John Kenneth Galbraith este autorul unor teorii socio-economice extrem de provocatoare ce au starnit, de-a lungul ultimilor decenii, interesul atat al criticii de specialitate cat si al opiniei publice si au dat nastere unor vii dispute la nivel international.
"Societatea perfecta", cea mai recenta lucrare (1996) a profesorului american, este un eseu ce propune o noua si incitanta perspectiva pentru intelegerea relatiilor sociale, economice si politice actuale.
"Realizabilul, nu doar perfectiunea, este aici identificat si descris". Din acest motiv, ideile cuprinse in paginile urmatoare nu pot fi echitate ca "pur-utopice".
"Nimeni nu poate explica intrepatrunderea dintre economic si social cu o asemenea incintatoare claritate precum Jhon Kenneth Galbraith".
Cartea este alcatuita din 18 capitole, fiecare dintre ele caracterizand anumite conceptii ale unei societati. Acele capitole sunt:
Societatea perfecta
O privire generala
Era judecatii practice
Argumentul social
O economie sanatoasa
Inflatia
Deficitul
Distribuirea veniturilor si a puterii
Rolul decisiv al educatiei
Controlul: Principii de baza
Mediul
Migratia
Autonomia puterii militare
Sindromul birocratic
Politica externa: Dimensiunea economica si sociala a acesteia
Saracii planetei I: Rolul modelator al istoriei
saracii planetei II: Ce trebuie sa faca o societate perfecta.
Contextul politic.
Autorul are scopul de a arata cum trebuie sa fie o societate perfecta. Pentru acest lucru el a prezentat in lucrare cunostintele sale atat despre ceea ce ar trebui sa fie bine, cat si despre ceea ce e rau in societate. John Kenneth Galbraith afirma ca inainte de a sti ce e bine, trebuie sa cunosti ce e rau.
Lucrarea care a realizat-o contine raspunsul la o serie de intrebari importante cum ar fi:
cum ar arata o societate perfecta?
spre ce tel ar trebui sa tindem?
cum poate contribui politica economica la acest lucru?
cum poate fi protejat mediul inconjurator acum si in viitor?
dar problema imigratiei, a emigratiei si a emigrantilor?
Scopul acestei lucrari este de a spune cum e bine. Insa este clar ca de la inceput se va ivi o problema: va trebui facuta o distinctie, o demarcatie intre cum ar fi perfect si ceea ce se poate realiza.
Autorul sustine ca nu exista sanse pentru o societate perfecta si realizabila atat timp cat nu exista o definire clara a ei.
Cea mai dificila problema o constituie definirea realizabilului. Este de asemenea si cea mai controversata.
Aceasta carte se refera la o societate perfecta ca la o societate realizabila. Anumite bariere in calea realizabilului sunt de nestrabatut si ca trebuie acceptate. Dar exista si teluri care nu pot fi compromise. Intr-o societate perfecta, fiecare cetatean trebuie sa se bucure de libertate individuala, de bunastare, de egalitate rasiala si etnica, de sansa unei existente care sa-i ofere satisfactii.
Trebuie recunoscut ca nimic nu neaga atat de clar libertatile individuale precum lipsa acuta de bani. Sau le diminueaza pana dispar in totalitate.
In capitolul 2 "O privire generala", autorul ne vorbeste mai mult despre societatea americana si in acelasi timp prezinta dialectica politica moderna intr-oforma extrem de concisa. E vorba despre o competitie inegala: cei bogati si prosperi au bani si influenta, si voteaza. Cei cu grija zilei de maine si cei saraci sunt in numar mare, dar multi dintre ei, din pacate nu voteaza. Exista democratie, dar nu in mica masura este o democratie a celor bogati.
In capitolul 4 "Argumentul social" se vorbeste despre esenta societatii. Se spune ca fiecare membru al acesteia, indiferent de sex, rasa sau apartenenta etnica trebuie sa aiba acces la o existenta multumitoare. Indivizii se deosebesc intre ei prin insusiri fizice si psihice, mod de implicare si tel; de aici diferentele in ceea ce priveste afirmarea si succesul in plan material ale fiecaruia. Oricum, o societate ideala trebuie sa inlature factorii ce limiteaza realizarile personale.
De asemanea, in acest capitol autorul explica care este rolul economiei intr-o societate perfecta. El sustine ca rolul economiei intr-o societate perfecta este fundamental, determinismul economic fiind o forta de netagaduit. Sistemul economic trebuie sa actioneze perfect pentru fiecare. Numai atunci oportunitatile vor intalni aspiratiile, indiferent de nivelul lor.
O societate ideala va trebui sa beneficieze de o dezvoltare economica substantiala si in acelasi timp constanta - de o crestere de la an la an a productiei si a fortei de munca.
