avalul - este actul prin care o persoana numita avalist garanteaza plata cambiei de catre un debitor cambial numit avalizat. Avalizatul poate fi acceptantul, tragatorul, girantul sau avalist. Avalul poate fi dat pentru intreaga suma sau numai pentru o parte.
Plata - locul platii trebuie sa fie specificat in titlu. Daca in cambie nu sa indicat locul platii antreneaza nulitatea cambiei. Tragatorul are posibilitatea sa indice ca loc al platii sI domiciliul unui tert. Dupa legea uniforma de la Geneva posesorul cambiei nu poate refuza plata partiala. IN dreptul anglo-american posesorul cambiei nu este obligat sa accepte plata partiala.
Protestul - protestul este un act prin care se constata indeplinirea formalitatilor necesare pentru exercitarea drepturilor cambiale. Protestul este un mijloc de proba a indeplinirii de catre posesor a actelor de digilenta cambiala. Protestul reprezinta o conditie esentiala pentru observarea actiunii de regres. Protestul poate fi intocmit sI pe un act separat cu conditia de a face mentiunea respectiva si pe cambie. Protestul de neacceptare consta in prezentarea cambiei sI refuzul acceptarii acesteia. Protestul pentru neplata se dreseaza impotriva trasului, la locul platii sI la adresa mentionata in cambie. Protestul pentru refuz de acceptare sau de plata poate fi inlocuit printr-o simpla declaratie. Prin declaratia de refuz se evita publicitatea protestului. Forma sI termenele pentru protest sunt reglementate de legiile tarii in care protestul trebuie dresat.
12.2.2 Cecul
Notiunea - cecul este un inscris care contine ordinul adresat de tragator unei banci, de a platii o suma de bani unui beneficiar. Persoanele care participa sunt urmatoarele: - tragatorul, trasul sI purtatorul titlului. Titlul in care lipseste unul din elementele esentiale nu se socoteste ca fiind cec. Categorii de cecuri: - in functie de indicarea beneficiarului sau natura lor, cecurile sunt: cecuri nominative, cecuri la ordin, cecuri la purtator; - dupa modul de incasare: cecuri barate, cecuri circulare, cecuri certificate, cecuri postale, cecuri de calatorie; Cecul barat are pe fata titlului doua linii paralele. Cecul circular este un titlu de credit la ordin. Cecul certificat cuprinde semnatura trasului pe fata titlului. Cecul postal se utilizeaza in localitatile in care nu au sucursale ale bancilor in depozit. Cecul de calatorie este un titlu cu o valoare fixa emis de o banca pentru a fi utilizat de o persoana care efectueaza un voiaj in strainatate.
Garantarea si palta cecului - plata unui cec poate fi garantata printr-un aval pentru intrega suma sau numai pentru o parte din ea. Cecul este platibil la vedere. Efectuarea platilor este precedata de controlul completarii corecte a formularului, precum sI de autenticitatii semnaturilor, iar in functie de forma cecului se verifica posesiunea legitima a titlului, precum si capacitatea sI identitatea beneficiarului.
12.2.3 Biletul la ordin este un inscris prin care emitentul se obliga sa plateasca la scadenta, o suma de bani, unui beneficiar. Biletul la ordin implica 2 persoane: emitentul si beneficiarul. Conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca biletul la ordin sunt: denumirea de bilet la ordin trecuta in textul titlului; promisiunea neconditionata de a plati o anumita suma; scadenta.
12.2.4 Norme conflictuale aplicabile titlurilor de credit - norma conflictuala potirivit careia raporturile obligationale au un astfel de izvor sunt supuse legii alese de catre parti.
