Casele de economii si cooperatia de credit

CASELE DE ECONOMII SI COOPERATIA DE CREDIT

Economia moderna , prin reteaua sa ramificata de agentii bancare si prin sprijinul de prevedere , uneori impus de experienta sociala , efectueaza o operativa si eficienta valorificare a celor mai modeste disponibilitati banesti care prin colectare si concentrare , devin componente puternice ale capitalului financiar .

Experienta tarilor dezvoltate arata clar ca volumul capitalurilor anuale mobilizate din economiile familiilor se ridica la sume importante rivalizand acumularile intreprinderilor .

Economiile populatiei si ale intrepriderilor

(in procente din PIB)

Tabel 2.6.

Sursa : "Computers nationaux trimestriels" , no 4/1989

In aceste conditii , in care economiile populatiei reprezinta o redutabila forta financiara , cand sursele unor tari se fundamenteaza pe procesul de economisire , devin mai pregnante cautarile privind determinantele si motivatiile acestui proces , preocuparile pentru a influenta raportul dintre consum si economisire , in scopul cresterii capacitatii financiare a statelor respective , pozitia care se confrunta adesea , in unele tari , cu preferinta pentru angajarea in comun a unei mari parti a venitului disponibil .

De vastul proces de economisire ce caracterizeaza economiile tuturor statelor se leaga si existenta caselor de economii si a cooperativelor de credit .

Casele de economii reprezinta o veriga importanta a sistemului bancar . Ele sunt fie institutii care au ca principale atributii functionale mobilizarea economiilor , dar si banci ale autoritatilor locale si ale institutiilor de prevederi (detinatorilor fondurilor constituite pentru pensii si de asigurari sociale) .

Resursele considerabile mobilizate de casele de economii sunt in principal depozite pe termen lung , astfel ca aceste institutii indeplinesc indeosebi un rol unilateral de a constitui resurse si a le transfera in sistemul bancar si pe piata capitalurilor pentru redistribuire.

Utilizarea resurselor constituite determina sensul acestor redistribuiri :

o parte importanta a resurselor sunt folosite pentru achizitia bonurilor de tezaur . Se asigura astfel o marja de lichiditate pentru a satisface cererile de retragere a drepturilor ;

o parte a resurselor sunt utilizate pentru mobilizarea unor efecte privind creditul pe termen mijlociu si lung (echipamente , constructii) prin institutii de credit specializate) ;

o parte a resurselor se utilizeaza pentru achizitia de obligatiuni de stat , actiuni si participatii la capital .

Structura specifica a activelor si pasivelor bancilor de economii este edificatoare daca ne referim la institutiile principale din acest domeniu ce functioneaza in SUA (tabel 2.7.) .

Institutiile de economii din SUA (iunie 1987)

Active si pasive semnificative - mld. Dolari

Tabel 2.7.

Sursa : "Federal Rezerve Bulletin"

Dimensiunile economisirii in SUA pot fi apreciate prin reteaua institutiilor principale : Savings and Loan Association in numar de circa 2900 si Mutual Savings Banks in numar de circa 400 si uniunile de credit in numar de aproximativ 12.000 si cu un total de 16 mld. dolari , completeaza tabloul unitatilor colectoare de economii din SUA (1987) .

Pe ansamblu , in Statele Unite ale Americii , casele de economii si cooperativele de credit ocupa un loc important in sistemul bancar , activele lor reunite reprezentand pe ½ din activele bancilor comerciale si circa ¼ din activele intregului sistem bancar .

Asemanatoare prin menirea lor initiala , cat si prin transformarile ce le caracterizeaza , in tarile dezvoltate mai functioneaza o serie de retele de case de economii cum sunt cooperativele de credit larg extins in Germania , Franta si alte tari .

Casele de economii si cooperativele de credit ocupa in cadrul sistemului bancar un loc important in toate tarile europene . Un caz deosebit il reprezinta RFG unde casele de economii , impreuna cu cooperativele de credit ocupa un loc preponderent in sistemul bancar in toate dimensiunile sale : depozite , active , credite , numar de unitati. Acesta situatia este reflectata in tabelul urmator :

Rolul caselor de economii si bancilor cooperatiste

in sistemul bancar al RFG (1988)

Tabel 2.8.

Casele de economii se afirma ca cea mai mare grupa de institutii de credit in RFG cu un bilant total de 1500 mld. marci , 500 mld. depozite din economii ; 527 mld. credite ; 26,2 milioane conturi de economii (mai mult de unu pentru fiecare familie) .

Cu un potential atat de marcant si cu o organizare proprie ramificata , casele de economii se angajeaza in operatii ample si dificile , participand la operatii de investitii , de bursa si internationale prin retele proprii . Astfel , insesi rezultatele finale sau o rentabilitate de 0,8 % fata de 0,057 (rentabilitate stabilita la banci , functie de ansamblul activelor) pentru ansamblul sectorului bancar in 1988 , devin elocvente .

O ramura importanta a caselor de economii functioneaza sub egida organizatiilor postale .

In Japonia , spre exemplu , posta a devenit una din cele mai mari banci din lume in primul rand prin volumul depozitelor care in iulie 1988 atingeau 118.000 miliarde de yeni , reprezentand circa 20 % din toate depozitele de economii , din totalul de 638.000 mld. yeni .

