SHIMBARI ALE CENTRELOR DE PUTERE ECONOMICA IN A DOUA JUMATATE A SEC. XX; IMPLICATIILE ASUPRA RELATIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE Integrarea economica interstatala Dupa al doilea razboi mondial au avut loc schimbari de o mare diversitate si complexitate in ansamblul conditiilor tehnico-stiintifice, politico-sociale, economice si culturale care formeaza cadrul general de miscare a economiei mondiale. 32954lcl19prl2y Amplul proces de crestere a numarului tarilor care si-au castigat suveranitatea a detrminat multiplicarea centrelor de decizie autonoma, de asemenea s-a ajuns la un grad mai ridicat de eterogenitate a sistemelor economice reale, a nivelului de dezvoltare economico-sociala a tarilor. In aceste conditii, interdependentele economiilor nationale nu numai ca dobandesc noi dimensiuni si caracteristici dar au si o perspectiva noua. O serie de tari care au suferit mari pierderi in cursul celui de-al doilea razboi mondial (Germania, Japonia etc.) si-au refacut economia pe o baza tehnica moderna. Cresterea lor economica a devenit treptat atat de mare astfel incat intreaga lume a apreciat-o ca pe un adevarat miracol. Ori acest fapt ca si schimbarile profunde ce au avut loc in aparatul de productie al altor tari a dfus la modificari considerabile in raporturile de forta pe plan international. Limitele nationale ale dezvoltarii social-economiceau inceput sa devina prea inguste; granitele statale, restrictiile comercile la export si import ca si cele referitoare la circulatia capitalurilor si a fortei de munca au inceput sa franeze dezvoltarea si in felul acesta, anumite grupari de state au resimtit nevoia unei mai stranse interdependente , intr-un cadru mai larg. La acest proces de constituire a unor noi centre de putere economica un rol determinant l-a avut revolutia tehnico-stiintifica care s-a declansat in anii 1950-1955. Ea a jucat un rol hotarator in progresul aparatului de productie pe baze tehnice noi, nemaiintalnite pana acum in istorie. Tot revolitia tehnico-stiintifica contemporana a determinat schimbari adanci in repartitia pe ramuri, in diviziunea internationala a muncii si in comertul exterior. De aceea, nu este deloc intamplator faptul ca primele organizatii integrationiste au luat fiinta dupa 1950, iar dupa 1955 sub puternica influenta a revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, s-a constituit Comunitatea Economica Europeana (Piata comuna) precum si alte organizatii economice interstatale. Se contureaza aparitia celor doua blocuri politice, militare si economice: sistemul comunist creat de URSS si tarile satelitare si sistemul capitalist sustinut de vechile democratii europene si americane. cr954l2319prrl In urma decolonizarii cele mai multe colonii continuau sa depinda din punct de vedere economic de vechile metropole (schimburile comerciale, deficitul de plati, datoria externa etc.). Dezvoltarea economica in sistem centralizat Dezvoltarea economica in sistem centralizat, inversarea legilor economice, redistribuirea bunurilor si prabusirea nivelului de trai, aberanta cursa a inarmarilor genereaza pe termen mediu si lung falimentul sistemului comunist. La nivel mondial in aceasta perioada se produc mutatii semnificative in economia mondiala (globalizarea, economia post-industriala, mutarea centrelor de greutate ale lumii, trecerea de la o lume bipolara la o lume multipolara, unde alaturi de S.U.A coexista mai multe puteri regionale (Europa Occidentala, Rusia, China). Relatiile economice internationale se adancesc si se diversifica continuu fiind an stransa legatura cu schimbarile politice de anvergura care au loc pe arena mondiala, cu modificarea structurilor lumii contemporane din pundtul de vedere al nivelului de dezvoltare economica, cu adancirea diviziunii internationale a muncii ca rezultate a revolutiei tehnico-stiintifice. De asemenea, o mare influenta o are evolutia preturilor internationale si a problemelor valutar-financiare sub influenta unor facturi contradictorii. Economia mondiala este rezultatul unui proces indelungat avand ca rezultat totalitatea economiilor nationale legate intre ele printr-un complex de relatii internationale generate de participarea statelor la diviziunea internationala a muncii si la circuitul mondial fiind guvernate de o ordine economica internationala specifica etapei istorice date. Un aspect esential al situatiei specifice in care se afla economia mondiala contemporana il constituie asimetria profunda dintre nivelurile de dezvoltare a statelor, fapt ce influenteaza in mare masura interdependentele economice internationale. Datele statistice arata ca jumatate