CURS 6 TRANSPORTURI
ORGANIZAREA TRANSPORTULUI DE CALATORI PE CALEA FERATA
Organizarea transportului de calatori pe calea ferata necesita un ansamblu de masuri tehnice si organizatorice, in scopul folosirii cat mai bune a mijloacelor de transport, asigurarea unei deplasari sigure, rapide, regulate si confortabile a calatorilor.
In cadrul retelei de cai ferate, traficul de calatori este de mai multe feluri
Trafic international - se desfasoara intre doua sau mai multe state, pe baza unui contract de transport international. Acesta este reglementat de Conventia CIV, ale carei capitole se refera la obiectul si sfera de aplicare a Conventiei, contractul de transport, raspunderea cailor ferate, masuri procedurale privind aderarea si semnarea Conventiei
Traficul direct - se desfasoara in limitele a doua sau mai multe regionale de cale ferata
Traficul local - se desfasoara in limitele unei regionale de cale ferata
Traficul suburban - are loc in limitele suburbane ale marilor orase.
Aceste feluri de trafic influenteaza alegerea tipului de vagoane, frecventa calatoriilor, nivelul tarifelor, etc.
Organizarea transportului de calatori pe calea ferata este o activitate laborioasa, care necesita
a) Stabilirea si organizarea curentilor de calatori
Totalitatea calatorilor transportati cu orice fel de legitimatie de calatorie, repartizati pe directii sau sectii de circulatie, intr-o anumita perioada de timp, reprezinta curentii de calatori. Stabilirea acestora se face folosind datele statistice din perioadele anterioare si avandu-se in vedere si consecintele ce rezulta din darea in functiune a unor noi linii de cale ferata, a noi obiective industriale, socio-culturale, statiuni balneo-climaterice, etc.
Indicatorii care trebuie avuti in vedere sunt grupati in diverse categorii
indicatori de trafic: calatorii expediati in unitatea de timp durata medie a unei calatorii; densitatea curentilor de trafic, etc
indicatori de utilizare a vagoanelor de calatori: rulajul vagoanelor; parcursul mediu zilnic al vagonului; frecventa medie a calatorilor pe vagon sau pe osie, etc
indicatori de utilizare a trenurilor de calatori: numarul de calatori din tren; numarul de vagoane sau al osiilor dintr-un tren; viteza de circulatie, etc.
b) Organizarea circulatiei trenurilor de calatori - trebuie sa tina seama de felul si categoria de trenuri, de mersul trenurilor, de primirea si expedierea trenurilor de calatori.
Dupa felul si categoria lor, trenurile sunt
trenuri de lung parcurs - cu un parcurs mai mare de 200 km
trenuri locale - cu un parcurs mai mic de 200 km
trenuri suburbane - cu un parcurs mai mic de 100 km, media parcursului fiind de 30 km.
In raport cu viteza cu care se deplaseaza si de confortul de care dispun, trenurile se impart in
trenuri exprese
trenuri rapide;
trenuri accelerate;
trenuri personale;
trenuri curse pentru navetisti.
Numarul trenurilor, categoria si compunerea acesteora se stabilesc in functie de structura curentilor de calatori si de structura parcului de vagoane.
Dupa determinarea numarului si a categoriei trenurilor de calatori, acestea se reintroduc in graficul de circulatie, cu respectarea urmatoarelor cerinte
asigurarea coordonarii mersului trenurilor internationale in statiile de frontiera
asigurarea conditiilor de siguranta a circulatiei
respectarea orelor de plecare si de sosire
asigurarea celor mai bune legaturi in statiile de ramficatie intre trenurile de calatori, indiferent de categoria acestora
evitarea stanjenirii traficului de marfuri.
c) Organizarea activitatii in statiile de calatori - presupune organizarea imbarcarii si debarcarii calatorilor, care implica
tragerea din timp la peron a garniturilor de tren
organizarea informatiilor astfel incat calatorii sa fie avizati privind ordinea imbarcarii;
organizarea controlului, de catre echipe complexe, privind starea de pregatire a trenurilor inaintea imbarcarii calatorilor si remedierea defectiunilor;
specializarea cailor de acces si a peroanelor pe fel de grafic,
organizarea informatiilor care pot fi transmise prin mijloace vizuale, prin megafoane sau prin personalul birourilor de informatii
organizarea activitatii caselor de bilete, care impune specializarea acestora pe clase, iar in unele statii chiar pe directii de mers;
organizarea activitatii depozitelor pentru pastrarea bagajelor de mana, pentru ca efectuarea in conditii eficiente a acestor operatii impune organizarea corespunzatoare a depozitelor de bagaje.
