Mercantismul
Economia politica,privita ca o ramura de cunostinte ale omului de stat sau a legiuitorului isi propune doua scopuri distincte :in primul rind de a procura populatiei un venit sau o subzistenta abundenta sau mai bine zis, de a o face copabila sa-si procure acest venit sau aceasta subzistenta abundenta ; si in al doilea rind de a procura statului sau colectivitatii, un venit suficient pentru serviciile publice . Ea isi propune sa imbogateasca in acelas timp si poporul si pe suveran.
Cresterea diferita a belsugului, la epoci si natiuni diferite, a dat nastere la doua sisteme diferite de economie publica, cu privire la imbogatirea popoarelor. Unul poate fi numit sistemul comercial(mercantilist), iar celalalt, sistemul agricol.
Adam Smith ¨Avutia natiunilor
Transformarile profunde din secolele XV-XVI au marcat aparitia timpurilor moderne.
Pe plan material marile descoperiri maritime au provocat simultant o largire a orizontului comercial , un aflux de produse exotice si o deplasare a centrului de greutate economic al lumii. A rezultat o rasturnare completa a averilor si a ierarhiei sociale, trezirea spiritului de aventura si de cistig . Unei lumi prin esenta rurala si artizanala ii va urma o lume comerciala si manufacturiala. Preponderenta a trecut de porturile mediteraneene la cele ale Antanticului . Cantitati considerabile de metale pretioase provenind din Mexic si Peru au fost conduse catre Spania unde au provocat o prosperitate extraordinara, dar si o crestere verginoasa a preturilor care se va raspindi curind pe tot continentul .
Pe plan intelectual, s-au realizat in acelas timp importante realizari politice si morale.Statele moderne, centralizate si unificate, s-au cladit pe rulinele feodalitatii. Renasterea si Reforma au provocat o unire a spiretelor care vor duce la un amoralism economic si la abondonarea progresiva a prencipiului medieval al moderatiei cistigului . Pentru prima data gindirea economica facea abstractie de considerentele etice.
Toate aceste fapte au permis aparitia doctrinelor mercantiliste care au dominat Europa de la mijlocul secolului al XV-lea pana la mijlocul secolului al XVIII-lea [La Jugie, 1976, pp 9-10]
Din punctul de vedere semantic, termenul de mercantilism deriva din cuvintele italienesti ¨ mercanto¨ (piata), ¨mercante¨ (negustor) si ¨mercantile¨ (legat de cistigul banesc).Temenul a fost folosit cu precadere de criticii ganditorilor din secolele XV-XVII la mult timp dupa geneza acestei literaturi.
Terminul folosit in Germania pentru a desemna acest gen de literatura economica a fost ¨cameralism¨, de la ¨kamera¨, cuvint care indica locul de pastrare a tezaurului statului respectiv.
Esenta doctrinei economice mercantiliste este caracterizata de trei idei mai importante: conceptia despe bogatie sau avutie (individuala sau nationala), conceptia despre originea si rolul profitului , precum si despre bani si relatia lor cu produsele aduse pe piata spre vinzare [ Suta -Selejan, 1994, pp. 68]
Mercantilismul este prima doctrina care face din imbogatirea natiunii scopul intregii natiuni umane, iar din interes mobilul principal al acestei activitati si liantul solidaritatii dintre indivizi. Pentru prima data, teza aristotelica a primatului politicului fata de economie este inversata .Importanta primordiala a activitatii economice pentru bunastarea unei natiuni este afirmata raspicat. Stiinta despre economie capata, tot pentru prima data, sub condeiul lui Antoine de Monchretien, denumirea de ¨Economie politica¨.
Conceptia mercantilista despre stat se incadreaza aprope organic noii conceptii a epocii. Este vorba despre realismul si ¨spiritul laic¨ in materie politica.
