FINANTE - CURSURI

FINANTE - CURS 1

Rolul gestiunii financiare

Geatiunea financiara urmareste maximizarea valorii intreprinderii, urmarind urmatoarele:

Maximizarea profitului si a calitatii intreprinderii;

Maximizarea valorii implica protectia si conservarea patrimoniului, respectiv mentinerea lichiditatii (capacitatea intreprinderii de a-ti plati datoriile la momentul cutrent) si solvabilitatii (capacitatea intreprinderii de a-ti plati datoriile la incheierea exercitiului) firmei;

Gestiunea financiara urmareste aplicarea instrumentelor care sa asigure o protectie adecvata impotriva riscurilor (economice, financiare, de faliment)

V = valoarea firmei

t = 1 .. n = durata de viata economica

t = profiturile anuale viitoare

k = rata de actualizare

V = valoarea reziduala, adica ceea ce se asteapta sa se obtina la scoaterea din functiune.

Valoarea firmei este influentata in mod pozitiv de profit si de patrimoniul firmei, iar in sens negativ de riscurile manifestate la nivelul intreprinderii.

Analiza financiara urmareste realizare:

diagnosticului pe termen scurt prin utilizarea indicatorilor de echilibru financiar, static si dinamic;

diagnosticul rentabilitatii si al riscului, aici urmarindu-se ratele de rentabilitate, lichiditatea si solvabilitatea, dar si indicatori care se refera la riscurile la nivelul intreprinderii: coeficientul efectului de levier de exploatare, coeficientul efectului de levier financiar, riscul de faliment va fi evaluat pe baza metodei sconturilor, metodei Bancii Centrale a Frantei, modelul Conan-Holden;

urmareste determinarea politicii de finantare pe termen scurt, mediu si lung (decizia de investitii - pe termen lung, determinarea surselor de finantare ale ciclului de exploatare - pe termen scurt).

Analiza indicatorilor de echilibru financiar

Forma bilantului lista:

A. Active imobilizate (necorporale, corporale, financiare)

B. Active ciculante (numite si active curente)

C. Cheltuieli inregistrate in avans (drepturi asupra unor terti)

D. Datorii ce trebuiesc platite intr-o perioada mai mica de un an (pe termen scurt, curente, temporale)

E. Active circulante (curente) nete sau Datorii curente nete: B+C-D-I

F. Total activ - Datorii curente = Capitaluri permanente

G. Datorii ce trebuiesc platite intr-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli (datorii sau obligatii)

I. Venituri inregistrate in avans

J. Capitaluri si rezerve

Indicatorii:

Situatia neta: adica capitalul propriu

daca SN este pozitiv si crescator, acesta va evidentia o situatie financiara la nivelul intreprinderii, reflectand o gestiune economica sanatoasa, fiind consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulare baneasca; aceasta inseamna ca valoarea firmei creste;

daca SN este negativ firma se poate afla intr-o situatie de prefaliment, datorita incheierii cu pierderi a exercitilor anterioare si acoperirii pierderilor prin utilizarea in totalitate a capitalurilor proprii, partea ramasa neacoperita ramanand in sarcina creditorilor, ca urmare a asumarii riscurilor de insolvabilitate;

daca SN = 0 este o situatie de echilibru perfect intre datorii si active (nu se poate realiza in practica, deoarece ar insemna ca nu mai exista capital propriu).

Fondul de rulment:

• daca FR este pozitiv inseamna ca activele circulante depasesc datoriile curente, adica exista posibilitatea transformarii in lichiditati a activelor circulante pe termen scurt, ceea ce permite rambursarea datoriilor si degajarea unor lichiditati suplimentare; este considerata o situatie favorabila din punct de vedere al solvabilitatii intreprinderii;
• daca FR este negativ inseamna ca activele sunt insuficiente pentru a acoperi rambursarea datoriilor pe termen scurt, reprezentand o stare de dezechilibru la nivelul firmei si o situatie nefavorabila din punct de vedere al solvabilitatii intreprinderii;
• daca FR = 0 inseamna ca exista echilibru perfect intre activele circulante si datoriile pe termen scurt, fiind o situatie ipotetica.

• daca FR este pozitiv inseamna ca, capitalul permanent finanteaza o parte din activele circulante, dupa finantarea in totalitate a activelor imobilizate; aceasta situatie evidentiaza FR ca o expresie a realizarii echilibrului pe termen lung si ca participare la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt;
• daca FR este negativ inseamna ca, capitalul permanent este insuficient pentru acoperirea activelor imobilizate, ceea ce reflecta obtinerea unei parti din resursele temporale pentru acoperirea nevoilor permanente; situatia reflecta un dezechilibru financiar si poate fi considerata o situatie alarmanta pentru firmele cu activitate industriala ;
• daca FR = 0 inseamna ca, capitalul permanent este egal cu activele imobilizate, aceasta fiind o situatie ipotetica deoarece trebuie sa existe o armonizare perfecta intre activele imobilizate si capitalul permanent.

Din punct de vedere al structurii capitalului permanent, fondul de rulment are 2 componente:

Fr propriu = Capital propriu - Active imobilizate

FR imprumutat (strain) = FR - Fr propriu

3. Nevoia de fond de rulment:

Active de trezorerie: disponibilitati, valori mobiliare de plasament (clasa 5)

Pasive de trezorerie: credite (linii de finantare deschise), soldurile creditoare al conturilor la banci

• daca NFR este pozitiv inseamna ca activele circulante depasesc datoriile pe termen scurt; este considerata o situatie normala numai daca este rezultatul unei politici de investitii care sa conduca la cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare; in caz contrar va evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si a creantelor si exigibilitatea datoriilor pe termen scurt (relaxarea incasarilor si urgentarea platilor);
• daca NFR este negativ avem de-a face cu un surplus de resurse temporale fata de nevoile temporale; poate fi considerata o situatie favorabila daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii unor datoriipe un termen mai lung, adica se urgenteaza incasarile si se relaxeaza platile; NFR se transforma in sursa de finantare deoarece va finanta FR si trezoreria neta; daca nu este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii unor datoriipe un termen mai lung, atunci situatia va fi nefavorabilaexista chiar riscul unor rupturi in activitatea de aprovizionare, de reinnoire a stocurilor si de realizare a productiei.

4. Trezoreria neta:

CURS 2

• daca trezoreria neta este pozitiva atunci se inregistreaza un excedent de finantare datorita desfasurarii unei activitati eficiente, iar imbogatirea trezoreriei arata ca intreprinderea dispune de lichiditati suficiente, care ii vor permite rambursarea datoriilor, dar si realizarea unor plasamente eficiente atat pe piata monetara, cat si pe cea financiara. In acest context intreprinderea se bucura de autonomie financiara pe termen scurt.
• daca trezoreria neta este negativa atunci firma se confrunta cu o stare de dezechilibru financiar, apare un deficit monetar, care va fi acoperit pe seama unor noi resurse monetare (credite pe termen scurt sau de trezorerie). Aceasta arata ca intreprinderea depinde de resurse financiare externe. In cazul in care se apeleaza la resurse financiare externe, firma va fi interesata sa aleaga acele surse ce se caracterizeaza prin cel mai mic cost posibil. Ideal ar fi ca acoperirea deficitului sa se realizeze prin utilizarea mai multor tipuri de surse de finantare. Atunci cand trezoreria neta este negativa se limiteaza autonomia financiara pe termen scurt, dar nu apare implicit starea de insolvabilitate.