Galbraith sustine ca atata timp cat exista oportunitati exista si liniste sociala; stagnarea economica si privatiunile au consecinte sociale multiple si nefaste. Tot el sustine ca o economie puternica si stabila, impreuna cu oportunitatile pe care le ofera devine astfel obiectivul principal al unei societati mai bune, al societatii ideale.
Este bine spus ca intr-o societate echitabila nimanui nu-i este permis sa sufere de foame sau de lipsa unui adapost.
O societate ideala trebuie sa aiba o dimensiune internationala puternic conturata. Statul trebuie sa adopte o atitudine pacifista si de colaborare reciproc avantajoasa cu partenerii sai de afaceri din toata lumea. Trebuie sa existe o puternica orientare catre o pace mondiala si e necesar ca toate statele si natiunile sa coopereze in vederea realizarii acestui deziderat. Razboiul este cea mai de neiertat tragedie umana, cu atat mai amenintatoare acum, intr-o epoca a inarmarilor nucleare. Trebuie sa existe, de asemenea, intelegere si sprijin efectiv pentru nevoile si sperantele celor mai putin favorizati de soarta si de membrii comunitatii mondiale.
Aceste trasaturi specifice sunt extrem de evidente, putand fi catalogate chiar drept locuri comune si acceptate, cu cateva exceptii notabile, in discursul politic actual. Mult mai controversate sunt insa actiunile necesare atingerii acestor deziderate.
In capitolul 6 se vorbeste despre una dintre cele doua probleme deosebit de dificile ce se interpun in calea desavarsirii unei economii sanatoase - inflatia.
Autorul mentioneaza ca o piata puternica si obtinerea de catre patroni a unor beneficii importante stimuleaza - inutil s-o mai spunem - si revendicarile sindicatelor, o forta apreciabila inca, esentiala in plan social desi aflata, in Statele Unite, in declin. In schimb, aceste revendicari justifica si explica cresterea preturilor.
O societate mai buna si in acelasi timp realizabila nu poate spera sa impace o ocupare totala a fortei de munca cu o stabilitate absoluta apreturilor. Ea poate, oricum, sa faca ceva pentru a reduce la minim conflictul dintre cele doua. Chiar si intr-o lume in care forta sindicatelor s-a diminuat, spirala salarii-preturi - spirala inflationista - trebuie recunoscuta si supusa unor corectii. Acest lucru a constituit mult timp subiectul principal al negocierilor sindicatelor din Europa. Nu surprinde pe nimeni ca a fost denumit "modelul european". La randul sau, patronul trebuie sa respecte posibilitatile materiale limitate ale muncitorilor mentionand o stabilitate a preturilor.
Este de o mare importanta afiramatia ca trebuie ales intre somaj si inflatie deoarece acest lucru nu poate fi evitat. Societatea perfecta nu poate condamna o parte a populatiei sale la inactivitate, suferinte sociale si privatiuni economice de dragul atingerii unei stabilitati a preturilor. La nevoie, trebuie acceptat raul cel mai mic - cresterea preturilor.
In capitolul 7 "Deficitul" autorul vorbeste despre cele trei mari categorii existente de cheltuieli publice: cele care nu servesc nici unui scop vizibil prezent sau viitor, cele care sustin sau dezvolta conditiile econemice si sociale curente si cele ce-si aduc contributia sau permit o crestere in viitor a venitorilor a productiei si a bunastarii generale.
Atat politica bugetara cat si cea fiscala necesita o deosebita atentie in cadrul sistemului economic modern, cu atat mai mult cu cat pun problema deficitului bugetar. Ambele constituie o baza pentru celelalte strategii; de ele depind, in mare masura, acestae. Nimeni nu ar trebui sa minimalizeze problemele pe care le implica doua politici esentiale si nici initiativele sau corectiile pe care le impun. Aici sunt concetntrate bazele economice ale unei societati perfecte.
Autorul a tratat bine tema "Controlul" din capitolul 10. El sustine ca exista patru factori care obliga la o interventie si la un control al statului. Primul il constituie nevoia de a proteja acum si in viitor planeta, anumite reglamentari descrise in mod obisnuit ca prevenind distrugerea mediului inconjurator. Mai exista si necesitatea de a-i proteja pe cei vulnerabili dintre angajatii in sectorul productiv fata de efectele negative ale mecanismului economic. Al trei-lea factor este tendinta mai mult decat ocazionala a economii de a produce si vinde bunuri si servicii de larg consum cu deficinte tehnice sau care pot aduce prejudicii de ordin fizic. Al patru-lea factor este inglobarea de catre sistem a unor tendinte cu caracter de auto-distrugere a proprilor functii ce au o oarecare eficienta.
