CUPRINS CAP.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL) 31.1. Scurt istoric al zonelor libere 41.2. Conceptul de zona libera 51.3. Principalele caracteristici ale ZEL 61.4. Terminologia si clasificarea zonelor libere 91.4.1. Terminologia zonelor libere 91.4.2. Clasificarea zonelor libere 121.5. Distributia ZEL pe mapamond la sfarsitul a sec. XX – inceputul sec.XXI 151.5.1. ZEL din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare europene 171.5.2. ZEL din tarile asiatice in curs de dezvoltare 181.6. Obiectivele, avantajele si eficienta ZEL 19CAP. II PROMOVAREA EXPORTURILOR ROMÂNESTI PRIN INTERMEDIUL ZONELOR LIBERE 262.1. Istoricul zonelor libere din Romania 262.2 Posibilitati de dezvoltare a zonelor libere din Romania in vederea promovarii exporturilor prin atragerea de capitaluri straine 292.2.1. Oportunitatea construirii unor zone libere in Romania 292.2.2. Cadrul juridic si facilitatile acordate investitorilor straini 332.3. Documentatia privind aprobarea regimului de zona libera in Romania 352.4. Principalele caracteristici ale zonelor libere din Romania. 372.5. Rolul ZEL in dezvoltarea comertului exterior al Romaniei 412.6. Avantajele oferite de ZEL in Romania 482.6.1. Avantajele oferite de zonele libere pana in prezent 482.6.2. Problemele cu care se confrunta zonele libere in prezent 50CAP. III ACTUALELE ZONE LIBERE DIN ROMÂNIA 533.1. Zona Libera Sulina 533.2. Zona Libera Constanta – Sud si Zona Libera Basarabi 583.3. Zona Libera Braila 633.4. Zona Libera Giurgiu 693.5. Zona Libera Curtici – Arad 723.6. Proiecte de creare a noi ZEL 753.6.1. Infiintarea de noi ZEL pe teritoriul Romaniei 753.6.2. Posibilitatea crearii zonelor libere la granita cu Republica Moldova 76CAP. IV STUDIU DE CAZ: ZONA LIBERA GALATI 784.1. Scurt istoric al zonei libere Galati 784.2. Zona libera Galati in prezent 794.3. Avantajele oferite de zona libera Galati 884.4. Studiu de caz: S.C. Caridio Trade S.R.L. 89CAP. V CONCLUZII 94ANEXE 99BIBLIOGRAFIE 106 Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL) O zona de liber schimb este un ansamblu geografic si economic in care nu exista nici un obstacol al schimburilor de marfuri si servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate sa fie considerata ca un prim pas spre unificarea economica a regiunii respective. Prin zona economica libera se desemneaza un “port liber”, “un depozit liber”, “un aeroport liber”, aflate pe teritoriul unei tari sau in zona de frontiera a doua sau mai multe state, in care sunt eliminate o serie de taxe si restrictii vamale obisnuite altfel. Din punct de vedere al macroeconomiei zona libera reprezinta “un port, aeroport sau o parte din teritoriul national in care comertul este liberalizat prin desfiintarea oricaror restrictii cantitative sau taxe vamale”. Din punct de vedere juridic zona de comert liber este o “forma caracteristica de integrare economica ce se concretizeaza in acordul dintre statele membre de a inlatura diversele bariere tarifare si netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce”. Unii specialisti subliniaza ca zona libera este cea mai completa forma a regimurilor vamale suspensive, o enclava a teritoriului unei tari, unde marfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de import-export si unde exista o serie de facilitati cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat. Profesorul libanez Emile Saadia considera zona de liber schimb un panaceu economic universal. In concluzie, putem spune ca zona economica libera (ZEL) este o regiune geografica apartinand uneia sau mai multor tari, in care relatiile economice se dezvolta fara nici un fel de ingradiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizata cu scopul de a favoriza dezvoltarea si integrarea economica in zona respectiva. Aceste zone mai sunt denumite si zone de comert liber, de initiativa libera, de prelucrare a produselor de export, zona fara taxe vamale, zona libera