LOCUL ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA
In vara si chiar la inceputul toamnei anului 1999,
oficialii Uniunii Europene declarau ca extinderea uniunii in viitorul apropiat
este imposibila, intrucat statele comunitare nu pot suporta costurile ridicate
necessitate de aderarea noilor membri. Spre farsitul anului, in luna decembrie
insa,
Ce a determinat acesasta schimbare radicala in politica Uniunii Europene? Evident ratiuni (ca sa nu le spunem interese) politice, sociale si economice. Fara sa subestimam rolul intereselor politice intr-o economie de piata unde supremul principiu este obtinerea de profit, este clar ca aceasta a prevalat in schimbarea strategiei U.E. Este greu de crezut ca U.E. va aloca in viitorul apropiat fonduri asa de mari numai pentru a recompensa Romania pentru ajutorul neconditionat dat in razboiul din Iugoslavia sau pentru ca nivelul de trai s-a deteliorat serios si ca mai devreme sau mai tarziu vor aparea grave probleme sociale in aceasta zona geografica ce va afecta intreaga comunitate europeana. Orice motivari ce nu au la baza interesul economic intr-o economie de piata, addica profitul, sunt vorbe fara acoperire, demagogie.
Cum in economia de piata guverneaza profitul, atunci este clar ca si aici se urmareste un profit, unul concret si suficient de mare care sa justifice alocarea acestor fonduri insemnarte, cu atat mai mult cu cat in urma cu cateva luni fondurile nu existau.
Este tot mai evident ca interesele economice au primat, si ca de obicei, adevarul despre conditiile economice impuse de U.E. pentru aderarea Romaniei il spun oamenii de stiinta, in masura in care il afla, si nu guvernantii, asa cum ar fi normal.
Toata lumea stie ca la asocierea Romaniei la U.E., negocierile dosarului agricol au fost cele mai dure.Romania nu a obtinut avantaje mari
in relatiile de comert exterior cu U.E., dar
manevrat de asa maniera, incat a lasa deschisa posibilitatea protejarii
propriei agriculturi. Acest lucru nu il spunem noi, ci un cercetator din
comunitatea europeana, Michael Tracy, care scrie: "Tarile Europei Centrale si
de Est (T.E.C.E.) au facut si ele, la randul lor, concesii U.E. care, la baza
principuilui asimetriei, au fost in general mai putin generoase. In
conformitate cu U.R.A. (Aordul Rundei
Din cele 39 de produse agricole pentru care s-au negociat contingentele tarifare garantate de catre U.E. pentru T.C.E.C., Romania exporta numai 25, iar cantitatile sunt extrem de mici, aproape nesemnificative pentru productia noastra. Iata cateva exemple: porci si carne de porc 12,3 mii t sau 19,6 mii t grau si faina de grau, acestea fiind produsele unde cantitatea depaseste 10 mii t, pentru ca toate celelalte 23 de produse au cantitati sub 4 mii t. Concluzia se poate trage usor: nu am obtinut mult, dar am obtinut posibilitatea de a proteja agricultura romaneasca.
Tratativele de integrare a Romaniei in U.E. ar fi fost de presupus sa fie si mai dure, dar agricultura de acum nu mai seamana deloc cu cea de atunci. Si totusi se mai gaseste cate ceva de negociat, de exemplu pamantul arabil al Romaniei. La inceput mai voalat, apoi mai direct ni se spune ca Romania va trebui sa renunte la 2 mil. ha teren arabil pentru a putea adera la U.E.
Se nasc inevitabil mai multe intrebari, iata o parte din ele:
Prima intrebare: este oare posibil sa se renunte la 2 mil. ha, adica la 21,41% din suprafata arabila a tarii noastre in conditiile cand si asa securitatea alimentara a tarii noastre este grav afectata?
A doua intrebare: in ce zone ale tarii se va produce aceasta trecere a terenului arabil la alte folosinte, fie ele agricole sau neagricole?
