PIATA SI TIPURILE EI

Un rol important in economia moderna il ocupa piata cu mecanismele ei, studierea carora permite nasterea interrelatiilor dintre productie si consum, strategia dezvoltarii economice, relatiile dintre agenti economici.

Piata a aparut cu multe secole in urma ca punct de legatura intre productie si consum, atunci cand functiile acestor 2 sfere economice sau separat in timp si spatiu. In decursul secolelor schimbarile dintre producatori si consumatori s-au extins si s-au perfectionat. Piata moderna din tarile avansate economic s-a constituit si s-a consolidat in ultimele secole. Piata fiind o categorie a economiei de schimb reflecta sistemul de relatii vanzare-cumparare intre diferiti agenti economici si un mecanism complex ce consta din cerere si oferta, concurenta, preturi, etc. Piata este locul unde sunt efectuate tranzactiile dintre cumparator si vanzator. Asemenea tranzactii sunt bursa, iarmarocul, licitatia, targul etc. Piata include nu numai schimbul, dar si productia, reparatia si consumul, adica toate fazele de reproductie.

In conditiile pietei cumparatorul, procurand sau ignorand marfa, 'voteaza' cu banii sai 'pentru' sau 'contra' productia acestei marfi. Piata verifica, in ultima instanta, concordanta sau neconcordanta dintre volumul, structura, calitatea productiei (ofertei) si nivelul, structura si calitatea consumului (cererii). Prin informatiile oferite de piata, agentii economici pot actiona in sensul realizarii concordantei relative dintre cerere si oferta.

In linii generale piata exercita urmatoarele functii:

a) Intretine relatia permanenta dintre producatorii de bunuri si servicii si consumatorii acestora, asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor materiale, umane si funciare, determinand deciziile agentilor economici cu privire la productie, reparatie, schimb si consum.

b) Economia nationala se autoregleaza prin piata, stabileste independent propozitiile si echilibrul necesar propriei productii.

c) Asigura echilibrul dintre cerere si oferta, realizand interesele agentilor economici cu privire la utilizarea resurselor disponibile.

Trasaturile de baza ale pietei sunt concurenta libera dintre producatorii de marfuri si proprietarii de resurse, migrarea libera a capitalului intre ramuri economice si regiuni; realizarea marfurilor la preturile de echilibru, ce reflecta real corelatia dintre cerere si oferta.

In orice tara economia nationala trebuie sa dea raspuns la 5 intrebari 'fundamentale': In ce limite pot fi folosite resursele disponibile? Ce fel de marfuri si servicii trebuie produse? Cum sa fie produse aceste marfuri si servicii? Cine sunt destinatarii acestor produse? E capabil oare actualul sistem economic sa se adapteze la schimbarile de structura a necesitatilor consumatorului, la modificarile din resursele si tehnologiile de productie? La aceste probleme fundamentale poate da raspuns numai sistemul de piata care asigura, in primul rand, o dezvoltare echilibrata, propozitionala a economiei nationale, contribuie la stabilirea unei corelatii dintre factorii de productie (munca, acumulare, resursele naturale), intre sferele si ramurile economice, intre productie si consum, intre veniturile diferitor paturi sociale ale populatiei.

In al doilea rand, in sistemul de piata cumparatorii si vanzatorii de marfuri, aflandu-se in interactiunile de concurenta, determina nivelul de preturi la produsele livrate si gradul de utilizare a resurselor existente.

In al treilea rand, sistemul de piata e capabil sa schimbe operativ volumul si structura ofertei, adoptand-o la satisfacerea cererii. Aceasta adaptare se face pe contul schimbarii volumului de productie, precum si schimbarii nivelului de preturi. In sistemul de piata sunt fabricate numai produsele in urma vinderii carora se obtine un venit ce acopera in primul rand cheltuielile de productie, tinandu-se profitul normal. Daca produsele nu aduc producatorului de marfuri profit normal, ele nu se fabrica.

