tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

A. PROCESUL DE GLOBALIZARE

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Omenirea este confruntata cu o serie de probleme si presiuni a caror solutionare cere atentie, gandire si actiuni concret, la scara nationala si internationala.

Globalizarea este modalitatea sau sistemul de receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interactiunea multiplelor procese si fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale si preconizarea solutionarii lor intr-o larga perspectiva de catre comunitatea internationala.

Abordarea globalista in domeniul economico – sociale a fost initiata de CLUBUL DE LA ROMA, organism apolitic, fondat in anul 1968, pentru care problematica mondiala a devenit o preocupare emblematica. Au fost publicate o serie de rapoarte:

• „Limitele cresterii” - 1972, „Omenirea la raspantie” - 1974, „Restructurarea ordinii internationale” – 1976, „Hrana pentru 6 miliarde” – 1983, „Revolutia descultilor” – 1985.

• „Prima revolutie globala” – 1992 lucrare conceputa de doi mari economisti ALEXANDER KING si BERTRAND SCHNEIDER. Acest raport arata procesul dezvoltarii globale si enumara masurile de politica economico – sociale ce se impun pentru asigurarea perspectivei globale a lumii.

Problemele omenirii sunt aspecte fundamentale ale vietii fara solutionarea carora nu sunt posibile progresul si bunastarea tuturor popoarelor.

Istoria civilizatiei umane evidentiaza faptul ca problemele omenirii inainte de a fi rezolvate trebuie sa fie descoperite, localizate in timp si spatiu, corect formulate cu ajutorul stiintei si integrate intr-o strategie realista de dezvoltare.

Dintre problemele urgente si permanente ale omenirii se pot enumera:

• sprijinirea dezvoltarii continue a stiintei si punerea cuceririlor ei in slujba imbunatatirii vietii oamenilor;

• criza alimentara si subdezvoltarea;

• degradarea mediului natural;

• cresterea rapida a populatiei;

• energia si materiile prime;

• imensele cheltuieli militare;

• asimilarea oceanului planetar si a cosmosului pentru progresul si bunastarea popoarelor;

• inflatia si crizele financiare – monetare si economice;

• extinderea necontrolata a urbanizarii;

• tranzitia la economia de piata a fostelor tari comuniste.

Globalizarea acestor probleme pentru omenire se bazeaza pe unicitatea economiei mondiale si este legata de faptul ca apar, intr-o anumita masura, in aproape toate tarile, contin elemente tehnice, social - economice, politice si ecologice comune, se afla intr-o interactiune permanenta si tot mai puternica, determinand propagarea in lant a efectelor si necesitand eforturi conjugate pentru rezolvarea lor.

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Interdependenta principalelor procese demografice, economice si ecologice ce au loc intr-o economie.

Caracterul mondial al acestor probleme impune ca spatiul si timpul pentru abordarea lor sa fie considerate la dimensiuni cat mai mari.

Actualele tendinte de crestere a populatiei globului, productia de armament, poluarea, industrializarea scaderea resurselor neregenerabile sau de epuizare vor continua in viitor si se vor complica foarte mult. Evolutia lor de pana acum se inscrisese pe o curba exponentiala ale carei caracteristici de baza sunt rezultatele surprinzatoare determinate de timpul necesar dublarii efectelor negative in lume.

Cunoasterea acestor probleme grave cu care se confrunta omenirea, a cauzelor care le determina si a efectelor lor directe si propagate, in timp si spatiu, reprezinta o conditie esentiala pentru a concepe si infaptui strategii si masuri cu caracter national, regional si mondial care sa permita, intr-un viitor previzibil, depasirea limitelor actuale ale factorilor de productie intr-un mediu de viata compatibil cu mediul natural. Cu cat gandirea si actiunea convergenta a popoarelor se vor angaja mai repede si pe fond in aceasta directie, cu atat sansele de succes vor fi mai mari.

Globalizarea are inclinatia ca teorie si ca fenomen de a augmenta aceste blocaje.

In privinta globalizarii ne confruntam ci perceptii trucate ideologizate, ale fenomenului, dar si cu conceptii care fac regula intelegerii, desi sunt inadecvate, revolute sau pur si simplu false.

Globalizarea a ajuns sa fie identificata cu universalizarea saraciei, dependentei, a criminalitatii. Nu este intamplator faptul ca intelegerea globalizarii este marginalizata in raport cu critica de respingere a sa.

Inainte de toate omenirea ar trebui sa accepte ca schimbarea este chiar noul sau mod de viata , apoi sa vada pas cu pas cum se produce aceasta schimbare peste tot, de la obiceiuri si obisnuinte marunte pana la constructii institutionale.

Globalizarea risca sa fie luata drept o noua socializare de asta data la scara planetara.

Economia se globalizeaza prin actiunea agentilor sai specifici, firmele cu alonja globala, jucatori ai pietelor globale – efect al conventiilor comerciale.

Globalizarea pare un studiu de integrare al economiei mondiale doar pentru cei care se cramponeaza de stat ca actor al pietei globale si de suveranitate ca matrice a identitatii teritoriale, etnice, culturale etc..

Esenta globalizarii tine de asigurarea finalitatii sociale a economiei.

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

CRIZA ALIMENTARA SI SUBDEZVOLTAREA

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Lipsa acuta de alimente pentru o mare parte a populatiei globului este cunoscuta drept criza alimentara.

In domeniul alimentatiei publice, Romania a elaborat inca de la inceputul lui 2001 o strategie care a actionat pe linia modernizarii, prelucrarii si producerii alimentelor, insa mai trebuie facute eforturi considerabile in aceasta ramura. In ceea ce priveste calitatii alimentelor, lipsa resurselor care ar trebui alocate Agentiilor Sanitar - Veterinare continua sa fie un obstacol important.

