CAPITOLUL I ECONOMIA SUBTERANA – Definitie si efectele asupra economiei; Sistemul economiei subterane; Frauda fiscala; Munca la negru; Activitatile criminale; 52591ppp31niv6p Tranzitia Romaniei de la economia planificata la economia de piata mediu favorizant pentru manifestarea economiei subterane; Economia subterana in Romania; Formarea structurilor subterane Dezvoltarea retelelor subterane pi591p2531niiv Firmele fantoma 4.3.1. Constituirea si functionarea firmelor fantoma CAPITOLUL II Functionarea firmelor fantoma; Masuri de combatere; Paradisurile fiscale Spalarea banilor Legislatia din Romania cu privire la combaterea economiei subterane; CAPITOLUL III Studiu de caz (t. v. a. de la Constanta, Raporturile Curtii de Conturi.) 1. ECONOMIA SUBTERANA – Definitie si efecte asupra economiei. Economia subterana reprezinta ansamblul activitatilor economice desfasurate organizat, cu incalcarea normelor sociale si ale legilor economice, avand drept scop obtinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Aparitia economiei subterane coincide cu aparitia statului si impunerea unor reguli, norme si legi, iar dezvoltarea fenomenului este corelata cu etapele istorice ale dezvoltarii statului. Comertul clandestin cu pietre pretioase si tesaturi deosebite, braconajul, distileriile clandestine sunt activitati ramase celebre pana in epoca noastra; apoi comertul complementar, traficul de frontiera cu bunuri de larg consum ce lipseau de pe piata organizata in sistemul socialist si marile afaceri, precum traficul de armament, de carne vie, droguri, tutun, alcool, au insotit economia subterana pe parcursul timpului,adaptandu-se realitatii imediate din fiecare perioada. In sfera de cuprindere a economiei subterane au fost incluse practici foarte variate, respectiv: frauda fiscala, munca clandestina, traficul de droguri,traficul de arme,coruptia, prostitutia, dar si o serie de activitati casnice care sunt aducatoare de venituri neinregistrate. In ceea ce priveste participantii la activitatile subterane, pot fi identificate doua categorii de persoane; cele care lucreaza si obtin venituri exclusiv in economia subterana iar cea de-a doua categorie o reprezinta persoanele ce obtin venituri atat din surse legale, cat si din economia subterana. Pana la revolutia din 1989 moment cand Romania avea sa treaca de la economia planificata la economia de piata, sistemul planificat a urmarit teoretic indeaproape toate operatiunile economice, sistemul de sanctionare fiind foarte drastic, totusi si in acest sistem functiona o piata paralela. Dupa 1990 populatia Romaniei a perceput in mod diferit principiile economiei de piata si in consecinta, reactia a fost pe masura, astfel incat sectoare intregi din fosta economie de stat s-au reorientat spre cateva tinte clare diferite: acceptarea regulilor economiei de piata si, in consecinta, redimensionarea si remodelarea activitatii pentru a face fata acestor situatii. Identificarea unor facilitati imediate, la marginea sau in afara sistemului legal, implicarea in tranzactii nespecifice, abandonarea nejustificata a patrimoniului in schimbul unor beneficii aparente imediate. In Romania pe fondul monotoniei ofertei de bunuri de consum, a lipsurilor mergand pana la criza, in special in domeniul alimentar, schimbarea de sistem a fost prilejul pentru organizarea imediata a unor structuri ale economiei subterane in principal in domeniul comertului prestarilor de servicii dar si in cateva ramuri industriale producatoare de produse alimentare si bunuri de consum. Dintre elementele componente ale economiei subterane, cele mai raspandite in primul moment, in tara noastra, au fost activitatile desfasurate fara inregistrare, evaziunea fiscala si munca la negru. Evaluarea ponderii economiei subterane in P.I.B. variaza in functie de metodele folosite, estimarile Comisiei Nationale de Statistica fiind pentru ultimii ani in general reduse 5-10 % din P.I.B. dar suferind constant o anumita crestere, dar specialistii in economie, in combaterea criminalitatii si ziaristii au apreciat niveluri mult mai ridicate, respectiv peste 30 % din P.I.B. Factorii esentiali care au permis dezvoltarea exacerbata a economiei subterane pot fi in principal urmatorii: incertitudinile legislative ce au insotit mutatiile economice; divizarea economica necontrolata, aparitia unor mici intreprinderi cu activitate temporara, speculativa; descentralizarea, divizarea puterii prin distribuirea responsabilitatilor, crescand astfel numarul indivizilor coruptibili; Atitudinea toleranta atat a autoritatilor, cat si a populatiei fata de incalcarea reglementarilor, o oarecare reticenta fata de disciplina; Jonctiunea imediata realizata de reprezentantii pietei paralele existente in perioada socialista cu cercuri cu preocupari similare din statele vecine si, pe aceasta cale, conectarea la structurile internationale ale economiei subterane. Sistemul economiei subterane Sfera activitatilor pe care le poate include economia subterana este deosebit de cuprinzatoare dar sunt acceptate si analizate drept componente ale economiei subterane: frauda fiscala, munca la negru si activitatile criminale. 