FINANTE BANCI - Gestiunea Financiara a Intreprinderii

Finante-Banci

Gestiunea Financiara a Intreprinderii

 

CUPRINS

Pagina

Analiza pe baza Bilantului Financiar (Analiza exigibilitate-lichiditate)..3

Analiza pe baza Bilantului Functional (operational)..8

Contul de Profit si Pierdere si Soldurile Intermediare de Gestiune..13

Capacitatea de autofinantare.19

Tabloul de finantare nevoi-resurse 20

Analiza ratelor de structura bilantiera, de indatorare, de lichiditate si solvabilitate.21

Ratele de rentabilitate25

Bibliografie.28

Analiza pe baza bilantului financiar

Analiza lichiditate-exigibilitate, numita in practica tarilor occidentale analiza patrimoniala, are meritul de a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii. Aceasta consta in incapacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele asumate fata de terti.

Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilantul financiar. Constructia bilantului financiar, pornind de la elementele continute in bilantul contabil, necesita o tratare prealabila a posturilor de activ si de pasiv dupa criteriile de lichiditate-exigibilitate.

Bilantul financiar (in mil.lei)

Numerosi analisti financiari, pornind de la abordarea juridica a bilantului, utilizeaza conceptul de situatie neta (SN), estimand contabil valoarea drepturilor ce le poseda proprietarii asupra intreprinderii.

Situatia Neta (SN) =Activ - Datorii totale

SN (2001) = 47150 - ( 1550 + 5400 + 100 + 580 + 3020 + 1500 ) = 47150-12150 = 35000(mil.lei)

SN (2002) = 58040 - ( 2340 + 7100 + 150 + 690 + 5760 + 2000 ) = 58040-18040= 40000(mil.lei)

Spre deosebire de capitalurile proprii, notiunea de situatie neta este mai restrictiva, excluzand din categoria acestora subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate ( Situatia Neta = Capitaluri proprii - Subventii pentru investitii - Provizioane reglementate ).

Situatia neta pozitiva si crescatoare reflecta o gestiune economica sanatoasa. Aceasta crestere este consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulari. Cresterea situatiei nete marcheaza, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume maximizarea valorii intreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii.

Fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilantului financiar (bilantul lichiditate-exigibilitate), constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar (FRF) si poate fi stabilit prin doua modalitati:

a) FRF = Capitaluri permanente (excl. amortiz. si proviz.) - Nevoi permanente (in valoare neta)

FRF(2001)= 38050-35450= 2600(mil.lei)

FRF(2002)= 44340-40450= 3890(mil.lei)

In aceasta modalitate de calcul, FRF pozitiv exprima acea parte a capitalurilor permanente degajata de etajul superior al bilantului pentru a acoperi nevoi de finantare din partea de jos a bilantului.

Deoarece FRF este pozitiv, capitalurile permanente finanteaza o parte din activele circulante, dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete. Aceasta situatie pune in evidenta FRF ca expresie a realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea echilibrului financiar pe termen scurt (intreprinderea poate sa faca fata fara dificultate riscurilor diverse pe termen scurt).

b) FRF = Activ circulant net (cu lichiditate mai mica de un an) - Resurse temporare

FRF(2001)=11700-9100= 2600(mil.lei)

FRF(2002)=17590-13700= 3890(mil.lei)

In acest mod de calcul, FRF pozitiv evidentiaza surplusul activelor circulante nete in raport cu datoriile temporare, sau partea activelor circulante nefinantata de datoriile pe termen scurt.

Indiferent de modalitatea de calcul, in logica financiara nu exista decat un singur fond de rulment (rezultatele obtinute prin cele doua formule coincid).

Activele circulante transformabile in lichiditati intr-un termen scurt (sub un an) vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt (exigibile intr-un interval de timp sub un an), dar, in egala masura si degajarea lichiditatilor excedentare. Aceasta situatie reflecta o perspectiva favorabila intreprinderii, sub aspectul solvabilitatii sale.

