IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU IN ACTIVITATEA INTREPRINDERII MODERNE
Consideratii
generale cu privire la relatia intreprindere - mediul ambiant
firma isi organizeaza si desfasoara activitatea sa sub impactul conditiilor
concrete ale mediului sau ambiant. Mediul ambiant reprezinta un ansamblu de
factori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica,
juridica, geografica si demografica ce actioneaza pe plan national si
international asupra intreprinderii, influentand relatiile de piata.
Intreprinderea este parte integranta a mediului ambiant, este o componenta
economica a acestuia.
In conditiile actuale mediul ambiant se caracterizeaza printr-un dinamism
accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei schimarilor. Mediul
ambiant este de trei feluri:
- mediu stabil, unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor vizibile;
- mediu schimbator, unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata, dar
in general previzibile;
- mediu turbulent, unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare mare, cu
incidente profunde asupra activitatii intreprinderii si greu de anticipat;
2. Componentele mediului ambiant al intreprinderii
Acestea sunt:
- micromediul
- mezomediul
- macromediul.
Micromediul intreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta
intra in relatii directe. Acestea sunt:
- furnizorii de marfuri care sunt agenti economici ce asigura resursele
necesare de materii prime, materiel, echipamente si masini;
- prestatorii de servicii reprezentati de firme sau persoane particulare care
ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectivelor firmei;
- furnizorii fortei de munca sunt unitatile de invatamant, oficiile fortei de
munc si persoanele ce cauta un loc de munca;
- clienti care sunt consumatori, utilizatori industriali, intreprinderi
comerciale sau agentiile guvernamentale pentru care bunurile produse se
intreprindere le sunt oferite spre consum;
- organismele publice - asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor,
mediile de informare in masa si publicul consumator;
- concurentii sunt firme sau persoane particulare care-si disputa aceeasi
categorie de clianeti, iar in situatii frecvente aceiasi furnizori sau
prestatori de servicii.
Mezomediul este o notiune intermediara care devine tot mai necesara in
explicarea evolutiei macroeconomice a intreprinderii. Pentru remedierea
oricaror deficiente de explicare se studiaza comportamentul intreprinderii din
sistemul productiv si social cel mai apropiat intreprinderii si care poate fi
un intermediar intre macromediul si micromediul intreprinderii.
Mezomediul trebuie sa intereseze in mod deosebit sistemul de conducere al
intreprinderii pentru ca permite abordarea relatiilor acesteia cu mediul sau in
termeni mult mai apropiati de lumea afacerilor. O intreprindere poate face
parte din urmatoarele sisteme mezoeconomice:
- o anumita industrie
- o zona geografica sau administrativa
- un grup de intreprinderi.
Aceste sisteme sunt in masura sa influenteze actiunile, deciziile si
rezultatele unei intreprinderi, influenta exercitata la acest nivel poate fi
atat directa cat si indirecta, dar are un caracter general, in sensul ca
influenteaza toate intreprinderile care apartin aceluiasi sistem.
Activitatea oricarei intreprinderi, ca si a celorlalti agenti din cadrul
micromediului intreprinderii, se afla si sub influenta altor factori de mediu,
care actioneaza pe o arie mai larga.
Legatura care se stabileste intre intreprindere si acesti factori este de
regula industriala, influenta exercitandu-se pe termen lung si formand
macromediul intreprinderii.
Componentele macromediului sunt:
- mediul demografic - numarul populatiei, structura pe sexe si grupe de varsta,
numarul de familii si dimensiunea medie a unei familii, repartizarea
teritoriala si me medii a populatiei, rata natalitatii.
Analiza unor astfel de caracteristici si surprinderea tendintei lor reprezinta
punctul de pornire in evaluarea dimensiunii cererii potentiale, a pietei
intreprinderii.
- mediul economic. Ansamblul elementelor care compun viata economica a
spatiului in care actioneaza intreprinderea determina mediul economic al
acesteia. Acesta determina volumul si structura ofertei de marfuri, nivelul
veniturilor banesti, marimea cererii de marfuri, miscarea preturilor la nivelul
concurentei.
- mediul tehnologic. Intreprinderea se implica in dinamica mediului tehnologic,
atat ca beneficiar cat si ca furnizor, in principal prin intermedciul pietei.
Este una din cele mai dinamice componente ale macromediului intreprinderii si
dobandeste o exprimare concreta prin inventii, inovatii, marimea si orientarea
fondurilor destinate cercetarii, explozia productiei noi, perfectionarea
productiei traditionale, reglementari privind delimitarea tehnologiilor
poluante.
- mediul cultural - reprezentat de ansamblul elementelor ce privesc sistemele
de valori, obiceiuri, traditii, credinte si norme ce guverneaza statutul
oamenilor in societate.
- mediul politic reflecta structurile societatii, clasele sociale si rolul lor
in societate, fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a
statului in economie, gradul de stabilitate al climatului politic intern,
zonal, international.
- mediul institutional cuprinde ansamblul reglementarilor de natura juridica ce
vizeaza direct sau indirect activitatea de piata a intreprinderii.
- mediul natural - conditiile naturale ce determina modul de localizare si de
distribuire in spatiu a activitatii umane. Aceasta conjunctura economica
reprezinta starea curenta si concreta a fenomenelor, proceselor si
evenimentelor specifice unei ramuri, a unei economii nationale. Importanta sa
este data de reducerea resurselor de materii prime neregenerabile si de
accentuarea gradului de poluare.
3. Relatiile intreprinderii cu mediul extern
in calitatea sa de componenta a mediului, intreprinderea se afla intr-un
contact permanent cu diferite componente. Intreprinderea intra intr-un ansamblu
de relatii prin care isi orienteaza si finalizeaza activitatea economica.