A treia intrebare: ce mecanisme, procedee, masuri vor fi puse in practica pentru a determina o asemenea suprafata?
Sa incercam un posibil raspuns pentru intrebari, in sensul invers in
care au fost ridicate, dar si al importantei lor, evident prima intrebare fiind
de departe cea mai importanta.
Mecanismele si procedeele prin care se va realiza aceasta masura sunt evident apanajul guvernantilor, al clasei politice din momentul trecerii la punerea in practica a "indicatiilor" U.E. Cum insa guvernantii nostrii n-au gasit cele mai bune formule pentru rezolvarea problemelor aparute in aceasta perioada de tranzitie, este de asteptat ca si acum sa apara o masura asemanatoare cu celebra "privatizare prin lichidare", astfel ca masura respective sa distruga definitiv agricultura romaneasca, sau ceea ce a mai ramas din ea. Pentru Romania ar fi o tragedie, pentru U.E., aparitia unei piete agroalimentare de aproximativ 22 mil. de oameni. Aceasta piata este insuficienta pentru surplusurile de produse agroalimentare ale comunitatii europene, dar destul de mare pentru a mentine agricultura comunitatii pe linia de plutire.
Modul cum era privita integrarea tarilor din est in U.E. cu cinci ani in urma era cu totul altul , fata de ceea ce se intampla astazi. Ca lucrurile stau asa ne confirma cercetatorul Michael Tracy: 'Proiectul concurentei crescute cu T.E.C.E. ii ingrijoreaza pe multi fermieri francezi, in special pe micii producatori de animale. Presedintele Chirac a declarat ca extinderea spre est a C.E. nu va submina P.A.C. In vederea influentei franceze in problemele P.A.C. se preconizeaza un process de negocieri greoaie.". Negocierile au ramas o amintire, acum se trateaza directive iar Romania trebuie sa se supuna, mai ales pentru ca marea majoritate a populatiei si toata clasa politica doreste integrarea. Dureros este ca politicienii, fie ei guvernanti sau nu, nu spun si costurile pe care va trebui sa le suporte populatia tarii pe parcursul lungului process de integrare.
Zonele in care se vor reduce suprafetele arabile? Greu de ales.
Daca s-ar merge pe ideea ca suprafata arabla sa dispara din zonele colinare si de munte, chiar daca din start ar ingusta baza de producere a produselor din cultura mare, ar putea determina anumite avantaje pe unele planuri, printre care:
transformarea terenurilor arabile din zonele colinare in plantatii de vii si livezi, mai ales ca o parte din suprafete sunt amenintate de grave procese de eroziune, tocmai pentru ca sunt cultivate cu plante prasitoare, asezate din deal in vale si nu pe curbele de nivel. Dar o asemenea schimbare de utilizare
a terenului arabil presupune investitii imense ce nu pot fi suportate de actualii si viitorii proprietari de pamant din aceste zone, si asa sarace prin definitie;
trecerea terenurilor arabile din aceste zone la categoria pajisti naturale, ar mari suprafata cu furaje, incurajand cresterea animalelor ierbivore. Problema este greu de rezolvat, de vreme ce in aceste zone, in ultimii ani exista tendinta de crestere a suprafetei arabile in sectorul privat, pe seama altor folosinte, inclusiv pajisti naturale;
trecerea terenurilor arabile degradate la folosinte neagricole, in special silvice. S-ar putea stopa procesele de eroziune, de degradare a terenurilor, s-ar putea evita multe din dezastrele naturale ce apar cu fiecare ploaie mai mare sau cu topirea mai rapida a zapezii.
Suprafata arabila scoasa din circuitul agricol va fi in zona de campie, cu deosebire in perimetrele amenajate pentru irigat. De unde stim acest lucru? Din Tribuna Economica nr. 51-52/1998 unde sub titlul "O agricultura durabila si competitiva", aflam pentru prima data ca trebuie sa scoatem din circuit cele 2 mil. ha teren arabil.