2.1 Frauda fiscala reprezinta ansamblul practicilor care urmaresc eludarea in totalitate sau in parte a impozitului datorat statului In functie de locul de manifestare, intensitate, metodele folosite in antiteza cu legislatia economica fiscala, dar si cu morala si toleranta societatii frauda poate imbraca anumite forme precum: evaziunea fiscala, contrabanda, inselaciunea dar si forme nesesizabile sau speculative, interpretari particulare ale unor prevederi legale in scopul sustragerii sau evitarii impozitarii. In activitatea practica, incadrarea fraudei, in formele dure de manifestare sau in cele speculative este determinata de legislatia statelor si de momentul desfasurarii unei anumite activitati. Astfel, functie de politica economica adoptata la un moment dat operatiunile de import pot fi purtatoare ale unor impozite foarte mari sau dupa caz, ale unor taxe conventionale justificate de costurile unor servicii vamale. Fara a detalia motivele care determina optiunea pentru o anumita politica vamala, rezulta clar ca eludarea obligatiilor vamale va produce efecte diferite in cele doua cazuri, aceeasi fapta putand fi considerata o grava infractiune sau o eroare statistica. Declararea veniturilor si, in consecinta stabilirea impozitului aferent acestora pot fi operatiuni simple daca sursele sunt bine delimitate si tehnica de calcul se bazeaza pe un sistem logic, dar complexitatea operatiunii creste, iar siguranta unor corecte determinari ale impozitelor scade accentuat in cazul existentei unei multitudini de surse de venit concomitente pentru acelasi subiect. In practica se intalnesc foarte des situatiile cand contribuabili cu venituri mici sunt riguros impozitati, in timp ce posesorii unor surse multiple de venituri beneficiaza de o sumedenie de circumstante care in final conduc la o impozitare ce contravine evident principiilor de echitate fiscala In acelasi cadru, trebuie explicata egalitatea dintre veniturile pe care un stat le obtine in cazul in care fiscalitatea nu exista sau nu este excesiva si eficienta organizarii in aceste conditii a institutiilor de control. Aspectele prezentate, pun in lumina din unghiuri diferite rolul statului in generarea fraudei fiscale si consideram ca aceasta este punctul de plecare pentru orice material care urmareste analiza realista a acestui fenomen. 2.2 Munca la negru Statisticile oficiale inregistreaza permanent un numar sporit de someri iar dintre persoanele angajate in munca un procent semnificativ realizeaza venituri care nu pot asigura sub nici o forma existenta unei persoane. Totusi, chiar si in aceste conditii, parte importanta a populatiei nu are reactia fireasca in asemenea situatii, cautarea unui loc de munca, fiind in multe cazuri o problema formala, eventual ca o varianta tranzitorie spre o noua perioada de somaj. Fara a generaliza si, mai ales, fara a uita categorii intregi profesionale ramase in afara pietei muncii sau persoanele aflate datorita varstei, sanatatii sau altor conditii particulare in imposibilitatea realizarii unor venituri, trebuie subliniat ca exista in mod evident o mare diferenta intre veniturile oficiale si cele efectiv realizate. Una din explicatiile ce pot motiva aceasta situatie este munca la negru. Expresia, de altfel sugestiva, defineste activitatea desfasurata fara respectarea reglementarilor impuse de legislatia muncii si cea fiscala. Sfera de cuprindere este foarte larga, de la activitatile casnice, gospodaresti, comunitare, trecand prin munca in agricultura, constructii, diverse ramuri industriale,uneori inclusiv de inalta tehnicitate. Motivatia practicarii muncii la negru, clandestine, este la fel de variata. Specificul economic al unor perioade, traditia, legislatia sunt elemente care determina comportamentul cetatenilor. Situatia economica concreta existenta la un moment dat impune cetatenilor o reactie imediata pentru asigurarea supravietuirii, iar anumite traditii au inca influente puternice, totusi, reglementarile legale care guverneaza societatea stabilesc limita dintre ceea ce este acceptat, conditiile de acceptare si ceea ce societatea respinge. Astfel, legislatia stabileste in principal; limitele minime si maxime de varsta pentru exercitarea anumitor meserii si, in mod particular, ocroteste copiii, interzicand exploatarea acestora; conditiile de natura tehnica si normele de protectie a muncii specifice fiecarui domeniu; limitele timpului de munca, odihna, conditii ce trebuie asigurate lucratorilor; masuri pentru protejarea fortei de munca din fiecare stat sau, dupa caz, de atragere a fortei de munca din alte