13. CREDITUL COMERCIAL
13.1 CREDITUL COMERCIAL SI RELATIILE DE PLATI IN COMERTUL INTERNATIONAL
Notiune - prin credite se intelege un avans de bani care urmeaza sa fie restituit impreuna cu o remuneratie pentru creditori. Operatiunea de creditare se realizeaza prin intermediul aparatului bancar care are in centrul sau banca centrala sI o multitudine de banci comerciale, banci de afaceri sI institutii specializate de credit care efectueaza anumite operatii specifice. Bancile acorda agentilor economici credite. Creditul este o notiune economica care priveste mai multe operatiuni ca: avans, scont, imprumut. Trasaturi: - timpul, increderea pe care creditorul o are cu privire la cel creditat; riscul. Riscul rezulta din insolvabilitatea debitorilor care poate fi evitat prin constituirea de garantii in beneficul celui care imprumuta. INainte de a acorda credit fiecare banca trebuie sa estimeze posibilitatea recuperarii lui la scadenta convenita. Bancherul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: - angajamentele legate ale clientului; - organizarea tehnica sI administrativa a societatii comerciale; - raporturile clientului cu furnizorii sI clienti; - perspectivele gestiunii clientului. Deschiderea creditului - aceasta operatie consta intr-o conventie prin care o banca isi ia obligatia sa puna l adispozitia clientului sau un anumit credit pentru o durata determinata. Deschiderea de credit este un contract unilateral. Asigurarea acopera riscul pe care si-l asuma creditorul pentru eventualitatea neplatii datoriei de catre debitorul sau. Asigurarea pentru credite este o compensare colectiva a unui numar mare de riscuri.
Contracte de credit bancar - scrisoarea de garantie bancara - prin acest act juridic o banca se obliga de a garanta plata in favoarea clientului sau pentru o anumita suma pe o perioada de timp determinata, in cazul in care debitorul nu-si va executa obligatia la termenul cuvenit. Prin scrisoarea de garantie bancara se pot garanta obligatiile de a efectua un export sau un import de marfuri, deschiderea de acreditive precum si participarea la licitatii. Creditul prin acceptare - banca accepta un efect de comert pentru a permite tragatorului sa o sconteze.
Formele creditului documentar
Acreditivul documentar - prin acreditiv se intelege un angajament prin care banca la ordinul clientului sau si-l asuma fata de un tert. Acreditivul documentar apare ca o dispozitie sau o promisiune de plata. Operatiile pe care le implica acreditivul presupun: - stabilirea unei conventii intre cumparator sI vanzator potrivit careia cumparatorul se obliga sa dea ordin bancii sale de a deschide, in favoarea vanzatorului un credit documentar; - incheierea unui acord intre cumparator sI banca prin care se stabileste continutul acreditivului, documentele pe care va trebui sa le ceara sI sa le verifice. Acreditivele pot fi de mai multe feluri: - Dupa natura angajamentului: acreditive revocabile, acreditive irevocabile, acreditive irevocabile neconfirmate, acreditive irevocabile confirmate, acreditive domiciliate in tara importatorului, acreditive domiciliate in tara exportatorului, acreditive domiciliate intr-o tara terta. Scrisoarea de credit comerciala reprezinta cea de-a 2 forma a creditului documentar, alaturi de acreditivul documentar. Ea este acea modalitate de plataprin care o banca se obliga sa onoreze, prin achitarea sau acceptarea cambiilor trase de beneficiar cu conditia prezentarii in termen a documentelor de expeditie convenite. Scrisoarea de credit comerciala se emite de banca la ordinul dat de catre importator sI se adreseaza beneficiarului care poate trage asupra bancii, cambii, la vedere sau la termen.