Inspirati de acest mediu , Jean Bodin sau Antoine de Monchretien sustin ideea unui stat puternic, autonom si nesubordonat bisericii, un stat condus de un suveran.Omniprezenta statului este o garantie a intereselor individuale, a pacii si a proprietatii . In aceste conditii supunerea fata de suveran era necesara si de dorit . Interesul national se identifica cu interesul printului.Statul trebuia sa vageze asupra comertului si industriei; sa protejeze inventiile ,sa acorde facilitati constructiilor navale, sa se ocupe de formarea cadrelor si de ocuparea fortei de munca. El trebuia sa intervina cu taxele de protectie la produsele realizare in tara, dar sa se manifeste liber-schimbist pentru produsele ce puteau fi fabricate doar in exterior.
In virtutea solidaritatii economice, mercantilistii au sustinut idea moderna ca imbogatirea unui individ se poate realiza fara a afecta interesele celorlati. Dimpotriva, ceea ce era cosiderat a insemna progres pentru unul, putea fi, fara piedici, generalizat.
Solidaritatea economica paleste sau disparte total in relatiile cu exteriorul. Conceptia mercantilista despre metido-economie este una statica. Ea se incadreaza in regulile unui joc cu suma nula: ceea ce o natiune cistiga, in mod obligatoriu, o alta pierde, sau, altfel spus, nu te poti imbogati decat in defavoarea si prin sacrificiul altuia. Relatiile dintre natiuni nu pot fi decat conflictuale si, de aici, politica economica externa de factura mercantilista nu este alta decat una a impunerii prin forta. Asadar, pace, coeziune si solidaritate in interior, dar razboi si colonizare in exterior.
Mercantinistii sint primii economisti care au creat si au pus in opera o doctrina a cresterii economice.Desi cu imperfectiuni,cu mari si multe contradictii si lacune metodologice,pentru timpul cind a fost gindita ea a insemnat o mare realizare.
Preocupati de stabilirea conditiilor (factorilor) progersului, mercantilistii au fost aproape unanimi a le vedea in: abundenta populatiei, a banilor, si in existenta unui stat puternuc.W.Petty vedea in munca si pamint cei doi factori fundamentali de care depinde productia.
Cat priveste caile dezvoltarii, mercantilistii au dat trei raspunsuri: imbogatirea prin moneda, prin industrie si prin comert.
In marea lor majoritate, mercantilistii au fost populationisti, in sensul ca s-au pronuntat pentru cresterea numerica a populatiei unui stat.
John Hales, mercantilist englez, considera ca populatia trebuie sa fie numeroasa pentru a asigura, astfel, sursa unei puteri armate.
Argumentul economic cel mai puternic sustinut de mercantilisti este ca o populatie numeroasa face abundenta oferta de forta de munca si reduce, astfel, salariile si, deci, costurile.
Numerosi sunt mercantinisti care, in scrierile lor, au binecuvantat munca.
Obligatia de a munci le se pare mercantilistilor rationala, pentru ca somajul este atat o pierdere potentiala de productie, cat si o sursa a decodentei.˝Statul artizanilor˝(1563) si ˝Legea impotriva saracilor˝(1601), ca acte legislative engleze, s-au inspirat din lucrarile si filosofia sociala promovate de mercantilisti.
O problema deosebita care l-a preocupat pe W.Petty, mai mult decat pe alti autori mercantilisti, este calitatea muncii. El ajunge la concluzia ca populatia nu este si nu trebuie considerata omogena, ca productivitatea muncii variaza in functie de ramura.
Contributia lui Petty la dictrina dezvoltarii economice este legata si de punerea in discutie a factorului pamant. Petty este de parerea ca pamantul contribuie alturi de munca la crearea valorii marfurilor. Clarifica problemele legare de renta diferentiala determinata de diferenta de pozitie si fertilitate, care fac ca ˝pretul politic˝ sa varieze fata de ˝pretul natural˝.
Remarcabila este si stradania sa de a calcula pretul pamantului. El nu ezita sa calculeze si valoarea capitalului uman [Pohota,1995,pp 20-30]
Forma ideala a bogatiei consta, in veziunea mercantilistilor, in bani, respectiv in metalele pretioase din care erau confectionati acestea.
