|
Contabilltatea
amortizarii fi fiscalltatea Conceptia si calculul
amortizārii reprezintā o problemā cu implicatii fiscole, Termenii Tn
care este rezolvatā Tsi gāsesc expresie Tn duratele normale de utilizare. Tn regimurile de omortizare opozabile agentilor economici.
implicit Tn gradul de deductibilitate 01 amortizārii la determinarea
profitului impozabil si valoarea luat6 Tn calculul amortizārii In principiu, duratele normale de utilizare care
corespund cu duratele de amortizare sunt estimate, nu māsurate, in functie de
experienta furnizatā de practica privind categoriile de imobilizāri
amortizabile. Tradusā in termeni economici o asemenea duratā exprimā perioada
de timp in care activele amortizabile aduc servicii unei intreprinderii. Ea este diferitā de durata de viatā fizicā a activelor.
Factorii care determinā durata normalā de utilizare sunt: deteriorarea fizicā
care stabileste limita maximā pentru durata de serviciu; uzura mora lā sau
desuetitudinea activelor imobilizate datoritā noilor tehnoJogii care scurteazā
durata de utilizare a acestor active inainte de epuizarea vietii fizice si
neadecvarea unor active in raport cu modificārile intervenite in profilul si
cresterea capacitātii intreprinderii. Duratele normale de
utilizare pot fi stabilite in mod descentralizat si centralsat.
Desigur, fiecare optiune are motivatia sa. Astfel, stabilirea descentralizatā porneste de la realitatea cā
mijloacele fixe identice au diferite durate de serviciu in functie de
conditiile utilizate in intreprinderi, concretizate in gradele diferite de
deteriorare fizicā, programe diferite de reparatii si mediu diferit de
exploatare. La acestea se adaugā opiniile diferite despre
desuetitudinea mijloacelor fixe si conceptia potrlvit cāreia amortizarea este o problemā de alocare si in consecintā durata normalā
de utilizare trebuie sā fie egalā cu durata economicā de utilizare. Din punct
de vedere fiscal, descentralizarea in stabilirea duratelor de utilizare
impune un control abilitat care sā tempereze
politica intreprinderilor pentru stabilirea unor durate leduse de utilizare,
implicit de amortizare a imobilizārilor. De aceea, duratele apreciate de
intreprinderi trebuie sā fie aprobate din punct de vedere fiscal. Pentru a
deconecta aceastā problemā, duratele de amortizare aprobate de organele
fiscale sunt in cele mai multe cazuri durate fiscale, care diferā de duratele
contabile. Exemplu, in SUA sistemul actual de amortizare fiscalā se distinge
de amortizarea contabilā in ceea ce priveste
lungimea duratelor de serviciu (mai scurte). Forma centralizatā este o rezolvare prin hotārare de guvern la nivel
mocroeconomic a problemei duratelor normale de utilizare. Aceste durate sunt
eSfimate in functie de mediul normal, mediul agresiv ,
mediul neutru, mediul usor corosiv si mediul puternic corosiv. Potrivit
experientei din tara
noastrā, incadrarea mijloacelor fixe in una dintre conditiile speciale
prezentate mai sus se face de cātre comisiile tehnice de specialitate si se
aprobā de consiliul de administratie al agentilor economici. Componenta comisiilor
tehnice de specialitate este stabilitā de consiliul
de odministartie al agentilor economici. Stabilirea
centralizatā a duratelor normale de utilizare circumscrie controlul fiscal
numai la simpla constatare a respectārii acestor durate ca durate de
amortizare implicit in determinarea amortizārii contabile si fiscale.
In tara noastrā, asa cum s-a anticipat, duratele
normale de utilizare a mijloacelor fixe sunt stabilite in mOd centralizat
prin hotārare de Guvern, fiind revizuite periodic, dar nu mai tarziu de cinci
ani. Ele coincid cu duratele de amortizare in ani, aferente
regimului de amortizare liniar. In ceea ce
priveste regimul de amortizare este
cunoscut faptul cā se pot folosi metoda amortizārii liniare. metoda amortizārii degresive si metoda amortizārii
accelerate. Di'ntre aceste metode se apreciazā cā metoda amortizārii liniare
asigurā calculul unei mārimi ration ale si economice a
amortizārii alocate inscrisā in principiile si regulile imaginii fidele.
|