Aceasta este o problema profunda si de lunga durata, se intalneste intr-o economie subdezvoltata, caracterizata printr-o productivitate scazuta a exploatarii agricole, rezultat al unui grad redus de inzestrare tehnica a muncii in toate sectoarele, a unei eficiente necorespunzatoare in utilizarea factorilor de productie in cadrul relatiilor economice internationale.

Chiar daca productia mondiala creste, productia de alimente pe locuitor in tarile slab dezvoltate, abia daca se mentine constanta, la un nivel deja necorespunzator.

Dupa rapoartele ONU pentru alimentatie si agricultura, necesarul zilnic de proteine si calorii nu este asigurat in marea majoritate a regiunilor globului.

Zonele in care se resimt lipsurile cele mai mari cuprind tarile din regiunea Anzilor, Africa si Orientul Apropiat, si tarile dens populate din Asia. In schimb in America de Nord, Europa Occidentala si Japonia, consumul mediu de proteine si calorii pe locuitor este cel mai ridicat.

Cauzele agricole cunoscute si sub numele de crize ale vechiului regim economic, crize caracteristice economiilor predominant agrare, centrate pe productie alimentara; crize de subproductie agricola ce apar sub incidenta unor factori naturali climatici si sociologici. Aceste crize agricole au efecte negative asupra intregii economii, scad veniturile agricultorilor si nivelul lor de trai, se reduce consumul alimentar dar si de produse manufacturate.

Preturile produselor sunt ascendente, cand nivelul recoltelor regreseaza.

Crizele agricole de subproductie se propaga asupra mediului urban; cresc cheltuielile pentru alimente in bugetul familiilor cu venituri medii si inferioare mediei, care-si reduc consumul si cresterea de produse manufacturate, ca premisa pentru aparitia sau accentuarea supraproductiei si declansarea de crize in sectoarele neagricole.

Crizele agricole apar in economiile slab dezvoltate si in cele cu exploatari agricole faramitate, cu inzestrare tehnica si metode agrotehnice rudimentare. Ele pot fi atenuate pentru diversificarea productiei agricole, dezvoltarea transporturilor si comertului mondial cu produse agricole si trecerea sa agricultura intensiva.

In tarile dezvoltate exista premisele unor crize agricole de supraproductie, fiind atenuate prin cumpararea de catre stat a surplusului si prin promovarea unor practici de restrangere compensatorii a suprafetelor. In prezent exista mari surplusuri de produse agroalimentare in tarile dezvoltate cu o criza alimentara mondiala.

Potrivit unor studii, exista o serie de factori, care franeaza cresterea productiei alimentare pe locuitor.

• Costul mediu al intrarii terenurilor in folosinta arabila este mare in unele zone ale lumii (Africa de Sud, tari ale Asiei de Rasarit, Orientul Apropiat, Africa de Nord);

• Lipsa unor pasuni permanente in regiunile secetoase ale globului;

• Pierderea unei suprafete tot mai mari din pamantul arabil ca urmare a folosirii lui pentru constructii industriale, locuinte, drumuri, depunerea deseurilor, precum si datorita fenomenelor de eroziune care se produc;

• Cresterea mai rapida a populatiei decat populatia agricola intr-o serie de zone si state neindustrializate ale lumii;

• Randamente agricole foarte scazute intr-o serie de tari slab dezvoltate;

• Disponibil de apa dulce redus;

• Alocarea unor resurse scazute productiei alimentare in raport cu cele alocate productiei altor bunuri si servicii, inclusiv pentru cheltuielile militare.

Depasirea crizei alimentare mondiale necesita actiuni nationale si internationale convergente care sa porneasca de la faptul ca producerea disponibilului alimentar necesar consumului populatiei presupune sporirea productiei agricole a tarilor in curs de dezvoltare prin procedee tehnologice superioare, care trebuie sa devina „cea mai inalta prioritate economica a lumii”.

In cadrul acesteia, sunt esentiale actiunile nationale si internationale care maresc randamentul factorilor de productie din agricultura tarilor slab dezvoltate, reduc pierderile de teren arabil si introduc in circuitul agricol noi suprafete, asigurand o crestere a productiei agricole superioare populatiei.

Pentru aceasta la baza programului revolutiei „verzi” sa se afle colaborarea cu tarile cu o agricultura dezvoltata si sprijinul acestora in pregatirea cadrelor, in aplicarea cuceririlor stiintei si tehnicii agricole, a celor mai eficiente forme de organizare a muncii in agricultura. Producerea disponibilului alimentar necesar consumului populatiei reprezinta o conditie esentiala, dar nu si eficienta pentru lichidarea foametei. Este necesar ca populatia din tarile respective sa dispuna de venituri suficiente, ca aceste venituri sa fie bine repartizate, fapt pentru care dezvoltarea generala a economiilor nationale constituie solutia de fond a crizei alimentare.

In prezent Economia Romaniei se confrunta cu o reducere alarmanta prin cresterea somajului, lipsa unei cereri de consum stimulative, pericolul declansarii unei crize alimentare fara precedent in conditiile intreruperii bruste a subventionarii agricultorului mic si mijlociu.

Incepand cu anul 1994, au fost initiate actiuni pentru relansarea cresterii economice in mai multe domenii. Unul fiind cresterea sensibila a productiei agricole si a eforturilor financiare efectuate de stat, astfel incat in anul 2000, nivelul consumului mediu pe locuitor sa fie compatibil cu cel realizat ca medie europeana ; se prevad schimbari importante ale structurii productiei vegetale, zootehnice, cu implicatii pozitive asupra imbunatatirii consumului populatiei la produse agroalimentare de baza.