In al patrulea rand economia de piata presupune o suveranitate a consumatorului. Teama de a suporta pierderi sau de a da faliment impune producatorii (firma) si furnizorii de resurse sa se conduca in activitatea lor numai de cerintele consumatorului. Totodata, sistemul de piata impune consumatorul sa aleaga cea mai rationala structura de consum, deoarece el il face pe consumator sa sesizeze preturile ce reiese din cheltuielile reale.

In al cincilea rand, concurenta in sistemul de piata impune firmele sa aplice cheltuieli de productie reduse, sa aplice o tehnologie moderna pentru a obtine o productivitate inalta, sa stimuleze dezvoltarea progresului tehnico-stiintific.

In al saselea rand sistemul de piata contribuie la distribuirea resurselor de munca si acelor materiale, concentrandu-se acolo unde e cea mai mare nevoie de ele.

In al saptelea rand, sistemul de piata, bazat pe concurenta, imbina interesele personale cu cele publice. Firmele si furnizorii de resurse in goana dupa profit majoreaza mereu volumul de productie, fapt ce conduce la solicitarea cerintelor publice (asigurarea populatiei cu marfuri si servicii). Trebuie sa mentionam ca sistemul de piata nu poate, totusi, rezolva absolut toate probleme social-economice: somajul, declinul economic, inechitatea economica si sociala pot fi rezolvate numai prin interventia statului. Pietele sunt de mai multe tipuri si pot fi analizate prin prisma de elemente componente ale lor, deoarece in realitate acestea constituie un sistem de piete, dintre care se stabilisc relatii de interactiune reciproca. Criteriile conform carora se grupeaza pietele sunt diverse.

Daca obiectul tranzactiei de vanzare-cumparare e prezent, atunci piata e numita reala; daca acesta lipseste, ea e considerata fictiva.

Piata reala exprima cererea si oferta de bunuri si servicii care pot satisface imediat o anumita necesitate sociala.

Piata fictiva (bursa) presupune o confruntare dintre cererea si oferta titlurilor de proprietate asupra unora dintre aceste bunuri, fara ca acestea sa fie prezente in momentul tranzactiei de vanzare-cumparare.

Conform naturii economice a bunurilor ce fac obiectul tranzactiei comerciale, piata se imparte in piata bunurilor de consum personal final si piata  factorilor de productie. Piata bunurilor de consum personal final consta din ansamblul de vanzari si cumparari, piata factorilor de productie vine sa satisfaca necesitatile personale si cele colective. Piata factorilor de productie include piata resurselor naturale (inclusiv pamantul), piata capitalului si titlurilor de valoare, piata monetara, piata ofertei de munca (piata muncii), piata de resurse informational-stiintifice. Piata bunurilor de productie consta la randul ei din alte piete, din piete de sector ce corespund bunurilor si serviciilor produse si cumparate in societate (piata bunurilor de consum, piata mijloacelor de productie, piata serviciilor, piata de locuinte, piata de automobile etc.). Piata muncii, de exemplu, consta din tot atatea piete cate domenii profesionale exista.

CEREREA

Activitatea economica si organizarea productiei in conditiile economiei de piata in linii mari se regleaza prin oscilatii permanente ale cererii si ofertei si prin valoarea lor concentrata. Analiza categoriilor de cerere si oferta, starea de echilibru a pietii si oscilatiile acestea alcatuiesc obiectul analizei sistemului economic de piata.

Cererea este o categorie economica proprie economiei de piata, care se manifesta in limitele schimbului de marfuri si a comertului si care exprima necesitatea sumara in diferite marfuri, adica necesitatea ce consta din multiple cerinte concrete ale unei mase concrete de consumatori diversi, cerinte ce se afla in permanenta modificare.

In linii generale, cererea marfurilor de larg consum si de utilizare cotidiana o formeaza consumatorii individuali si anume paturi si grupuri sociale, iar cererea marfurilor cu destinatia industriala si de productie o formeaza agentii economici. In conditiile economiei mixte si in conditiile de dominatie a intreprinzatorilor privati aceasta clasificare este foarte relativa.