industriala etc. In afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventa si crearea unor zone comerciale libere, numite fie “zone economice speciale”(ca in China), “zone libere deschise”(idem), fie “zone economice internationale”(cum ar fi cea propusa de Suedia intre Marea Nordului si Marea Neagra), unele dintre ele intinzandu-se pe regiuni continentale, cum ar fi zonele propuse pentru statele din CSI, statele central-europene, zona panamericana sau asiatica a liberului schimb. Scurt istoric al zonelor libere Inca de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor nu este bine datata. Primul port liber la Marea Mediterana, Cartagina, este mentionat inca din anul 814 i.e.n. Zone libere comerciale au existat in China, Grecia, Roma Antica, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii si a Feniciei. Aproape 70 orase din nordul Europei, aflate la incrucisarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oras liber pentru comertul cu marfuri inca din sec. XIII, toate fiind cuprinse in Liga Hanseatica. Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) si Livorno(1696). Sec. XVIII si XIX cunosc o adevarata proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732), Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). In Franta, Marsilia este declarat porto-franco in timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar in 1860 este declarata zona libera Haute-Savoie. La sfarsitul sec. XIX Italia declara Genova zona libera, Danemarca – Copenhaga, iar Grecia – Salonicul. Cele mai multe zone libere au fost realizate in sec. XX, cand sunt incheiate si primele acorduri de comert liber intre state. Regimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie. Se atesta in 1834 orasul Galati – port liber, in 1866 orasul Braila – zona libera, iar intre 1870 si 1931 a functionat in regim de zona libera portul Sulina. Scopul infiintarii zonelor libere era de a favoriza dezvoltarea economiei prin atragerea investitiilor de capital strain si de a dezvolta un sector de productie orientat spre export. Un regulament de exploatare a zonelor libere este cel pentru zonele italiene Trieste si Genova. Acest regulament face referire la urmatoarele avantaje ale ZEL: Reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale; Conditionarea marfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calitatii, culorii etc.; Scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate aduse din strainatate; Depozitarea fara limita de timp a unor marfuri in antrepozitele respective. Conceptul de zona libera Zona libera reprezinta cea mai complexa forma a regimurilor vamale suspensive. Prin lege, se prevede ca intr-o zona libera bine delimitata a teritoriului national sa poata fi introduse marfuri in vederea prelucrarii si comercializarii lor, pe terte piete, fara aplicarea restrictiilor tarifare si netarifare ale regimului vamal in comparatie cu teritoriul national, corespunzator spatiului rezervat zonei vamale libere. Conceptul de ZEL este un instrument politic util pentru tarile ce intentioneaza sa dezvolte un sector de productie orientat spre export, dar care nu au capacitatea administrativa si tehnica necesara pentru a dezvolta un sistem national care sa permita exportatorilor importul liber de taxe a echipamentelor si materialelor. In practica internationala, facilitatilor de natura vamala le sunt asociate facilitati de natura fiscala. Accesul liber al marfurilor in zona, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profitului realizat in zona, reprezinta premise favorabile atragerii de capital strain in zona libera. Acestea sunt conditii necesare stimularii investitiilor straine, nu insa si suficiente. Pentru asigurarea succesului, pe langa facilitatile acordate zonei libere, trebuie sa existe conditii avantajoase combinarii capitalului cu ceilalti factori de productie(forta de munca, materii prime), precum si o infrastructura corespunzatoare. Experienta