De asemenea , reteaua postala este deosebit de ramificata si asigura o buna servire , intrucat circa 19.000 din cele 23.673 birouri de posta efectueaza operatii cu caracter bancar .

Si dimensiunile uriase ale acestui potential financiar a determinat hotararea de a privatiza sistemul de economii postale , girate in prezent de stat , prin Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor .

Si in Anglia posta a reprezentat , mai mult de un secol , trunchiul pe care s-a sprijinit un prestigios sistem de case de economii devenit (din 1969) The National Savings Bank .

Asa cum s-a desprins din cele de mai sus , sistemul bancilor de economii s-a dezvoltat pretutindeni , in principal prin :

investitii de stat infiintate si sprijinite de catre acesta ;

institutii de credit cu caracter de ajutorare reciproca (mutualiste) sau cooperatiste .

In majoritatea tarilor , statul reglementeaza si supravegheaza activitatea de economii de regula prin garantarea depozitelor de economii formate la aceste institutii si aplicarea unor norme de lucru care sp protejeze pe cei ce economisesc si sa dezvolte preferinta de a economisi .

In toate tarile , prin lege , se promoveaza instrumente de economisire si indeosebi scheme de economisire care sa raspunda celor mai diverse optiuni si care sa-I atraga in special pe cei ce economisesc in sisteme regulate si permanente .

Un exemplu il ofera Miscarea Nationala de economii din Anglia (National Savings Movement) care mobilizeaza in medie economii echivalente cu ½ din economiile anuale ale intregii populatii (1986) . Aceasta ofera o larga sfera de posibilitati de economisire sprijinite de faptul ca depozitele formate in acest sistem sunt considerate parte a datoriei publice si prezinta astfel garantie majora . Desfasurarea operatiunilor este facila , de mare accesibilitate , la nivelul oficiilor postale , de regula fara comisioane si mai ales scutite de impozite . Acest din urma aspect nu este de neglijat in conditiile in care dobanda neimpozabila de 7 % este echivalenta unui venit din dobanzi supus impozitelor de 9,58 % .

Schemele de economisire oferite de Miscarea Nationala de economii cuprind in principal : cerificatele de economii , obligatiunile cu premii , scheme "economiseste pe masura veniturilor" si conturi NSB .

Creditele de economii ca instrumente privilegiate de economii au o limita pe detinator si emisiune (1000 lire) , termen de valabilitate de 5 ani si o dobanda neimpozabila de 7 % .

O alta retea , certificatele de economii indexate , asigura o dobanda mai mica , de 4 % , dar , la rambursare ,dupa 5 ani , valoarea lor normala va fi indexata functie de indicele preturilor de consum . Initial , aceste emisiuni au fost destinate in exclusivitate persoanelor varsnice pentru a asigura mentinerea puterii de cumparare a economiilor .

Detinerea peste 5 ani este incurajata prin faptul ca in continuare se bonifica o dobanda variabila , functie de piata , in conditiile in care indexarea ramane variabila .

Obligatiunile cu premii emise in cupiuri diferite , de la 5 lire la 10.000 lire , prezinta avantajul ca se atribuie un numar distinct de tragere pentru fiecare lira , astfel ca se asigura multiple sanse detinatorilor , functie de volumul efectiv al sumei angajate in sistem . Dupa o detinere de 5 luni , cumparartorul obligatiilor participa la tragerile lunare , la care se acorda premii atragatoare (unul de 250.000 lire si alte loturi , intre care cele mai populare sunt cele de 45.000 de premii a cate 50 lire) .

Obligatiunile de depozit emise in multipli de 50 lire se caracterizeaza prin faptul ca intregul castig din dobanzi este platibil la rambursare , la termenul final . La polul opus , obligatiunile de venit emise in multipli de 1000 de lire se pun la dispozitia celor care doresc sa aiba venituri lunare din dobanzi , care li se bonifica ca atare .

Contractele "economiseste pe masura veniturilor" sunt convenite de regula in optiunea actiunii pe termene de 3 sau 5 ani , timp in care titularul se obliga sa faca depuneri lunare din salariu in sumele stabilite. La expirarea termenului , sumele economisite si castigul din dobanzi urmeaza sa fie folosite pentru achizitia de actiuni , de regula la intrepriderea unde lucreaza titularul , in conditii avantajoase .

Este de mentionat ca in alte tari , in Franta de pilda , schemele de economii contractuale sub forma livretelor de economii , presupun depuneri regulate pe durate de 3 - 5 ani , la sfarsitul carora sumele economisite constituie premise de a facilita titularului credite suficiente pentru a-I asigura achizitia unei locuinte sau infiintarea unei mici intreprinderi (magazine sau ateliere mestesugaresti) .

In sfarsit o alta varianta in sistemul Bancilor Nationale de Economii (NSB) este aliniata sistemului fondurilor de plasament si investitii . Conturile de investitii , deschise detinatorilor de capital de talie mai mare , permit bonificarea unor dobanzi si mai mari , diferite de piata . intrucat acestea provin din beneficiile rezultate din investirea optima a depozitelor respective .