ORGANIZAREA TRANSPORTULUI AUTO
Elementele constructive ale transportului auto sunt
I drumurile si
II autovehiculele.
I Drumul reprezinta calea de comunicatie terestra, special amenajata pentru circulatia autovehiculelor si a pietonilor.
Constructiv, orice drum este alcatuit din:
infrastructura - cuprinde totalitatea lucrarilor care sustin suprastructura, asigurand legatura cu terenul si transmiterea catre acesta a eforturilor statice si dinamice. Infrastructura cuprinde:
terasamentele sau lucrarile de pamant si
lucrarile de arta (poduri, viaducte, tunele, etc.);
suprastructura - cuprinde mai multe componente, care alcatuiesc corpul propriu-zis al drumului. Suprastructura este alcatuita din mai multe straturi diferite, a caror compozitie si tehnologie de executie depind de importanta si de destinatia drumului.
In general, un drum modern este alcatuit din 4 straturi
substratul - format din nisip, cu o grosime de 5-10 cm
fundatia - formata din balast, cu o grosime de 30-50 cm
stratul de rezistenta - format din beton, de grosime 20-30 cm
statul de uzura - format din bitum.
Un drum modern trebuie sa dispuna de calitati constructive si de amenajari pentru stationarea autovehiculelor si pentru prioritate de trafic.
Criterii de clasificare a drumurilor
1. Dupa folosinta
1.a. drumuri publice - destinate cerintelor de trafic rutier ale intregii populatii si ale economiei nationale. Acestea se impart in
drumuri de interes vital
autostrazi - drumuri de mare capacitate, rezervate exclusiv circulatiei autovehiculelor. Autostrazile sunt prevazute cu benzi unidirectionale, separate printr-o banda mediana. De asemenea, acestea intersecteaza denivelat orice alta cale de comunicatie si evita, pe cat posibil, localitatile. Accesul si iesirea pe si din autostrada este permisa numai prin locuri special amenajate
drumuri nationale - asigura legatura cu punctele de frontiera
drumuri de interes local - pot fi:
drumuri judetene
drumuri comunale
strazi.
1.b. drumuri de exploatare - satisfac cerintele de trafic rutier ale unor agenti economici din industrie, agricultura, etc.
2. Dupa influenta pe care o au asupra exploatarii autovehiculelor, drumurile se impart in 6 categorii
2.a. categoria M - cuprinde drumurile asfaltate, in stare buna, carora li se atribuie un coeficient de drum
2.b. categoria K include drumurile pavate, in stare buna, carora li se aribuie un coeficient =
2.c. categoria T - cuprinde drumurile asfaltate, pavate si pietruite, in stare mediocra, carora li se atribuie un coeficent
2.d. categoria L - cuprinde drumurile pietruite cu piatra sparta, pietris si bolovani, carora li se atribuie un coeficient
2.e. categoria E - include acele drumuri care impun schimbari de viteza pe circa din parcus si cuprinde drumurile de pamant, drumurile de terasamente, in stare mediocra si dumurile pavate cu bolovani de rau, in stare rea, a caror coeficient este
2.f. categoria H - cuprinde toate celelate categorii de drumuri, a caror stare nu permite viteze mai mari de 15km h pe toata lungimea lor si care au un coeficient de drum
Coeficientii de drum au menirea de a corecta parcursul efectiv, in vederea obtinerii parcursului echivalent.
II Autovehiculul este principalul mijloc de transport rutier, reprezentat de orice vehicul care se poate deplasa pe un teren amenajat sau nu, prin propriile mijloace, in care scop este inzestrat cu un motor cu care produce sursa de energie pentru propulsie.