Problema de fond, care se afla in centrul atentiei economistilor din tara noastra, care inca nu este solutionata corespunzator, o constituie protectia sociala a populatiei oraselor , indeosebi din marile centre urbane, in ceea ce priveste asigurarea aprovizionarii cu produse agroalimentare de baza. Solutionarea acestei probleme este legata de agricultura, de cresterea productiei agricole, vegetale si animale de formele de organizare, privatizare.

Intr-adevar, intr-un fel s-ar pus problema proprietatii private in anii ’40 si in cu totul alt mod trebuie pusa pentru anul 2000 – 2002, daca in 1941 ponderea populatiei agricole era de 71,4%, in 1989 a scazut la 27,6%, formata preponderent din femei si persoane in varsta.

Productiile medii obtinute in agricultura Romaniei, in 1989 s-au situat cu mult sub productiile realizate in Europa. Aspectele negative in domeniul productiei vegetale au avut repercusiuni accentuate asupra zootehniei, prin necorelarea dintre baza furajera si necesitati, indeosebi in ce priveste asigurarea furajelor concentrate.

Productivitatea corespunzatoare a pajistilor naturale si mai ales desfiintarea iazurilor comunale din zonele de ses ai condus la reducerea considerabila a efectivelor de animale si a productiei animaliere, cu deosebire in gospodariile populatiei.

In aceste conditii, privatizarea integrala a suprafetei agricole si tendinta de eliminare a proprietati de stat creeaza, potential, o marja importanta de risc social, in ceea ce priveste aprovizionarea abundenta cu produse agricole a populatiei oraselor, a carei ponderi, in aceiasi perioada a crescut, in conditiile urbanizarii fortate, de la 28,6% la 72,4%. In prezent „prin aplicarea Legii fondului funciar” impartirea celor 8 milioane de hectare la circa 6 milioane de tarani a avut ca efect cresterea unei mase de circa 4 milioane de gospodarii mici taranesti ultra sarace, incapabile sa-si asigure chiar unele venituri decente, fara a mai vorbi de o reproductie pe scara largita „impusa de necesitatea cresterii considerabile a populatiei oraselor de circa 2,5 fata de 1941”.

Aceste aspecte scot in evidenta necesitatea definirii, riguros stiintific a obiectivelor strategice, privind reforma si restructurarea in agricultura, care sa tina seama de legaturile puternice existente dintre factorii sociali si cei economici, specifici unei economii de piata, bazate pe imbinarea cresterii economiei cu bunastarea si stabilirea sociala, avand in vedere toleranta si coexistenta in agricultura a mai multor forme de proprietati, dictati de interesele majore ale natiunii – sector particular, cooperatist, sector de stat, mixt.

Procesul de reconstructie a economiei romanesti bazat pe valorificarea cu prioritate a factorilor interni ai dezvoltarii economice, este de neconceput fara participarea activa a tarii noastre la circuitul economic mondial care imbraca forme multiple de manifestare.

Pe plan mondial are loc un proces de formare a unor asamblari economice tot mai vaste, in care sunt atrase entitati statale, resimtindu-se in etapa actuala, nevoia armonizarii intereselor de afaceri si reglementarii pe plan international a sistemelor si tehnicilor de colaborare si cooperare economica in vederea crearii unui cadru juridic si institutional adecvat, care sa stimuleze adancirea diviziunii mondiale a muncii si dezvoltarea relatiilor internationale si pe aceasta baza inlaturarea decalajelor economici dintre tari.

Aderarea la un astfel de grup international se realizeaza cu mari cheltuieli din partea statelor viitor membrii. Asa se intampla si cu Romania in procesul de aderare la Uniunea Europeana.

Negocierile de aderare cele mai dure ai fost cele pe plan agricol. Romania nu a obtinut avantaje mari in relatiile de comert exterior cu Uniunea Europeana, dar s-a lasat posibilitatea protejarii propriei agriculturi.

Astfel Michael Tracy – subliniaza „Tarile Centrale si de Est au facut si ele, la randul lor concesii Uniunii Europene, care la baza principiului asimetriei, ai fost in general mai putini generoase. Unele dintre tarile respective si-au limitat protectia la un nivel inalt avand astfel posibilitatea sa isi mareasca taxele vamale la intrarea in vigoare a Acordului Rundei Uruguai.

Aceasta a fost in special cazul Romaniei.

Romania exporta numai 25 de produse agricole in cantitati enorm de mici – aproape nesemnificative pentru productia noastra. Nu s-a obtinut mult, dar am obtinut posibilitatea protejarii agriculturii romanesti.

S-a putut negocia – pamantul arabil al Romaniei, va trebui sa se renunte la 2 milioane hectare arabil pentru a putea adera la Uniunea Europeana.

Aceste 2 milioane de hectare – reprezinta 21,4% din suprafata arabila a tarii noastre in conditiile in care si asa securitatea alimentara a tarii este grav afectata.

Guvernantii nostri n-au gasit cele mai bun formule pentru rezolvarea problemelor aparute in aceasta perioada de tranzitie si este de asteptat ca si acum sa apara o masura asemanatoare cu celebra „privatizare prin lichidare” astfel ca masura respectiva sa distruga definitiv agricultura romaneasca sau ceea ce a mai ramas din ea. Nivelul de dotare tehnica este precar, la noi este de peste 60 hectare la tractor, fata de 12,7 hectare pe tractor cat este media europeana. Acesta si alte cauze au dus la randamente medii la hectar scazute, reprezentand mai putin de 50% fata de principalele tari membre ale Uniunii Europene.