Incaso-ul documentar reprezinta o alta modalitate de plata ce se caracterizeaza prin faptulca banca incaseaza, la ordinul unui client, valoarea marfii expediate, in schimbul retrimiterii documentelor de expeditie. La platile prin incaso documentar intervin urmatoarele plati: exportatorul, banca exportatorului, banca importatorului, importatorul. Incaso-ul documentar reprezinta o modalitate de plata precum sI o operatie financiar bancara, care prin utilizarea acestui instrument intre exportator si importator se creaza o relatie de credit. Incaso-ul documentar se imparte in 2 forme: incaso documentar cu acceptare ulterioara sI incaso documentar cu acceptare prealabila. Incaso documentar cu acceptare ulterioara constituie o forma de plata potrivit careia documentele de expeditie sunt platile exportatorului de catre banca ordonatoare in momentul depunerii lor. Incaso-ul documentar cu acceptare prealabila se utilizeaza in cazul in care documentele de expeditie prezinta vicii de forma sau de font. Aceasta forma de plata se foloseste in 2 variante: - incaso documentar reglementat remis in strainatate; - incaso documentar reglementat remis din strainatate.
Ordinul de plata este dispozitia prin care importatorul cere unei banci sa plateasca o suma determinata unui exportator.
Creditele comerciale - creditul reprezinta un avans de moneda care se restituie creditorului impreuna cu dobanda. IN raport cu durata lor creditele sunt: - pe termen scurt 12-18 luni; - pe termen mediu 5-7 ani; - pe termen lung 10-15 ani. Creditul comercial se acorda importatorului de catre exportator prin amanarea platii pentru marfurile livrate. Creditul comercial reprezinta un mijloc important de finantare a comertului international.Modalitatile de acordare a creditelor: -multitudinea tipurilor de raporturi economice intre SC; - formele de plata cuvenite; - starea de lichiditate; - conditiile de pe pietele creditelor. Creditele explicite pot fi considerate credite pentru stocuri. Modalitatea efectiva de creditare o reprezinta creditele de casa sI creditele pe documente warant. Depozitele compensatorii constituie pentru banca o reducere a resurselor necesare, iar pentru SC un mijloc important de pastrare a solvabilitatii. Acest procedeu este benefic pentru toate partile angajate: - banca reuseste sa-si plaseze deisponibilitatile banesti de pe urma carora obtine dobanzi, in conditii de buna garantare a creditelor acordate; - SC isi mentine toate privilegiile implicate ale proprietatii sau situatiei de creditor. Creditul de export se acorda de catre exportator unui importator sub forma unor livrari de marfuri. Creditul de import se acorda de catre o banca direct importatorului pentru a plati in numerar marfurile livrate de catre exportator.
13.2 OPERATIUNI COMERCIALE INTERNATIONALE PENTRU APORT VALUTAR
Aceasta parte va trata diferite aspecte cu privire la: - operatiile compensatorii, - operatiile paralele, - operatiile switch, - operatiile de aller-retour.
Operatiile compensatorii sunt schimburi de marfuri contra marfa fara interventia mijloacelor de plata. Caracteristici: - partizile de marfuri de export sI de import nu se platesc in valuta ci se compenseaza reciproc; - compensarea este de regula integrala; - baza juridica a operatiunii o constituie un singur contract care se refera atat la operatiunile de import dar sI la cele de export. IN functie de sfera lor de cuprindere operatiile de compensare se impart in: - compensatii particulare; - compensatii globale; In functie de numarul de participanti: - simpla sau progresiva. Particularitati principale ale tranzactiilor de barter sunt: - schimbul de marfuri se realizeaza pe baza unui singur contract care contine prevedrei referitoare atat la export cat sI la import; - marfurile care constituie obiectul schimbului nu se factureaza in devize convertibile sI prin urmare nu are loc un transfer valutar; - schimbul de marfuri se realizeaza simultan sau la intervale foarte scurte de timp. Realizarea compensatiei globale prin utilizarea sistemului de clearing are la baza in mod obligatoriu un acord interguvernamental in care se preconizeaza: - data intrarii in vigoare a acordului de clearing; - durata sI valabilitatea acordului; - institutia care se ocupa in fiecare tara de indeplinirea obligatiilor; - deschiderea conturilor de clearing; - moneda in care urmeaza sa se efectueze decontarea in clearing.