Cererea constituie cantitatea de marfuri sau servicii ce pot fi cumparate intr-o unitate de timp la pretul curent. Trebuie mentionat faptul ca pretul in aceste conditii este un factor primordial ce conditioneaza cererea. Insa cererea nu este un factor de moment. Constand dintr-un sir de combinatii de preturi si cantitati, ea se defineste ca o relatie dintre pret si cantitate. Din aceasta cauza cantitatea cererii prevede o anumita cantitate de marfuri si servicii, pe care consumatorii le vor cumpara la un pret anumit intr-un anumit interval de timp. Un factor important in aceasta ordine de idei este utilitatea marfii sau serviciului, ce creste odata cu sporirea cantitatii de marfuri si servicii, in timp ce fiecare unitate suplimentara de marfa sau serviciu isi diminueaza utilitatea.

Consumatorul, realizindu-si veniturile, tinde spre obtinerea unui avantaj asupra tuturor marfurilor si serviciilor achizitionate. Daca avantajul din achizitionarea unei oarecare marfi se schimba in urma schimbarii pretului, consumul acestei marfi se schimba si el in detrimentul sau in favoarea altor marfuri.

Aici trebuie sa mentionam ca vehicularea pretului la marfa (serviciu) genereaza efectul de substituire, sau efectul de venit. Primul are loc, de regula, atunci cind preturile la anumite marfuri se majoreaza (mai rar cind scade), consumatorul preferind sa se lipseasca de unele marfuri in favoarea altora (mai ieftine sau mai calitative).

Consumatorul obtine efect de venit (cistig) in cazul cind pretul la marfuri si servicii traditionale (m majoritatea cazurilor acestea sint marfuri de larg consum si de consum cotidian) se micsoreaza.

Pot fi distinse urmatoarele tipuri de cereri:

Cerere negativa - in situatia cand majoritatea marfurilor de pe piata nu se intreaba de consumatori si acestia din urma cauta sa le ocoleasca, se dezic de a le cumpara. Necesitatea pentru aceste marfuri, insa, ramane, adica piata nu este saturata. In calitate de exemplu poate fi mentionata asistenta medicala din tara noastra.

Lipsa totala a cererii exista atunci, cand consumatorii nu au nici un interes pentru o anumita marfa sau sunt indiferenti fata de ea. De exemplu, fermierii nu totdeauna aplica metodele agrochimice noi, chiar daca acestea sunt efective.

Cerere camuflata - atunci cand consumatorii au dorinta de a achizitiona o marfa ce lipseste pe piata. Exista si situatii cand marfurile de un anumit fel exista pe piata, dar ele nu satisfac cerintele sporite ale consumatorilor, mentionandu-se astfel cererea camuflata. Un exemplu de acest fel este prezenta pe piata a vehiculelor cu motor cu ardere interna, alimentat cu benzina sau cu motorina, mentionandu-se in acelasi timp cererea camuflata pentru automobilele cu motor 'curat' din punct de vedere ecologic. Acelasi lucru se intampla pe piata cu tigari, vinuri etc.

Cererea in scadere - cand se reduce permanent interesul consumatorului pentru un anumit fel de marfuri sau pentru o marfa anumita.

Cerere neuniforma - exprima oscilatia cererii in dependenta de timp sau anotimp.

Cerere de deplina valoare - cand circulatia comerciala la intreprinderile ce satisfac piata este normala. De regula, cererea de deplina valoare prevede responsabilitatea intreprinderii pentru calitatea productiei fabricate, nivelul tehnologic si de organizare a muncii la intreprinderea data.

Cererea exagerata - atunci cand sunt produse cantitati insuficiente de marfuri si nu e satisfacuta cererea pietei. Daca o intreprindere nu poate sau nu vrea sa indestuleze cererea pietei, ea combate cererea prin diverse metode: prin majorarea pretului, restrangerea retelei de exploatare, limitarea producerii de piese si ansambluri de rezerva.

