CONVERTIBILITATEA MONEDEI NATIONALE
SI A MONEDELOR INTERNATIONALE
Aristotel considera ca lucrurile care se schimba intre ele trebuie sa fie compatibile intr-un anumit fel unele cu altele fapt pentru care a fost inventata moneda.
Moneda are la ea insasi valoarea bunurilor si serviciilor ce se pot procura cu ea, fiindu-i specifica functia social-economica de exprimare a valorii tuturor celorlalte marfuri. Cu moneda se exprima preturi - care sunt expresia monetara a valorii; moneda constituie masuratoarea comuna pentru aflarea pretului tuturor lucrurilor. Sistemul monetar romanesc a constituit la schimbarea esentiala a valorii si calitatii bunului ca unitate monetara a Romaniei.
Unitatea monetara nationala este consacrata in prezent si de
prevederile Legii Nr. 34/1991 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei care
la Art. 10 stipuleaza "unitatea monetara a Romaniei este leul, cu subdiviziunea
banul", iar Banca Nationala a Romaniei este mica institutie autorizata sa emita
bancnote metalice in
S-a pus in circulatie bancnote cu valoare ridicata - de 50.000, 100.000, 500.000 lei - banca de emitere trebuind sa se adapteze la permanenta si substantiala oferta de moneda si la nevoile economiei nationale. Bancnotele puse in circulatie- cu chipul lui Nicolae Grigorescu, George Enescu, Aurel Vlaicu, reflecta procesul de depolitizare a instrumentului monetar, tendinta care se reflecta si in practica monetara a altor state.
In contextul actual sporeste rolul bancii de emisiune, in primul rand in sistemul economiei monetare, intrucat nu poate fi conceputa existenta unui stat si a unei economii nationale fara o unitate a sa caracteristica prin stabilitate si fara o banca de emisiune cu o statornica preocupare de inbunatatire a climatului monetar national.
Sistemul monetar a evoluat permanent, perfectionarea lui parcurgand cronologic faza formelor primitive a monedelor matalice, apoi cea superioara a biletelor de banca si a cecului, culminand cu faza actuala a monedei electronice. In prezent se manifesta tot mai accentuat tendinta inlaturarii din circulatie a monedei efective, adica a monedei scriptuale care prezinta avantajul unei circulatii mai rapide, fara efort sau risc in manipulare, constituind pentru statele occidentale dezvoltate forma ideala a monedei.
Pana dupa primul razboi mondial, sistemele monetare nationale s-au bazat pe etalonul aur - moneda si au avut urmatoarele caracteristici:
se stabilea prin lege continutul in aur al unitatii monetare nationale (valorii paritare)
se determina partile monetare ca raport intre valorile paritare ale monedelor respective
exista convertibilitatea libera si nelimitata a bancnotelor in monezi de aur, iar aurul circula liber atat pe piata interna, cat si in exterior
In perioada 1900 - 1989, sistemul monetar roman a suportat urmarile celor doua razboaie mondiale, apoi restructurarile impuse de noul regim politic. Incepand cu anul 1990 are loc o necesara reforma a sistemului monetar si a emisiunii monetare, determinata de trecerea economiei romanesti la o economie de piata.
Reforma monetara reprezinta o modificarea sau inlocuire a legii monetare si a altor acte normative privind elemente ale sistemului banesc dintr-o tara. Stabilizarea trebuie precedata de stari de echilibru economic intern si in relatiile cu strainatatea, care sa se petreaca intr-un regim de libertate a schimburilor, atat in interior, cat si cu strainatatea.
La stabilirea monetara se ajunge prin:
confirmarea legala a paritatii monetare in functie de intensificarea anumitor orientari noi ale comertului exterior, uneori moneda e repudiata prin crearea de monede noi, atunci cand moneda curenta a suferit o foarte mare depreciere.
Convertibilitatea in aur a bilantului de banca e una din consecintele firesti ale stabilizarii monetare. Astazi, cand convertibilitatea este total suspendata, lisind deci o conditie esentiala a stabilizarii, nici o moneda nu poate fi considerata stabila. Convertibilitatea implica existenta unui stoc de acoperire important in aur si devize care se alimenteaza prin activitatea economica respectiva; cand activitatea economica nu aduce aur si devize suficiente in stocul monetar, statul poate lansa un imprumut extern in acest scop, al carui rezultat il varsa bancii de emisiune.
Romania a stabilit legal leul prin legea monetara din 7 februarie 1929. Stabilizarea a fost precedata de o incercare lunga de revalorizare si de o faza de pregatire a stabilizarii. In legatura cu stabilizarea s-au realizat mai multe imprumuturi externe. Reforma monetara din 1952 a fost creata cu scopul intaririi rolului circulatiei banesti in dezvoltarea economiei.
POZITIA ROMANIEI
Reabilitatile economice actuale, fie ca sunt tratate la scara mondiala sau regionala, nu pot fi separate de ansamblul general al evenumentelor si fenomenelor in desfasurare si in primul rand, de factorul politic, ci care se gaseste intr-o stransa interdependenta. Pe plan mondial se remarca o puternica polarizare a relatiilor economice si, implicit, a celor politice in jurul a 3 centre care s-au impus in ultimii ani, datorita fortelor economice.