- tipuri de credite pe termen scurt: credite bancare (?), credite de afacturare, scontare de efecte de comert, avalizare, leasing;

• daca trezoreria neta este egala cu 0, aceasta este o situatie ipotetica deoarece reflecta un echilibru perfect intre resurse si nevoi, fondul de rulment permite finantarea integrala a nevoii de fond de rulment, evitandu-se astfel dependenta de surse de finantare externe.

Analiza pe baza echilibrului financiar

acest tip de analiza se bazeaza pe o noua conceptie a intreprinderii, aceea ca intreprinderea este acea entitate economica si financiara care indeplineste urmatoarele functii:

1. Functia de productie
2. Functia de consum
3. Functia de personal (resurse umane)
4. Functia de investire si dezinvestire

- dezinvestire: apare spre sfarsitul duratei de viata a investitiei, atunci cand valoarea aceteia se apropie de 0, dar ea mai poate aduce venituri, si anume valoarea reziduala prin vanzarea sau scoaterea din functie a investitiei (utilaj, etc.)

5. Functia de finantare
6. Functia de repartitie.

1+2+3 - functia de exploatare

Ciclul de exploatare - are 4 faze:

1. achizitia si stocarea (materiilor prime, materialelor, combustibililor, etc.)
2. productia sau fabricare
3. stocarea produselor finite si comercializarea lor
4. incasarea vanzarilor.

Obiectul analizei functionale il reprezinta cunoasterea diferitelor implicatii ale operatiilor realizate de intreprindere asupra trezoreriei, respectiv cunoasterea platilor imediate cu scadente certe si impactul direct asupra trezoreriei, dar si cunoasterea creditelor acordate sau obtinute.

• Activului imobilizat (brut) ii corespunde functia de investire si dezinvestire. Functia de investire va grupa elementele de activ imobilizat in functie de caracterul acestora in:

active imobilizate de exploatare

active imobilizate in afara exploatarii (imobilizari financiare, cladiri administrative).

• Activului circulant ii corepunde functia de exploatare. Functia de exploatare va grupa activele circulante in:

active circulante de exploatare

active circulante in afara axploatarii

active de trezorerie

• Capital propriu + Amortizare + Datorii financiare - le corespunde functia de finantare. Functia de finantare va grupa elementele indiferent de scadenta lor.
• Datoriilor pe termen scurt (furnizori, salariati, actionari) le corespunde functia de exploatare. Elementele de datorii pe termen scurt se vor clasifica in:

datorii de exploatare

datorii in afara exploatarii

pasive de trezorerie.

In acest contex fondul de rulment se poate determina:

ACE = active circulante de exploatare

ACAE = active circulante in afara exploatarii

AT = active de trezorerie

DE = datorii de exploatare

DAE = datorii in afara exploatarii

PT = pasive de trezoreria

Nevoie de fond de rulment se imparte in:

nevoie de fond de rulment de exploatare (NFRE)

nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE)

Tinand cont ca NFR = NFRE + NFRAE, se verifica, ca TN = AT - PT

• pentru ca activitatea sa fie considerata de exploatare, de baza trebuie ca NFRE sa fie mai mare decat NFRAE.

Analiza rezultatelor intreprinderii

Se realizeaza pe baza elementelor cuprinse in contul de profit si pierdere, grupate pe doua mari categorii (venituri si cheltuieli). Atat cheltuielile, cat si veniturile sunt clasificate in:

cheltuieli si venituri de exploatare

cheltuieli si venituri financiare

cheltuieli si venituri extraordinare.

• amortizarea este o cheltuiala nemonetarp, neplatibila, din acest motiv face parte din cheltuielile de exploatare, ea nu influenteaza trezoreria
• provizioanele sunt venituri nemonetare, neincasabile, la randul lor ele nu influenteaza trezoreria
• venituri din cesiunea elementelor de activ sunt venituri din exploatare, ele se refera la diferentele dintre pretul la care este vandut activul respectiv si valoarea ramasa de amortizat. In cazul in care aceasta difenta este negativa vorbim valoare neta contabila (?).

Pe baza elementelor din contul de profit si pierdere se pot calcula sodurile intermediare de gestiune.

Marja comerciala (MC): caracterizeaza intreprinderile cu activitate de comert, valoarea obtinuta fiind influentata de politica de vanzare promovata de firma in cauza.

• daca MC este negativ inseamna ca s-a cumparat marfa, dar nu s-au incasat banii din vanzare (?)

Productia exercitiului (PE):

Valoarea adaugata (VA):

CURS 3

valoarea adaugata are importanta deoarece prin agregarea la nivel macro se obtine produsul inter brut (PIB);

ea reprezinta un criteriu pentru aprecierea aportului specific al intreprinderii la formarea productiei;

este un indicator mai sintetic decat cifra de afaceri si productia obtinuta;

este un criteriu de apreciere a cresterii valorii intreprinderii, deoarece evidentieaza evaluarea cresterii reale prin luarea in calcul a ratei inflatiei sau a deflatorului;

valoarea adaugata masoara gradul de integrare al intreprinderii, tinandu-se seama de raportul ;

ea evidentiaza structura exploatarii prin utilizarea ratelor de repartizare a valoii adaugate, astfel raportand fiecare element (remunerarea fiecarui participant) la valoarea adaugata vom obtine modalitatea de distribuire a veniturilor globale catre participantii la activitate;

reflecta gradul de utilizare a factorilor de productie, deoarece se poate constata ca pentru acelasi nivel al valorii adaugate, cu o structura de exploatare identica, utilizarea factorilor de productie este diferita;

astfel se poate evidentia randamentul echipamentelor de lucru ca raport intre sau se poate evidentia intensitatea capitalistica : ; cu cat randamentul muncii va fi mai mare, cu atat intensitatea capitalistica va fi mai puternica, iar randamentul imobilizarii va fi mai mare.

Excedentul brut de exploatare (EBE) :

• excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, luand in calcul operatiile legate strict de productia industriala, activitatea comerciala sau de prestarea unor servicii;
• se poate urmari rolul acestui indicator astfel:

este o masura a performantelor economice inregistrate de intreprindere, deoarece poate fi utilizata in cadrul rentabilitatii economice;

este un indicator independent de politica financiara, de politica de dividende, de politica de finantare, de elemente extraordinare;

indicatorul este o resursa importanta pentru intreprindere, deoarece poate fi privit ca o resursa potentiala de trezorerie, respectiv un cash-flow potential de exploatare.