Ajustarea structurilor agricole trebuie sa urmareasca modernizarea exploatatiilor astfel incat sa devenim competitivi pe piata interna si internationala. Rezultatul acestor transformari este pozitiv daca se asigura un grad normal de autosuficienta alimentara si daca se obtin avantaje de pe urma integrarii in Uniunea Europeana.

Agricultura noastra, cu peste 4 milioane de gospodarii si peste 3 milioane de persoane active, nu asigura hrana necesara pentru 23 milioane locuitori, fata de Uniunea Europeana unde 7,8 milioane de agricultori produc hrana pentru 350 milioane locuitori si un important surplus pentru export.

Pentru Romania ar fi o tragedie, pentru Uniunea Europeana aparitia unei pieti agroalimentare de aproximativ 22 milioane de oameni. Aceasta piata este insuficienta pentru surplusurile de produse agroalimentare ale comunitatii europene, dar destul de mare pentru a mentine agricultura comunitatii pe linia de plutire.

Modul cum este privita integrarea tarilor din est in Uniunea Europeana cu 5 ani in urma era cu totul altul, fata de ceea ce se intampla astazi.

Negocierile au ramas o amintire, acum se trateaza directive iar Romania trebuie sa se supuna pentru ca marea majoritate a populatiei si toata clasa politica doreste integrarea. Nu se spun costurile pe care va trebui sa le suporte populatia tarii pe parcursul lungului proces de integrare.

Doi ani la rand, nefavorabili pentru agricultura ar avea consecinte dintre cele mai grave, nu numai asupra economiei romanesti, care si asa este instabila, ci asupra populatiei tarii care a inceput sa detina toate recordurile negative ale Europei in materie de sanatate.

Trebuie subliniat ca un an agricol nu este favorabil pentru toate culturile, astfel ca el poate sa fie bun pentru unele si nefavorabil pentru altele. Scoaterea din circuitul arabil a celor 2 milioane de hectare de teren nu reprezinta numai o problema economica de mare importanta, dar si una sociala si chiar juridica.

Pentru toate problemele grave cu care se confrunta omenirea, pe langa vointa statelor de a colabora si constiinta responsabilitatii fata de viitorul vietii pe pamant, este necesar, mai mult ca oricand, sa se asigure triumful stiintei, al intelepciunii si ratiunii, astfel incat noi si noi generatii sa beneficieze de conditii tot mai bune de viata.

Raportul Comisiei Europene in anul 2001 arata ca in anul 2000 agricultura a adus aproximativ 12,6% din beneficiul total al Romaniei, fata de 14,8% in 1999. Exporturile de produse agricole au scazut cu 30% in 2000 fata de 1999. Exportul se ridica la 337 milioane de EURO, iar importul la 1010 milioane EURO. Deficitul in agricultura a fost estimat la 22% din deficitul total al Romaniei.

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

B. ROMÂNIA SI UNIUNEA EUROPEANA

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Scurt istoric al Uniunii Europene

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Uniunea Europeana este rezultatul eforturilor depuse incepand din anii 1950 de catre promotorii Europei Comunitare. Ea reprezinta cea mai avansata organizatie de integrare multilaterala, avand posibilitatea de actiune atat in domeniul economic, social si politic, cat si in domeniul drepturilor omului si al relatiilor externe ale celor 15 state membre.

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Principalele obiective al Uniunii Europene

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Promovarea progresului economic – piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999.

Sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala – prin ajutor umanitar pentru tarile membre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale.

Sa instituie cetatenie europeana – care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni.

Sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie – legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor.

Sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar – corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondate.

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Necesitatea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

La 1 februarie 1995 a intrat in vigoare Acordul European ce instituia o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre pe de alta parte. Prevederile acestui acord stipuleaza faptul ca Romania a devenit membru asociat si sunt puse bazele pentru viitoarea aderare, recunoscandu-se ca obiectivul final urmarit de tara noastra este de a deveni membru cu drepturi depline a Uniunii Europene si ca asocierea are ca scop sa ajute Romania sa realizeze acest deziderat.

Romania a avut contacte si intelegeri cu Uniunea Europeana inca din deceniile sase si sapte, cand au fost incheiate acorduri comerciale si tehnice si acorduri prin care beneficia de preferinte vamale comunitare. De abia in anul 1990 a fost semnat Acordul comert, cooperare comerciala si economica intre Romania si Uniunea Europeana, iar din 1991 Romania a devenit beneficiara a asistentei financiare acordata prin Programul PHARE.

Negocierile privind asocierea Romaniei la Uniunea Europeana au inceput in anul 1992 si s-au finalizat in acelasi an prin parafarea Acordului de la Bruxelles. Parlamentul Romaniei a ratificat Acordul European de asociere la Uniunea Europeana in 1993.

Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana inseamna pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economica si financiara, in sprijinul restructurarii economiei romanesti, iar in plan politic crearea unui cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent intre parti. In cadrul acordului sunt precizate o serie de principii care au in vedere:

• stabilirea unei perioade de tranzitie de maximum 10 ani, impartita in doua etape, trecerea la cea de a doua facandu-se in urma examinarii Consiliului de asociere a aplicarii pana in acel moment a prevederilor Acordului;

• asimetria in acordarea de catre parti a concesiilor concretizate prin faptul ca, in timp ce Uniunea isi va realiza angajamentul in prima etapa, Romania si-l va pune in aplicare in a doua etapa;

• angajamentul partilor de a se abtine de la introducerea de reglementari care sa vina in contradictie cu prevederile Acordului pana la intrarea in vigoare;

• disponibilitatea partilor ca pe perioada de tranzitie sa procedeze de comun acord, in functie de conjunctura existenta in sectoarele vizate, la reducerea periodica si analizarea concesiilor reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului in aplicarea acestora.