state. Traditia, supusa in general unor reguli nescrise, marcata in ultimii ani de o tendinta uneori accentuata de disolutie a autoritatii ce o exercita, este totusi un element hotarator pentru activitatea unor importante grupuri sociale. Pot fi amintite, in acest context, adevarate monopoluri exercitate de locuitorii anumitor zone in desfasurarea unor activitati, situatie repetata timp de generatii, obiceiul invatarii unor indeletniciri de la varste fragede, cu metode dure, apoi migrarea sezoniera sau migrarea din fostele colonii catre metropole. Specificul economic determina, de asemenea, comportamentul cetatenilor, zonele subdezvoltate, perioadele de recesiune economica, tranzitia economica, reorientarile si remodelarile economice impun fortei de munca compromisuri importante pentru asigurarea subzistentei. Problema capata forme accentuate in cazurile situate la cele doua extreme ale pregatirii profesionale. In multe activitati subterane sunt folosite la munci brute slab salarizate persoane evident fara instructie, care, intr-o anumita situatie ar putea da foarte putine relatii si ar avea o credibilitate scazuta. La cealalta extrema se situeaza persoanele care beneficiind de o instructie si o capacitate intelectuala ridicate, sunt dispuse, contra unor recompense pe masura sa se implice in organizarea si desfasurarea unor activitati subterane. Din cele prezentate rezulta ca motivatia si implicit veniturile realizate din munca la negru sunt foarte diverse. Consecintele generate de acest fenomen sunt la randul lor importante, inclusiv cu rezonanta in viitor, atat pentru persoanele propriu-zis implicate, care, pe langa incalcarea unor norme legale, sunt lipsite si de asigurarile sociale, cat si pentru stat care evident va trebui intr-o anumita perspectiva sa aloce fonduri inclusiv pentru asistarea sociala a multora dintre aceste persoane. 2.3. Activitatile criminale Este cea mai periculoasa componenta a economiei subterane si cuprinde: activitatile de productie,distributie si consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare,furtul de automobile, prostitutia, traficul de carne vie, coruptia. Faptele in sine presupun o incadrare strict juridica,dar analizandu-se la nivel de fenomen, se constata ca pericolul social recunoscut de societate este dublat de un pericol economic, la fel de grav, chiar daca este mai putin evident si studiat. Activitatile criminale, precum traficul de droguri, de armament, de material nuclear, sunt o realitate pe care o sesizam destul de des prin intermediul unor stiri de senzatie dar in spatele acestor activitati circula sume uriase, generatoare de adevarate fluxuri economice financiare. O caracteristica de asemenea importanta, a activitatii criminale este caracterul organizat transfrontalier, putandu-se astfel concluziona ca principalele legaturi in plan international ale economiei subterane sunt cele generate de criminalitatea organizata. Scopul tuturor acestor actiuni este, in mod evident, obtinerea unor venituri importante si plasarea lor in economia oficiala. Motivele care stau la baza criminalitatii organizate pot fi uneori de natura politica, religioasa, dar, chiar si in aceste cazuri, este vorba de o interfata, crima organizata avand in mod evident tendinte de suprapunere cu economia subterana dandu-i acesteia un caracter organizat, preluand disponibilitatile financiare si oportunitatile create de alte activitati componente. In analiza celorlalte componente ale economiei subterane s-au intalnit situatii a caror incadrare in aceasta structura este facuta intrucatva la limita functie de o anumita conjunctura, disfunctiile pe care respectivele activitati le pot genera economiei sunt minime iar posibilitatile de integrare in economia oficiala sunt reale. Spre deosebire de aceste situatii, activitatile incluse in sfera criminalitatii sunt in mod evident distructive. Este suficient contactul cu formele de manifestare a economiei oficiale pentru a amplifica dezechilibre economice si pentru a genera cheltuieli uriase in scopul combaterii fenomenului in sine sau a efectelor sale. In mod particular, se impune a fi mentionata operatiunea de transfer a sumelor obtinute ca urmare a activitatilor criminale in economia oficiala, activitate cunoscuta sub denumirea de spalare a banilor. Istoria scurta a acestui concept are ca origine cresterea fenomenului de trafic de droguri la nivel international si, in consecinta, spalarea banilor este operatiunea ce urmareste plasarea sumelor astfel obtinute in activitati economice licite. In prezent, nevoia de spalare a produselor rezultate din infractiuni, pentru a ascunde originea lor criminala, este legata de o gama larga de activitati criminale. Acest fenomen de plasare in economia oficiala a banilor proveniti din activitatea criminala a cuprins in jocul sau importante segmente ale sistemului financiar