zonelor libere la nivel mondial a demonstrat ca un element care franeaza lansarea si ulterior dezvoltarea lor este deplasarea exagerata a profitului lor spre activitatea de depozitare, in defavoarea activitatilor de prelucrare industriala orientate spre export. Prezentarea ZEL ca “depozite glorificate” se dovedeste un deserviciu alaturi de frapanta similitudine a avantajelor comerciale si financiare oferite: Scutiri de taxe vamale la accesul produselor de import in zona, cu conditia reexportarii acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea in afara teritoriului vamal national, a reducerii sau scutirii de impozite pe perioada de determinare; Concesii tarifare la prestarile de servicii si acordarea de asistenta financiara. Se considera ca au supravietuit numai acele zone, care, pe baza avantajelor initiale oferite s-au orientat cu consecventa spre dezvoltarea activitatilor de prelucrare pentru export. Pe de alta parte, zonele libere industriale s-au dovedit viabile numai in masura in care serviciile oferite prin structura organizatorica existenta au fost mentinute prin calitate, operativitate si selectivitate la nivelul de crestere a cerintelor utilizatorilor acestor zone. Conceptul de zona libera a fost modificat si ajustat in multe moduri. Promovarea comertului a determinat intotdeauna crearea unui cadru fizic sigur si a unui set de legi si de reguli pentru tranzactionarea afacerilor. Fara acestea, costul si riscurile ar face comertul nefavorabil. Din punct de vedere comercial, sporirea regulamentelor prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje: Imbunatatirea comunicatiilor; Noile forme de organizatii de afaceri faciliteaza cresterea comertului prin reducerea incertitudinii in tranzactii; Regulamentele comerciale si taxele pe importuri, pe de alta parte, au un impact negativ asupra comertului. Principalele caracteristici ale ZEL Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri si servicii, la “crearea”, dar si la “devierea” de comert, la liberalizarea schimburilor de marfuri si servicii. Principalele caracteristici ale ZEL sunt: Amplasamentul zonei libere; Statutul juridic si legislatia din cadrul ei; Obiectul de lucru; Activitatea; Administrarea. Amplasamentul sau asezarea geografica este principalul factor care determina aparitia si dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regula restrans la o suprafata de teren, limitata de frontiere naturale sau artificiale si situata in apropierea sau in interiorul unei cai de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferata), prin care se tranziteaza un volum mare de marfuri de export si import. Panama si Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situatii ideale pentru comoditatea transporturilor si comunicatiilor. Chiar si Elvetia, care aproape in intregul ei este o zona libera, desi nu are iesire la mare, poseda in schimb mijloace de transport si comunicare excelente, terestre si aeriene. Statutul juridic al zonei este reglementat prin legi si diferite acte normative, care permit accesul marfurilor in regim vamal liberalizat si fara restrictii de cantitate, cu conditia ca acestea sa nu fie prohibite de legislatia tarii respective. Abordarea legislatiei si continutul legii ZEL depinde de obiectivele ei si de gruparea responsabila cu initierea si dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru marfuri exceptate de la plata tarifelor aflate in tranzit. Initiativa dezvoltarii venea din partea unei autoritati portuare sau din partea unei agentii similare, sau din partea autoritatii municipale in jurisdictia careia ar opera zona. Ministerul Industriei, Comertului si Dezvoltarii avea un interes scazut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major intr-un asemenea proiect era administratia vamala, care dorea sa se asigure ca nu existau marfuri exceptate de plata taxelor, care sa intre ilegal pe piata locala. Multe din legislatiile zonelor