Fondul de rulment financiar poate fi analizat, in continuare, in functie de structura capitalurilor permanente (capitaluri proprii si datorii cu scadenta mai mare deun an), analiza care pune in evidenta gradul in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile proprii.Indicatorul care releva acest grad de autonomie financiara este fondul de rulment propriu, adica excedentul capitalurilor proprii in raport cu imobilizarile nete, determinat conform relatiei:

FRpropriu = Capitaluri proprii - Imobilizari nete

Rezultatul negativ al acestei relatii de calcul, denumit fond de rulment imprumutat, reflecta masura indatorarii pe termen lung, pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.

FRimprumutat = FRF - FRpropriu

FRpropriu(2001)=36500-35450=1050(mil.lei)

FRimprumutat(2001)=2600-1050=1550(mil.lei)

FRpropriu(2002)=42000-40450=1550(mil.lei)

FRimprumutat(2002)=3890-1550=2340(mil.lei)

Pentru exemplul considerat se remarca faptul ca in anul 2001, FRpropriu reprezinta 40,38% din FRF, iar in anul 2002, FRpropriu are o pondere de 39,85%.

Astfel, ponderea FRpropriu in FRF in cei doi ani consecutivi este mai mica decat cea a FRimprumutat, rezultand faptul ca FRF este constituit in majoritate pe seama imprumuturilor pe termen lung, iar marja de siguranta pe care acesta o asigura pentru finantarea nevoilor temporare protejeaza intreprinderea de riscul insolvabilitatii numai pana la scadenta acestor datorii.

Cresterea FRF in 2002 fata de 2001, cu 1290(mil.lei) provine din: cresterea rezervelor cu 5000(mil.lei), cresterea provizioanelor ptr. riscuri si cheltuieli mai mari de un an cu 500(mil.lei), cresterea datoriilor financiare mai mari de un an cu 790(mil.lei), scaderea imobilizarilor necorporale (datorita amortizarii) cu 2500(mil.lei); toate acestea compenseaza cresterea imobilizarilor corporale (prin investitii) cu 7500(mil.lei), care ar fi putut avea o influenta negativa asupra evolutiei FRF.

Valoarea informativa deosebita a FRF, conferita de pozitia strategica a acestuia, de a realiza legatura intre cele doua parti ale bilantului financiar, conduce la aprecierea analistilor financiari ca fondul de rulment reprezinta cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate; fondul de rulment este rezultatul arbitrajului intre finantarea pe termen lung si cea pe termen scurt.

Pornind de la un anumit echilibru, care trebuie sa existe intre nevoile temporare si resursele temporare, bilantul patrimonial pune in evidenta un alt indicator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de rulment (NFR).

Nevoia de fond de rulment = Nevoi temporare (exclusiv disponibilitatile) - Resurse temporare (exclusiv credite bancare pe termen scurt)

NFR(2001)=(5200+4500)-(5400+100+580)=9700-6080=3620(mil.lei)

NFR(2002)=(6800+8750)-(7100+150+690)=15550-7940=7610(mil.lei)

Nevoia de fond de rulment pozitiva semnifica un surplus de nevoi temporare, in raport cu resursele temporare posibile de mobilizat.Situatia in care nevoia de fond de rulment este pozitiva, poate fi considerata normala, numai daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare. In caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si creantelor, pe de o parte, si exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte, respectiv incetinirea incasarilor si urgentarea platilor.

Nevoia de fond de rulment, determinata potrivit metodologiei prezentate, are un caracter static. De aceea, se recomanda completarea analizei patrimoniale cu un studiu dinamic care evidentiaza nevoile "normative" ale ciclului de exploatare determinate in functie de cifra de afaceri, durata stocurilor fizice si financiare, intensitatea fluxurilor operatiilor si structura costurilor de productie. Corelatia volumului de activitate cu marimea nevoii de fond de rulment confera acesteia din urma un caracter dinamic.

In cadrul analizei patrimoniale, diferenta dintre fondul de rulment financiar si nevoia de fond de rulment reprezinta trezoreria neta(TN).