Rezultatul exploatarii (RE) :

Rezultatul financiar (RF) :

Rezultatul curent (RC) :

Rezultatul brut (RB) :

Rezultatul net (RN) :

• rezultatul brut este considerat a fi egal cu rezultatul impozabil pentru usurarea calculului; daca apar cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal si venituri neimpozabile se va determina rezultatul impozabil, iar impozitul pe profit se va determina prin aplicarea cotei de impozit aferenta la rezultatul impozabil.
• Profitul impozabil (rezultatul impozabil) = RB + cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal - venituri neimpozabile

Pe baza soldurilor intermediare de gestiune vom evidentia capacitatea de autofinantare (CAF). Pentru determinarea capacitatii de autofinantare se vor utiliza doua metode:

Metoda degresiva : evidentiaza calcularea CAF ca diferenta intre veniturile incasabile si cheltuielile platibile.

Metoda aditiva: eidentiaza elementele contabile care nu genereaza fluxuri monetare, in acest caz se porneste de le rezultatul net la care vor fi adaugate toate cheltuielile neplatibile sau calculate si se vor scadea veniturile calculate.

Capacitatea de autofinantare dupa repartizarea dividendelor poarta denumirea de autofinantare gloobala.

• relatia de calcul este valabila numai in tarile Uniunii Europene, deoarece repartizarea profitului imbraca forma urmatoarele forme: rezerve si dividende, iar participarea salariatilor la profit este considerata o cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal si nu o forma de repartizare a profitului
• autofinantarea are doua forme:

1. autofinantare de mentinere: include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuieli pentru mentinerea potentialului productiv a nivelului atins de intreprindere prin reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscurilor de exploatare. Sursele incluse sunt: amortizarea si provizioanele
2. autofinantare neta: este acea parte din autofinantarea bruta care se formeaza pe seama surselor proprii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite.

• capacitatea de autofinantare prezinta importanta deoarece constituie un mijloc sigur de finantare, fiind o sursa independenta si stabila, evidentiaza autonomia intreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiara si permite diminuarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare.

Analiza pragului de rentabilitate (punct mort,critic)

In analiza pragului de rentabilitate trebuie sa tinem seama de cheltuielile fixe si cele variabile, deoarece cheltuielile variabile variaza direct proportional cu cifra de afaceri, pe cand cele fixe nu sunt influentate de modificarea cifrei de afaceri. Analiza pe baza pragului de rentabilitate ne ofera posibilitatea de a da raspunsuri la mai multe intrebari:

1. Care este cifra de afaceri corespunzatoare pragului de responsabilitate?
2. Care este cifra de afaceri atunci cand se doreste obtinerea unui anumit profit?
3. Care este cifra de afaceri necesara pentru a se obtine un anumit profit in conditiile in care costurile fixe cresc?

unde: MCV= marja asupra cheltuielilor variabile in marime procentuala

MCV = CA - CV

• se poate determina un prag de rentabilitate in zile, acesta semnificand data la care va fi atins pragul de rentabilitate:

Exemplu: O societate comerciala a inegistrat o cifra de afaceri de 4000 milioane lei, cheltuielile variabile reprezentand 80%, iar cheltuielile fixe 200 milioane lei. Determinati:

1. Cifra de afaceri pentru care profitul este 0.
2. Profitul ce poate fi realizat la o crestere a cifrei de afaceri cu 10 %.
3. Cifra de afaceri necesara pentru a se obtine profit de 700 milioane lei.
4. Cifra de afaceri necesara pentru mentinerea profitului din perioada curenta in conditiile in care cresterea cheltuielilor fixe a fost de 50%.

milioane lei

la punctul c:

La nivelul firmei vor fi evaluate mai multe categori de riscuri:

1. Riscul economic: este evaluat prin coeficientul efectului de levier al exploatarii (CELE)

poate fi determinat prin trei relatii:

a.        

aceasta relatie se utilizeaza atunci cand se cunosc date privind dinamica activitatii la nivelul firmei.

b.       

• cu cat coeficientul are o valoare mai mare, iar intreprinderea are cheltuieli fixe mari cu atat ea este mai riscanta si se poate adapta mai greu la modificarile pietei in acest context ea trebuie sa obtina un rezultat suficient de mare, care sa ii permita remunerarea actionarilor, dar sa si includa o prima de risc.

c.        

• cu cat CA depaseste mai mult CA cu atat firma inregistreaza un risc mai mic, iar flexibilitatea ei creste;
• cu cat coeficientul este mai mare decat 1 cu atat cresterea cifrei de afaceri genereaza profit;
• este grav daca coeficientul este mai mic decat 1, deoarece rentabilitatea activitatii de exploatare este scazuta.

2. Riscul financiar: este evaluat pe baza coeficientul efectului de levier financiar (CELF) care masoara modificarea relativa a rezultatului curent inainte de impozitare la o modificare relativa a rezultatului din exploatare, sau dupa caz modificarea cifrei de afaceri.

se poate detemina dupa doua formule:

a.                                

b.                               

Cei doi coecicienti pun in evidenta coeficientul efectului de levier combinat (CELC):

3. Riscul de faliment.

Diagnosticul financiar pe baza ratelor de rentabilitate

La nivelul intreprinderii pot fi puse in evidenta mai multe rate de rentabilitate, de structura sau de rotatie. Ele se pot determina ca raport intre efecte si eforturi si pot fi exprimate in procente, in zile sau in marimi absolute.

Rata de rentabilitate are trei forme:

1. Rata de reantabilitate comerciala
2. Rata de reantabilitate economica
3. Rata de reantabilitate financiara

Ratele de reantabilitate permit compararea perfomantelor industriale si comerciale ale firmelor.

1. Rata de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatelor; se determina ca raport intre diverse marje de acumulare baneasca si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.

CURS 4

Ratele de rentabilitate comerciala

rentabilitatea comerciala se determina ca raport intre marja comerciala si cifra de afaceri sau valoarea adaugata

2. Rentabilitatea economica masoara eficienta mijloacelor financiare si materiale alocate activitatii intreprinderii. Se poate determina:

unde EBIT reprezinta excedentul brut de exploatare inainte de deducerea cheltuielilor cu dobanda si a impozitului pe profit

AE - reprezinta activul economic si se determina dupa formula urmatoare:

unde in calculul NFR se iau in calcul atat activele de trezorerie, cat si pasivele de trezorerie.