din populatia globului (cca 56,1%) se afla in tarile cu economie subdezvoltata, in care produsul national brut este situat intre 90 dolari si 499 dolari/locuitor; aceste tari contribuind la productia mondiala cu doar 8,5% in timp ce tarile dezvoltate detin peste 68% din productia mondiala desi reprezinta doar 18,7% din populatia lumii. Intre productivitatea muncii sociale si PNB per locuitor se mentin decalaje mari. Cresterea sau scaderea preturilor la materii prime si combustibili, cresterea sau scaderea dobanzilor la creditele acordate diferitelor tari precum si ponderea datoriilor externe au facut sa creasca sensibilitatea economiilor nationale fata de evolutia si tendintele vietii economice internationale, imprimand interdependentelor dintre tari o dinamica pe care n-au avut-o pana acum. Luan in calcul doar trei centre de putere: Europa Occidentala, America de Nord si Asia de Sud-Est si un singur indicator (PIB) se evidentiaza faptul ca Asia de Sud-Est si Japonia continua sa avanseze spre primul loc, SUA avan tendinta sa decada, venind din urma tarile din Europa Occidentala. Inca din ultimul deceniu al secolului trecut aproape din jumatate din productia mondiala, calculata ca pondere in PIB global apartin Asiei din zona Pacificului. Schimbari ca acestea sunt de natura sa exercite o anumita reorientare in ceea ce priveste interdependentele internationale. In cel de-al treilea raport Clubul de la Roma, intitulat “Restructurarea ordinii internationale” se subliniaza faptul ca: “interdependentele sunt de fapt, de asemenea natura incat relatiile internationale sunt sensibile la trepidatii cat de mici sau la actiuni insuficient ganditeale unei singure natiuni. Am vazut de exemplu ca stabilitatea sistemului monetar international a devenit extrem de sensibila la acumularea surplusurilor si deficitelor unei singure natiuni si ca astazi economia economia unei natiuni este mult mai rapid si mai drastic afectata de schimbarile petrecute an economia altei natiuni decat cu un deceniu mai inainte”. Raportul Clubului de la Roma evidentiaza interdependentele Nord-Sud dintre tarile bogate si saraceiar acestea pot fi interdependente generate de nevoia de alimente (unele tari au surplusuri in timp ce altele au deficite alimentare), interdependente generate de nevoia de energie si minerale in conditiile in care cererea si oferta au traiectorii geografgice diferite, sunt interdependente generate de posibilitatea dereglarii sistemelor de sustinere a vietii, de aparare a mediului inconjurator si mai sunt in al patrulea rand sperantele de a reduce decalajele izbitoare dintre bogatii si saracii lumii. Fiecare tip de interdependenta isi are propriile sale posibilitati, amenintari si implicatii politice si interactioneaza cu celelalte. In consecinta, interdependentele economice internationale inseamna cooperare reciproc avantajoasa intre state suverane bazate pe principiile dreptului international, pentru progresul fiecarei natiuni. Dupa al doilea razboi mondial, in special ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, au aparut si au capatat o larga extindere cooperarea economicaa si tehnico-stiintifica. Toate aceste forme de legaturi economice intre state precum si multe altele poarta denumirea de fluxuri economice internationale. Acestea constituie o forma concreta de manifestare a interdependentelor dintre unitatile economice din diferite tari, dintre state si organisme internationale in cadrul circuitului economic mondial. Fluxurile economice internationale sunt influentate de o multitudine de factori cum ar fi cei tehnico-economici si extraeconomici, cu actiune imediata sau de perspectiva. Tendinta generala a fluxurilor internationale este de diversificare. Totalitatea acestor fluxuri economice internationale, privite in stransa lor interdependenta formeaza circuitul economic mondial. Acesta exprima impletirea unor forme ale schimbului reciproc de cativitati dintre diverse economii nationale care cuprind pe langa sfera circulatiei si sferele productiei si cercetarii stiintifice. Circuitul economic mondial poate exercita o mare influenta atat asupra relatiilor politice internationale cat si asupra economiei mondiale si implicit asupra economiilor nationale. Sistemul colonial a determinat o specializare ingusta a numeroase tari care s-au transformat in surse de materii prime determinand astfel starea de subdezvoltare a unei importante parti a globului pamantesc. Coloniile intrau in circuitul economic international cu produse primare cu o valoare de schimb scazuta iar metropolele participau la acest schimb economic cu produse materiale industriale cu valoare