Trezoreria neta = Fond de rulment - Nevoia de fond de rulment

TN(2001)= FRF(2001)-NFR(2001)=2600-3620= -1020(mil.lei)

TN(2002)= FRF(2002)-NFR(2002)=3890-7610= -3720(mil.lei)

Trezoreria neta negativa (FRF < NFR) semnifica un dezechilibru financiar, la incheierea exercitiului contabil, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Aceasta situatie evidentiaza dependenta intreprinderii de resursele financiare externe. In acest caz, se urmareste obtinerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital (credite de trezorerie, credite de scont, etc.). Situatia de dependenta, sau de tensiune asupra trezoreriei, in care lichiditatile sau cvasilichiditatile sunt insuficiente pentru rambursarea creditelor pe termen scurt, limiteaza autonomia financiara pe termen scurt. Chiar daca trezoreria neta negativa evidentiaza o anumita dependenta financiara, aceasta nu trebuie sa fie interpretata implicit ca o stare de insolvabilitate. Pot exista intreprinderi, cu o astfel de situatie, care sa supravietuiasca si sa prospere, daca partenerii lor financiari accepta mentinerea resurselor de trezorerie incredintate acestora pentru acoperirea pasivului exigibil.

Din analiza evolutiei trezoreriei de la un exercitiu la altul, se desprinde un indicator cu o deosebita putere de sinteza denumit cash-flow.

Cash-flow = Trezoreria neta la sfarsitul exercitiului contabil - Trezoreria neta la inceputul exercitiului contabil

CF=TN(2002)-TN(2002)= -3720-(-1020)= -2700(mil.lei)

Deoarece fluxul monetar net al exercitiului(cash-flow-ul perioadei exercitiului) este negativ, capacitatea reala de finantare a investitiilor a scazut, inregistrandu-se astfel o scadere a valorii intreprinderii.

Analiza lichiditate-exigibilitate joaca un rol important in diagnosticul financiar, prin faptul ca pune in evidenta riscul de insolvabilitate cu care se pot confrunta actionarii si creditorii.

Analiza pe baza bilantului functional

(operational)

Raspunzand altor criterii de judecata asupra situatiei intreprinderii, prezentarea functionala a bilantului evidentiaza aspectele financiare, structurale si legaturile cu gestiunea previzionala, adaptandu-se mai bine cerintelor managerilor din intreprindere.

Se considera urmatoarele date in completarea celor din bilantul financiar:

Conceptia functionala a bilantului are meritul de a oferi o imagine asupra modului de functionare economica a intreprinderii, punand in evidenta stocurile si resursele corespunzatoare fiecarui ciclu de functionare.

Bilantul functional (operational) (in mil. lei)

In optica functionala, realizarea echilibrului financiar al intreprinderii nu presupune doar existenta unui fond de rulment pozitiv ca marja de siguranta, ci a unui fond de rulment acoperitor nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare (stocuri+creante de exploatare-datorii de exploatare).

Surplusul resurselor durabile in raport cu valorile imobilizate reprezinta fondul de rulment functional sau fondul de rulment net global (FRNG) disponibil pentru finantarea operatiilor ciclului de exploatare.

a)   FRNG = Resurse durabile (inclusiv amortizari si proviz.) - Nevoi stabile (Activ imobilizat brut)

FRNG(2001)=55050-52450=2600(mil.lei)

FRNG(2002)=69340-65450=3890(mil.lei)

Aceeasi valoare a FRNG este data de marimea nevoilor ciclice si de trezorerie ramasa nefinantata de resursele ciclice si de trezorerie, stabilita conform expresiei:

b)     FRNG = (Nevoi ciclice + Nevoi de trezorerie) - (Resurse ciclice + Resurse de trezorerie)

FRNG(2001)=11700-9100=2600(mil.lei)

FRNG(2002)=17590-13700=3890(mil.lei)

sau FRNG = (ACE+ACAE+D)-(DE+DAE+CT)

FRNG(2001)=(9200+500+2000)-(5500+580+3020)=11700-9100=2600(mil.lei)

FRNG(2002)=(14500+1050+2040)-(7250+690+5760)=17590-13700=3890 (mil.lei)

Operatiile de exploatare antreneaza formarea nevoilor de finantare, dar ele permit in acelasi timp si constituirea mijloacelor de finantare. Din confruntarea globala a nevoilor cu mijloacele de finantare se degaja o nevoie de finantare a ciclului de exploatare sau nevoie de fond de rulment.