AE se poate calcula si dup formula:

• se mai poate determina rata de rentabilitate economica luand in calcul excedentul brut de exploatare:

deoarece in calculul EBE nu au fost luate in calcul amortizarile, aceasta rata are avantajul de a nu fi afectata de politica de amortizare practicata;

• in termeni reali rentabilitatea economica trebuie sa depaseasca rata inflatiei, deoarece intreprinderea trebuie sa isi mentina substanta economica, de aceea rata rentabilitatii economice trebuie sa depaseasca rata inflatiei, ea trebuie sa remunereze capitalul investit, cel putin la nivelul ratei medii de randament din economie (rata medie a dobanzii), dar sa acopere si riscul economic si financiar pe care si-i l-au asumat actionarii si creditorii:

daca Rata reala = Rata nominala (obtinuta din calcule) -

daca Rata reala =

(Relatiile lui Fischer)

• rentabilitatea economica trebuie sa permita intreprinderii reinnoirea si cresterea activitatii sale, intr-o perioada cat mai scurta, urmarind ca raportul intre EBE si activele imobilizate sa fie
• reantabilitatea economica se poate determina si ca o rata a profitului net:

in acest caz este o rata neta de impozit, fiind dependenta de strategia de finantare si gradul de indatorare al intreprinderii;

• rentabilitatea economica se poate obtine prin doua strategii comerciale opuse:

1. O politica de pretuti inalta, cu o marja bruta mare, dar cu o rotatie lenta a capitalului.
2. O politica de pretuti joasa, cu o marja bruta scazuta, dar cu o rotatie accelerata a capitalului.

• rentabilitatea economica se mai poate calcula dupa formula:

daca descompunem renrabilitatea economica in doi factori vom evidentia: rata marjei nete de acumulare () si coeficientul de rotatie ();

rentabilitatea economica poate fi influentata sau ameliorata prin:

a)     cresterea ratei marjei nete care se va realiza prin cresterea vanzarilor si diminuarea cheltuielilor platibile;

b)    cresterea coeficientului de rotatie a capitalului economic ce se realizeaza prin diminuarea investitiilor si optimizarea stocurilor si a creditului client.

• rentabilitatea economica poate evidentia costul surselor de finantare, in acest caz putem determina o rentabilitate economica ca medie aritmetica ponderata a surselor de finantare:

unde reprezinta un cost al capitalului propriu si reprezinta costul datoriilor. In cazul acestei formule se folosesc datele din anul de baza.

• de asemenea rentabilitatea economica poate sa evidentieze productivitatea activelor economice, utilizandu-se rata marjei nete asupra valorii adaugate, randamentul imobilizarilor si coeficientul investitiilor.

3. Ratele de rentabilitate financiare: masoara capacitatea intreprinderii de a degaja profitul net prin utilizarea capitalului propriu. Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al activitatii economice, deoarce evidentiaza remunerarea actionarilor prin dividende si prin cresterea rezervelor. Rentabilitatea financiara trebuie sa evidentieze rentabilitatea factorului munca corelat cu structura investitiilor si cu randamentul investitiilor:

- reprezinta efectul de levier;

- reprezinta levierul si reprezinta bratul levierului.

Nota: si sunt nete de impozit pe profit (au fost impozitate)

• daca > atunci indatorarea are efecte pozitive asupra activitatii intreprinderii, deoarece va creste cu fiecare procent de crestere al indatorarii. In acest caz efectul de levier imbraca forma efectului "parghie de indatorare";
• daca < atunci cresterea indatorarii va avea un efect negativ asupra , deoarece cu fiecare procent al indatorarii se va diminua cu diferenta dintre si . In acest caz efectul de levier se numeste efect "de maciuca".

Pe baza acestor relatii putem evidentia si efectul fiscalitatii asupra . Astfel daca intreprinderea este profitabila fiscalitatea (impozitul pe profit) va atenua efectul de levier. Daca intreprinderea este neprofitabila, fiscalitatea nu influenteaza . In cazul unei intreprinderi indatorate poate fi mai mare decat , pe cand in cazul unei intreprinderi se poate ajunge la relatia =. De aceea cresterea se poate obtine prin cresterea indatorarii. In cazul societatilor pe actiuni trebuie sa cunoastem doi indicatori, care au importanta pentru actionarii majoritari sau minoritari:

pentru firmele cotate la bursa se poate determina randamentul bursier al actiunilor; pentru a masura reactia bursiera se poate determina coeficientul de capitalizare bursiera: , unde CB este cursul bursier al unei actiuni. Acest indicator masoara de cate ori investitorii sunt dispusi sa cumpere profitul per actiune, permitand comparatii ale firmelor ce-si desfasoara activitatea in acelasi sector. Cu cat REP (indicator extern) este mai mare cu atat exista posibilitatea de crestere economica;

pe langa PER se mai poate determina profitul per actiune: .

Exemplu: Pornind de la urmatoarele elemente determinati ca raport si ca medie aritmetica ponderata, si evidentiati efectul de levier; comparati rata inflatiei de 20% cu si cu . Comentati corelatia dintre si rata inflatiei.

Din contul de profit si pierdere se cunosc urmatoarele date:

vanzari de marfuri: 8422

productia vanduta:            150186

cumparari de materii prime:                               108140

alte cumparari si cheltuieli externe:                   19084

cheltuieli de personal:      14200

amortizari de exploatare: 2184

venituri din cesiunea elementelor de activ: 1722

cumparari de marfuri: 7332

dobanzi platite:                 2908

venituri financiare:           58

impozit pe profit: se calculeaza cu o cota de 10%.

Din bilant se cunosc urmatoarele date:

Activ imobilizat: 25940

Stocuri:                            30004

Clienti:                              6494

Capitaluri proprii:             20616

Dividende datorate:          400

Datorii pe termen scurt:   31784

Imprumuturi pe termen lung:      9638.

MC = venituri din vanzarea marfurilor - costul de cumparare al marfurilor

= 8422 - 7332

PE = 105186

VA = MC + PE - consumuri externe (de la terti)

= 1090 + 150186 - 108140 - 19084

= 24052

EBE = VA - cheltuieli de personal

= 24052 - 14200

= 9852

RE = EBE + alte venituri de exploatare - alte cheltuieli de exploatare

= 9852 + 1722 - 2184

= 9390

RF = venituri financiare - cheltuieli financiare

= 58 - 2908

= - 2850

RC = RE RF

= 9390 - 2850

= 6540 (rezultatul brut)

Impozit pe profit  = 6540*10% = 654

PN = RC - Impozit pe profit

= 6540 - 654

= 5886

EBIT  = venituri totale - cheltuieli (exclusiv cheltuielile cu dobanda si cu impozitul pe

profit

= 8422 + 150186 + 1722 +58 - 7332 - 108140 - 14200 - 19084 - 2184

= 9448

NFR   = 30004 + 6494 - 400 - 31784

= 4314

AE = Imbilizari + NFR sau AE = K + K

= 25940 + 4314 = 20616 + 9638

= 30254 = 30254

=

=

=

< efectul de levier este efecet "de maciuca" si indatorarea are efect negativ asupra valorii intreprinderii deoarece se diminueaza pe masura ce creste gradul de indatorare.