Sporirea bogatiei sub aceasta forma a fost considerata de ei preocuparea centrala pentru indivizi cat si pentru stat, prezentat ca exponent al binelui publuc.Fascinatia acestiu deziderat a fost asa de mare incat orice mijloc era considerat accesibil pentru atigerea lui, mergand pana la jefuirea unor tezaure apaptinand altor popoare.Preocupati de imbogatirea imediata nu s-au sinchisit de urmarile ei asupra partenerilor lor de afaceri, ceea ce a avut , dupa cum se cunoaste in istorie, consecinte tragice pentru avutia si chiar destinul unor popoare intregi din alte continente, mai ales din cele doua Americi.
Inceputurile economiei moderne de piata au fost insotite de o ampla revolutie a preturilor, de cresterea lor considerabila , in urma afluxului masiv de metale pretioase. In aceste conditii mercantilistii au cercetat atat natura preturilor marfurilor, si mai ales relatia cantitativa dintre volumul marfurilor aduse pe piata si volumul banilor carew mijloceau tranzactiile de pe piata. A ramas celebra polemica ( 1566-1568) dintre economistii francezi Jean Bodin (1530-1596) J.Ch. de Malestroit ( a doua jumatate a sec.XVI) in legatura cu principala cauza a cresterii preturilor marfurilor. In acest contex gasim una dintre cele mai vechi formulari a teoriei cantitative asupra banilor in opera lui J.Bodin, respectiv ideea ca puterea de cumparare a fiecarei unitati monetare depinde, la un moment dat de cantitatea de moneda care circula pe piata in momentul respectiv [ Suta-Selejan, 1994, pp 68-69]
Cel mai mare avantaj al abundentei monetare, mercantilistii l-au vazut in posibilitatea reducerii ratei dobanzii. Thomas Culpper (1621), Josias Child si mai tarziu W.Petty in ˝Aritmetica politica˝ exprima clar acest lucru. Impartasind conceptia generala a confratilor de idei, Th. Mun atragea atentia ca o rata redusa a dobinzii poate fi cauzata de o cerere slaba de capital, deci de comert si de o industrie putin dezvoltata.
Ideea - forta ce exprima acordul celor mai mercantinisti isi va gasi forma desavarsita in lucrarea lui John Low ˝Consideratiuni asupra numerarolui si a comertului˝(1705). Elementul de noutate cu care el vine aici ,˝teza lui Low ˝, spune ca moneda metalica este limitata de cantitatea de metal pretios disponibil; ca urmare, ea nu se preteaza la ajustarile necesare; ramane ca solutie, pentru a adopta cantitatea de moneda la nevoile productiei si circulatiei, sa substituim moneda cea metaleca prin cea de hartie; ca mecanisme tehnice, la indemana pot servi creditul si scontul.
In acesta formulare, a creditului facil si ieftin, pe baza unei emisiuni suplementare de bani de hartie si renuntarii la etalonul- aur,teza va deveni Keynesista.
Aceasta conceptie apartine mercantilismului timpuriu, in special spaniol si portugez.
Bogatele mine de aur,argint,diamante,etc descorite in Lumea Noua au creat si au intretinut iluzia ca metalele pretioase reprezinta suprema forma a bogatiei. Elagiul metalelor pretioase a fost cunoscut sub numele de ˝bullionism˝(bullion-lingou).
Banii circulau sub forma aurului si argintului; pentru a face fata cheltuielilor exceptionale in caz de razboi, statul conta, in principal pe stocurile sale de metale pretioase.
Insistenta de a face sa intre in cat mai mut metal pretios este, deci, de inteles. Calea una era sigura - o balanta de plati activa prin masuri ca: interzicerea exportului de aur si argint, supraevaloarea monezilor straine(atribuirea unei puteri de cumparare in tara superioare celei conferite de continutul lor in aur), fixarea de taxe vamale la importul de marfuri, obligarea negustorilor de aplati marfurile straine tot cu marfuri si, respectiv, de a aduce in tara moneda straina obtinuta de ei la vanzarea marfurilor in strainatate. Problema practica era deci una de transport, stocare si tezaurizare a aurului.