Autorii nu spun de ce si nici unde, dar printre randuri si dupa modul cum este argumentata dezvoltarea durabila a agriculturii noastre se intelege usor ca este vorba de suprafetele de campie, in perimetrele irrigate, altfel ce rost ar mai avea afirmatia realizarii de mici sisteme de irigatii cu apa din surse locale pentru culturile ce necesita neaparat irigare, cand in Romania exista peste 3 mil. ha teren arabil amenajare pentru irigat.
Pentru ca acum cunoastem cel putin teoretic unde vor fi scoase din circuitul agricol cele 2 mil. ha sa vedem consecintele imediate si cele mai importante ce decurg de aici:
se renunta de tot si definitiv la cea mai mare parte a amenajarilor pentru irigat, ingropandu-se in pamant sutele de milioane de lei, adica valoarea acestor amenajari care, in cea mai mare parte, nu a fost amortizata;
productia la principalele culturi agricole se va diminua simtitor, o data prin reducerea suprafetei si a doua oara datorita randamentelor la hectar, care in zonele colinare si de munte sunt mai mici decat in zonele de campie;
terenul arabil scos din circuitul agricol va deveni in cea mai mare parte
pasuni si fanete, in mica masura plantatii de vii si pomi si probabil si mai putin va fi destinat fondului forestier. In aceste conditii, suprafata cu pajisti naturale va creste substantial, iar utilizarea ei va fi de departe ineficienta, pentru ca nici actuala suprafata de pajisti nu se poate spune ca este utilizata eficient.
terenurile din apropierea asezarilor rurale, urbane, a unor zone turistice, a marilor artere de circulatie vor fi scoase definitiv din circuitul agricol, primind alte utilizari, sau nu vor fi utilizate deloc si tinute in rezerva pana cand va sosi momentul folosirii lor.
Care va fi situatia productiei la principalele culturi agricole si a asigurarii necesarului de consum al tarii, in conditiile reducerii suprafetei arabile cu 2 mil. ha ? Ipotezele de lucru au fost urmatoarele:
Stabilirea structurii cheltuielilor. Pana in momentul intrarii in vigoare a acestei conditii puse de U.E., proprietatea privata pusa asupra pamantului va fi aproape totala, pentru ca exista o alta conditie pusa de Banca Mondiala si de Fondul Monetar International, actuala noastra tutela, de a privariza toate fostele I.A.S.-uri, sau ce a mai ramas din ele. In aceste conditii, structura culturilor agricole va arata aproape asa cum exista astazi in sectorul privat, iar pe baza acestei structuri am stabilit suprafata ce revine fiecarei culturi in parte;
Determinarea productiei totale s-a facut in doua variante:
cel mai mic randament inregistrat in sectorul privat in ultimii opt ani, pentru a avea imaginea exacta a unui an agricol nefavorabil.
cel mai mare randament in aceeasi perioada, pentru a cunoaste surplusurile ce
pot aparea in anii agricoli favorabili.
Stabilirea necesarului minim decent de produse alimentare la nivel de tara. Acest indicator s-a calculat utilizand datele din lucrarea "Dimensiuni ale saraciei", coordonator Catalin Zanfir. Pentru a avea garantia stabilirii unui necesar alimentar cat mai aproape de realitate datele preluate se refera la un barbat adult;
Pentru asigurarea consumului alimentar de produse alimentare s-a calculat necesarul de furaje in unitati nutritive la fiecare produs vegetal ce poate deveni furaj;
Consumul de samanta a fost stabilit numai pentru culturile unde acesta se produce fara o tehnica speciala, asa cum se intampla la sfecla de zahar si legume;
Alte consumuri reprezinta utilizarea productiei pentru furajarea animalelor mai putin la legume unde s-a inscris cantitatea de legume necesara pentru conserve;
La grau, porumb si cartofi nu a fost luata in considerare cantitatea pentru prelucrare industriala, alta decat cea alimentara;
Culturile pentru furaje insumeaza toate suprafetele si productiile exprimate in unitati nutritive ce pot servi la furajarea animalelor (orz, ovaz, sorg, mazare boabe, si toate celelalte culturi furajere);
Alte culturi reprezinta suprafete de tutun, ricin, pepeni, in, canepa, plante medicinale e.t.c.