Clasificarea autovehiculelor
Dupa destinatie
1.a. autovehicule pentru calatori - acestea se impart in
autovehicule usoare - capacitate de 4-6 locuri
autovehicule medii - capacitate de 10-14 locuri
autovehicule grele - capacitate de 35-100 locuri.
1.b. autovehicule pentru marfa - foarte diverse si se pot clasifica dupa modul de constructie in
autovehicule cu sasiul simplu si
autovehicule cu sasiul articulat , care pot fi detasabile sau cu semiremorca.
Dupa sarcina utila, autovehiculele de marfa pot fi
pana la 1.5 tone;
intre 3-5 tone
intre 5-8 tone
intre 8-12 tone
peste 12 tone.
Dupa felul suprastructurii si destinatia ei
2.a. autocamioane lada
2.b. autocamioane izoterme
2.c. autocamioane frigorifice
2.d. cisterne, etc.
Din punctul de vedere al mecanismului de incarcare descarcare
.a. autovehicule cu suprastructura fixa
3.b. autovehicule cu suprastructura basculata.
Aceste clasificari au rol important pentru stabilirea modalitatilor de organizare a parcului de autovehicule, a activitatii de intretinere si reparatii, de aprovizionare cu materiale, piese de schimb, de stabilire a cheltuielilor de exploatare.
PROCESUL DE TRANSPORT AUTO. NOTIUNE, STRUCTURA, CLASIFICARE
Procesul de transport auto, in modul cel mai general, consta in efectuarea deplasarii marfurilor sau calatorilor dintr-un loc in altul, cu autovehiculele. El rezida in prestatii ce se efectueaza cu mijloacele de transport auto si este echivalent cu procesul de productie din aceasta activitate.
Diagrama de transport auto
Dcta = Tc + Td + Ti
Dpta = Tp + Dcta + Tpd
2L
Tc = t1 + t2 + t3 + t4 + t5 = + Tid + Tas
V
unde:
Dcta = durata ciclului de transport auto
Tc = timpul cursei;
Td =timpul de deplasare de la locul de garare la primul punct de incarcare
Ti = timpul de intoarcere de la locul de descarcare la locul de garare
Dpta durata procesului de transport auto
Tp = timpul de pregatire a autovehiculului in vederea plecarii in cursa
Tpd = timpul de garare a autovehiculului si de predare a documentelor la intoarcerea din cursa;
t1 = timpul de incarcare
t2 = timpul de deplasare de la punctul de incarcare la punctul de descarcare;
t3 = timpul de descarcare;
t4 = timpul de deplasare de la puncul de descarcare inapoi la punctul de incarcare;
t5 = alte stationari;
L = lungimea traseului;
V = viteza de deplasare a autovehiculului;
Tid = timpul de incarcare descarcare
Tas = timpul afectat altor stationari;
Tg timpul de garare.
Prin ciclu de transport auto se intelege activitatea de transport a unui autovehicul, de la plecarea din punctul de garare, pana la intoarcerea lui in acelasi loc.
Durata ciclului de transport consta in timpul care se scurge din momentul plecarii autovehiculului din garaj la locul de incarcare a marfurilor sau de imbarcare a calatorilor si pana in momentul sosirii acestuia la garaj.
Organizarea ciclului de transport se bazeaza pe cunoasterea:
volumului traficului de marfuri si calatori,
a intensitatii si frecventei curentilor de marfuri si de calatori.
Ciclul de transport se compune din una sau mai multe curse, care se pot efectua pe durata acestuia.
Prin cursa se intelege efectuarea unui singur transport, adica deplasarea incarcaturii la destinatie si revenirea autovehiculului la locul initial de incarcare sau in alt loc.
Durata cursei este egala cu timpul care se scurge din momentul inceperii efectuarii primei operatii necesare incarcarii si pana in momentul incheierii ultimei operatii ce precede o noua incarcare sau garare.
Deci, cursa reprezinta activitatea autovehiculului intre doua incarcari succesive.
In traficul urban de calatori insa, cursa reprezinta activitatea autovehiculului intre capetele traseului, in ambele sensuri, in timp ce in traficul urban cursa semnifica activitatea autovehicului intre capetele traseului, intr-un singur sens.