bancar international. Pericolul generat de aceasta situatie este major, chiar daca datorita unor interese imediate se incearca minimalizarea sa. Patrunderea masiva a banilor negri in circuitele financiare oficiale poate permite reprezentantilor criminalitatii organizate accesul la deciziile importante ce vizeaza functionarea economiei mondiale. Consecintele patrunderii capitalului obtinut din activitati criminale in economia reala sunt similare efectelor devastatoare ale poluarii pentru natura si pot avea efect ireversibil. Tranzitia Romaniei de la economia planificata la economia de piata mediu favorizant pentru manifestarea economiei subterane. La inceputul anilor 1990, economia romaneasca se afla intr-o situatie particulara generata de efortul imens derulat pe tot parcursul anilor 1980 pentru plata datoriei externe si realizarea concomitenta a unui plan investitional exagerat, dar si de modul violent in care a avut loc schimbarea de sistem. Astfel, dupa 1980, s-au diminuat drastic importurile, limitandu-se numai la materiile prime necesare functionarii unor ramuri industriale, eliminandu-se cele din sfera bunurilor de consum, desi piata interna nu era pregatita sa le produca, s-a orientat productia exclusiv catre export, indiferent de conditiile economice –rentabilitate, eficienta, curs de revenire. Investitiile au fost dirijate catre sectoare in care amortizarea presupune perioade foarte lungi de timp, iar finantarea acestora nu era asigurata, bazandu-se in multe cazuri exclusiv pe munca nesalarizata. In mod similar s-au petrecut lucrurile si in agricultura, unde baza a constituit-o forta de munca imbatranita si unde elementele de progres tehnic au fost o prezenta sporadica. Toate acestea au condus la izolarea economica, chiar si in cadrul sistemului socialist, unde Romania se remarca prin lipsa totala de transparenta, dialog si deschidere spre realitati economice si sociale evidente. Multe din masurile economice propuse imediat dupa inceputul anului 1990 au fost arbitrare, contradictorii sau, datorita necunoasterii mecanismelor de functionare a economiei de piata, aplicarea lor a fost secventiala si lipsita de eficienta. Eroare principala a constatat, in opinia noastra, in falsa convingere ca desfiintarea planificarii centralizate, liberalizarea comertului, a preturilor sunt conditii suficiente pentru aparitia unui sistem de piata care sa conduca automat la realizarea bunastarii. Realitatea s-a dovedit mult mai complexa, mai dura, demonstrand ca introducerea mecanismului pietei este posibil numai paralel cu constructia unui context socio-economic favorabil. Analizand momentul 1990 din punct de vedere al manifestarilor economiei subterane, constatam ca, din cele trei componente anterior prezentate, isi faceau simtita prezenta frauda fiscala si, in mai mica masura, munca la greu. Lipsa cronica de pe piata a unor produse de stricta necesitate, criterii si metode aberante de planificare a vanzarii etc. au generat si dezvoltat o piata paralela de dimensiuni considerabile. Desi nu pot fi prezentate statistici, este important de subliniat ca in ultimii ani ai deceniului opt s-a renuntat practic la importul de cafea si tigari cu filtru, piata acestor produse fiind cedata constient economiei paralele. Prezentarea acestor aspecte poate aparea un detaliu nesemnificativ pentru o lucrare ce-si propune studierea unui fenomen economic, dar trebuie tinut cont ca prin sistemul de taxe si impozite aceste produse acopera peste 15 procente din veniturile bugetului unui stat. De asemenea, trebuie amintita importanta pietei paralele in asigurarea unor produse de uz cosmetic-igienic, apoi textile si chiar bunuri electrocasnice. Periodic, pe parcursul deceniului noua s-au inregistrat crize foarte puternice de produse de stricta necesitate: ulei, diferite legume, detergenti. Motivatia clasica, respectiv productia insuficienta, lipsa de materii prime, dezinteresul si incompetenta unor factori de decizie, nu poate fi negata, dar, analizand post factum cele prezentate, consideram ca o parte importanta a tuturor acestor situatii a fost provocata constient si a capatat dimensiuni amplificate, fiind generatoare de importante castiguri ilicite pentru anumite structuri profesionale care prin aceste activitati au facut trecerea de la modesta piata paralela la structurile organizate ale economiei subterane, acumuland importante venituri ilicite. Aceasta evolutie a fost stimulata de haosul legislativ care a caracterizat perioada imediat urmatoare momentului 1989, cand, in spatele unor indelungi si repetate teorii despre echitate si corectitudine, s-au derulat importante operatiuni necontrolate, oneroase. Astfel, legislatia economica a aparut cu intarziere, neadaptata realitatii, incercand cu stangacie sa impace concomitent si imensul aparat birocratic de stat, dar sa si promoveze masuri de stimulare a