Nevoile de finantare generate de ciclul de productie sau "nevoile ciclice" corespund alocarilor de fonduri (blocarea lichiditatilor) pentru constituirea stocurilor si creantelor (creditelor acordate partenerilor debitori).

In compensarea acestor necesitati de finantare, activitatea intreprinderii furnizeaza resurse reinnoibile pe masura derularii ciclului de exploatare, respectiv "resurse ciclice" sub forma creditelor acordate de catre furnizori (forma tipica de resurse ciclice).

Nevoia de fond de rulment totala are doua componente: nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) si nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE).

NFRT = NFRE + NFRAE

unde          NFRE = ACE - DE si NFRAE = ACAE - DAE

NFRE(2001)=9200-5400=3800 (mil.lei)

NFRAE(2001)=500-680= - 180(mil.lei)

NFRT(2001)=3800+(-180) =3620(mil.lei)

NFRE(2002)=14500-7100= 7400(mil.lei)

NFRAE(2002)=1050-840=210 (mil.lei)

NFRT(2002)= 7400+210=7610(mil.lei)

In timp ce componentele nevoii de fond de rulment sunt legate de activitatea curenta, si in special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operatiile financiare pe termen scurt realizate de intreprindere si evidentiate in ultimul nivel al bilantului functional. Pe de o parte, acestea din urma presupun mijloace de finantare pe termen scurt solicitate de la banci sau alti parteneri financiari, deci resurse prezentand un caracter financiar, sau mai concret "resurse de trezorerie". Spre deosebire de resursele ciclice obtinute in cadrul activitatii curente si induse de operatiile industriale si comerciale, resursele de trezorerie sunt furnizate de parteneri financiari specifici, prin negocieri particulare, care nu fac obiectul gestiunii curente, ci releva, in mod special, gestiunea financiara pe termen scurt sau gestiunea trezoreriei. Pe de alta parte, intreprinderea degaja excedente monetare care-i permit acoperirea diverselor "nevoi de trezorerie". Aceste excedente de trezorerie pot fi plasate pe piata monetara si/sau financiara, urmarindu-se procurarea unor valori mobiliare de plasament rentabile, usor negociabile si cu o buna reputatie pe piata de capital.

Confruntarea nevoilor cu resursele de trezorerie evidentiaza situatia "trezoreriei nete", expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente .

In bilantul functional, nivelul trezoreriei nete (TN) este dat de valoarea (diferenta) activelor si pasivelor de trezorerie, respectiv de nevoile de trezorerie excedentare si creditele bancare curente, care nu se reinnoiesc automat cu fiecare ciclu de productie.

TN = Nevoi (activ) de trezorerie - Resurse (pasiv) de trezorerie

TN(2001)=2000-3020= -1020(mil.lei)

TN(2002)=2040-5760= -3720(mil.lei)

Trezoreria neta negativa evidentiaza faptul ca resursele (pasivul) de trezorerie depasesc ca valoare nevoile (activul) de trezorerie, deci mijloacele de finantare pe termen scurt au o valoare mai mare decat disponibilitatile si plasamentele financiare pe termen scurt ale intreprinderii.

Cu cat pasivele de trezorerie cresc, cu atat mai mult situatia financiara a intreprinderii devine vulnerabila.

Echilibrul functional are la baza relatia fundamentala a trezoreriei, care se determina pornind de la egalitatea dintre activul si pasivul bilantului functional:

AIAE+IE+ACE+ACAE+D=RPR+IMPR+DE+DAE+CT

Prin comutarea termenilor obtinem:

(ACE-DE)+(ACAE-DAE)+(D-CT)=(RPR+IMPR)-(AIAE+IE)

(NFRE+NFRAE)+TN=FRNG

Ecuatia fundamentala a trezoreriei devine:

TN=FRNG-(NFRE+NFRAE) sau TN=FRNG-NFRT

TN(2001)=2600-3620= -1020(mil.lei)

TN(2002)=3890-7610= -3720(mil.lei)