Aceste relatii dintre intreprindere si componente ale mediului sau extern sunt prin
natura si continutul lor de doua feluri: relatii de piata si relatii de
concurenta.
Din multitudinea de relatii ale intreprinderii cu mediul sau extern se remarca
prin amploare si complexitate relatiile de piata. Acestea au ca obiect vanzarea
si cumpararea de marfuri si servicii, imprumutul de capital si angajarea fortei
de munca. Studierea pietei constituie premisa si punctul de plecare in
activitatea oricarei intreprinderi.
Mecanismul pietei reprezinta pentru intreprinderea moderna termenul de confruntare
a situatiei prezentate cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru produse noi
sau pentru modernizarea celor existente.
Relatiile intreprinderii cu piata sunt reflectate si de fluxul aplrovizionare
productie, desfacere. De asemenea, aceasta relatie se reflecta si in orientarea
activitatii intreprinderii catre obiective prioritare cun sunt satisfacerea in
conditii superioare a nevoilor consumatorilor prin produsele create si oferite,
crearea rentabilitatii si eficientei economice pe baza sporirii vanzarilor
totale si a profitului unitar.
Relatiile intreprinderii cu piata vizeaza 3 mari componente si anume:
- piata marfurilor
- piata capitalului
- piata fortei de munca.
Natura si dimensiunile relatiilor intreprinderii depind de o serie de factori
generali si specifici, obiectivi si subiectivi, interni sau externi
intreprinderii, cei mai importanti fiind: cadrul economico-social, specificul
pietei si caracterul intreprinderii.
Relatiile intreprinderii cu piata cunosc astfel o mare diversitate si se pot
grupa dupa mai multe criterii:
- dupa obiectul relatiilor. Potrivit acestui criteriu, relatiile intreprinderii
cu piata sunt de doua feluri: - relatii de vanzare-cumparare si - relatii de
transmitere, receptie de informatii.
Relatiile de vanzare-cumparare pot lua forme diferite si anume livrarea de
marfuri, achizitionarea de marfuri si servicii, prestarea de servicii,
inchirierea, imprumutul precum si activitatile de intermediere.
Principalele forme pe care le imbraca succesiv relatiile de vanzare-cumparare
sunt:
- relatii precontractuale
- relatii contractuale
- relatii postcontractuale.
Relatiile precontractuale se realizeaza in principal prin negociere, comanda,
cerere de oferta si oferta ferma.
Relatiile contractuale au ca instrument principal contractul la care se adauga
o serie de activitati ca: facturarea, livrarea, transportul, receptia si
decontarea.
Relatiile postcontractuale apar in perioada de garantie si psotgarantie.
Relatiile de transmitere de informatii au ca scop sustinerea si concretizarea
relatiilor de vanzare-cumpaare, realizandu-se prin publicitate, relatii publice
si alte forme de promovare.
- dupa profilul agentilor de piata, relatiile pot fi: cu furnizorii si
prestatorii de servicii, cu beneficiarii si cu institutiile si cu mecanismele
de stat;
- dupa frecventa, relatiile sunt permanente, periodice sau ocazionale;
- dupa gradul de concentrare, relatiile pot fi concentrate dimensional, spatial
sau temporal si relatii dispersate.
4. Obiectivele economice ale intreprinderii in conditii concurentiale
In conditiile actuale intreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu
care urmareste maximizarea profitului, ci este un organism complex, ce se
confrunta cu o multitudine de obiective contradictorii ce tin de strategia
fiecarei intreprinderi.
Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta
in cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei
clientele cat mai numeroase.
Pentru a defini aceste forme de manifestare a concurentei se pot avea in vedere
utmatoarele aspecte:
- interesele si aspiratiile clientelei
- libertatea de a actiona
- interesele si aspiratiile producatorilor in calitate de ofertanti
- existenta in mediul economic a unor reglementari juridice si a unei stari
psihologice si sociale care impun sau favorizeaza anumite actiuni sau
comportamente din partea agentului economic.
In conditiile economiei de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva,
face parte din regulile de joc ale pietei.
Competitivitatea unui agent economic este determinata in principal de trei mari
caracteristici si anume: servicii, costuri si calitate.
Ansamblul raportului de interactiune in care intra agentii economici in lupta
pentru asigurarea resurselor de aprovizionare si a pietei de desfacere formeaza
sistemul relatiilor de concurenta. Mijloacele si instrumentele utilizate in
relatiile de concurenta se pot delimita in jurul produsului, pretului,
promovarii si distributiei.
Concurenta este de doua tipuri:
- directa, manifestata intre intreprinderile care realizeaza bunuri identice
sau cu mici diferentieri, destinate satisfacerii aceleeasi game de nevoi;
- indirecta - manifestata intre intreprinderile care se adreseaza acelorasi
nevoi sau nevoi diferite prin oferta unei game variate de lucru.
Pentru a se asigura desfasurarea in bune conditii a activitatii economice,
statul trabuie sa asigure un cadru concurential normal care presupune existenta
urmatoarelor elemente si anume:
1. autonomia intreprinderii,
2. libertatea de infiintare a oricarui tip de intreprindere,
3. promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor
fiecarei firme,
4. reglementari economico-financiare egale pentru toti agentii economici,
indiferent de forma de proprietate,
5. formarea libera a preturilor,
6. stabilitate prin reglementari bugetare pe piata externa,
7. masuri pentru favorizarea participarii pe piata extrabugetara,
8. reglementari clare pentru sanctionarea prin instantele juridice a firmelor
nerentabile.
Clasa aXIa B