Operatiuni paralele - aceste operatiuni au ca obiect schimbul de marfuri sI constau in conditionarea unui import de marfuri de un export concomitent sau a unui import de export, fapt pentru care se numesc sI operatiuni conexate sau conjugate. Trasaturi: - valoarea celor 2 partizi de marfuri nu trebuie sa fie egala in cazul operatiilor paralele; - contravaloarea celor 2 partizi de marfuri sunt decontate in valuta; - numarul partenerilor din cele 2 tari cere participa la operatiune nu este egal fiind diferit de la o tara la alta. IN functie de natura tranzactiei, operatiunile paralele cuprind: - achizitionarile legate care sunt mijloace de promovare a importului de tehnologie.
Operatiunile switch sunt acele operatii prin care se foloseste regimul legal al devizelor unei tari terte. Ele presupun existenta unui acord de clearing iar negocierea marfurilot contra devize libere sa se faca pe piata unei terte tari. Caracteristica a clearingului - consta in stabilirea nivelului creditulyui tehnic, un plafon valoric denumit si plafon descoperit sau spatiu de jos in limita caruia se pot efectua unilateral importurile. Switch cu marfa aller este o operatiune initiata de catre o SC de switch dintr-o tara care detine un sold pasiv in cadrul acordului de clearing. Operatiunea de switch de tip aller ridica unele dificultati legate de punerea la dispozie a unei sume in devize libere, ea prezinta avantajul de deblocare a contului de clearingul prin reducerea soldului pasiv ce se inregistreaza pentru tara importatoare. Switch cu marfa retour - acest tip de operatiune este initiat de SC de switch, atunci cand exista un sold in favoarea tarii respective, sau cand s-a creat o astfel de pozitie intr-o operatiune in sens aller. Switch- aller-retour sunt operatiuni care apar in momentul cand se creaza dezechilibre in indeplinirea obligatiilor reciproce luate in calcul unui acord de clearing de catre cele 2 parti, indiferent de pozitaiile de cont la data aparitiiei acestor probleme. Operatiunile de switch valutar sunt acelea in care fluxurile de marfuri sunt inlocuite cu fluxurile valutare, iar firmele comerciale cu banci comerciale. Switch-ul valutar reprezinta o operatiune financiara care se poate realiza prin intermediul bancilor sau al unor firme specializate. Aceste operatiuni pot fi la randul lor de tip aller sau retour. Participantii la operatiunea de switch valutar: baca unde se tine contul de clearing din tara care initiaza operatiunea; - banca unele se detine contul de clearing din tara partenera; - firma de switch din tara debitoare; - banca terta, in unele cazuri.
13.3 CONTRACTUL INTERNATIONAL DE EXPORT IN CONTRAPARTIDA
Schimbul de marfuri in contrapartida reprezinta o operatie comerciala complexa care se realizeaza fara plati in numerar, prin incheierea a doua sau mai multe vanzari reciproce, care sunt corelate intre ele sI mijlocite printr-un contract cadru in care sunt fixate clauzele cu privire la termenele de livrare, obiectul contractului, conditiile de livrare sI conditiile de receptie. Aceste operatiuni includ contractele propriu-zisa de contrapartida dar si contractele de switch, contractele junctimate sau de buy-back. Contractul de compensatie realizeaza vanzarea reciproca dintre parti, printr-un singur contract sI nu prin contracte paralele. Contractele junctimate, acestea au un domeniu mai limitat de aplicare fiind folosite in circumstante speciale sI anume in cazul cand s-a depasit plafonul creditului tehnic al acordului bilateral de clearing dintre statele carora le apartin partenerii comerciale. Contractul de buy-back se include in categoria celor de cooperare, intrucat compensarea pe care o realizeaza rezulta in livrarea de produse fabricate de uzina cumparata pe credit de la furnizol din strainatate. Contractul original se utilizeaza in special pentru import. Acest contract este analizat ca o vanzare de marfuri cu caracteristici uzuale, inclusiv pretul care este prevazut in moneda convertita de parti.