Cererea e considerata nerationala atunci cand marfurile produse influenteaza sanatatea, deteriorand situatia ecologica. In aceste cazuri se elaboreaza un sistem de masuri si actiuni pentru a combate cresterea cererii irationale.

Esenta dezvoltarii cererii ca o categorie a economiei de piata si ca sistem complex de studii in economie a condus la formularea in teoria economica a legii despre cerere, micsorarea preturilor cauzeaza majorarea cantitatilor de marfuri solicitate ce pot fi achizitionate de consumator si, invers, majorarea preturilor conduce la reducerea cererii. Astfel intre pret si cerere exista o relatie invers proportionala. Preturile majorate micsoreaza cererea, insa nu si cantitatea de marfuri solicitate de consumatori, preturile ridicate nu-l determina pe consumator sa solicite o cantitate mai mica de bunuri materiale sau spirituale.

Informatia cu privire la cerere poate fi reprezentata prin intermediul unei curbe a cererii.

In tabelul cererii sint prezentate cantitatile de marfa pe care le solicita consumatorii la preturi diverse si intr-un interval anumit de timp.

Curba cererii reprezinta grafic tabelul cererii. Daca pe axa verticala marcam preturile posibile ale marfurilor, iar pe axa orizontala - marimile corespunzatoare ale cererii acestor marfuri, obtinem curba cererii, cu inclinare de sus in jos si de la stinga la dreapta si care reprezinta regula generala, deja cunoscuta, ca cu cit pretul e mai mare, cu atit e mai mica cererea, si invers.

Deci, ca si tabelul cererii, curba reprezinta relatiile dintre pret si cantitatea cererii, adica totalitatea de relatii dmtre preturi si cantitati. Panta curbei reprezinta gradul acestei dependente si se numeste flexibilitate a cererii in raport cu pretul.

Cu cit e mai mare panta curbei, cu atit este mai mare si flexibilitatea cererii. Forma si panta curbei pot fi diverse si depind de caracterul necesitatilor consumatorilor: daca cererea marfurilor de prima necesitate (produse alimentare de baza, chibrituri, sare, detergenti, etc.) este de obicei stabilita, atunci si curba cererii pentru aceste marfuri are o panta mica, flexibilitatea cererii acestor marfuri fiind mica si, din contra, cererea pentru marfurile de lux se modifica imediat la once schimbare a preturilor. Panta curbei, deci si flexibilitatea cererii pentru aceste marfuri, este mare. Marfurile care nu pot fi clasate mci in pnma si nici in a doua categorie (ele ocupa o pozitie intermediara) au un spectru de diverse curbe ale cererii.

Astfel, flexibilitatea este gradul de sensibilitate ale cererii fata de modificarile marfurilor si cheltuielilor banesti ale consumatorilor. Prin urmare, poate fi alcatuita flexibilitatea functie-preturi si flexibilitatea functie-venituri.

Coeficientul flexibilitatii functie preturi se calculeaza in felul urmator:

Daca, de exemplu, majorarea pretului cu un procent (1%) conduce la micsorarea cererii cu peste atunci cererea se considera se considera flexibila (CFP<1); daca majorarea pretului cu nu modifica cererea, atunci se considera ca cererea lipseste (CFP=1).

In mod analogic se examineaza si flexibilitatea cererii functie venituri ale consumatorilor, care se calculeaza in felul urmator:

Flexibilitatea incrucisata caracterizeaza dependenta cererii pentru o marfa de cererea fata de alta marfa si se calculeaza in felul urmator:

Daca coeficientul flexibilitatii incrucisate este egal cu zero (CFI=0), atunci marfurile A si B sunt independente.

Cum se modifica cererea si cantitatea cererii? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, sint necesare citeva explicatii.

Pentru analiza cererii se aplica principiul 'conditii inghetate', cind toti factorii ce determina cantitatea cererii, in afara de pret, se considera ca ramin constanti in perioada de timp examinata.