In capitolul 11 a fost abordata tema "Mediului". Aici sunt prezentate problemele mediului care rezulta din impactul productiei si al consumului asupra sanatatii, confortului si bunastarii intregei comunitati. De asemenea ele provin din efectele pe care le pot avea in viitor productia si consumul din zilele noastre, inclusiv euizarea resurselor naturale existente astazi din abundenta si folosite intensiv.
Efectele nocive pe termin lung, ce se observa foarte clar inca de pe acum sunt intr-un numar destul de mare: pericolul in perspectiva reprezentat de poluarea aerului - cele mai dezbatute exemple fiind cresterea globala a temperaturii planetei si incidenta sporita a cazurilor de emfizem si cancer pulmonar, alte modificari climatice dezastruoase cum sunt despaduririle si alunecarile de teren datorate ploilor; secatuirea resurselor naturale minerale, a rezervelor de petrol si a altor resuse de care depinde consumul curent; si, ca efect mai indepartat, lipsa de spatiul vital necesar ce se va face simtita cu timpul, din moment ce populatia continua sa creasca intruna iar urbanizarea se dezvolta nestingherita.
Acestea sunt efectele de prezent cat si cele de termen lung produse de econopmia de consum asupra mediului inconjurator. Situatia actuala nu este in totalite descurajanta: aspectele legate de mediu se bucura in mod curent de un larg interes public, uneori cu efecte benefice. Acest curent de opinie capata o importanta vitala, drept pentru care va trebui incurajat de societatea ideala.
Intr-o societate ideala preocuparea fata de mediu trebuie sa benificieze de o constituenta puternic motivata, bazata pe resursele financiare necesare provenita din randul membrilor sai. Echilibrul public reclama prezenta celor ce apara in mod eficient problemele actuale si cele pe termen lung ale mediului.
In unul dintre capitolele lucrarii, autorul vorbeste despre cea mai controversata problema cu care are de-a face orice societate moderna, alaturi de cea a ajutorarii saracilor, - migratia - problema deplasarii oamenilor dintre tarile mai sarace catre cele mai avantajoase si a efctului acesteia aspra vietii sociale si economice a tarilor spre care se indreapta acestea.
Autorul afirma ca pe masura ce se devolta, economia moderna incepe sa se bazeze din ce in ce mai mult pe munca imigrantilor sositi din afara, de peste granita. Fara aceasta forta de munca ce completeaza oferta, economia ar suporta grave perturbatii, ar putea avea loc chiar dezastre.
Este bine mentionat ca un raspuns mai amplu dat de o societate ideala inseamna recunoasterea rolului benefic al migratiei in general si promovare unor actiuni si masuri in consecinta. O comunitate nationala se inbogateste prin aplicarea unei politici liberale a imigrarilor ce permite accesul in cadrul ei al acelora ce apartin altor mentalitati si culturi, cat si prin schimbarile de idei si talente pe care le implica o astfel de politica. Mai exista si avantajele economice specifice de care beneficiaza tarile bogate in urma emigratiei muncitorilor din tarile sarace catre acea munca "reala" de care toti cetatenii acestor tari prospere, mai putin cei excentrici, vor sa scape.
In capitolul 16 "Saracii planetei" autorul prezinta scurte istorici ale tarilor cu un nivel economic slab si in acelasi timp relatiile dintre tarile sarace si cele bogate. El accentueaza ca o societate perfecta trebuie sa accepte ideea ca, in ceea ce priveste relatiile dintre tarile bogate si cele sarace, dintre fostele puteri colonialiste si coloniile lor, lumea si intreaga orientare a omenirii s-au schimbat pentru totdeauna. Politica externa a societatii ideale trebuie sa tina seama de trecut si sa fie atenta, in mod special, la orice poate sugera renasterea unor practici colonialiste. Tarile bogate trebuie sa conlucreze cu ceea ce imperialismul a lasat ca mostenire - suferinta umana, in forme dintre cele mai grave si absolut intolerabile. Acest lucru este la fel de important pentru o societate mai buna.
Ceea ce ar trebui sa se faca pentru ca o tara saraca sa devina o societate ideala este expus in capitolul 17. Aceasta informatie este insotita side numeroase exemple convingatoare .
In ultimul capitol "Contextul politic " autorul lucrarii accentuiaza ca pasul decisiv spre o societate ideala este acela care va face ca democratia sa devina autentica, cuprinzatoare. Beneficiind de o democratie reala, societatea perfecta va izbuti in tot ceea ce va intreprinde, va capata chiar acel aspect al inevitabilitatii.
In concluzie putem mentiona ca lucrarea "Societatea Perfecta" de John Kenneth Galbraith este una dintre cele mai valoroase lucrari de profil economic si este un eseu ce propune o noua si incitanta perspectiva pentru intelegerea relatiilor sociale, economice si politice actuale si in acelasi timp prezinta o sursa de informare destul de ampla pentru viitorii economisti de valoare.