initiativei private. In fapt, rezultatul acestor masuri s-a concretizat in blocarea intregului sistem economic, respingerea potentialilor mari investitori, scurgerea fara control a avutiei nationale si concentrarea artificiala a unor importante valori materiale si banesti in mainile catorva oameni de afaceri. Adaugand la aceste elemente necunoasterea de catre functionarii aparatului de stat a principiilor de functionare a economiei de piata, precum si coruptia ce a cuprins aceste categorii profesionale, a rezultat mediul economico-social favorizant pentru economia subterana. Economia subterana in Romania In evolutia sa, pe parcursul ultimului deceniu, se pot distinge din punct de vedere al modului de organizare trei etape: formarea structurilor subterane, dezvoltarea retelelor si concentrarea deciziei. 4.1. Formarea structurilor subterane Pe fondul situatiei economico-sociale anterior prezentata, incepand cu primele zile ale anului 1990, s-au creat grupuri de interese specializate in operatiuni de contrabanda atat pentru export cat si pentru import, in operatiuni de specula cu produse deficitare, in prestarea unor servicii de transport, alimentatie publica. Astfel profitandu-se de preturile scazute, la care se gaseau pe piata interna o serie de produse industriale, precum; scule, dispozitive, aparate electrice, dar si bunuri de consum, au fost achizitionate si, fara a exista autorizatii, fara a se platii taxe, marfurile au fost vandute pe pietele din tarile apropiate, obtinandu-se sume importante care, in functie de anumite oportunitati, au fost tezaurizate sau folosite pentru dezvoltarea activitatii. Intr-un mod asemanator, s-au derulat si operatiuni de „import”, piata romaneasca fiind invadata de marfuri slab calitative, dar cu forme si utilitati dorite de populatie. In acelasi timp au aparut activitati particulare de transport-taxi, apoi comercializarea in regim de alimentatie publica a unor produse de calitate indoielnica, mici tonete, puncte volante sau preluarea din depozitele statului la preturi modice a unor marfuri deficitare si comercializarea lor imediata la preturi de specula. Toate aceste activitati s-au desfasurat practic fara nici o restrictie in primul semestru al anului 1990, momentul aparitiei primelor reglementari privind activitatea economica privata fiind astfel categoric depasit de reactia mult mai rapida a unor categorii profesionale in formare. Veniturile realizate au fost in multe cazuri importante si, alaturi de sumele provenite din activitatile desfasurate clandestin anterior anului 1990 au constituit capitalul pentru initierea unor afaceri legal organizate. Incepand cu anul 1991, au fost infiintate un numar considerabil de societatile private, o pondere importanta avand-o societatile cu participare de capital strain. Aparitia sub aceasta forma a initiativei private si mai ales participarea capitalului strain au constituit-o in mod evident un semnal economic privind orientarea economiei catre piata. Dar privind din punct de vedere al obiectului prezentei lucrari, trebuie precizat ca peste 90 % din societatile cu capital strain s-au limitat la investirea unui capital sub 1000 dolari SUA, cunoscute fiind o multitudine de situatii in care aportul s-a limitat la cele cateva zeci de dolari cat a fost suma minima necesara pentru infiintarea societatilor comerciale. Majoritatea investitiilor au provenit din tarile Orientului Mijlociu si Apropiat, obiectul de activitate al acestor mici firme a fost in exclusivitate comertul cu bunuri importate din tarile de origine ale asociatilor. Astfel piata romaneasca a fost invadata de produse alimentare, bauturi, tigari, cafea, produse textile, incaltaminte de o calitate indoielnica dar la preturi care au atras populatia cu venituri modeste, Fara a avea o pondere importanta in aceasta etapa, analizand din punct de vedere al economiei subterane, trebuie amintiti si mici comercianti autohtoni care au urmarit specularea unor momente prielnice pentru realizarea unor achizitii de marfuri, au organizat mici puncte de vanzare cu evitarea sau sustragerea de la plata impozitelor. Concluzionand, putem spune ca, in perioada 1990-1993, principala forma de manifestare a economiei subterane a fost frauda fiscala, iar elementul care a favorizat dezvoltarea sa a fost lipsa cadrului legislativ adecvat. 