ridicata. Acest circuit economic a favorizat astfel aparitia unor mari dispropottii in economia mondiala. Inegalitatea de forta economica dintre tari determina inegalitati in schimburile internationale. Exista o stransa corelatie intre potentialul economic al unei tari si participarea ei la circuitul economic mondial si intre nivelul dezvoltarii economice si intensitatea antrenarii economice nationale in schimburile cu strainatatea. Economia mondiala cuprinde o mare varietate de economii nationale, aflate in stadii diferite ale evolutiei lor. Unele tari sunt puternic dezvoltate din punct de veder economic si detin o pondere importanta in PIB-ul mondial (SUA, Germania, Japonia, Anglia, Italia, Canada etc) altele sunt tari in curs de dezvoltare si foarte multe alte tari sunt slab dezvoltate. Gradul deschiderii economiilor nationale spre economia mondiala depinde de un complex de factori dintre care cei mai importani sunt: Capacitatea de a produce bunuri si servicii cerute de piata mondiala Forta de a sustine si asimila rezultatelor cercetarilor stiintifice si de proiectare integrate productiei Asigurarea unui management de calitate permenent care sa permita realizarea unei inalte productivitati a muncii cat si costuri de productie scazute Realizarea unei rate de economisire ssi de investitii suficient de mari pentru a asigura echilibrul si crestere economica Din analiza evolutiei economiei mondialese pot desprinde atat aspecte pozitive, de folosire eficienta a ajutorului extern (Planul Marshall care a contribuit la renasterea Germaniei si a altor tari europene dupa al doilea razboi mondial) cat si aspecte negative, de irosire a unor astfel de oportunutati. Cele mai mari rate de economisire le au unele tari din Asia de Sud-Est (Hong-Kong, Coreea de Sud, Singapore etc) care se situeaza in topul dezvoltarii mondiale. Sistemul financiar mondial are rolul pe de o parte de a reflecta evolutiile si schimbarile din economia internationala iar pe de alta parte de a influenta sub toate aspectele economia mondiala. Acest dublu rol este indeplinit cu precadere de Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare, Banca Centrala Europeana si prin multiplele lrgaturi pe care acestea le au cu sistemele bancare ale tuturor tarilor lumii. In ultimii ani au avut loc crize financiare in unele tari din Asia, in Mexic, Rusia si Brazilia ceea ce a determinat formularea unui set de propuneri menite sa contribuie la accentuarea gradului deschiderii economiilor nationale spre economia mondiala. In ultimii 15 ani fluxurile de capital si ratele schimbului valutar au evoluat in mare masura interdependent de comertul international si uneori in sens invers. Foarte importanta este antelegerea noului rol pe care il au institutiile si organizatiile economice si financiare mondiale. Astfel Organizatia Comertului Mondial (OCM) este continuatoarea GATT fara sa se confunde cu aceasta. La fel Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD) a anlocuit vechea Organizatie pentru Cooperare Economica Europeana (OCEE) infiintata in 1948, o data cu Planul Marshall. Din analiza cresterii economice mondiale in perioada 1980-2007 se constata o evolutie puternica a tarilor cu mare potential tehnic si tehnologic care realizeaza o dezvoltare intensiv-inovativa. In perioada 1960-1980 exporturile mondiale au sporit de peste 15 ori iar intre 1950-1985 ponderea tarilor dezvoltate industrializate in exporturile mondiale a crescut de la 60,8% la 65,6%, pe cand a tarilor in curs de dezvoltare a scazut de la 31,1% la 23,9%. Actualmente exista tendinte de tripolizare a schimburilor comerciale internationale. Comunitatea vest europeana impreuna cu SUA si Japonia au ajuns sa totalizeze trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale. Primele incercari de a crea uniuni vamale au existat intre anii 1947-1950: “Francitae” (intre Franta si Italia), “Fibernal” (Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg) dar cu exceptia “Benelux-ului toate au esuat. Protocolul incheiat la Haga in 1947 intre Belgia, Olanda si Luxemburg prevedea desfiintarea reciproca a taxelor vamale si stabilirea unui tarif comun in relatiile cu alte tari. Importanta aceste integrari consta in aceea ca a contribuit la pregatirea terenului pentru integrarea economica in Europa Occidentala. Prima etapa a procesului de integrare a avut o tripla evolutie: in Europa apuseana, Europa rasariteana, in Europa Occidentala si pe continentul americii de Nord. In Europa Occidentala prima organizatie economica internationala cu caracter integrationist a fost Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O). ea a luat fiinta