7. VANZAREA COMERCIALA INTERNATIONALA
7.1 CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE INTERNATIONALA
Contractul de vanzare-cumparare in comertul international este actul juridic prin cate partile, vanzator si cumparator, apartinand unor state diferite, se obliga reciproc sa transfere proprietatea unui bun in schimbul platii unui pret. Vanzarea-cumpararea este un contract bilateral, cu titlu oneros, cumulativ, sI translativ de proprietate. Contractul de vanzare-cumparare in comertul international are un caracter exclusiv comercial, deoarece el reglementeaza numai relatiile care apar in operatiile de comert exterior. Cand legea romana carmuieste un contract de vanzare-cumparare internationala, se aplica dreptul civil general, care include sI legislatia comerciala.
7.2 FORMAREA, PARtILE SI OBIECTIVUL CONTRACTULUI
Formarea contractului de vanzare-cumparare internationala ridica sI problema formei acestuia. Legislatia romana cere ca acesta sa fie incheiat in forma scrisa sub forma unui inscris unic, semnat de ambele parti sau sub forma unei oferte scrise confirmate in scris. Orice contract de vanzare-cumparare presupune 2 parti: - vanzatorul sI cumparatorul. Obiectul unui contract de vanzare-cumparare internationala il formeaza marfa vanduta in schimbul careia cumparatorul plateste vanzatorului pretul stabilit. Marfa vanduta trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie in circuitul civil, pentru ca numai marfurile aflate in circuitul civil pot forma obiectul unui contract; sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor. Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului sI corespunde valorii marfii vandute. El trebuie sa fie: fixat in bani determinat sau nedeterminat.
7.3 OBLIGATIILE PARTILOR SI RASPUNDEREA PENTRU NEEXECUTAREA LOR CORESPUNZATOARE
Contractul de vanzare-cumparare are ca efect crearea unor obligatii in sarcina ambelor parti: vanzatorul are 2 obligatii: sa predea cumparatorului marfa vanduta sI sa-l garanteze impotriva viciilor acesteia. Cumparatorul are obligatia de a plati pretul marfi sI de a prelua marfa predata. Predarea marfii vandute este cea mai importanta obligatie la care da nastere contractul de vanzare-cumparare cu implicatii asupra transmiterii dreptului de proprietatesi a riscurilor sI consta in remiterea marfii sI a documentelor acesteia cumparatorului. Termenele la care se face predarea marfurilor nu sunt fixate in zile ci prin stabilirea unei perioade cu defalcarea in trimestre sI apoi in luni. Predarea marfii nu se face de regula direct cumparatorului ci unei organizatii de transport, de cale ferata, auto, maritima sau aeriana. Vanzatorul nu este obligat sa faca predarea marfii daca cumparatorul nu plateste pretul care se afla in stare de insolvabilitate. Vanzatorul nu este obligat sa predea marfa daca cumparatorul nu plateste pretul. Garantia contra evictiunii- prin evictiune se intelege pierderea dreptului de prorietate asupra marfii in totalitate sau in parte, prin valorificarea de catre terti a unui drept intemeiat inclusiv pe dreptul de proprietate industriala. Sanctiuni - In caz de evictiune totala vanzatorul trebuie sa restituie pretul intrucat cumparatorul nu mai detine marfa pentru care a platit. IN caz de evictiune partiala cumparatorul poate sa ceara rezolutionarea contractului sau mentinerea lui cu plata de daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit prin deposedarea partiala. Garantia contra viviilor bunurilor - marfa predata trebuie sa fie conforma cu cea contractata. Cand marfa are o serie de vicii cumparatorul are posibilitatea sa ceara rezolutiunea contractului sau reducerea pretului care poate fi exercitata. Plata pretului- trebuie facuta in ziua sI la locul stabilit in contract. Preluarea marfii predate consta in indeplinirea tuturor actelor necesare pentru ca predarea sa fie posiblila precum si in preluarea efectiva a marfii.