4.2. Dezvoltarea retelelor subterane pi591p2531niiv Evolutia ulterioara a economiei subterane a fost marcata pentru anii 1993-1995 in principal de cristalizarea unui sistem legislativ economic, dar si coercitiv, precum si de concurenta dintre participanti, situatie care a impus schimbarea modului de operare si largirea sferei de cuprindere a activitatii ilegale. Astfel, aparitia legislatiei privind organizarea si functionarea societatilor comerciale si a cadrului institutional adecvat, respectiv a Camerei de Comert si a Registrului Comertului, organizat pe principii unitare, cu un sistem de evidenta informatizat, a permis cunoasterea evolutiei numarului de agenti economici, a obiectului de activitate declarat si a structurii actionarilor sau asociatilor. Legislatia fiscala a capatat contur prin reglementarea impozitului pe profit, a taxelor vamale si mai ales prin introducerea taxei pe valoare adaugata, sistem de impozitare modern, aliniat standardelor internationale. Importante au fost si prevederile legale ce au acordat facilitati fiscale unor categorii de investitori, functie de volumul afacerilor si ramura de activitate. Infiintarea in cadrul Ministerului Finantelor a Garzii Financiare reinfiintarea Curtii de Conturi, reorganizarea unor sectoare ale politiei functie de evolutia fenomenului de criminalitate economica au constituit realizari evidente. Completand acest cadru cu prevederile legale privind privatizarea unor societati comerciale apartinand statului, se poate concluziona ca atat din punct de vedere legislativ, cat si institutional, dincolo de evidente necorelari, imperfectiuni si inconsecvente, s-a reusit orientarea ireversibila a societatii spre economia de piata. Activitatea economica subterana a capatat noi dimensiuni, avand cateva tinte precise; acapararea pietei pentru produsele de larg consum si obtinerea de fonduri pentru achizitionarea unor importante active comerciale si industriale. Pentru atingerea acestor obiective au fost utilizate mijloace si procedee foarte diverse, precum formarea unor lanturi de firme fantoma, jocurile piramidale, obtinerea unor credite in conditii nelegale, penetrarea sistemului bancar, coruptia etc. Incercand o clasificare, afirmam fara rezerve ca firmele fantoma au reprezentat cel mai utilizat mijloc de manifestare a economiei subterane pentru aceasta etapa, atat din punct de vedere al momentului aparitiei lor, cat mai ales al consecintelor economice negative generate. Actiunile de contrabanda, de distributie pe piata a unor produse cu origine si calitate indoielnica, evaziunea fiscala, sustragerea de la taxele vamale, solicitarea unor rambursari necuvenite de la bugetul statului au fost savarsite in principal prin utilizarea unor firme. Din punct de vedere al modului de decontare, trebuie subliniat ca toate aceste tranzactii au utilizat numerarul, generand disfunctii importante pentru circuitul monedei nationale. Ramanand in aceeasi sfera de activitate, trebuie amintite jocurile piramidale de tip CARITAS. Aceste activitati direct legate de economia subterana au cunoscut in intervalul analizat o dezvoltare puternica, speculand naivitatea, nestiinta si dorinta de imbogatire imediata. Trebuie remarcat ca in aceste activitati au fost implicati rezidenti si, dincolo de schemele pur teoretice care incercau sa demonstreze viabilitatea sistemului in fapt, s-au atras sume imense, care, chiar daca juridic nu s-a demonstrat, au fost utilizate4 in operatiuni comerciale ilicite precum: importuri, achizitii de active industriale, plasamente bancare etc., reusindu-se in timp pierderea originii lor. Aceste operatiuni au generat profituri neinregistrate, au subminat sistemul bancar si au determinat presiuni necontrolate asupra monedei nationale. Fara a stabili o legatura directa, trebuie amintite si alte forme de manifestare a economiei subterane, respectiv obtinerea unor credite garantate cu bunuri fara valoare, utilizarea creditelor in alte scopuri decat cele declarate etc. Analizand fiecare tip de operatiune in parte, se constata ca, pe langa elementele ajutatoare deja prezentate, respectiv necorelarile si contradictiile legislative, multe din actiuni au fost posibile datorita fenomenului de coruptie. Prin dimensiunea si caracterul organizat, se poate afirma ca facilitarea unor operatiuni nelegale in scopul obtinerii unor foloase necuvenite de catre diferite categorii de functionari a devenit, in anii 1993-1995, o piedica evidenta in functionarea institutiilor statului, s-a deformat iremediabil sensul si scopul anumitor decizii macroeconomice. Concluzionand, putem spune ca, in intervalul analizat, economia subterana a capatat dimensiuni considerabile si a cristalizat retelele specializate. Sfera de activitate a cuprins, pe langa evaziunea fiscala si munca la negru, elemente certe ale crimei organizate. Trebuie subliniat ca in continuare s-a mentinut o anumita demarcatie intre activitatile in care au fost implicati cetateni straini, respectiv import-exportul unor bunuri de larg consum, controlul pietei valutare, si cele in care au fost implicati rezidenti. Activitatea criminala a capatat contur atat prin intrepatrunderea cu activitatile comerciale, cat si prin forme directe de manifestare – furturi si vanzari auto, prostitutie, trafic de droguri. Firmele fantoma Lipsa unor reglementari legale, carentele existente in cele in vigoare, coroborate cu lipsa de cooperare