Abundenta de moneda sub forma de aur,mai ales pentru Spania, a creat iluzia bogatiei. Iluzie deoarece, crezandu-se bogata, ea a inceput sa produca din ce in ce mai putin . Reducerea productiei a antrenat cresterea preturilor; preturile ridicate au atras produsele straine;plata lor a insemnat iesirea din numerar; prohibirea importurilor s-a lovit de insuficienta ofertei interne; compensarea iesirii de aur s-a gasit in noi colonii; scaderea in continuare a productiei a insemnat insa o noua difuziune a aurului in exterior compensata printr-un nou aflux de metal pretios.
Acest cerc vicios prin care Spania incerca in zadar sa retina metalul pretios si sa impiedice cresterea preturilor a demonstrat ca a avea aur, pentru o tara nu inseamana totul.Gresala mercantilistilor consta in identificarea metalului pretios cu insasi bogatia nationala, uitandu-se, asa cum remarca H.Denis,˝legenda regelui Midas care, schimband in aur tot ce avea, s-a vazut amenintat de pericolul de a muri de foame . ˝
Eroarea si explecatia iluziei constau in confuzia celor doua planuri : micro- si macroeconomic;pentru negustor , persinajul principal al demersului mercantilist, a avea bani inseamna totul; pentru o notiune, realetatea demonstrease: ceea ce era valabil in plan particular, nu mai era si plan global [Pohoata, 1995, pp 32-36]
Criticul mercantilistilor , Adam Smith considera ca a face cheltuieli pentru cumpararea unei cantitati de aur si argint inutile vor micsora bogatia, care hraneste, imbraca si adoposteste, care intretine pe oameni si le da de lucru.
Nu totdeauna este necesar a se acumula aur si argint pentru ca o tara sa poata purta razboie, sa intretina flote si armate in tari indepartate. Flotele si armatele se intretin nu cu aur si argint, ci cu bunuri de consum. Notiunea care, prin productia anuala a activitatii ecinomice interne, din venitul anual provenit din pamant, munca si capital consumabil, are cu ce cumpara bunuri de consum din tarile indepartate, poate purta razboaie in strainatate[Smith, 1962, pp 294-295].
Putin catre putin, iluzia monetara este abondonate si tratari nuantate incep sa apara .Italianul Mariana,Antoine de Montchretien si W.Petty sunt de parere ca moneda nu reprezinta esenta bogatiei ci doar un mijloc de schimb.
Conceptia este specifica secolului XVIII si in mod particular Frantei. Neavind minele de aur ale Spaniei si Portugaliei, Franta gaseste in industrie punctul de sprijin pentru a cistiga aur. Grija de a construi o industrie nationala da nastere unei conceptii noi: nationalismul economic. Teoreticianul acestuia este Antoine de Montchretien , iar practicianul Colbert.
Osadatura teoretica a doctrinei lui Montchretien inseamna: interesul individual - motorul activitatii economice; diviziunea muncii contribuie la cresterea productivitatii, productivitatea muncii industriale mult mai ridicata decat celei agricole ; orice tara care are o industrie este o tara bogata; comertul interior are prioritatea celui exterior- dezvoltarea manufacturilor este dependenta de comertul interior,in timp ce comertul exterior are ca menire principala procurarea de metale pretioase; interventia statala pe linia asigurarilor unui sistem de legi care sa oblige pe toti la munca si a practicarii unei politici de taxe vamale protectioniste.
Inspirat din tratatul ˝Tratatul de economie politica˝ a lui Montchretien, colbert va dezvolta teoria acestuia, dar autarhiei si protectionismului lui Montchretien, el le va opune spiritul de deschidere spre exterior prin cucerire si dominatie politica.
Pe plan intern, colbertismul a insemnat in principal,interventia masiva a statului .
Astfel, s-au creat manufacturi direct de catre stat si s-au acordat facilitati pentru construirea lor: prime pentru instalare si punere in functiune, imprumuturi cu dobanda mica, fiscalitate redusa.S-a facut o reglamentare minutioasa cu privire la drumul parcurs de produs, urmarind ˝reputatia sa inatacabila˝ si mai putin aspectul comercial. Colbert nu e impotriva concurentei libere,in comert.