Orice modificare a factorilor ce n-au legatura directa de cerere. Cresterea cererii deplaseaza curba spre dreapta; scaderea ei deplaseaza curba spre stinga. Cind pretul la un produs scade, cererea pentru acest produs creste. Schimbarea unui singur factor genereaza noua manifestare a cererii, dar nu si a cantitatii ei.

Cind cererea sporeste, cumparatorii vor dori sa achizitioneze mai mult la orice pret sau vor fi gata sa plateasca mai mult pentru o cantitate de marfuri cumparata.

Daca cumparatorii procura mai multa marfa numai pentru ca pretul la ea e scazut, inseamna ca s-a majorat cantitatea cererii manifestare; daca cumparatorii cumpara mai multa marfa, indiferent de pret, inseamna ca a crescut cererea.

In continuare vom evidentia factorii determinanti ce influenteaza cererea si, daca se modifica macar unul dintre acestia, atunci se modifica si cererea, creand un nou raport intre pret si cantitatea cererii. Acesti factori sunt:

Gustul si preferintele individului. Asupra gustului si preferintelor acestora influenteaza calitatea marfurilor, reclama reusita si succesele actiunilor de marketing, precum si oferta de marfuri noi.

Cand preferintele pentru anumite marfuri cresc, cererea pentru aceste marfuri sporeste si ea, iar reducerea preferintelor conduce la micsorarea cererii.

Venitul. Consumatorii trebuie sa fie in stare sa plateasca pentru a-si satisface cererea la anumite marfuri, venitul constituind astfel unul din factorii determinanti ai cererii. Modificarile veniturilor contribuite in consideratie si la analiza situatiei din comertul extern. Modificarea venitului impune cumparatorului modificarea felului si calitatii marfii procurate. Se evidentiaza doua feluri de marfuri de acest fel: marfuri normale, cererea pentru care creste odata cu cresterea de venituri si invers; marfuri inferioare, cererea pentru care creste numai in cazul cand se micsoreaza venitul. Marfurile complementare sunt utile in mod egal, si daca se majoreaza pretul la una din ele, atunci se micsoreaza cererea pentru marfa a doua.

Marfurile ce se substituie reciproc si cele complementare. Efectuand o alegere rationala, cumparatorii inteleg ca unele marfuri au calitati asemanatoare si, prin urmare, pot fi substituite. Alte marfuri se exploateaza concomitent, si cumparatorii, cumparand una dintre acestea, vor cumpara-o neaparat si pe a doua, adica pe cea complementara. Din aceasta cauza schimbarea pretului la una din marfuri influenteaza cererea si pentru marfa care o substituie pe prima, deci daca pretul la o marfa din aceasta categorie se majoreaza, atunci se mareste si cererea pentru marfa care o substituie.

Asteptarile consumatorului. Asupra consumatorilor influenteaza si factorul de asteptare a unor eventuale modificari ale veniturilor sau ale preturilor. In acest sens asteptarea unei majorari sigure a venitului are efectul unei majorari realizate a venitului: se mareste cererea pentru marfurile normale si scade cererea pentru marfurile inferioare, si din contra, asteptarea unei scaderi a venitului determina consumatorii sa evita efectuarea cumparaturilor ce ar putea fi amanate.

Numarul de consumatori. Ultimul factor ce influenteaza asupra nivelului de cerere este numarul de consumatori. Cererea pietei reprezinta o suma de cereri ale unui oarecare numar de indivizi, marirea numarului de consumatori genereaza o tendinta de crestere a cererii, si invers, micsorarea numarului de consumatori face sa scada si cererea.

Cele cinci determinante ale cererii trebuie sa fie examinate tinandu-se cont de 'conditiile inghetate'. Orice modificare a curbei cererii e determinata de toti factorii, cu exceptia pretului, si raman constanti pentru perioada data de timp, examinandu-se numai influenta pretului asupra cantitatii cererii. Cand se schimba unul din factori, apare o noua relatie dintre cerere si pret, ceea ce se ilustreaza prin deplasarea curbei cererii spre stanga sau spre dreapta.

