Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara - Bucuresti Departamentul de Studii pentru Invatamant la Distanta Mocnau Anatolie Costin 22146jbu15xbx2c bb146j2215xbbx Anul I 22146jbu15xbx2c bb146j2215xbbx 22146jbu15xbx2c bb146j2215xbbx 22146jbu15xbx2c bb146j2215xbbx 22146jbu15xbx2c bb146j2215xbbx P E D O L O G I E Bonitarea terenurilor naturale Pentru obtinerea notei de bonitare, din multitudinea conditiilor de mediu care caracterizeaza fiecare unitate de teren ecologie omogena delimitata prin studiul petodologie, s-au ales numai cele considerate mai importante, mai usor si mai precis masurabile si anume: temperatura medie anuala – valori corectate; indicator 3C; precipitatii medii anuale – valori corectate, indicator 4C; glizarea, indicator 14; pseudoglizarea, indicator 15; salinizarea si/sau alcalizarea, indicator 16 sau 17; textura in tp.sau in primii 20 cm., indicator 23A; volumul edafic, indicator 133; poluarea, indicator 29; panta, indicator 33; alunecari, indicator 38; adancimea apei freatice, indicator 39; inundabilitatea, indicator 40; excesul de umiditate la suprafata, indicator 181; porozitarea totala, in orizontul restrictiv, indicator 44; continutul de CaCO3, total pe 0 – 50 cm., indicator 61; reactia in apa sau in primii 20 cm, indicator 63; gradul de saturatie in baze in tp. sau in primii 20 cm., indicator 69; rezerva de humus in stratul de 0 – 50 cm., indicator 144; Fiecare dintre indicatorii de mai sus, cu exceptia gradului de saturatie in baza care intervine indirect, participa la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient de bonitare care variaza intre 0,1 si 1, dupa cum insusirea respectiva este total nefavorabila sau optima pentru exigentele folosintei sau plantei luata in considerare. Pentru o parte din indicatori este prevazuta o singura serie de coeficienti, iar pentru cealalta parte sunt prevazute mai multe serii de coeficienti legati de interdependenta acestora, alti indicatori. Nota de bonitare pe folosinta si culturi se obtine inmultind cu 100 produsul coeficientilor celor 17 indicatori luati in considerare la stabilirea ratei de bonitare. Bonitarea terenurilor amenajate si ameliorate Prin amenajarea si folosirea lucrarilor de imbunatatiri functiare si a unor tehnologii ameliorative, unele insusiri negative ale terenurilor sunt corectate sau inlaturate. Potentarea consta in marirea coeficientilor de bonitare ai insusirilor ameliorabile prin lucrarile tehnologice sau de imbunatatiri financiare. Potentarea notei de bonitare se face numai pentru acele lucrari care au un efect de durata si care modifica substantial starea generala de productivitate a terenului si anume: lucrari de imbun atatiri funciare – indiguirea, desecarea, drenaj de adancime, irigatia, combaterea salinitatii si alcalinitatii, prevenirea si combaterea eroziunii si terasarea terenurilor in panta; lucrari agropedoameliorative – amendarea calcica si gipsica, afanarea adanca, fertilizarea ameliorativa ci combaterea poluarii. Elaborarea hartii terenurilor si a celor de favorabilitate pentru diferite folosinte si culturi. Harta terenurilor se realizeaza asa cum s-a aratat mai inainte la evaluarea generala a resurselor de sol si este completata in tabelul legenda cu indicatorii necesari pentru bonitare. Pe baza hartilor cu unitatile de teritoriu si a tabelului cu notele de bonitare ale acestora se realizeaza hartile de favorabilitate pe folosinte si culturi, grupand notele de bonitare din 10 in 10 puncte, in cadrul hartilor de detaliu si din 20 in 20 de puncte, pana la 100 si inca o grupa peste aceasta valoare, pentru hartile de sinteza. La bonitarea terenurilor amenajate si ameliorate, nota de bonitare poate ajunge pana la 150 puncte si vor rezulta 15 si respectiv 6 clase de bonitare. Hartile de favorabilitate se pot realiza la nivel de umiditate de teren sau la nivel de parcela, soia folosind notele de bonitare si tinand seama de componentii parcelei, solului si proportia acestora. Pe baza studiilor de bonitare se fac propuneri pentru folosirea cat mai eficienta a fondului functiar, pentru restructurarea folosintelor, pentru amplasarea mai judicioasa a culturilor si stabilirea structurii de culturi si a nivelului de productie in raport cu tehnologia folosita. Caracterizarea tehnologica a terenurilor agricole Caracterizarea tehnologica a terenului reprezinta activitatea de definire si de clasificare a terenurilor agricole, sub aspectul proprietatilor intrinsece ale solurilor si a altor caracteristici ale mediului, care determina comportari diferite ale acestora in procesul de productie si reclama totodata procedee specifice de lucrare a solului cat si categoriile de lucrari ameliorative necesare pentru sporirea capacitatii de productie a terenului. Caracterizarea tehnologica a terenurilor agricole se face folosind un sistem de indicatori care se refera la principalele aspecte de ordin ameliorativ si agrotehnic pe care le ridica folosirea agricola a solurilor. Asadar obiectivele urmarite prin lcurarea de caracterizare tehnologica sunt urmatoarele: stabilirea cerintelor diferitelor terenuri fata de lucrarile ameliorative si agrotehnice, precizarea parcelelor cu diferite cerinte si a suprafetelor respective; stabilirea categoriilor de terenuri pe care urmeaza a se aplica tehnologii diferentiate, ameliorative si agrotehnice; fundamentarea estimarii efectelor economice ale tehnologiilor ameliorative si agrotehnice specifice diferitelor terenuri. Prin caracterizarea tehnologica a terenurilor agricole din Romania, acestea au fost definite, clasificate si evidentiate cantitativ in raport de cerintele tehnologice. Lucrarile de determinare a caracteristicilor tehnologice si a capacitatii de productie a terenurilor unitatilor agricole de productie in vederea profilarii agroeconomice constituie, de asemenea, un mod de folosire a materialului pedologic. Lucrarile de caracterizate tehnologica ca si cele de bonitare a terenurilor agricole, in cadrul lucrarilor de profilare trebuie sa raspunda la urmatoarele obiective; crecterea suprafetei arabile; restructurarea folosintelor agricole din zonele acceidentate, pentru utilizarea intensiva si rationala a fiecarei portiuni de teren, cu asigurarea protectiei solului impotriva degradarii; alegerea celor mai corespunzatoare structuri a culturilor, inclusiv a soiurilor si hibrizilor, pentru obtinerea unor randamente maxime in productia vegetala, cu costuri reduse si cu consumuri economice de energie; stabilirea celor mai corespunzatoare tehnologii pentru sporirea productivitatii solurilor, prin executarea lucrarilor de imbunatatiri funciare, combaterea eroziunii solului, desecari, irigatii, prevenirea si combaterea solinizarii si alcalinizarii solurilor; stabilirea tehnologiilor specifice de lucrare a solului, de fertilizare a terenurilor si de cultura a plantelor.