Rata reala a rentabilitatii economice =

si Rata reala a rentabilitatii financiare =

in termeni reali firma obtine un profit redus care nu ii este sufucient pentru a-si achita datoriile si pentru a se dezvolta.

CURS 5

Ratele structurii financiare

Ratele structurii financiare sunt de trei tipuri:

A.    Ratele echilibrului financiar: reprezinta expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a echilibrului functional, evidentiind existenta sau inexistenta fondului de rulment, nevoii de fond de rulment si a trezoreriei nete. In acest sens vom avea urmatoarele grupe de rate:

Ratele de finantare: care evidentiaza modalitatea de finantare a investitiilor, ce pot fi strategice, de modernizare, de exploatare sau de echilibru. Se pot determina urmatoarele rate:

a.     Rata de finantare a imobilizarilor (rata fondului de rulment):

sau

aceasta rata poate inregistra valori supraunitare, ceea ce inseamna ca totalitatea activelor imobilizate este finantata din resurse permanente, iar cresterea valorii raportului va semnifica o ameliorare a structurii de finantare. Reducerea valorii raportului exprima o deteriorare a situatiei, deoarece vor trebui gasite noi posibilitati de finantare, ceea ce inseamna cresterea costului finantarii

se mai poate determina rata fondului de rulment propriu :

acest raport trebuie sa fie supraunitar, astfel incat imobilizarile sa se finanteze numai pe seama capitalurilor proprii

b.     Rata de autofinantare a investitiilor: evidentiaza sau masoara valoarea investitiilor autofinantate

c.     Rata de finantare a nevoii de fond de rulment de exploatare:

raportul se considera ca este satisfacator daca FR reprezinta aproximativ 2/3 din stocuri;

ca dezavantaj specific este utilizarea unui element static FR si a unui elemet dinamic NFR.

Ratele de licjiditate (trezorerie): caracterizeaza situatia financiara a intreprinderii, pornind de la capacitatea acesteia de a-si onora datoriile. Ele sunt:

a.     Rata lichiditatii generale (patrimoniale):

reflecta capacitatea de plata pe care o are intreprinderea pe baza transformarii in lochiditati a activelor circulante

se considera un rezultat bun acea valoare cuprinsa intre 2 si 2,5

daca valoarea este supraunitara intreprinderea va avea capacitatea pe termenscurt de a-si onora obligatiile de plata, ceea ce pentru banca reprezinta un grad de siguranta in cazul acordarii sau reinnoirii creditului

cu cat raportul este mai mare decat 1, cu atat intreprinderea nu se va confrunta cu imposibilitatea platii datoriilor.

b.     Rata lichiditatii reduse:

sau

valoarea acestui raport trebuie sa fie cuprinsa intre 0,8 si 1, in cazul in care se inregistreaza o valoare supraunitara atunci stocurile nu sunt finantate prin datorii pe termen scurt, ci prin avansuri primite de la clienti, care nu aduc costuri financiare. In general insa raportul este mai mic decat 1 si nu produce disfunctionalitati daca intreprinderea realizeaza o gestiune sanatoasa a trezoreriei.

c.     Rata lichiditatii imediate:

semnifica capacitatea de plata imediata a datoriilor firmei si se considera un rezultat mutumitor daca valoarea raportului este mai mare de 0,3.

d.     Rata solvabilitatii:

se considera o valoare normala atunci cand raportul este mai mare de 1,5

B.    Ratele de indatorare: aceste rate se folosesc in analiza lichditate-exigibilitate, evidentiind gradul de indatorare pe care il are intreprinderea. Se pot determina urmatoarele rate:

Coeficientul de indatorare (levier):

este o rata care arata autonomia financiara a firmei, indicand gradul in care angajamentele pe termen scurt si lung sunt garantate de catre capitalurile proprii;

cu cat coeficientul este mai mare decat 1, cu atat intreprinderea va depinde de resurse financiare externe, iar in cazul in care este mai mic decat 1, banca va acorda in continuare credite societatii.

Rata datoriilor financiare:

se considera ca banca poate credita in continuare firma daca valoarea raportului este mai mica de 0,5

Rata capacitatii de imprumut

C.     Ratele privind structura elementelor de activ si pasiv: acestea evidentiaza durata de rotatie sau viteza de rotatie a elementelor de activ si pasiv. De aceea pentru fiecare element de activ sau pasiv putem determina rate de rotatie (cinetice) care exprima numarul de zile de recuperare a elementelor in cauza prin cifra de afaceri. In mod general:

pornind de la relatia de mai sus putem determina indicatorii de echilibru financiar determinati in numar zile de recuperare prin cifra de afaceri:

Bugetele intreprinderii

Procesul bugetar are rolul de a orienta activitatea tuturor compartimentelor firmei spre aceleasi obiective: rentabilitate, lichiditate, diminuarea riscului.

Bugetul realizeaza armonizarea activitatea desfasurata in compartimentele firmei, deoarece fiecare compartiment isi va regasi activitatea cel putin in prognoza unui buget. Pe ansamblu planificarea financiara trebuie sa prezinte cat mai multe avantaje. La nivelul intreprinderii bugetele pot fi elaborate de obicei anual, exista insa si bugete pe o perioada mai lunga (planul de finantare) sau pe o perioada mai mica de un an (bugetul de trezorerie).

Sistemul bugetar cuprinde urmatoarele tipuri de bugete:

Bugetul de orientare generala, pe termen lung.

Bugete anuale, specifice diverselor activitati ale firmei (bugetul aprovizionarii, productiei, desfacerii, publicitatii, etc.).

Bugetul rezultative care sunt intocmite pornind de la prevederile bugetelor anuale (bugetul de trezorerie).

La nivelul firmei exista bugete orientative sau secundare si bugete principale (coordonatoare). Unele bugete au caracter imperativ, prognozele realizate neputand fi depasite sau cu caracter facultativ sau orientativ, previziunile lor putand fi modificate. In cadrul sistemuluibugetar, cea mai mare importanta o are bugetul trezoreriei, care este un buget rezultant, iar daca la nivelul lui nu se realizeaza echilibrul dintre incasari si plati vor fi facute corectii la nivelul tuturor celolalte bugete.

Bugetul de trezorerie

porneste de la realizarea unui echilibru intre incasarile si platile certe, obiectivele gestiunii trezoreriei fiind:

Asigurarea disponibilitatilor de finantare la cel mai mic cost posibil.

Cresterea operativitatii incasarii clientilor, fara a afecta polica fata de acestia.

Esalonarea echitabila a termenelor de plata a obligatiilor intreprinderilor.