a factorilor responsabili cu infiintarea societatilor comerciale au fost speculate de diversi comercianti inventivi care au infiintat o multime de firme, care, desi, aparent functioneaza legal, nu sunt de gasit la sediile declarate. Precum fantomele din povesti, aceste firme existe, dar nu se vad, nu pot fi atinse. De aceea, ele nu se regasesc in economia reala, de la suprafata, locul lor predilect de actiune constituindu-l economia subterana, invizibila. Astfel de firme sunt marii actori ai evaziunii fiscale, ai contrabandei, ai bancrutei frauduloase si ai altor infractiuni considerate ca generatoare de bani murdari. Infiintarea si functionarea firmelor fantoma nu constituie un scop in sine, ci, pentru a eluda legislatia, cel mai adesea in domeniul fiscal. De cele mai multe ori asemenea firme se creeaza in special pentru tranzactionarea unor mari afaceri ilegale, dupa care acestea dispar din lumea afacerilor, patronii lor procedand la infiintarea altor asemenea societati, utilizate in acelasi scop, dupa care din nou sunt abandonate si asemenea mai departe. Existenta unui ridicat nivel al economiei subterane (dupa ultimele calcule peste 50% din produsul intern brut) este in primul rand rezultatul functionarii unor asemenea firme. Din experienta de pana acum rezulta ca „marii specialisti” in firme fantoma sunt, in special, cetatenii straini, in special din lumea orientala. De altfel, imensele sume obtinute din economia subterana sunt schimbate in valuta si transferate, cu destul de multa usurinta, in strainatate, fara a exista o contraprestatie a acestor transferuri, conducand in felul acesta la dezechilibrarea si mai accentuata a balantei de plati. Amploarea fenomenului trebuie sa dea de gandit factorilor responsabili cu perfectionarea legislatiei in domeniu, astfel incat, daca acesta nu poate fi starpit, cel putin sa fie tinut sub control. Constituirea si functionarea firmelor fantoma Inregistrarea unor societati comerciale prin utilizarea unor documente false sau prin neindeplinirea unor cerinte legale De cele mai multe ori, in special in cazul unor cetateni straini, pentru inregistrarea societatilor comerciale, viitoare fantoma, se utilizeaza acte de identitate false. Cu toate ca astfel de documente au urmat un circuit destul de indelungat: notari, avocati, registrul Comertului, administratii financiare, judecatorii etc., nimeni nu a observat ca aceste acte sunt false. De aici se pot trage doua concluzii: fie ca falsurile au fost facute atat de perfect, incat acestea nu au putut fi depistate, fie ca au existat anumite interese pentru a nu fi depistate asemenea furturi. Cel mai des mijloc de infiintare a firmelor fantoma il constituie folosirea unor contracte de inchiriere false, pentru a face dovada existentei spatiului in care va functiona firma respectiva. Falsificarea acestor documente s-a facut prin mai multe modalitati: falsificarea stampilei si a numarului de inregistrare al administratiei financiare din raza de actiune a domiciliului titularului contractului de inchiriere. La verificarile ulterioare s-a constatat ca numarul de inregistrare respectiv nu exista in evidenta unitatii respective; falsificarea titularului de contract de inchiriere, prin utilizarea insa a unui numar corect de inregistrare de la administratia financiara, dar la care apare un alt titular de contract; prezentarea unui contract de inchiriere la adrese care nu exista (de exemplu un numar de strada inexistent); pentru a fi cat mai credibil, falsificatorii au inscris pe contractele de inchiriere si numarul unor chitante (evident false)prin care s-a platit impozitul aferent chiriilor, pe toata durata contractului de inchiriere. Folosirea unor contracte de proprietate pentru sediul unor firme apartinand unor persoane aflate in relatii de rudenie, care ulterior s-au dovedit a fi false. Folosirea, ca dovada a existentei spatiului pentru sediu, a unor contracte autentice, dar care insa au fost instrainate intre timp. Este stiut ca un contract de vanzare-cumparare se intocmeste in mai multe exemplare. Or, daca apartamentul se instraineaza din nou, noului proprietar nu i se inmaneaza toate exemplarele vechiului act de proprietate, astfel ca vechiul proprietar ramane in posesia a cel putin unui exemplar care se foloseste fara stirea noului proprietar. Instrainarea societatilor comerciale (prin cesionarea partilor sociale), fara a se verifica daca mai sunt indeplinite conditiile referitoare la existenta spatiului pentru sediul social. De cele mai multe ori, contractele de inchiriere, care fac dovada spatiului pentru sediul firmei, se incheie pe o perioada de un an de zile. Totusi s-au gasit si situatii in care aceasta perioada era de numai o luna sau chiar de 15 zile (asemenea termene scurte erau o dovada certa ca firmele respective s-au infiintat de la inceput ca firme fantoma si totusi au fost