Diferenta dintre cele doua variante de productie posibil de realizat este pentru grau si porumb aproape dubla, in timp ce pentru celelalte culturi ea este mult mai mica.
Comparand necesarul de produse cu productia in varianta randamentului minim se pot trage urmatoarele concluzii, ce devin chiar semene de alarma:
Intr-un an agricol nefavorabil Romania ar trebui sa importe:
aproape 1.4 mil. t grau. Cu mai bine de cinci ani in urma, intr-o Sesiune Stiintifica la Cluj s-a aratat ca agricultura Romaniei va avea aceeasi soarta ca a Spaniei la aderarea in U.E. si ca acest lucru nu se va mai repeat cu Romania, avand in vedere experienta avuta cu Spania.
Si totusi lucrurile merg in aceeasi directie, aceeasi politica in doua tari cu conditii pentru agricultura, cu cea mai mare suprafata irigata din Europa, cu un export permanent de produse agricole de baza devenite importatoare de produse alimentare de baza, in primul rand grau.
Aproape 2,3 mil. t porumb, ceea ce ar insemna reducerea efectivului de animale necesar pentru mentinerea unui consum alimentar decent, cu circa o treime fata de nivelul actual.
Toate produsele alimentare de baza (fasole, ulei, zahar, legume si furaje pentru animale, altele decat porumb) mai putin cartofi.
Doi ani la rand nefavorabili pentru agricultura ar avea consecinte dintre cele mai grave, nu numai asupra economiei romanesti, care si asa este instabila, ci asupra populatiei tarii care a inceput sa detina toate recordurile negative ale Europei in materie de sanatate.
Intr-un an agricol favorabil Romania ar putea sa exporte sau sa faca stocuri la:
Graul obtinut intr-un an agricol bun ar putea acoperi deficitul dintr-un an nefavorabil cu conditia sa fie bine gestionat, pentru ca diferenta este mica, de numai 140 mii t.
Din cele 3,3 mil. t de porumb obtinut intr-un an agricol favorabil, cu jumatate s-ar putea acoperi deficitul cronic de unitati nutritive de la culturile pentru furaje, iar restul ar primi alte utilizari, fie in industrie fie la export. Atentie insa ca randamentul de 4150 kg/ha s-a mai inregistrat in Romania doar doi ani (1991 si 1997) in ultimii 50 de ani.
Excedentele se mai inregistreaza la floarea-soarelui si legume, dar in cantitati mici si ceva mai mari la cartofi, insa aici nu s-a luat in considerare utilizarile sale industriale.
va ramane deficit la productia de fasole boabe, sfecla de zahar si furaje, acestea din urma putand fi compensate prin productia mare de porumb.Trebuie subliniat insa ca un an agricol nu este favorabil pentru toate culturile, astfel ca el poate sa fie foarte bun pentru unele si nefavorabil pentru altele. Scoaterea din circuitul arabil a celor 2 mil. ha de teren nu reprezinta numai o problema economica de mare importanta, dar si una sociala si chiar juridica
Intrebarile ce se ridica in legatura cu aceasta conditie pusa Romaniei de Uniunea Europeana pentru integrare sunt foarte multe si este greu de crezut ca guvernantii nostri si le-au pus, ca sa nu mai vorbim de raspunsuri care sa fie multumitoare. Cel mai grav este faptul ca nu se spune lucrurilor pe nume, lipsa de transparenta, pentru ca oamenii acestei tari sa stie si sa-si ia fiecare masurile pe care le crede de cuviinta.
BIBLIOGRAFIE
TRIBUNA ECONOMICA - nr. 51-52 / 1998 - nr. 26 / 2000
ANUL III-F.R.
GRUPA D