libere vechi prevedeau controale vamale stricte. Cel mai adesea legea prevedea ca: Zonele libere comerciale sau antrepozitele vamale sa fie autorizate de administratia vamala. Licenta(autorizatia) sa fie acordata fie unei autoritati portuare, fie unui operator de depozitare, fie autoritatii municipale. Operatorul sa fie subiectul unor conditii de operare stricte, elaborate de administratia vamala. In timpul activitatii sa fie prezent un functionar vamal. Activitatea de productie sa fie interzisa. Magazinele si depozitele sa fie antrepozite vamale. In general, scopul legii este “de a asigura infiintarea, controlul si conducerea zonelor libere si problemele legate de acestea”. Legea desemneaza un ministru cu responsabilitate integrala asupra zonei libere. Aceasta lege nu trebuie sa specifice detaliat toate tipurile de activitati ce se pot desfasura in zona libera. Se va acorda o libertate de actiune mare autoritatii pertinente. Totusi ea poate contine unele criterii de evaluare a proiectelor. Toti operatorii din zona vor primi licente din partea ministrului sau autoritatii zonei libere. Obiectul de lucru al zonei il constituie marfurile care port fi introduse in cadrul acesteia, in special reexportul, in scopul unor prelucrari din care sa rezulte alte marfuri pentru export. Activitatea in cadrul zonei include o gama variata de operatiuni la care sunt supuse marfurile. Cele mai frecvente activitati intreprinse sunt: Activitati de restaurare a marfii: Cantarire Sortare Asamblare(combinare) Ambalare Depozitare Activitati industriale: Prelucrare(activa sau pasiva) Fabricare Productie Transformare Activitati comerciale(marcare) si comercializare Activitati de cercetare si transfer de tehnologie Operatiuni de tranzit si reexport. Administrarea activitatii zonei revine, de regula, unui organ specializat – Administratia(Autoritatea) ZEL, pe baza unor norme de functionare emise in baza legislatiei specifice instituite de autoritatile tarii de resedinta. In cazul unor tari in care functioneaza mai multe zone libere exista un organism national cu rol de “Autoritate” pentru fiecare zona aparte. Formele organizatorice ale “Autoritatilor” sunt relativ diversificate ca de altfel si competentele lor. Diferite agentii guvernamentale, cele mai importante fiind administratiile vamale, Ministerul si/sau Agentia responsabila de dezvoltarea ZEL, organizatia responsabila cu planificarea fizica si controlul mediului inconjurator au rolul de a promova si controla promovarea si dezvoltarea ZEL. Sunt folosite diferite formule si aranjamente pentru a cuprinde diferite agentii: La Shannon in Irlanda, o corporatie guvernamentala se ocupa cu dezvoltarea ZEL si evalueaza cererile investitorilor. Ministrul ce raspunde de acest lucru elibereaza licente pe baza recomandarilor corporatiei. Vama opereaza independent. Municipalitatea raspunde de planificarea fizica si controlul mediului inconjurator. Cele trei organizatii coopereaza pe baze legale si ca agentii independente. In estul Asiei s-a infiintat o agentie de administrare puternica, avand cumulate responsabilitatile privitoare la licente, dezvoltarea si conducerea zonei. Mexic sau Mauritius nu au o administratie oficiala. In Mauritius investitorii solicita statutul ZEL Ministrului Comertului si Industriei. O administratie vamala eficienta si relativ onesta este importanta, astfel aceasta asigura investitorilor lucrul independent. In alte cazuri administratia zonei poate primi rolul de supervizor al vamii sau chiar responsabilitatea acesteia. Administratia vamala poate fi creata ca un compartiment al ZEL, daca este necesar. Vama poate fi implicata de la inceput in realizarea proiectarii ZEL, inclusiv in ceea ce priveste legislatia. Personalul vamal al zonei trebuie sa beneficieze de o pregatire speciala. Pozitia lor traditionala este de a preveni contrabanda sau importurile fara documente adecvate in timp ce accentul in ZEL trebuie pus pe rapiditatea miscarii marfurilor. 