Acordul European de asociere a Romaniei la Uniunea Europeana cuprinde prevederi pentru fiecare sector principal de activitate:

• in domeniul schimburilor comerciale bilaterale se prevede crearea intre parti a unei zone de comert liber care se va concretiza prin eliminarea treptata a obstacolelor tarifare si netarifare existente in acest moment in relatiile comerciale dintre Romania si Uniunea Europeana. Acestea privesc produsele industriale, cu exceptia celor textile si siderurgice, dar si produsele agricole de baza (neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare si prelucrate). Zona de comert liber va fi realizata in perioada de tranzitie de maximum 10 ani, in mod gradual. Perioada de tranzitie este asimetrica in ceea ce priveste ritmul reducerii si eliminarii taxelor de catre Romania, oferindu-se astfel tarii noastre o perioada mai lunga de timp pentru deschiderea pietei sale la importurile din Uniunea Europeana. Daca Uniunea Europeana se obliga sa elimine toate taxele vamale si ingradirile cantitative pana la sfarsitul primei etape a perioadei, Romania va face acest lucru la sfarsitul celei de-a doua etape. Pentru o serie de produse considerate sensibile, acordul cuprinde aranjamente speciale:

• aderarea Romaniei la Uniunea Europeana necesita un cadru economic care sa fie compatibil cu functionarea Uniunii Europene si cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grabirea descentralizarii sectorului de stat si crearea unui puternic nucleu de intreprinderi mici si mijlocii, alinierea tuturor standardelor romanesti la normele comunitare, legarea cursului leului de EURO, precum si realizarea unei modificari de structura a populatiei ocupate in economie, pentru a ne apropia de nivelul tarilor din Uniunea Europeana (10% in agricultura, 30% in industrie si peste 60% in servicii). Romania va trebui sa aplice acele cai si mijloace care sa duca la relansarea puternica a productiei, la stimularea investitiilor, la cresterea competitivitatii produselor, accelerarea procesului de reforma, la restructurare si privatizare, de modernizare in vederea asigurarii unei macrostabilizari durabile si eliminarii actualelor dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordata mai multa atentie valorificarii superioare a resurselor, inclusiv cele umane, cresterii productivitatii muncii, evoluarii si folosirii eficiente a potentialului competitiv si creativ al firmelor autohtone.

• pe plan institutional, organismele centrale precum Banca Nationala, Curtea de Justitie etc. vor trebui sa aiba aceleasi atributii cu acelea din tarile comunitare;

• in domeniul legislativ vor trebui adoptate acte normative cu caracter economic si pentru alte sectoare, prin consultarea obligatorie a legislatiei existente in Uniunea Europeana, fiecare proiect de lege adoptat trebuind sa cuprinda o precizare, potrivit careia legea este conforma cu legislatia comunitara.

In cadrul cooperarii financiare dintre Romania si Uniunea Europeana, Romania va beneficia de asistenta financiara din partea Uniunea Europeana, sub forma de donatii si imprumuturi, inclusiv imprumuturi de la Banca Europeana de Investitii, pentru accelerarea si sustinerea proiectului de transformare economica a tarii si pentru a sprijini reajustarea structurala. O destinatie importanta a imprumuturilor o reprezinta diminuarea consecintelor economice si sociale, a costurilor sociale ale tranzitiei la economia de piata.

Asistenta financiara va fi acoperita din doua surse: programul PHARE, in cadrul caruia fondurile alocate sunt nerambursabile potrivit Reglementarii Consiliului Uniunea Europeana; imprumuturile acordate de Banca Europeana de Investitii pana la expirarea valabilitatii acestora.

In Acord se stipuleaza faptul ca asistenta financiara din partea Uniunea Europeana va fi evaluata periodic in functie de prioritatile stabilite, de capacitatea de absorbtie a economiei Romaniei, de posibilitatea de rambursare a creditelor, de progresul inregistrat pe linia economiei de piata si in ce priveste restructurarea economica. Pentru a se realiza o utilizare optima a acestor credite se va realiza o coordonare intre contributiile Uniunea Europeana si cele din alte surse, cum ar fi: finantarea din partea statelor membre, alte tari din G-24, Fondul Monetar International, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Acordarea creditelor in cadrul asistentei financiare se va face numai pe baza unor documentatii prezentate de Romania, din care sa rezulte oportunitatea, modul de derulare a investitiei, eficienta economica si efectele sociale defalcate pe diferite etape ale derularii investitiei.

Toate aceste principii ale asocierii trebuie insa transpuse in practica in concordanta cu interesele nationale ale Romaniei. Asocierea si aderarea trebuie sa serveasca promovarii interesului national si dezvoltarii potentialului economic si patrimoniului cultural romanesc.

In ceea ce priveste aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cererea oficiala a fost depusa in anul 1995, fiind a treia tara din cele 10 care si-au depus oficial cererea de aderare : Ungaria, Polonia, Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Bulgaria, Cehia, si Slovacia.

Impreuna cu aceasta cerere de aderare, tara noastra a mai depus doua documente de sustinere a cererii :

• Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana;

• Declaratia de la Snagov, semnata de sefii tuturor partidelor parlamentare.