7.4 NORME CONFLICTUALE
Normele conflictuale sunt acele norme care au menirea de a determina sistemul de drept potrivit caruia problema respectiva isi va gasi solutionarea. Legea care carmuieste contractul poate fi aleasa direct dar si tacit, in momentul incheierii contractului sau ulterior pana la inceperea dezbaterilor unui litigiu din contract. Domeniul legii contractului acopera in principal: - interpretarea contractului; - drepturile sI obligatiile partilor; - executarea obligatiilor din contract; - momentul de cand cumparatorul suporta riscurile privind marfa transmisa; - modul de stingere al obligatiilor din contract. Rezilierea contractului de vanzare-cumparare care este modalitatea de desfacere a contractului pentru viitor in cazul cand una din parti nu si-a indeplinit la termenele stabilite obigatiile asumate. Rezilierea nu are efect retroactiv, iar obligatiile care au fost indeplinite raman valabile. Rezilierea produce efectul numai pentru viitor sI nu retroactiv.
7.5 FORME SPECIALE ALE VANZARII COMERCIALE
7.5.1 Vanzarea prin burse - bursa constituie o institutie specifica economiei de piata. Comerciantii sau intermediarii se intalnesc la bura in vederea negocierii marfurilor fungibile in conformitate cu o anumita procedura speciala. Bursele permit realizarea unor legaturi intre comercianti pentru cunoasterea de catre acestia a cererii si ofertei de marfuri. Bursa constituie pentru unele valori si un mijloc de formare a preturilor mondiale. Bursele au un rol important pentru ca: - prin concentrarea cererii sI a ofertei realizeaza o piata principala pentru urmatoarele marfuri sau valori; - usureaza incheierea tranzactiilor; - se realizeaza o transmitere sau o divizare a riscurilor; - are influenta asupra preturilor care se formeaza in afara burselor. Bursele pot fi clasificate in: varietatea tranzactiilor, obiectivul de activitate, forma de organizare, modul de admitere a participantilor. Dpdv al varietatii tranzactiilor bursele se impart in: burse generale si burse specializate. IN functie de obiectul lor bursele se impart in: burse de marfuri, burse de valori si burse pentru operatiuni ajutatoare. Bursele de marfuri au ca obiect produsele fungibile care sunt inrudite dpdv cantitativ sunt substituibile sI conservabile. Bursele de valori au ca obiect hartiile de valoare ca actiunile sI titlurile de credit de toate categoriile. Bursele pentru operatiuni ajutatoare comertului international pot fi de asigurari sau de navlosiri. Sunt de 2 tipuri: burse private sI burse infiintate sI organizate de stat. Dpdv al admiterii participantilor bursele se clasifica in: burse la care participarea nu este limitata. Bursele se organizeaza sub forma unor societati pe actiuni. La bursa preturile se numesc cotatii sau cursuri iar nivelul lor se determina zilnic. Tranzactiile la bursa se realizeaza zilnic in cadrul sedintelor iar procedura care se utilizeaza este stabilita prin reglementari sau uzante. Brokerul este acela care stabileste cursul de deschidere sI de inchidere si tot el calculeaza cursul sau pretul unitar al zilei. IN cadrul bursei exista 2 categorii de operatiuni: - operatiuni pe bani, cash, cand livrarea marfii este imediata si operatiuni la termen cand livrarea marfii are loc la o data ulterioara. Operatiunile la termen se impart in: operatiuni ferme, operatiuni cu prima, operatiuni facultative multiple.