1.4. Terminologia si clasificarea zonelor libere Dezvoltarea ZEL este probabil una dintre cele mai semnificative inovatii institutionale care s-au raspandit pe scena economica mondiala la sfarsitul sec. XX. La inceputul anului 1989, peste 200 de zone erau in functiune in lumea in curs de dezvoltare, peste 100 erau in constructie si aproape 50 erau in faza de planificare. Numarul total de angajati in cele 200 de zone operationale era de peste 1,5 milioane de muncitori. La mijlocul anului 1990, numarul muncitorilor in zonele libere era intre 2,5 si 3 milioane. Exporturile din zonele tarilor in curs de dezvoltare sunt in prezent de peste 15 miliarde $ USD si pana la sfarsitul deceniului acesta se prognozeaza ca vor atinge cifra de 25 miliarde $ USD. 1.4.1. Terminologia zonelor libere Un studiu recent prezinta 23 de termeni pentru a descrie zonele libere si conceptele legate de acestea. Terminologia este extraordinar de diversa, exista in prezent cel putin 20 de termeni diferiti pentru a descrie ceea ce cunoastem sub denumirea de zone economice libere. Aceasta reflecta faptul ca orice inovatie industriala, tehnologica sau sociala, necesita inovatii lingvistice si terminologice corespunzatoare. Nomenclatura variata se confirma si prin faptul ca zona libera, pe masura ce se maturizeaza si devine mai mult difuzata pe plan intern si international, achizitioneaza in intregime noi trasaturi sau se dezvolta in directii neanticipate. Cei 23 de termeni pentru a descrie zonele libere pot fi grupati in functie de activitatile desfasurate in cadrul lor(Anexa 1). Dintre acesti termeni, cei mai populari sunt: Port liber Zona de comert liber(FTZ) Zona comerciala straina Zona prelucratoare de export(EPZ) Zona economica speciala(SEZ) Zona libera Port liber = Free Port Acesta a fost primul termen utilizat pentru ZEL. Se refera la zone infiintate de puteri coloniale si industriale pe rute comerciale majore, in sec. XVIII si XIX. Primul port liber a fost Cartagina, fondat in anul 814 i.e.n. Au urmat multe altele, printre care si Gibralatar(1705), Aden, Singapore si Hong Kong, toate infiintate in sec. XIX. In Africa, francezii au facut din Djibouti un important port liber si centru comercial. Dupa ce Canalul de Suez a fost deschis, in anul 1864, Port Said a devenit unul din cele mai active porturi ale lumii. In Africa de Nord, Tanger a prosperat timp de secole ca un centru comercial major si port liber. In Europa, cele mai cunoscute porturi libere sunt Rotterdam si Hamburg, ambele dezvoltandu-se la sfarsitul sec. XIX. Hamburg avea statut oficial de port liber si il are si astazi. Rotterdam nu are acest statut, dar exista tranzit de marfuri care pot fi depozitate liber, fara plati si cu un minimum de formalitati oficiale vamale in antrepozitele vamale din port. Celelalte porturi libere din Europa au statut oficial sau neoficial de porturi libere. Unele cum ar fi Genova si Trieste, au o istorie mergand pana in Evul Mediu. Altele, cum sunt Havre si Marsilia, sunt de data mai recenta. Zona de comert liber = Free Trade Zone Acest termen se refera la porturi libere, zone rezervate din interiorul unor arii portuare si la alte intersectii de transport majore( in principal sosele si cai ferate). Aceste suprafete pot fi de la minimagazine de tranzit – la sute de hectare. Asemenea zone sunt, de obicei, autorizate si controlate de catre administratia vamala. In interiorul zonei pot fi depozitate, impachetate si transbordate marfuri fara plata taxelor vamale. Accentul in aceste zone este pus pe comert si transbordare. Spre exemplu: Portul Karachi are o mica zona de tranzit pentru a depozita marfuri destinate Afganistanului. Calcutta are o facilitate similara pentru a gazdui importurile nepaleze. Alte zone, cum ar fi Singapore si Rotterdam, sunt centre majore intercontinentale de distributie si comert. Zona comerciala straina = Foreign Trade Zone Acest termen este asociat cu