Realizarea echilibrului functional (valorile indicatorilor sunt exprimate in mil. lei):

2002

Echilibrul functional se realizeaza atunci cand FRNG finanteaza in totalitate NFRE. Asa cum se observa mai sus, FRNG nu acopera in totalitate NFRE nici in 2001, nici in 2002, fapt ce releva vulnerabilitatea financiara a intreprinderii. In anul 2001, FRNG finanteaza 68.42% din NFRE, restul fiind acoperit din credite bancare pe termen scurt (26.84%) si din resursele ciclice in afara exploatarii (NFRAE negativa). In 2002, NFRE este finantata in proportie de 52.57% din FRNG, restul provenind din trezoreria neta negativa (credite bancare pe termen scurt), aceasta fiind si sursa de finantare pentru NFRAE.

In concluzie, echilibrul functional nu se realizeaza, iar intreprinderea este vulnerabila din punct de vedere financiar, finantarea nevoii de fond de rulment de exploatare realizandu-se intr-o proportie considerabila prin intermediul creditelor de trezorerie, aceasta nefiind o finantare stabila, cum ar fi cea bazata in totalitate pe FRNG. Mai mult, se remarca scaderea ponderii FRNG ca sursa de finantare a NFRE, de la 68.42% in 2001 la numai 52.57% in 2002, fapt ce corespunde unei cresteri a vulnerabilitatii financiare a intreprinderii.

Contul de Profit si Pierdere si

Soldurile Intermediare de Gestiune

Sintetizand, pentru o perioada de activitate data (de obicei un exercitiu financiar), ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri (ca surse de imbogatire) si cheltuieli (ca surse de saracire), contul de profit si pierderearata cum s-a ajuns de la starea patrimoniala initiala la cea finala, reflectate in bilanturile de la inceputul si sfarsitul exercitiului (realizeaza legatura dintre bilantul initial si cel final).

In contul de profit si pierdere, rezultatul exercitiului (profit sau pierdere) se determina ca diferenta intre veniturile si cheltuielile exercitiului, indiferent de data incasarii sau platii acestora. Acest aspect conduce la diferentierea fluxurilor de venituri si cheltuieli din cadrul contului de profit si pierdere in doua categorii: fluxuri de venituri incasabile/cheltuieli platibile si fluxuri calculate.

Veniturile incasabile cuprind veniturile incasate in cursul exercitiului si veniturile de incasat in exercitiul urmator (livrarile de bunuri, executarile de lucrari, prestarile de servicii ca si produsele, lucrarile, serviciile in stoc, executarea unor obligatii din partea tertilor, venituri exceptionale din operatii de gestiune, din cesiunea imobilizarilor, etc.).

Cheltuielile platibile cuprind cheltuielile platibile in cursul exercitiului si cheltuielile de platit in exercitiul urmator (cheltuieli cu materialele si serviciile procurate din afara si consumate, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligatii de catre intreprindere, cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune, impozitul pe profit). Veniturile incasabile/cheltuielile platibile, majoreaza si respectiv diminueaza rezultatul net si trezoreria, in timp ce veniturile si cheltuielile calculate nu au influenta decat asupra rezultatului, fara a afecta direct trezoreria intreprinderii (reluari asupra provizioanelor, cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului, amortizari si provizioane calculate, valoarea net contabila a elementelor de activ cedate). Veniturile si cheltuielile calculate pot influenta trezoreria intreprinderii numai sub incidenta unor aspecte fiscale.

Contul de profit si pierdere se prezinta sub urmatoarea forma:

Continutul informational al contului de profit si pierdere permite aprecierea performantelor intreprinderii, evaluate prin soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinantare si riscul economic.

Structura contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati permite degajarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa indeplineasca o anumita functie de remunerare a factorilor de productie si de finantare a activitatii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Tabloul SIG se prezinta in felul urmator:

Soldurile intermediare de gestiune reprezinta, de fapt, paliere succesive in formarea rezultatului final.