7.5.2 Vanzarea prin licitatie
Licitatiile internationale constituie o piata speciala, care concentreaza oferta sI cererea unor marfuri si servicii. Caracteristici: - marfurile nu se gasesc la locul unde se desfasoara licitatia; - programul de functionare a licitatiei nu este continuu. Licitatiile se pot clasifica in mai multe categorii. Criteriile principale utilizate sunt: periodicitatea organizarii, posibilitati de participare sI pozitia organizatorilor. Dpdv al periodicitatii organizarii, licitatiile se impart in: licitatii periodice, licitatii ocazionale. IN functie de pozitia sau calitatea organizatorilor licitatiile pot fi: de export sI de import. Licitatiile de export se instituie de producatori, vanzatori sau de catre alte persoane specializate. Pregatirea licitatiei presupune efectuarea unei publicitati. Aceasta se realizeaza prin inscrierea de anunturi in presa. Cumparatorii pot participa la licitatii personal sau prin agenti. INainatea inceperii licitatiei participantii trebuie sa depuna o cautiune, care are forma unei agentii bancare. Licitatia prin tehnica pretului crescator se poate realiza utilizand metoda publica sI cea nepublica. Licitatia se incheie cu o nota de vanzare-cumparare care indeplineste functie de contract scris. Licitatia pentru cumpararea de produse, instalatii, sI atribuirea de lucrari de constructii poarta denumirea de licitatii de import. Licitatiile de import se pot desfasura prin 2 metode: licitatii obisnuite si supralicitatiile. Decizia de adjudecare a licitatiei este determinata de caracteristicile tehnice ale utilajului folosit, economicitatea in productie, indicatori de eficienta economica aprobati pentru investitia respectiva, termenele de plata, conditiile de plata.
CUPRINS
PARTICIPANTI LA ACTIVITATEA DE COMERT INTERNATIONAL 1.Comerciantul 1
2.Societati comerciale 1
3.comerciantul 6
4.Societati Comerciale 6
5.Falimentul 8
6.Constituirea de societati comerciale in strainatate sI de
reprezentante straine in Romania 10
CONTRACTUL COMERCIAL INTERNATIONAL
1.Notiunea de contract international 11
2.Comercialitatea sI internationalitatea 12
3.Incheierea contractului 12
4.Clasificarea contractelor comerciale internationale 13
5.Clauzele contractului de comert international 13
6.Legea aplicabila contractului de comert international 15
7.Interpreaterea sI consecintele interpretarii 16
SOLUTIONAREA LITIGIILOR DE COMERT INTERNATIONAL
1.Competenta instantelor judecatoresti 17
2.Notiuni generale 17
INTERMEDIEREA IN COMETUL INTERNATIONAL
1.Contractul international de mandat comercial 20
2.Contractul international de comision 20
3.Contractul international de agency 21
CONTRACTELE DE CONCESIUNE SI CEL DE TRANSFER
DE TEHNOLOGIE
1.Contractul international de concesiune exclusiva 21
2.Contractul international de franchising 22
3.Contractele internationale de transfer de tehnologie 22
4.Contractul international de licenta 23
5.Contractul international de know-how 23
6.Contractul international de consulting-Engineering 24
CONTRACTELE DE FINANTARE IN COMERTUL INTERNATIONAL
1.Contractul international de leasing 24
2.Contractul international de factoring 25
CONTRACTELE INTERNATIONALE COMPLEXE
1.Contractul international de exporturi complexe 26
2.Contractul international de antrepriza pentru constructii montaj 27
3.Contractul international de cooperare sI productie 27
4.contractul international de turism 28
REGIMUL JURIDIC AL TITLURILOR DE CREDIT IN COMERTUL
INTERNATIONAL
1.Notiunea de titlu de credit 29
2.Titlurile de credit 29
CREDITUL COMERCIAL
1.Creditul comercial sI relatiile de plati in comertul international 31
2.Operatiuni comerciale internationale pentru aport valutar 33
3.Contractul international de export in contrapartida 35
VANZAREA COMERCIALA INTERNATIONALA
1.Contractul de vanzare-cumparare internationala 35
2.Formarea, partile sI obiectivul contractului 35
3.Obligatiile partilor sI raspunderea pentru neexecutarea lor
corespunzatoare 36
4.Norme conflictuale 36
5.Forme speciale ale vanzarii comerciale 37