Optimizarea utilizarii excedentului de trezorerie, in conditii de rentabilitate, lichiditate si risc minim

Elaborarea bugetului de trezoreri:

bugetul de trezorerie are ca functiune previziunea incasarilor si platilor, pornind de la planificarea cheltuielilor platibile si a veniturilor incasabile;

bugetul de trezorerie urmareste asigurarea permanenta a capacitatii de plata a intreprinderii, urmarind sincronizarea incasarilor cu platile;

se elaboreaza pe baza a 3 documente de sinteza:

bilantul exercitiului incheiat

bilantul previzional

contul de profit si pierdere

este un buget indicativ, fiind rezultanta previziunii celorlalte bugete;

se poate intocmi anual, semestrial, trimestrial, lunar, zilnic

Previziunea incasarilor si a platilor: fazele elaborarii bugetului de trezorerie prin metoda incasari-plati sunt:

Previziunea incasarilor

Previziunea platilor

Determinarea si acoperirea soldurilor de trezorerie rezultate din compararea incasarilor cu platile, faza ce cuprinde urmatoarele operatiuni:

a.     determinarea soldurilor de trezorerie inainte de acoperirea deficitului;

b.     acoperirea prin credite a deficitului de trezorerie;

c.     determinarea si elaborarea bugetului de trezorerie definitiv.

determinarea soldului trezoreriei si plasarea excedentului.

CURS 6

Gestiunea financiara pe termen scurt

-Continutul gestiunii ciclului de exploatare-

Gestiunea ciclului de exploatare este partea cea mai importanta a gestiunii financiare, pentru ca are ca obiectiv cresterea rentabilitatii activitatii financiare, in conditiile diminuarii riscului economic si financiari. Atingerea obiectivului de crestere a rentabilitatii activelor circulante presupune realizarea ciclului de exploatare prin utilizarea unui volum redus de active circulante, volum ce este influentat de anumiti factori, cum ar fi:

nivelul productiei, aprovizionarii, desfacerii;

cheltuielile de productie si viteza de rotatie a activelor circulante.

Daca cresterea volumului nivelului aprovizionarii, productiei si desfacerii este insotita si de o crestere a activelor circulante, gestiunea financiara a ciclului de exploatare presupune ca sporul de productie obtinut sa-l depaseasca pe cel al activelor ciculante.

Reducerea cheltuielilor poate avea dublu efect favorabil: cresterea rentabilitatii si micsorarea volumului activelor circulante.

In ceea ce priveste viteza de rotatie, accelerarea ei duce la o diminuare a volumului activelor circulante si o crestere a gradului de lichiditate. Incetinirea ei duce la imobilizari de fonduri, suplimentare.

Pasivele circulante

Rentabilitatea pasivelor circulante este influentata de reducerea costurilor de procurare a resurselor si de cresterea preponderentei surselor atrase. Pentru a raspunde nevoii de diminuare a riscului, gestiunea activelor circulante urmareste:

eliminarea rupturii de stoc;

eliminarea lipsei de lichiditate;

eliminarea intrepunerilor accidentale in desfasurarea activitatii.

Toate aceste trei scopuri se realizeaza prin constituirea unui stoc de siguranta.

Pentru pasivele circulante reducerea riscului presupune reducerea sau eliminarea deficitelor de capitalurilor temporar libere, care sunt solicitate de ciclul de exploatare si cresterea autonimiei financiare a ciclului de exploatare, urmarindu-se determinarea sau existenta fondului de rulment pentru ca firma sa realizeze in siguranta echilibrul financiar pe termen scurt.

Gestiunea ciclului de exploatare presupune:

determinarea necesarului de active circulante: nivelul activelor circulante se fundamenteaza in principal pe vanzarile previzionate, in functie de raportul vanzari si nivel al activelor circulante necesar realizarii cifrei propusa. Astfel in cadrul politicii activelor circulante vom avea 3 politici:

a.     Politica ofensiva: care presupune indiferenta fata de risc, fiind promovata de acei manageri ce urmaresc cresterea cifrei de afaceri prin utilizarea unor stocuri minime. Aceasta politica se bazeaza pe existenta mai multor riscuri legate de: lipsa de stoc, lipsa de lichiditati, lipsa de (in)solvabilitate, mizandu-se pe obtinerea unei rentabilitati mari cauzata de o accelerare a rotatiei activelor circulante si pe o crestere a gradului de lichiditate al activelor circulante.

b.     Politica defensiva (a conducatorilor prudenti): se caracterizeaza prin aversiune fata de risc, iar cifra de afaceri se realizeaza cu stocuri si lichiditate ridicate. Nu se accepta riscul rupturii de stoc curent, chiar daca se obtine o rentabilitate redusa. Pentru orice crestere a cifrei de afaceri vor creste si stocurile ce asigura continuarea activitatii (stocurile de sigurantp si cele curente).

c.     Politica echitabila: armonizeaza relatia contradictorie dintre rentabilitate si risc, iar cresterea volumului cifrei de afaceri se realizeaza cu un stoc a carui marime corespunde cu cea a cifrei de afaceri propusa. In acest caz stocul de siguranta se va determina la acel nivel ce egalizeaza costul ruturii de stocuri cu costurile excesive ale stocurilor peste nivelul maxim.

stabilirea surselor de finantare a ciclului de exploatare*.

Pentru pasivele circulante se pot determina 3 tipuri de politici:

Politica agresiva: finantarea activelor circulante se bazeaza numai pe resurse ciclice posibile de a fi mobilizate (credite pe termen scurt, datorii de exploatare), resurse ce sunt caracterizate prin costuri reduse, dar prezinta nesiguranta in reinnoirea lor (modificarea ratelor de dobanda a termenelor de rambursat, etc.).

Politica defensiva: finantarea activelor circulante se realizeaza numai din resurse proprii permenente ce sunt caracterizate prin costuri de procurare mari, dar prezinta o acoperire suficienta impotriva riscurilor de reinnoire a creditelor si de crestere a ratei dobanzii.

Politica neutra: se bazeaza pe sincronizarea perfecta a scadentelor activelor circulante cu cea a pasivelor circulante, rentabilitatea si riscul au aceeasi marime, dar sensuri contrare, ele neutralizandu-si efectele. Politica se bazeaza pe existenta unui fond de rulment minim la nivelul unei cresteri minime consolidate a nevoii de fond de rulment, astfel incat diferenta sau fluctuatia nevoii de fond de rulment sa fie acoperite din resurse ciclice.

Stocurile pot fi privite atat din punct de vedere fizic, cat si financiar. Din punct de vedere fiziv stocurile reprezinta cantitati de materiale, productie, marfuri necesare in orice faza a ciclului de exploatare. Din punct de vedere financiar marimea stocurilor este data de masura capitalurilor necesare pentru constituirea si pastrarea lor. Pentru dimensionarea marimii stocurilor exista modelul Wilson-Whitin, care urmareste optimizarea marimii stocurilor pornind de la costul total ocazionat de formarea stocurilor si tinand seama de rentabilitatea dorita a fi obtinuta din activitatea de exploatare:

unde:       N = necesarul anual al stocului respectiv

costul unitar pentru pregatirea unei noi aprovizionari

pretul unitar de aprovizionare

costul de depozitare pe unitate de stoc

unde:       i = interval de aprovizionare

t = timp

Modelul s-a fundamentat pe un caz particular de aprovizionare potrivit caruia intervalele intre aprovizionari sunt constante. In practica se intalnesc aprovizionari la intervale neregulate in timp si in cantitati variabile. Astfel se va putea determina intervalul mediu intre aprovizionari consecutive:

unde:       cantitatile aprovizionate

intervalele posibile de aprovizionare

Se determina atfel un stoc curent mediu:

La nivelul firmei se poate determina si un stoc de siguranta:

unde s = reprezinta intervalul de siguranta:

unde:       cantitatea aprovizionata la termene intarziate

numarul de zile intarziere fata de aprovizionare.