OFERTA

Teoria ofertei nu este definita, in esenta sa, de teoria cererii. In consecinta, oferta poate fi cercetata prin caracteristici simetrice celor ale cererii.

Din aceasta perspectiva oferta poate fi definita drept cantitate maxima dintr-un anumit bun pe care agentii economici producatorii sau comerciantii sint dispusi sa o vinda, intr-o perioada determinata de timp pentru diverse niveluri de pret. Intre cantitatea dintr-un anumit bun disponibil pentru vinzare, si pretul sau se stabileste o relatie directa redata prin curba ofertei.

Oferta este adesea identificata cu productia, toti factorii care influenteaza nivelul, structura si calitatea acesteia au impact de asupra nivelului, structurii si calitatii ofertei. De asemenea este necesar sa intelegem ca oferta reprezinta conceptul ce leaga cantitatile oferite, in vederea vinderii, de costurile producatorilor care sint de fapt 'costuri ale sanselor'. Sub aspectul costurilor obtiunile lor se vor situa, in mod sigur, pe ramura crescatoare a curbei costurilor marginale, incepind de la punctul minim al costului mediu unitar. Un cost anticipat mai ridicat pentru obtinerea unui bun va reduce cantitatea oferita din acel produs atunci curba ofertei se va deplasa spre stinga si invers.

Modificarea cantitatii oferite la acelasi nivel al pretului este determinata de o serie de factori: costul productiei, pretul altor bunuri, numarul firmelor care produc acelasi bun: evenimentele social-politice si naturale.

Costul productiei

Decizia de oferta a anumitor bunuri trebuie sa ia in considerare un element obiectiv, costul de productie. Reducerea costului productiei genereaza sporirea cantitativa oferite, iar cresterea costului - scaderea ofertei. Costul de productie constituie factorul esential ce determina modificarea ofertei face ca decizia de oferta sa fie sensibila la schimbarile tehnologice de fabricatie si mai putin sensibila la transformarile mediului social-economic.

Pretul altor bunuri

Un anumit volum de resurse economice poate fi utilizat, in aceleasi conditii de eficienta, pentru obtinerea a doua bunuri. Daca pretul bunului se diminueaza, o parte mai mare din cantitatea de resurse (chiar totala) va fi folosita pentru producerea bunului al carui pret nu s-a schimbat. In acelasi timp din productia unor bunuri principale rezulta unele produse secundare, care prin vinzarea lor contribuie la cresterea veniturilor totale incasate.

Daca pretul bunului principal creste, celelalte conditii raminind constante, oferta de pe piata bunului secundar se va mari si invers daca pretul se va reduce atunci oferta de pe piata bunurilor va scadea.

Numarul firmelor care produc acelasi bun

Intr-o anumita ramura economica isi pot desfasura activitatea mai multe intreprinderi. Daca intr-o perioada de timp productia acestei unitati nu se modifica si apar noi firme in ramura respectiva oferta va creste, dar daca unele intreprinderi vor da faliment, oferta va scadea.

Evenimentele social-politice si naturale

Productia oricarui bun presupune existenta unor conditii social-politice si naturale. In cazul unor conditii favorabile oferta creste, iar inrautatirea a unor sau altora din aceste conditii va genera reducerea ofertei.

CORELATIILE DINTRE OFERTA SI PRET

Raportul dintre pretul de piata si cantitatea de marfuri pe care producatorii doresc s-o ofereze pe piata se numeste curba ofertei ori graficul ofertei. Prin curba ofertei constatam, ca cu cit pretul de piata este mai mare cu atit producatoml doreste sa produca, sa aduca la piata si un pret mai scazut, curba se va deplasa spre dreapta. In ceea ce priveste cererea, aceasta si oferta se afla intr-un proces de interactiune, de ajustare reciproca si de coordonare. Oferta totala pentru un bun reprezinta suma tuturor cantitatilor oferite de toti producatorii individuali ai acesteia.