Pentru pregatirea conditiilor si derularea procesului de aderare a fost necesara crearea unui cadru organizatoric :

a) crearea Comitetului Interministerial de Integrare Europeana, condus de seful guvernului, a Departamentului pentru Integrare Europeana din cadrul guvernului, precum si a compartimentelor corespunzatoare specializate la nivelul ministerului si institutiilor administratiei publice locale;

b) constituirea Comisiei comune pentru integrare economica a celor doua Camere ale Parlamentului si crearea unui departament specializat pentru armonizarea legislativa in cadrul Consiliului Legislativ, care vegheaza la indeplinirea Programului National de armonizare a legislatiei romanesti cu legislatia comunitara;

c) desfasurarea dialogului cu tarile membre Uniunea Europeana si cu institutiile Uniunea Europeana structurat pe doua domenii de activitate, ceea ce va permite sa se abordeze aprofundat toate aspectele majore ale procesului de integrare in Uniunea Europeana;

d) infiintarea de centre de informare si documentare in problemele Uniunea Europeana;

e) realizarea Programului National de pregatire a specialistilor in domeniul integrarii si a strategiei de imagine a procesului de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, destinata opiniei publice autohtone si europene.

Factorii de conducere si decizie in tara noastra trebuie sa precizeze si sa arate in modul cel mai transparent ca Romania doreste si urmareste sa se integreze cu cei care vor sa coopereze pe baze egale, democratice, si nicidecum cu cei care vor sa-i subordoneze pe altii.

Pornind de la stadiul dezvoltarii economiei romanesti ar fi necesara o perioada de timp in care tara noastra sa beneficieze de un statut preferential, perioada in care sa fie sprijinita pentru a atinge standardele europene corespunzatoare. Romania nu trebuie sa admita, sub pretextul europenismului, subordonarea interesului national fata de cei puternici, care ar crea o serie de probleme pentru dezvoltarea si suveranitatea nationala. Integrarea europeana trebuie sa fie conceputa de tara noastra cu respectarea suveranitatii nationale, a demnitatii si drepturilor omului.

Conceptia moderna pe care trebuie sa se bazeze Romania in procesul integrarii economice presupune:

a) constituirea sistemului de legi si reglementari ce definesc drepturile si obligatiile, fixand cadrul fundamental in care se pot dezvolta relatiile economice intre parteneri;

b) inlocuirea institutiilor specifice unei economii de comanda cu cele specifice de economie de piata libera;

c) asigurarea factorilor care sa favorizeze functionarea profitabila a pietelor prin punerea in valoare a factorilor de productie si a capacitatii intreprinzatorului;

d) realizarea unei interdependente normale intre politicile macroeconomice si cele structurale, pe baza extinderii liberei initiative;

e) conceperea modelelor de cooperare economica si etapizarea procesului de integrare economica internationala, care nu trebuie sa se reduca doar la o asimilare economica.

Obiectivul fundamental al Programului Economic de Dezvoltare pe termen mediu (1997 – 2000) il constituie obtinerea unei cresteri economice durabile, care pe termen mediu – lung sa reduca decalajul de dezvoltare economica a Romaniei fata de Uniunea Europeana. Din acest obiectiv fundamental decurg obiectivele specifice, cum sunt: valorificarea resurselor proprii si a potentialului economic existent, in conditiile unei ajustari ample a productiei industriale, evidentierea conditionarii lor cauzale dintre ramuri si a posibilitatii de crestere a productiei fiecaruia, in conditiile volumului de resurse previzibile in acest moment; stimularea proceselor de privatizare si restructurare cu precadere catre ramurile si sub ramurile pentru care dezvoltare este direct conditionata de aportul capitalului strain, de noi piete si de modificarea ofertei si a structurii de proprietati. Toate aceste obiective specifice vizeaza trecerea cat mai rapida a Romaniei la economia de piata.

Efectele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana vor fi resimtite atat in perioada de pre-aderare, cat si dupa aceea, in domeniile politic, economic, administrativ juridic, precum si prin preluarea obligatiilor pe care le presupune calitatea de membru al Uniunea Europeana.

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Criteriile si strategia aderarii Romaniei

la Uniunea Europeana

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Consiliul European reunit la Copenhaga in anul 1993 a definit si precizat conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tarile asociate din Europa Centrala si de Est pentru a adera la Uniunea Europeana, conditii definite sub forma unor criterii:

1) Stabilitatea institutiilor garante ale democratiei statului de drept, drepturilor omului, respectului si protectiei minoritatilor. Potrivit prevederilor Constitutiei, minoritatile nationale pot fi reprezentate in Parlamentul Romaniei si in organele locale.

Reprezentarea in Parlamentul Romaniei se face in conditii speciale, reprezentantul minoritar national putand fi ales cu numai 5% din voturile necesare pentru un deputat ales obisnuit. In legatura cu participarea la viata cultural-artistica si editoriala, Parlamentul Romaniei a pus la dispozitia minoritatilor nationale din Romania bani pentru finantarea unor proiecte si programe in cadrul Companiei Europene pentru Combaterea Rasismului, Xenofobie, Antisemitismului si Intolerantei.

Din 1993 fiinteaza Consiliul pentru Minoritati Nationale, organism guvernamental din care fac parte reprezentantii tuturor minoritatilor nationale din Romania, avand ca scop identificarea si solutionarea problemelor specifice ale persoanelor apartinand minoritatilor nationale.

2) Existenta si functionarea economiei de piata. In cadrul economiei de piata, echilibrul intre cerere si oferta se stabileste prin jocul liber al fortelor de piata. O economie de piata functioneaza atunci cand sistemul juridic, inclusiv reglementarea dreptului de proprietate, este pus la punct si gata sa fie aplicat. Functionarea economiei de piata este facilitata si de stabilitatea macroeconomica si de consensul fortelor politice in adoptarea strategiei economice. Un sistem financiar bine dezvoltat si structurat si absenta barierelor la intrarea si iesirea de pe piata a agentilor economici contribuie si ele la functionarea eficienta a economiei de piata.