in aprilie 1951 pe baza planului Schumann, prin semnarea tratatului de la Paris de catre R.F.G, Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg. Tratatul a intrat in vigoare in august 1952. Aceste sase tari isi propuneau sa-si uneasca eforturile in vederea scoaterii din criza a industriei carbonifere si a celei siderurgice si sa creeze o piata comuna pentru ramurile respective. In cadrul C.E.C.O au fost constituite cinci organe de baza cu o ierarhie si functii determinate: Inalta Autoritate, Consiliul Consultativ, Organ de Arbitraj. Membrii Inaltei Autoritati erau numiti pe o perioada de 6 ani si nu reprezentau guvernele. Inalta Autoritate avea dreptul sa ia decizii obligatorii pentru statele membre, pe aza majoritatii de voturi. In europa rasariteana a luat fiinta in 1949 Consiliul de Ajutor Economic reciproc (C.A.E.R.) cu participarea tarilor: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, ungaria si Rusia. Ulterior au mai fost primite in C.A.E.R.: Albania, R.D. Germania, Mongolia, Cuba, R.S. Vietnam etc. statutul C.A.E.R. stabilea ca aceasta este o organizatie economica internationala cu caracterguvernamental avand drept scop sa contribuie la unirea si coordonarea eforturilor membrilor in vederea accelerarii progresului economic si tehnic, ridicarii nivelului de industrializare a tarilor cu o industriemai putin dezvoltata si cresterii neintrerupte a productivitatii muncii. Structura organizatorica a C.A.E.R. era formata din: Sesiunile Consiliului; Comitetul Executiv, Comisiile permanente si Secretatriatul. Organele sale n u aveau caracter supranational, hotararile se adoptau numai cu acordul tarilor interesate; s-a stabilit ca in problemele economice C.A.E.R. adopta recomandari. Pe continentul Americii de Nord s-a realizat o integrare economica intre S.U.A si Canada. Dar spre deosebire de cele din Europa nu a avut la baza acorduri intre state ci prin intrepatrunderea unor mari intreprinderi din cele doua tari si in mod deosebit prin extinderea sferei de actiune a capitalurilor din S.U.A si Canada. Acest proces a fost facilitat de alianta celor doua tari in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar in perioada postbelica de legislatiile lor nationale. A doua etapa a procesului de integrare a inceput prin semnarea la Roma in 1957 a doua tratate cu privire la Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana, la ele participand aceleasi sase tari ca si in cadrul C.E.C.O. Prin crearea EURATOM se urmarea unirea eforturilor pentru promovarea cercetarii stiintifice comune, indeosebi in ceea ce priveste utilizarea pasnica a energiei nucleare precum si constituirea unei “piete comune” pentru materiale si echipamente nucleare. In timp ce C.E.C.O. si EURATOM privesc sectoare extrem de importante dar limitate, Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) vizeaza ansamblul economiei si politicii statelor membre, iar acest fapt este esential. Comunitatea Economica Europeana a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958 si a devenit cea mai reprezentativa grupare pentru integrare economica. Au mai aderat la Piata Comuna: Marea Britanie, Danemarac si Irlanda. Ca o reactie fata de constituirea C.E.E. la 4 ianuarie 1960 a fost semnata Conventia de la Stockholm, prin care a luat fiinta Asociatia Europeana a Liberului Schimb (A.E.L.S), intre Austria, Danemarca, Elvetia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia si Suedia. La A.E.L.S au mai aderat ulterior: Finlanda (1961), Irlanda (1970), Liechtenstein (1973), ultimele doua avand statut de asociatii. Tot in 1960, prin tratatul incheiat la Montevideo a luat fiinta Asociatia Latino-Americana a Comertului Liber (A.L.A.L.C.) care a grupat initial: Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Peru, Uruguay si Paraguay; ulterior au aderat ssi Columbia, Ecuador, Venezuala si Bolivia. Aproape paralel cu constituirea A.L.A.L.C. a luat fiinta Piata Comuna din America centrala, prin semnarea in decembrie 1960, la Manogma, a Tratatului general de integrare economica de catre Guatemale, Salvador, Honduras si Nicaragua, la care a aderat si Costa Rica in 1963. In Africa creearea organizatiei Unitatii africane, in mai 1963, a impulsionat procesul de apropiere dintre tari. In acest context au luat fiinta Comunitatea Economica a Statelor din Africa de Vest (C.E.D.E.A.O.) iar in 1964 Uniunea Vamala si Economica a Africii Centrale (U.D.E.A.C.) la care au luat parte initial: Camerun, Republica Africa Centrala, R.p. Congo, Gabon si Ciad. In Asia, pe baza acordului de la Bangkok, din august 1967, a luat fiinta Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-est (A.S.E.A.N.) la care au luat parte reprezentantii din Filipine, Indonezia, Malaezia, Singapore si Thailanda. A treia etapa a integrarii economice a fost inceputa prin semnarea la Paris, in anul 1973 a unui tratat de fuziune a celor trei comunitati (C.E.C.O., EURATOM si C.E.E.) avand aceleasi organe de conducere si un buget comun. Noul ansamblu integrationist a luat denumirea oficiala de Comunitatile Europene avand un sistem institutional similar. Caracteristica pentru aceasta etapa a integrarii economice vest-europene este cresterea considerabila a numarului de tari “asociate” la C.E.E., de la 18 tari africane an 1963 la 64 tari africane si in zona Caraibilor si Pacificului. Aceste acorduri au avut in vedere cooperarea comerciala, tehnica si financiara. Tot in acest sens trebuie mentionata si incheierea de acorduri comerciale de catre C.E.E. cu fiecare tara membra a A.E.L.S. ajungandu-se astfel la o zona de comert liber care cuprinde 17 tari. Un alt aspect important al integrarii economice, in cadrul celui de-a treia etape, a fost trecerea la sistemul de securitate economica colectiva. Aceasta este semnificatia ce s-a atribuit crearii in 1975, a unei organizatii de cooperare la nivelul intregii regiuni Latino-Americane si anume: Sistemul Economic Latino-American (S.E.L.A). s-a apreciat ca prin aceasta s-a introdus un concept nou in practica relatiilor internationale ale tinerelor state, avand ca obiectiv protejarea si apararea colectiva a pretului materiilor prime, precum si elaborarea unei politici regionale comune in relatiile cu tertii. De asemenea, o trasatura specifica acestei etape a fost extinderea organizatiilor integrationiste subregionale. In 1973 a luat fiinta Piata Comuna a tarilor din zona Caraibilor, urmarind reducerea si eliminarea treptata a decalajelor dintre tarile membre. Un alt exemplu il constituie Pactul Andin care a luat nastere prin semnarea Acordului Cartagema si care prevedea liberalizarea comertului reciproc, introducerea unor reglementari comune in comertul fata de tarile terte, armonizarea politicilor cu privire la capitalul extern. In sfarsit, trebuie mentionata si gruparea economica ce s-a dovedit a fi cea mai viabila din Asia si anume Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est. A patra etapa a integrarii economice este marcata de schimbarile profunde ce au avut loc in 4 regiuni importante ale lumii: in Europa Occidentala prin aderarea la C.E.E a Greciei, spaniei si Portugaliei. La 1 ianuarie 1993 prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht s-a conferit acestei mari comunitati noi dimensiuni politice si economice, in primul rand prin intentia de a promova o politica externa unica si in al doilea rand prin introducerea unei monede unice inainte de anul 2000. Ca o reactie la tendintele de extindere si consolidare economica a U.E., pe continentul Americii de Nord a intrat in vigoare ancepand cu 1 ianuarie 1994 acordul Liberului Schimb Nord american. Acest proces al integrarii economice capata nu numai noi dimensiuni ci si noi caracteristici precum si noi perspective. Este aproape sigur ca acest nou centru de putere economica va introduce trasaturi necunoscute pana acum in relatiile cu celelalte centre de putere economica din lume. In Asia din regiune pacific se afla in curs de formare si definitivare cea mai mare organizatie integrationista mondiala intitulata cooperarea Economica a Asiei-Pacific conturat in noiembrie 1994. In Europa Rasariteana cea de-a patra etapa a integrarii economice s-a caracterizat prin desfiintarea C.A.E.R. Integrarea economica interstatala constituie una dintre trasaturile caracteristice esentiale ale economiei mondiale in perioada postbelica. Ea a determinat formarea unor noi centre de putere care exercita o influenta tot mai mare asupra raportului de forte din lumea contemporana. Ca urmare a integrarii economice interstatale, interdependente dintre tari si cooperarea economica internationala au capatat nu numai dimensiuni si particularitati noi dar si o dinamica deosebita. De asemenea, sub impactul integrarii interstatale, relatiile economice din intreaga lume vor cunoaste in perspectiva anilor 2000 schimbari si mai profunde. Cunoasterea procesului amplu al integrarii interstatale are pentru Romania o importanta deosebita deoarece economia de piata care ia nastere in tara noastra presupune o schimbare totala de optica cu privire la conexiunile internationale. Noile structuri economice care apar ca si noile relasii de cooperare economica si tehnico-stiintifica cu alte tari vor functiona in stransa legatura cu Uniunea Europeana sau alte comunitati economice integrate.