Oferta totala exprima relatii privind:

Cantitatea maxima dintr-un anumit bun pe care, la un pret dat, vinzatorii doresc sa o vinda.

Pretul unitar minim acceptat de vinzatori pentru o cantitate dintr-un anumit bun pe care ei doresc sa-1 vinda.

Structura ofertei este deosebit de complexa datorita, in primul rind, diversitatii nevoilor de consum pe care producatorii isi propun sa le satisfaca.

In arhitectura ofertei distingem urmatoarele: oferta de bunuri de consum si oferta de bunuri de productie, oferta de bunuri industriale, agricole s.a. Oferta de produse 'marca' si de produse 'anonime'. Raporturile de cauzalitate dintre modificarea pretului si cantitatea oferita reprezinta continutul legii generale a ofertei.

FACTORII DETERMINANTI AI OFERTEI

Oferta poate creste sau sa se reduca, in functie de evolutia factorilor care o determma, considerind ca intr-o perioada data de timp, diferitele niveluri de preturi nu se modifica, fenomenul de crestere sau de reducere a ofertei poate fi pus in evidenta cu ajutorul unor date importante si sa vinda la preturile stabilite la moment o cantitate mai mare.

Raportul direct dintre pret si oferta economistii numesc legea ofertei.

Corespunzator acestei legi:

Cresterea pretului determina crearea cantitatii oferite.

Reducerea pretului determina reducerea cantitatii oferite. In afara de pret, ca factorul principal al ofertei, asupra ei influenteaza si o modifica o serie de alti determinanti, cum sint:

pretul resurselor;

tehnologia productiei;

impozitele si dotatiile;

asteptarile cumparatorilor;

numarul vinzatorilor pe piata.

Modificarea acestor determinanti schimba oferta si curba ofertei sau spre dreapta sau spre stinga.

Pretul resurselor le putem analiza in felul urmator. Daca preturile la seminte si la ingrasammte minerale se vor micsora, se poate de asteptat marirea ofertei la pommb si invers. Tehnologia productiei - perfectionarea tehnologiei aduce la micsorarea cheltuielilor de resurse pe unitatea de produs, ceea ce mareste oferta.

Impozitele si datoriile - primele maresc cheltuielile de productie si micsoreaza oferta, iar dotatiile se socot cu un impozit invers, micsorind cheltuielile, majorind oferta.

Asteptarea cumparatorului - va reduce oferta de produse pe piata.

Numarul vmzatorilor - cu citi mai multi furnizori de produse, cu atit mai mare este oferta.

Asupra ofertei influenteaza si evenimentele social-politice si naturale. In unele domenii de activitate importante sint si conditiile naturale, care vor determina volumul ofertei.

ELASTICITATEA OFERTEI

Oferta precum si cererea este elastica si luam elasticitatea ofertei, dupa ce scriem corelatiile dintre oferta si pret.

Elasticitatea ofertei exprima dimensiunile sau gradul modificarii ofertei in functie de schimbarea pretului sau a oricaruia din factorii acesteia.

Astfel spus elasticitatea ofertei reprezinta reactia cantitatii oferite la o mica modificare a factorilor de influenta. Intensitatea acestei reactii poate fi evidentiata prin coeficientul elasticitatii ofertei. In functie de nivel coeficientul elasticitatii ofertei la pret, formele ofertei se prezinta astfel:

a) oferta elastica atunci cind unui proces de modificare a pretulm u corespunde o schimbare mai mare a ofertei.

b) oferta cu elasticitate unitara atunci cind unui proces in modificarea pretului ii corespunde unul similar in transformarea ofertei.

c) oferta inelastica apare atunci cind unei modificari a pretului ii corespunde o schimbare mai mica a ofertei.

d) oferta perfect elastica presupunem ca la pret dat oferta sa creasca la infinit.

e) Oferta perfect rigida este atunci cind oferta este fixa, indiferent de nivelul preturilor.