Primul pol ar fi America de Nord, al doilea pol il constituie zona Extremului Orient iar cel de-al treilea pol de concentrare economica il constituie continentul european mai bine spus Europa Occidentala. Procesul de consolidare a structurilor economice ale Comunitatii Europene si de evolutie a acestuia catre o Uniune Europeana au fost confirmate de reusita reuniunii desfasurate pe aceasta tema la Maastricht - Olanda.
Referitor la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, aceasta constituie pentru societatea romaneasca un obiectiv strategic fundamental. Comisia de elaborare a strategiei de aderare a considerat ca "prin eforturi perseverente exista unele premise pentru ca, la orizontul anului 200, Romania, alaturi de alte tari foste socialiste, sa dispuna capacitatea de a indeplini conditiile esentiale de aderare".
Dezvoltarea economiilor nationale a dus la cresterea interdependentei acestora si, implicit, la dezvoltarea schimburilor economice internationale. Dar, orice schimburi de bunuri si servicii, atat nationale, cat si internationale, implica si utilizarea instrumentelor monetare. Astfel, politica monetara a unui stat are incidente directe asupra schimburilor internationale si, implicit, asupra tertelor tari.
Rezulta de aici ca moneda si comertul sunt doua elemente indisolubile, libertatea celuilalt si invers restictiile monetare au incidente directe asupra comertului. Schimburile internationale presupun si ele existenta unui instrument de masura a valorii de rezerva si de circulatie recunoscut si acceptat de toti partenerii.
Cursul valutelor nationale fata de aceste valute internationale, care isi disputau intaietatea, era stabilit pe piata in functie de cerere si oferta. Aceasta situatie a dus la stabilirea coeziunii dintre sistemele monetare nationale. Sistemul monetar international poate fi definit ca ansamblu de reguli si aranjamente internationale instituite de catre state si organisme internationale avand ca scop prevenirea crizelor monetare, iar in cazul in care acestea se produc, remedierea lor.
Acest sistem are la baza conventiile internationale multilaterale si in mai mica masura pe cele bilaterale, inchinate intre state, cea ce ii confera acestuia o natura publica. Sistemul monetar a evoluat permanent, perfectiunea lui parcurgand cronologic faza formelor primitive a monedelor metalice, apoi cea superioara a literelor de banca si a cecului, culminand cu faza actuala a monedei electronice.
Drepturile speciale de tragere (D.S.T.): constituie prima unitate monetara de cont internationala. Ea a fost creata in vederea sporirii de lichiditati internationale prin decizia Consiliului Guvernatorilor FMI, adoptata in anul 1967 si introdusa in practica relatiilor valutare ale bancii in anul 1969.
D.S.T. circula in sistemul platilor internationale numai la nivelul FMI, al bancilor centrale ale statelor membre si altor detinatori specifici special autorizati. Valoarea cursului D.S.T. nu este definite in aur ci se exprima pe baza valorii, calculate zilnic, pe baza cazului valutar; D.S.T. se aseamana mai mult cu moneda scripturala (avand un caracter inscris contabil), si extrem de putin cu aurul.
D.S.T. sunt o unitate de cont ce se distribuie sub forma de credit, reprezentand un instrument de lichiditati internationale. D.S.T. reprezinta o prezenta functionala in ansamblul lichiditatilor internationale, o modalitate eficace, operativa de transferuri de valori.
European Currency Unit: este unitatea monetara de cont a Sitemului Monetar European, intrata in vigoare in 1979, ca unitate de fond a tarilor Uniunii Europene. Principala functie a E.C.U. este de a constitui un mijloc de referinta pentru valutele statelor membre ale Uniunii Europene in vederea asigurarii stabilitatii lor.
Valoarea E.C.U. se stabileste pe baza unui caz valutar format din valutele tarilor membre ale U.E., emisiunile E.C.U. avand la baza rezerva comuna a statelor membre, constituita prin depunerea rezervelor nationale de aur si din rezervele nationale de dolari.
E.C.U. este atat un instrument de rezerva , cat si o unitate de evidenta a operatiunilor S.M.E. si institutiilor comunitare. De asemenea reprezinta si mijlocul de plata utilizat prin intermediul institutiilor oficiale nationale (respective bancile centrale) si comunitare (Banca Europeana de Ivestitii).
Dupa dollar si marca, E.C.U. a devenit a 3-a moneda utilizata tot mai mult in tranzactiile particulare, nu doar ca system de referinta, ci ca instrument de facturare pentru preintampinarea riscului valutar vest-europene, E.C.U. isi consolideaza performant pozitia de moneda a U.E.
Asadar D.S.T. si E.C.U. sunt unitati monetare de cont internationale. Acestea desi sunt denumite adesea bani internationali, nu se poate afirma ca in present ar fi fost creata o adevarata moneda internationala. Ele au fost introduse in practica valutara in scopul sporirii lichiditatilor si crearii unor instrumente de evidenta si de decontare cu caracter de stabilitate, independente de evolutia unei anumite economii nationale.
D.S.T. si E.C.U. poarta denumirea generica de bani mondiali, fiind utilizati in decontarile si platile internationale.