zonele comerciale din Statele Unite al Americii. In prezent sunt peste 200 de asemenea zone, accentul fiind pus pe importare. Conform regulamentelor Statelor Unite, marfurile pot fi depozitate sau prelucrate in FTZ, inainte de a fi importate in SUA. Peste 75% din bunurile ce trec prin zonele SUA sunt destinate pietelor SUA. Platile sunt facute pentru asemenea marfuri la momentul importului din zona in SUA. Zona de prelucrare si export = Export Procesing Zone Conceptul a fost dezvoltat in jurul anului 1960 la aeroportul Shannon din Irlanda. EPZ-ul este: Un parc industrial care insumeaza 40-80 ha; Inconjurat de un gard; Controlat de administratia vamilor si/sau de catre autoritatea EPZ; Un loc unde investitorii pot importa echipamente si materiale fara plata taxelor vamale, pot procesa materiale si apoi exporta produsul finit. Problema vanzarilor pe piata locala, a comertului dintre EPZ si economia locala a ramas importanta intotdeauna. In ultimul timp EPZ-urile s-au imprastiat rapid prin Asia de Est si de Sud, Africa, Insulele Caraibe si America Centrala. Un numar de tari din Europa de Vest, incluzand Franta si Regatul Unit, au imbratisat si ele aceasta idee. Acum, multe din tarile ex-socialiste din Europa si Asia, ca si multe tari din Africa si America de Sud, examineaza acest concept. Zona economica speciala = Special Economic Zone Termenul de SEZ a fost asociat cu dezvoltarea in China in perioada anilor 1970-1980. Recent termenul a fost folosit in legatura cu propunerile de dezvoltare a zonelor libere din Europa de Est. Raspunsul investitorilor straini la politica de deschidere a Chinei a fost pozitiva. In anii 1980 au fost aprobate 20.000 de proiecte SEZ ce implicau investitori straini(in majoritate “joint ventures”). Suma investitiilor depasea 30 miliarde $ SUA. In prezent, in China, mai mult de 50% din investitori sunt straini, dintre care 20% sunt din SUA si 15% sunt din Japonia. Guvernul Republicii Koreene din anii ’80 a dezvoltat planuri de infiintare a unei SEZ in nordul tarii, la Rajin/Sonbong. In Europa de Est se fac studii de fezabilitate pentru infiintarea SEZ-urilor. Ideea este de a dezvolta suprafete limitate geografic, ca centre pentru investitiile straine sau locale orientate spre export. Zonele ar trebui sa aiba o infrastructura buna, un cadru de reglementari legale simplu si o serie de servicii de sprijin “orientate spre domeniul afacerilor”. In Polonia a fost promovat un studiu de fezabilitate pentru infiintarea unui SEZ la Mielec cu scopul de a reface numarul de locuri de munca pierdute ca urmare a desfiintarii fabricii de aparate de zbor(dupa caderea U.R.S.S.) prin noi activitati, care sa poata utiliza forta de munca calificata si serviciile specializate. In Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Federatia Rusa si intr-un numar de state membre CSI, studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea SEZ-urilor sunt deja planificate sau chiar finalizate. Zona libera = Free Zone Termenul este foarte des utilizat cu privire la zonele libere comerciale, zonele prelucratoare de export si la zonele speciale in ansamblu. 1.4.2. Clasificarea zonelor libere In diferite studii efectuate de cercetatorii in domeniu pot fi gasite mai multe clasificari ale zonelor libere. Daca ar fi sa le cumulam, am obtine urmatoarea clasificare, in functie de criteriile: In functie de marime, zonele libere se clasifica in: Foarte mici, pana la 10 ha(exemplu: Singapore – 4 ha, insula Man – 8 ha); Mici, pana la 100 ha(exemplu: Baguio in insulele Filipine – 62 ha, Curacao in Antilele Olandeze – 64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru – 80 ha); Mijlocii, intre 101-300 ha(exemplu: Panama – 110 ha, Mactan, insulele Filipine – 119 ha, Shannon, port + aeroport in Irlanda – 120 ha, Monrovia, Liberia – 200 ha, insulele Bahamas – 220 ha, golful Aqaba, Iordania – 300 ha); Mari, intre 301-1000 ha; Foarte mari, peste 1000 ha(exemplu Bataan, ins. Filipine – 1300 ha). In functie de tipul operatiunilor executate: “teritorii libere” ale caror functii se limiteaza la operatiunile de pastrare, sortare, impachetare, transbordare, fara o prelucrare suplimentara a marfurilor: porturi libere franco(PF) aeroporturi libere(AL) perimetre libere(free perimeter-PL) zona de tranzit(ZT) zone in care se desfasoara si o activitate productiva, de prelucrare primara sau secundara a marfurilor depozitate: zone prelucratoare de export(ZPE) zone de promovare a investitiilor(ZPI) zone libere comerciale(ZLC) In functie de influenta la nivelul economiei nationale respective: Zona inchisa in care activitatile desfasurate nu influenteaza economia tarii aflata in apropiere. Zona deschisa sau integrata, care intretine legaturi economice directe si reciproce cu statul pe teritoriul caruia se afla. In functie de modul de administrare: De catre organele locale ale puterii de stat abilitate in acest scop De catre statul respectiv. In functie de particularitatile organizatorice: Zone libere de taxe vamale Zone de comert liber zone economice libere etc. In functie de natura si importanta facilitatilor acordate sau dupa regimul fiscal: Zone libere – enclave intr-un teritoriu vamal national in care marfurile intra fara formalitati vamale. Zone bancare libere – banci, care in contextul pietei eurodevizelor sunt scutite de obligatia rezervei obligatorii minime a depozitelor in valuta. Zone libere de asigurari – caracterizate prin lipsa reglementarilor pentru anumite tipuri de asigurari. In functie de locul de amplasare: Porturi(fluviale sau maritime) Aeroporturi altele In functie de integrarea economica aflata in apropiere: Zona europeana care cuprinde sase mari ZEL: Larnaca din insula Cipru Gibraltar Grecia Insula Man din Marea Britanie Shannon din Irlanda Elvetia Mai sunt cuprinse si zone libere din centrul Europei(Polonia, Ungaria, Slovacia) si din Estul Europei(Romania, Iugoslavia, Bulgaria). Zona asiatica – cuprinde 7 mari ZEL: Portul Mina Sulman in Bahrein Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite Golful Aqaba din Iordania Hong Kong Macao Singapore Insulele Filipine Mai trebuie mentionata si China cu peste 20 de ZEL-uri si insula Taiwan. Zona americana – care poseda cinci ZEL-uri: Curacao + aeroportul Printesa Beatrix din insulele Antilele Olandeze Bahama Mare din insula Bahamas Freeport din insulele Bermude Panama Costa Rica Zona africana – exemplu: Monrovia(Liberia) In functie de destinatia marfurilor: Zone orientate spre importul de marfuri(cazul tarilor dezvoltate) zone orientate spre exportul de marfuri(cazul tarilor in curs de dezvoltare). 1.5. Distributia ZEL pe mapamond la sfarsitul a sec. XX – inceputul sec.XXI ZEL-urile sunt instrumente politice proiectate sa faciliteze dezvoltarea comertului international si a industriei exportatoare. Este, deci, normal sa se astepte ca aceste zone sa se dezvolte si sa prospere: in perioada in care comertul mondial se extinde; pe sau aproape de rute ale comertului international(porturi, aeroporturi si autostrazi). Asia si zona Pacificului domina clar in categoria zonelor prelucratoare de export. Este semnificativa extinderea acestui concept in Africa. Este poate surprinzator ca doar cateva tari europene au infiintat zone prelucratoare de export, desi acestea sunt considerate, in mod obisnuit, instrumente politice de dezvoltare. Totusi, exista un numar de tari ce au un nivel redus de dezvoltare si au infiintat astfel de zone: Turcia, Cipru, Malta si Portugalia. Cresterea numarului de tari ce au pe teritoriul lor ZEL-uri este prezentata in tabelul nr.1 si nr.2. Reprezentarea grafica a acestei evolutii o gasim in Anexa nr.2.
Tabelul nr.1* – Numarul tarilor cu zone comerciale libere(FTZ).
RegiuneaInainte de 19301930-19451946-19701971-19931994-2002Total
Europa90471535
Asia/Pacific304101229
Orientul Mijlociu1052412
Africa206111433
America de Sud0143513
America Centrala0026412
Caraibe00545