Metode de determinare a necesarului de finantare a ciclului de exploatare (NFCE)*

Pentru determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare se cunosc doua categorii de metode:

Analitice

Sintetice

CURS 7

Analiza cash-flow-urilor

Variatia disponibilitatilor banesti stabilita prin analiza dinamica a fluxului de trezorerie reflecta modificarea soldului trezoreriei, indicator relevant pentru actionari si creditori.

Trezoreria permite aprecierea performantelor intreprinderiii, cu un rol strategic privind modul de formare si utilizare. Degajarea trezoreriei sau a cash-flow-urilor ne da informatii despre: pozitia strategica a intreprinderii in raport cu produsele sale sau cu pietele de desfacere, cu concurentii actuali si potentiali, cu contrangerile existente.

La nivelul firmei, in cursul unui exercitiu, cash-flow-ul disponibil este rezultatul diferentei incasari-plati generate de toata activitatea firmei.

Cash-flow-ul disponibil provine din:

operatiuni de gestiune (exploatare, financiare, extraordinare);

operatiuni de capital (investitii, dezinvestitii, finantare).

Cash-flow-ul disponibil poate fi analizat dupa:

a.     origine: cash-flow-ul disponibil reflecta surplusul disponibilitatilor banesti, generat de operatiuni de gestiune dupa finantarea cresterii economice.

unde:      

crestere economica

b.     destinatie: are doua componente

pentru creditori:

pentru actioari:

Daca cash-flow-ul disponibil este pozitiv atunci firma are o activitate eficienta, dispune de lichiditati si nu se pune problema insolvabilitatii.

Dupa origine cash-flow-ul disponibil indica posibilitatea de acoperire a cresterii economice si posibilitatea de remunerare pentru capitalul propriu si cel imprumutat.

Daca in timp marimea cash-flow-ul disponibil este pozitiva si crescatoare, firma va avea posibilitatea sa isi finanteze investitiile (strategice si de exploatare) pe baza trezoreriei degajate din activitatea de exploatare si va reusi sa ramburseze o parte din credite fara sa apeleze la noi resurse externe.

Daca cash-flow-ul disponibil este negativ atunci firma devine vulnerabila pentru ca nu isi poate finanta activitatea pe baza trezoreriei firmei si nu va avea posibilitatea sa-si remunereze actionarii si creditorii, astfel ca firma va incerca sa atraga noi fonduri externe de la creditori si actionari.

Se poate determina si un cash-flow de exploatare:

Nota:la detrminarea NFR vor fi luate in calcul toate elementele de activ circulant si ale datoriilor de exploatare, adica si activele de trezorerie si pasivele de trezorerie.

Cash-flow-ul de exploatare este rezultatu trezoreriei generate sau consumate de activitatea de exploatare pentru ca ea e privita in sens larg. Astfel sunt luate in considerare nu numai fluxurile aferente activitatii de exploatare ci si cele generate de operatiile financiare (cu exceptia cheltuielilor cu dobanda si impozitul pe profit) si fluxurile aferente activitatii extraordinare.

Cash-flow-ul de exploatare ofera informatii referitoare la performanta firmei concretizata printr-un excedent de lichiditate sau informatii referitoare la vulnerabilitatea ei in absenta unei trezorerii disponibile. In acest caz, operatiile de exploatare, in loc sa degajeze trezoreria utilizeaza sau consuma trezoreria. In acasta situatie firma nu va mai avea capacitatea de a face fata nivelului de finantare si nu mai are posibiliatetea de a-si autofinanta activitatea, cresterea economica, si nu va putea rambursa dobanda, ratele scadente, nu va putea plati dividende si impozite.

Pe termen lung este o situatie grava, consecinta unei rentabilitati economice insuficiente sau poate fi rezultatul unei politici nejustificative in domeniul finantarii activitatii firmei.

Analiza se poate realiza si in functie de sectorul din care face parte firma, pentru un sector caracterizat printr-o crestere economica cant. realizarea de investitii poate antrena un cash-flow negativ. Cu toate acestea investitiile vor trebui realizate.

Daca intreprinderea face parte dintr-un sector cu un grad de imobilizari ridicat, din cash-flow vor fi finantate cu precadere investitiile de rennoire. Daca firma face investitii strategice pentru cresterea economica, ea va miza pe obtinerea unei rentabilitati economice mari, ceea ce poate duce la atragerea unor surse de finantare externe (credite bancare) - situatie favorabila daca se inregistreaza un efect de parghie de indatorare, ceea ce reduce riscul economic, financiar, de faliment.

Exemplu: Dterminati cash-flow-ul de exploatare si analizati cash-flow-ul disponibil dupa origine si destinatie. Interpretati rezultatele.

Bilant:

Imobilizari= 760                      Imobilizari = 680

Active circulante = 200            Active circulante = 700

Capital propriu = 430               Capital propriu = 520

Datorii financiare = 500           Datorii financiare = 750

Datorii de exploatare = 30       Datorii de exploatare = 110

Contul de profit si pierdere:

vanzare marfuri = 640

productia vanduta = 1200

consumuri terti = 920

cheltuieli cu personalul = 400

cheltuieli cu dobanda = 100

cheltuieli cu amortizarile = 200

impozit pe profit = 25%

EBIT = 640 + 1200 - 920 -400 -200 = 320

Profit brut = 320 - 100 = 220

Impozit pe profit = 55

                  

CURS 8

Rata interna de rentabilitate

Rata interna de rentabilitate (RIR) este considerata acea valoare a ratei de actualizare pentru care valoarea actualizata neta (VAN) este zero, altfel spus, rata interna de rentabilitate este acea rata de actualizare pentru care valoarea actualizata a costurilor este egala cu valoarea actualizata a veniturilor, iar profiturile actualizate sunt zero.

Rata interna de rentabilitate trebuie sa fie mare sau cel putin egala cu rata medie a dobanzii pe piata pentru ca, in cazul in care este mica, influentele asupra firmei sunt negative. Cu cat rata interna de rentabilitate este mai mare cu atat investitia este mai profitabila. De obicei, pentru determinarea RIR-ului se practica ecuatii superioare care au la baza valori diferite si repetate ale ratelor interne de rentabilitate.

unde : VR = valoarea reziduala

Tipuri de investitii

pot exista urmatoarele categorii:

Investitii de inlocuire: se practica inlocuirea echipamentelor uzate caracterizate de un risc economic ridicat, care nu pot fi imbunatatite pe baza unui proces tehnologic.