Romania face eforturi insemnate pentru realizarea economiei de piata. Au fost liberalizate preturile, principalele bariere comerciale au fost inlaturate, s-a trecut la privatizarea intreprinderilor si la restructurarea activitatilor, insa se mai mentine intr-o masura importanta implicarea guvernului in viata economica. Drepturile de proprietate nu sunt pe deplin asigurate, mai ales asupra fondului funciar, iar organismele de control nu sunt complet instalate si nu au capacitatea de a asigura respectul si aplicarea legii.

Deciziile privind strategia dezvoltarii economiei sufera din lipsa de coerenta si drept urmare realizarile in domeniul macrostabilizarii sunt inegale; performantele in domeniul cresterii economice sunt fluctuante, inflatia si somajul au ajuns la cote alarmante. Agentii economici considera ca actualul mediu economic nu este suficient de stabil incat sa stimuleze economiile si investitiile interne si externe.

Se apreciaza ca programul de rentabilizare a activitatilor economice si de restructurare va mai dura inca multi ani, la care se adauga drumul sinuos al reformei si instabilitatea macroeconomica care determina agentii economici sa nu accepte in totalitate reforma.

Instabilitatea politica din Romania nu este in masura sa asigure consolidarea mecanismelor de piata instaurate si sa functioneze suficient. Administratia publica nu este deocamdata in masura sa asigure o aplicare a legilor dupa adoptarea lor. Sectorul financiar s-a dovedit pana in prezent incapabil sa-si asume riscul de intermediere financiara. Pentru a deveni pe deplin viabil este necesara continuarea privatizarii si realizarea unui sistem de control mai eficace. Sectorul bancar va trebui in mai mare masura sa asigure disciplina financiara a intreprinderilor.

3) Capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei. Se poate aprecia ca inca de pe acum pot fi identificate cateva elemente care ofera indicatii in legatura cu capacitatea economiei nationale de a face fata concurentei agentilor economici comunitari. Este necesar un cadru juridic national in care agentii economici sa actioneze, asemanator cerintelor functionarii Pietei Interne Unice. In industrie se mai mentin inca sectoare energointensive care sunt dependente de importul de materii prime; costurile salariale si cu forta de munca sunt inca ridicate, restructurarea marilor combinate se face greoi.

Desi cadrul legislativ pune accent pe dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, lipsa fondurilor si incapacitatea de a elabora studii pentru sustinerea financiara straina au facut ca acest sector sa nu cunoasca amploarea prognozata.

Investitiile straine in economia Romaniei se considera ca sunt modeste, din mai multe motive: cadrul judiciar insuficient dezvoltat si instabil, presiunile fiscale ridicate si sinuoase de la o perioada la alta, instabilitatea politica si sociala care determina concesii succesive din partea guvernului cu efecte negative asupra mersului reformei.

Actuala structura a economiei si a proprietatii, capacitatea de care dispun agentii economici, ne arata ca nivelul de integrare economica a Romaniei in viata Uniunea Europeana este relativ scazut si drept urmare o expunere prematura a economiei romanesti la exigentele si presiunile concurentiale ale pietei unice ar reprezenta un soc pentru agentii economici si populatie, cu consecinte extrem de grave pentru situatia economica a tarii.

4) Capacitatea asumarii obligatiilor ce ii revin unui membru al Uniunii Europene. Aderarea unei tari la Uniunea Europeana implica in mod necesar si asumarea unor obligatii ce deriva din criteriile ce stau la baza aderarii:

• tranzitia la economia de piata si la democratie trebuie sa tina pasul sau chiar sa devanseze momentele cheie ale perioadei de tranzitie in calitate de asociat al Uniunea Europeana;

• elaborarea cadrului legislativ intern pentru democratie si economie de piata trebuie sa dea prioritate acelor aspecte si elemente care fac posibila functionarea Acordului European conform calendarului convenit;

• reformele legislative si institutionale trebuie sa coboare in profunzimea structurii societatii, ca o conditie a valorificarii avantajelor Acordului European;

• colaborarea politica cu Uniunea Europeana deschisa de prevederile Acordului European trebuie permanent consolidata cu actiuni concrete de cooperare comerciala, economica si financiara, de natura sa accelereze facilitatile economiei;

• grabirea procesului de macrostabilizare economica;

• dezvoltarea cooperarii cu celelalte tari asociate ca o conditie a constituirii unei structuri compatibile cu cele existente in Uniunea Europeana

Scurta prezentare a cerintelor si exigentelor procesului de asociere si aderare a Romaniei la Uniunea Europeana demonstreaza complexitatea acestui proces, eforturile pe care tara noastra trebuie sa le faca pe drumul dezvoltarii democratiei si vietii economice pentru a atinge standardele vietii europene. De aceea este greu de precizat un orizont de timp pentru admiterea Romaniei in Uniunea europeana. Dorinta noastra depinde de masura in care vor fi indeplinite cerintele cuprinse in Acordul de Asociere si a prevederilor criteriilor de aderare la Uniunea Europeana.

Procesul de negociere in vederea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana presupune o perioada de timp in care sa se accelereze ajustarea structurala la exigentele modelului european de agricultura. Decalajele existente intre agricultura noastra si cea a tarilor dezvoltate sunt mari si tin de nivelul general de dezvoltare economica. Romania intampina mari obstacole din cauza lungii perioade de timp in care a dominat economia de comanda, a intarzierii reformelor si a greselilor facute in politica agricola, care vor prelungi perioada de organizare a exploatatiilor comerciale si ne va costa mult.

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Strategia de dezvoltare a Romaniei pe termen mediu   tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

In sectorul agricol, pe viitor, reforma trebuie sa vizeze securitatea alimentatiei populatiei si necesitatea modernizarii satului romanesc – se mentioneaza in strategia de aderare a Romaniei la Comunitatea Europeana.