Marja comerciala (adaosul comercial) vizeaza in exclusivitate intreprinderile comerciale sau numai activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate mixta (industriala si comerciala). Activitatea comerciala presupune cumpararea si revanzarea marfurilor, marfurile fiind considerate bunuri cumparate pentru a fi revandute in aceeasi stare.

MJ=Venituri din vanzari de marfuri-Costul de cumparare al marfurilor vandute

MJ(2001)=1530-1432= 98(mil.lei)

MJ(2002)=1354-1230=124(mil.lei)

Marja comerciala realizata in 2001 si 2002 demonstreaza un excedent din vanzarea marfurilor, rezultand obtinerea unui profit din activitatea comerciala. In plus, cresterea inregistrata de acest indicator semnifica o imbunatatire, din punct de vedere financiar, a activitatii comerciale a firmei.

Productia exercitiului ( in cadrul activitatii industriale ) include valoarea bunurilor si serviciilor "fabricate" de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

PE = Productia vanduta + Productia stocata + Productia imobilizata - Reducerea stocurilor

PE(2001)=82450+5430+153-0=88033(mil.lei)

PE(2002)=91320+7860+2350-0=101530(mil.lei)

Prin raportul PE(2002)/PE(2001)=1.153 se calculeaza indicele nominal de crestere al productiei intreprinderii, acesta fiind de 115.3%, rezultand o rata nominala de crestere a productiei de 15.3% in anul 2002 fata de 2001 (productia inregistrata in 2002 a fost de 0,153 ori mai mare decat productia obtinuta in 2001).

Prin raportarea indicelui nominal de crestere al productiei intreprinderii la indicele cresterii preturilor din aceeasi perioada se obtine indicele real al cresterii productiei intreprinderii, iar din acesta rata reala a cresterii productiei realizate de intreprindere.

Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a fortei de munca si capitalului, peste valoarea bunurilor si serviciilor provenind de la terti, in cadrul activitatii curente a intreprinderii.

Valoarea adaugata nu este evidentiata in contul de profit si pierdere, dar acesta din urma contine elemente necesare pentru determinarea sa, in special pentru stabilirea consumurilor provenind de la terti.

VA=PE+MJ-Consumuri provenind de la terti

VA(2001)=88033+98-(51520+6340)=30271(mil.lei)

VA(2002)=101530+124-(63640+8520)=29494(mil.lei)

Raportul VA(2002)/VA(2001)=0.974 exprima o scadere a valorii adaugate in anul 2002 fata de 2001, fapt ce influenteaza negativ rezultatele financiare ale intreprinderii.

Excedentul brut al exploatarii (EBE) sau, dupa caz, insuficienta bruta de exploatare (IBE) se stabileste ca diferenta intre valoarea adaugata (plus subventiile de exploatare), pe de o parte, si impozitele, taxele si cheltuielile de personal, pe de alta parte.

EBE(IBE)=VA+Subventii de exploatare-(Impozite, taxe si varsaminte asimilate+Cheltuieli cu personalul)

EBE(2001)=30271+0-(114+2432)=27725(mil.lei)

EBE(2002)=29494+0-(123+3264)=26107(mil.lei)

Excedentul brut al exploatarii exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare (operatii strict legate de productia industriala, de activitatea comerciala sau prestari de servicii), resursa principala a intreprinderii, cu influenta hotaratoare asupra rentabilitatii economice si a capacitatii potentiale de autofinantare a investitiilor (din amortizari, provizioane, profit).

Rezultatul exploatarii (profit sau pierdere) priveste activitatea de exploatare normala si curenta a intreprinderii. Prin deducerea cheltuielilor cu amortizarile (doar amortizarile economice justificate, normale, ale imobilizarilor, surplusul fiind transferat la cheltuielile exceptionale) si provizioanele din excedentul brut al exploatarii acesta devine un rezultat net al exploatarii:

RE=EBE + (Venituri din provizioane pentru exploatare + Alte venituri din exploatare) - (Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele pentru exploatare+Alte cheltuieli pentru exploatare)

RE(2001)=27725+(0+450)-(17000+485)=10690(mil.lei)

RE(2002)=26107+(0+630)-(25000+724)=1013(mil.lei)

Din valorile inregistrate de acest indicator se observa o scadere considerabila a acestuia in anul 2002, valoarea corespunzatoare acestui an reprezentand doar 9.48% din valoarea inregistrata in 2001. Din contul de profit si pierdere se poate constata o crestere mai rapida a cheltuielilor de exploatare fata de cresterea veniturilor obtinute din exploatare.