legalizate infiintarile). In cazul in care firma este cesionata altui comerciant, nu se verifica daca firma mai are conditii legale de functionare cu privire la spatiul pentru sediul social. De cele mai multe ori, contractele de inchiriere erau expirate la data cesionarii. Mai mult, aceasta este o metoda de a se pierde urma societatii, in special cand vechiul proprietar era intrat in conflict cu legea sau cu organele fiscale. De altfel, cu ocazia cesionarii firmelor, organele fiscale nu sunt consultate pentru cazul cand vechii proprietari au debite neachitate la bugetul de stat. Noii proprietari, de cele mai multe ori, nu mai pot fi gasiti ori declara ca nu cunosc nimic despre debitele firmei, deoarece la data achizitionarii sale din contabilitatea acesteia nu rezulta nici o datorie, iar eventualele debite care nu figureaza in evidenta firmei ii privesc pe fosti proprietari. Situatia se prezinta si invers, in sensul ca fostii proprietari, urmariti de organele fiscale, instraineaza firma cu toate datoriile unor persoane care nu pot fi gasite, uneori asemenea persoane nici nu exista, deoarece documentele noilor proprietari sunt false sau falsificate. Pentru a se apara, fostii proprietari prezinta chiar si chitante ca au primit banii pe societatile instrainate, dar banii respectivi sunt tot ai fostilor proprietari, deoarece acestia nu pot identifica pe noii proprietari. Cesionarea firmelor, neurmate de inscrierea de mentiuni la Registrul Comertului, cu privire la sediu si administratori. Profitand de perioada de infiintare a unor firme scutite de impozit, multi cetateni au infiintat asemenea societati, dupa care le-au instrainat, castigand astfel o suma de bani deloc neglijabila. Dar aceasta instrainare de firme fara indeplinirea tuturor procedurilor legale i-a costat pe fostii proprietari,care s-au trezit controlati si chiar anchetati, deoarece acestia figurau in continuare ca administratori la firmele instrainate, iar sediul acestora nu a fost mutat de noii proprietari. Mai mult, instrainand documentele cu regim special si stampila societatii, noii proprietari au efectuat acte de comert fara a le inregistra in contabilitate, astfel ca organele de aplicare a legii au identificat pe fostii proprietari ca autori ai incalcarilor de lege. Pana si lamurirea aspectelor semnalate i-a costat timp si bani pe fostii proprietari pentru neglijenta manifestata cu ocazia vanzarii firmelor. - Functionarea in ilegalitate a firmelor fantoma Cu toata duritatea sanctiunii prevazute de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu privire la evaziunea fiscala, pentru declararea fictiva facuta de contribuabili sau imputernicitii acestora cu privire la sediul unei societati comerciale sau la schimbarea acestuia fara indeplinirea obligatiilor prevazute de lege, in scopul sustragerii de la controlul fiscal (inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi), totusi firmele fantoma continua sa se infiinteze si sa functioneze aproape nestingherit. Una din explicatiile acestui fapt este aceea ca asemenea societati sunt infiintate de cele mai multe ori de cetateni straini care vin in tara numai pentru o perioada scurta de timp, dupa care dispar, sau nici macar nu se deplaseaza in Romania, utilizand in schimb unele procuri (care si ele s-au dovedit false) prin care imputernicesc anumite persoane sa se ocupe de inregistrarea si functionarea firmelor respective. Asemenea procuri au in cuprinsul lor mentiunea ca titularul procurii poate, la randul sau, sa imputerniceasca alta persoana pentru conducerea afacerilor titularului firmei (sau contului, dupa caz), semnatura acestuia din urma fiindu-i opozabila titularului. Or, un astfel de document, acceptat de notari cu destul de multa usurinta, se vede de la inceput ca nu poate sa poarte pecetea seriozitatii. Mizand pe clandestinitatea sediului real (altul decat cel declarat), firmele fantoma incep sa functioneze ca si cand ar lucra in conditii normale. Astfel, acestea isi confectioneaza stampila proprie, se aprovizioneaza cu documente cu regim special, isi deschid cont la banca (de obicei, mai multe conturi la banci diferite), efectueaza importuri sau exporturi, fac acte de comert intern (cel mai adesea,utilizand numerarul in locul decontarilor bancare). Cum firmele fantoma lucreaza in economia subterana, unde predomina ca mijloc de plata numerarul, o data cu intrarea in vigoare a Legii nr. 21/1990 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, au inceput sa apara la lumina o parte din tranzactiile lor prin mecanismul de raportare a depunerilor si a retragerilor de numerar mai mari de 10000 euro (echivalent). In felul acesta, valul de mister al secretului bancar fiind ridicat, au inceput sa apara la suprafata afacerile ilegale ale acestor firme fantoma. Iata de ce, in ultimul timp, numarul acestor firme fantoma descoperite este in crestere.