Astfel se au in vedere:

1) Cresterea suprafetelor agricole prin asociere, schimb si cumparare, descurajandu-se diviziunea proprietatii sub o anumita limita. Pentru a atinge acest obiectiv trebuie sa se promoveze formele asociative de parteneriat pe baza competitivitatii si a intereselor producatorilor agricoli in scopul promovarii progresului tehnic (este utila practica arendarii si concesionarii pe durata indelungata).

2) Continuarea reformei structurale punand accent pe exploatatiile agricole, pe privatizarea societatilor comerciale din mediul rural la care statul este majoritar. Guvernului ii revine datoria de a perfectiona cadrul legal si institutional pentru buna functionare a pietelor agricole esentiale.

3) Promovarea politicilor de produs si sprijinirea cresterii eficientei economice a produselor.

4) Realizarea dezvoltarii rurale – este posibila cu ajutorul Programului S.A.P.A.R.D. al Uniunii Europene.

Programul urmareste:

• Modernizarea sectoarelor de productie si comercializare in conformitate cu standardele de calitate si normele Uniunii Europene;

• Consolidarea exploatatiilor agricole pe dimensiuni optimale;

• Acordarea de consultanta si instruirea producatorilor agricoli;

Este principalul instrument prin care Uniunea Europeana sprijina procesul de preaderare a Romaniei, in domeniul agriculturii. Astfel 153,2 milioane EURO vor fi alocate anual Romaniei de Uniunea Europeana in perioada 2000-2006, pentru a facilita adoptarea legislatiei comunitare in domeniu si a imbunatatii competitivitatea sectorului agricol. Conform volumului acestei alocatii din partea Uniunii Europene, Romania ocupa locul secund (dupa Polonia). Bugetul de stat finanteaza acest proiect cu 50 milioane EURO anual.

Acordul multianual de finantare cu Comisia Europeana a fost semnat in februarie 2001. Dupa acreditarea Agentiei S.A.P.A.R.D. de catre Comisia Europeana, urmeaza sa se intervina in domenii precum: investitii, dezvoltare si diversificare, silvicultura, pregatirea profesionala, asistenta tehnica, managementul resurselor de apa, grupurile de producatori, imbunatatirea structurilor si metode de productie.

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

Strategia aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

  tu541k7582luuu 57541ktz82luu3m

In conformitate cu obiectivul major stabilit de Romania pentru actuala etapa de dezvoltare, crearea conditiilor pentru aderarea, intr-o perspectiva apropiata , la Uniunea europeana, principiile fundamentale ce stau la baza dezvoltarii economiei si infaptuirii reformei sunt: reforma societatii romanesti pentru recunoasterea si afirmarea valorilor morale si democratice, asezarea dreptului de proprietate la temelia societatii romanesti, accelerarea reformei institutionale incepand cu Guvernul Romaniei pentru crearea unui stat modern, restructurarea si modernizarea industriei romanesti in sensul redimensionarii si privatizarii acesteia in vederea asigurarii unei cresteri economice durabile, reorientarea si dezvoltarea agriculturii in directia cerintelor economiei de piata prin sprijinirea sistemelor de productie si valorificare, reforma sistemului finantelor publice potrivit principiului finantarii obiectivelor viabile economic, distribuirea echitabila a costurilor tranzitiei in sprijinul solidaritatii sociale, asezarea Romaniei cu demnitate in lumea democratica si dezvoltata a Europei.

Asezand la baza dezvoltarii economico-sociale aceste principii, strategia aderarii Romaniei la Uniunea Europeana cuprinde o serie de obiective sintetizate in urmatoarele politici : politica macroeconomica, politica de restructurare a economiei, politici privind drepturile omului, culte si minoritati si politici privind capitalul uman.

Politica macroeconomica a guvernului isi propune in domeniul valutar-monetar urmatoarele:

• reducerea inflatiei, infaptuirea stabilitatii interne si externe a monedei nationale, respectiv introducerea unor masuri de politica economica menite sa asigure previziunea evolutiei cursului monedei;

• recastigarea increderii in moneda nationala si cresterea vitezei de rotatie a banilor;

• limitarea deficitului bugetar in vederea diminuarii ponderii statului in utilizarea resurselor financiare ale economiei;

• mentinerea ratelor dobanzii la niveluri pozitive, in termeni reali, pentru a asigura cresterea si utilizarea eficienta a resurselor de capital financiar;

• asigurarea unui nivel competitiv si realist al cursului de schimb valutar;

• asigurarea deplinei convertibilitati a contului curent si pregatirea conditiilor de trecere graduala la convertibilitatea contului de capital;

• administrarea cu prudenta sporita si intr-o maniera transparenta a datoriei publice interne si externe;

• practicarea unor dobanzi pentru depozite bancare ale bancilor comerciale la Banca Nationala a Romaniei sub nivelul dobanzii pe piata interbancara;

• diversificarea emiterii de obligatiuni de stat pe termen mediu, ca instrument al Bancii Nationale a Romaniei de reglare a masei monetare si pentru finantarea deficitului bugetar.

Politicile de restructurare a economiei isi propun mai intai masuri de consolidare a mecanismelor concurentiale care sa permita Romaniei indeplinirea conditiilor necesare semnarii Acordului European de evaluare a conformitatii. Va fi incurajata activitatea Consiliului Concurentei pentru a intari capacitatea acestuia de a pune in aplicare legislatia protectiei concurentei.

In prezent, actiunile privind crearea conditiilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana vizeaza: includerea permanenta a problematicii specifice a integrarii pe agenda contactelor politice bilaterale si multilaterale; pregatirea temeinica a fiecarei etape de neg

Scriitori romani