Investitii de modernizare: apar in cazul echipamentelor existente in functiune ce se caracterizeaza printr-un risc redus ca urmare a unor modificari a procesului tehnolog; aceste investitii conduc la cresterea rentabilitatii si a productivitatii, la reducerea costurilor de productie, la standardizarea procesului de productie, la reducerea consumurilor de factori de productie.

Investitii de dezvoltare (extindere): vizeaza realizarea unor noi sectii sau crestere investitiilor in active corporale; aceste investitii prezinta un risc mai ridicat pentru ca vor fi realizate studii de piata care sa evidentieze ce produse noi ar dori consumatorii.

Investitii strategice: se caracterizeaza printr-un risc ridicat si un grad de incertitudine mare; aceste investitii se refera la automatizarea procesului de productie, fuzionarea cu o alta societate, crearea unor filiate in strainatate, etc.

Sursele de finantare ale proiectelor de investitii, in cazul primelor doua categorii sunt reprezentate in general de creditele pe termen lung. Celelalte doua categorii vor fi finantate din surse proprii, interne si externe (autofinantare, aporturi noi in natura sau in numerar).

Criteriile financiare utilizate pentru evaluarea proiectelor de investitii au in vedere urmatoarele:

influenta proiectelor de investitii asupra rentabilitatii si a rezultatelor intreprinderii: fiecare proiect de investitii necesita cheltuieli si duce la obtinerea unor venituri pe intreaga durata de viata economica; evaluarea contributiei proiectelor de investitii la obtinerea rezultatelor si a rentabilitatii se realizeaza prin utilizarea unor indicatori de eficienta obtinuti prin compararea fondurilor alocate cu rezultatele posibile a se obtine in viitor

evaluarea proiectelor de investitiise poate realiza pornind de la un rezultat contabil (diferenta dintre venituri si cheltuieli)

nota: observam ca in acest context nu se face deosebirea intre cheltuielile platibile si cele calculate, astfel acestea din urma vor diminua profitul determinand un surplus de bogatie creata si nu un surplus monetar.

influenta proiectelor de investitii echilibrului financiar: acest criteriu urmareste incidenta operatiunile de investitii asupra solvabilitatii intreprinderii, astfel in cazul in care sunt alocate fonduri pentru achizitionarea unor active imobilizate trebuie sa ne gandim la conceptul de finantare globala adica, fie cautam resurse de finantare externe, fie utilizam o parte a fondului de rulment, ceea ce in timp poate influenta negativ trezoreria.

influenta proiectelor de investitii nivelului riscului asumat de intreprindere: in ceea ce priveste riscul, proiectele de investitii strategice au impactul cel mai mare; se considera ca investitia initiala (cheltuiala/costuri initiale) au un impact negativ asupra trezoreriei, ceea ce ar putea duce la aparitia riscului de insovabilitate.

In ceea ce priveste riscul de exploatare, acesta este influentat de caracterul incertitudinii al productiei sau al activitatii desfasurate. Datorita eforturilor financiare mari, poate sa apara si riscul financiar a carui marime depinde de raportul dintre rata de randament a activelor investite (rentabilitatea economica) si costul resurselor utilizate (din dobanzi).

Exemplu: Se considera urmatoarele date referitoare la un proiect de investitii:

Determinati VAN si indicele de profitabilitate.

CURS 9

Sursele imprumutate si costul acestora

Sursele imprumutate:

Imprumuturi bancare: sunt utilizate in special de intreprinderile necotate la bursa, in cazul in care doresc sa finanteze investitii. Banca trebuie sa realizeze analiza bonitatii firmei (lichiditate, solvabilitate, venituri financiare, etc.), dar si analiza proiectelor de investitii. In functie de rezultatele obtinute, firma analizata va fi inclusa intr-o anumita categorie, banca acceptandu-i sau refuzandu-i cererea de creditare.

Imprumuturi obligatare: sunt credite pe termen lung ce consta in emisiunea si vanzarea in public a obligatiunilor emise. Aceste obligatiuni nu confera detinatorului putere de decizie si nici nu permite sa beneficieze de cresterea valorii firmei. De obicei imprumutul obligatar are un cost mai mic decat emisiunea actiunilor.

Caracteristici:

a.       Marimea: este stabilita de fiecare intreprindere, in functie de necesitatile de investitie, dar si in functie de capitalurile banesti disponibile pe piata capitalurilor.

b.      Valoarea de emisiune: reprezinta valoarea platita de persoanele ce subscriu la obligatiuni. In cursul de piata, pretul real poate fi mai mare, mai mic sau egal cu valoarea nominala. Diferenta dintre valoarea de emisiune si cea nominala reprezinta prima de emisiune.

c.       Marimea dobanzii ce remunereaza detinatorul: legata strict de rata dobanzii, fiind platibila la o data stabilita, contra remiterii unui cupon din contul obligatiunii.

d.      Durata si modalitatea de rambursare

rambursare prin anuitate constanta si amortizare variabila

anuitatea: este suma platita anual pe o perioada determinata de catre un debitor pentru plata capitalului imprumutat si a dobanzii aferente:

A = anuitatea

V = valoarea imprumutului obligatar

i = rata dobanzii anuala

n = durata imprumutului

rambursare prin amortizare constanta si anuitate variabila: suma rambursata anual va fi egala pe toata durata imprumutului; amortizarea anuala:

rambursare integrala a imprumutului la scadenta: pe intreaga perioada de emisiune a obligatiunilor, se va plati numai dobanda, deci trezoreria intreprinderii va fi afectata doar de aceasta plata. Aceasta modalitate de rambursare se caracterizeaza prin cel mai ridicat cost de .. a resurselor

rascumpararea prin intermediul bursei: se utilizeaza cand cursul bursier este mai mic decat valoarea de rambursare.

Exemplu: O societate emite un imprumut obligatar pe 5 ani, cu dobanda de 5%. Valoarea imprumutului este de 200000 u.m. Stabiliti in functie de modalitatea de rambursare influenta asupra trezoreriei:

rambursarea in anuitati constante si amortizarea variabila

rambursarea anuitati variabile si amortizare constanta:

este mai avantajoasa decat prima

rambursarea integrala la scadenta:

este cea mai costisitoare metoda

Costul capitalurilor

Costurile financiare reprezinta unul din criteriile de evaluare a ratei de actualizare a solvabilitatii.

Costul capitalurilor are doua componente:

a.     costul inatorarii: se masoara prin dobanzile platite

b.     costul capitalurilor proprii: se refera la elemente mai complexe si nu doar la plata dividendelor. In general costul mediu ponderat al surselor de finantare se determina:

categorii de surse

costul fiecarei surse de finantare