Pe plan extern s-au restrins importurile si s-au stimulat exporturile. Scopul vadit era o balanta comercial activa.
La import erau prohibite produsele manufacturate straine,nu insa si materiile prime. La export, dimpotriva, erau incurajate produsele manufacturate, s-au acordat prime de export si s-au pus pe picioare o puternica flota comerciala.
Cel mai mare merit al colbertismului s-a concretizat intr-o puternica si competitiva industrie.
Exista insa si aspecte negative ale colbertismului. Unul dintre acestea il reprezinta neglijarea agriculturii si impozitele grele si restrictiile cu privire la circulatia granelor in interior. Un alt aspect negativ se refera la ipoteza imbratisata de Colbert ca francezii produc tot ce au nevoie; ei pot si fac tot posibilul sa vinda in exterior excedentul; strainii, in schimb, nu sunt capabili sa-si acopere, prin munca nationala, toate nevoile, ei trebuie sa importe; daca nu vor, trebuie siliti s-o faca. Este vorba deci de un comert agresiv, sprijinit de o politica de cucerire care, nu de putine ori, a transformat copetitia comerciala in razboaie.
Pentru Olanda si, in special Angalia lui Cramwell, industria ramane o dimensiune, dar nu esentiala a avutiei; comertul, si cu deosebire comertul exterior; este cel care imbogateste natiunea.
E.Misselden, Th.Mun sau Josias Child au vazut in comert sursa principala a demarajului si a progresului. Pentru ei, comertul este sursa de castig, obtinut prin diferenta dintre preturi. Profitul poate creste prin marirea volumului tranzactiilor si prin asigurarea deplinei lor libertati; regimul de protectie nu este necesar; se poate cumpara si scump daca se revinde cu surplus. Grija este aceea a asigurarii pe termen lung a unui sold activ al balantei globale, exportand masiv produse fabricate si importand strictul minim necesar consumului national.
Dupa ce opereaza, foarte clar intr-o viziune moderna, distinctia intre balanta comerciala si balanta de plati, E.Misseiden si Th.Mun acorda atentie deosebirii sub raport conceptual si mai ales functional, dintre balanta globala si balanta particulara. Concluzia lui Th.Mun este ca partea din stocul mondial de metal pretios detinut de fiecare tara este direct proportionala cu soldul balantei sale globale,indiferent daca tara are sau nu mine de aur.
Care este consecinta pe termen lung a unui sold activ al balantei globale e o intrebare careia mercantilistii englezi au cautat sa-i raspunda. Un sold pozitiv inseamna aflux de moneda, aceasta conduce la cresterea preturilor, or cresterea preturilor provoaca˝iluzia monetara ˝ cunoscuta de Spania si explicata de Jean Bodin. Pentru a neutraliza influenta nefosta a monedei asupra preturilor, Th.Mun are o singura solutie: investitia, afluxul de moneda trebuie orientat spre investitii. Numai asa excedentul obtinut in comertul exterior poate antrena dezvoltarea generala a economiei.
Cu W.Petty, care a insistat asupra libertatii comertului interior, cat si exterior
Mercantilismul comercial englez pregateste terenul pentru tranzactia spre scoala libera [ Pohoata, 1995,pp 36-40].
Pe parcursul celor trei secole de existenta, mercantilismul a evoluat, teoretic si practic; din ambele puncte de vedere, sensul a fost spre liberalism. Apeland initial in mod considerent de stat, ca mijloc de reglementare a economiei, el sfarseste prin forme mai liberale ale acestei interventii.
La Jugie, J. (1976), "Les doctrines economiques"
Pohoata, I. (1995), "Doctrine economice universale", Editura Fundatiei "Gh. Zane"
Smith, A. , "Avutia Natiunilor", Editura Academiei Republicii Populare Romane
Suta-Selejan, S. [1992] (1994), "Doctrine si curente in gandirea economica moderna si contemporana ", Editura All.