Rezultatul curent (profit sau pierdere) este determinat atat de rezultatul exploatarii normale si curente, cat si de cel al activitatii financiare. Este, deci, rezultatul tuturor operatiilor curente ale intreprinderii.

RC = RE+Venituri financiare-Cheltuieli financiare

RC(2001)=10690+899-1976= 9613(mil.lei)

RC(2002)=1013+805-3941= -2123(mil.lei)

Rezultatul curent (profit in2001 si pierdere in2002) indica valoric scaderea performantelor financiare ale intreprinderii, datorata scaderii profitului din exploatare si cresterii pierderilor din activitatea financiara.

Rezultatul net al exercitiului (RNE) exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise.

RNE=RC+Venituri exceptionale-Cheltuieli exceptionale-Impozit pe profit

RNE(2001)=9613+0-63-2387.5= 7162.5(mil.lei)

RNE(2002)=-2123+48-63-0= -2138(mil.lei)

Spre deosebire de anul 2001,cand activitatea intreprinderii era rentabila, in 2002, intreprinderea se confrunta cu numeroase dificultati, scaderea majora a rezultatului din activitatea de exploatare si inregistrarea unui rezultat net al exercitiului negativ fiind consecinta gestionarii necorespunzatoare a activitatii intreprinderii. Aceasta trebuie sa-si restabileasca situatia financiara prin fonduri proprii si, de asemenea, sa depisteze cauzele deficitelor sale si sa le remedieze.

Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii, la sfarsitul exercitiului financiar, destinat sa remunereze capitalurile proprii si sa finanteze investitiile de expansiune si de mentinere sau reinnoire din exercitiile viitoare.

Capacitatea de autofinantare poate fi determinata prin doua metode:deductiva si aditionala.

Prin metoda deductiva, capacitatea de autofinantare se calculeaza astfel:

Capacitatea de autofinantare = EBE + Alte venituri din exploatare - Alte cheltuieli pentru exploatare + Venituri financiare(a) - Cheltuieli financiare(b) + Venituri exceptionale(c) - Cheltuieli exceptionale(d) - Impozit pe profit , unde:

a)    fara reluari asupra provizioanelor;

b)    fara amortizari si provizioane financiare calculate;

c)    fara:

- venituri din cesiunea elementelor de activ;

- cote parti din subventii virate asupra rezultatului exercitiului;

- reluari asupra provizioanelor exceptionale;

d) fara:

- valoarea net contabila a elementelor de activ cedate;

- amortizari si provizioane exceptionale calculate.

CAF(2001)=27725+450-485+899-1976+0-63-2387.5=24162.5(mil.lei)

CAF(2002)=26107+630-724+805-3941+48-63-0=22862(mil.lei)

Folosind metoda aditionala, capacitatea de autofinantare se calculeaza in modul urmator:

Capacitatea de autofinantare = RNE + Amortizari si provizioane (de exploatare, financiare, exceptionale) calculate - Cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului - Reluari asupra amortismentelor si provizioanelor - Venituri din cesiunea elementelor de activ + Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate.

CAF(2001)=7162.5+17000-0-0-0+0=24162.5(mil.lei)

CAF(2002)=-2138+25000-0-0-0+0=22862(mil.lei)

Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizator al performantelor intreprinderii. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii ca este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. Pentru creditori, marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursare ca si nivelul riscului de neplata.

Scaderea capacitatii de autofinantare in 2002, fata de 2001 semnaleaza faptul ca intreprinderea nu a fost capabila sa utilizeze eficient capitalurile aflate la dispozitia sa, fapt ce conduce la scaderea increderii actionarilor si a creditorilor.

Tabloul de finantare "nevoi-resurse"

Tabloul de finantare explica modul de formare a fondului de rulment net global si modul de utilizare a acestuia, pana la determinarea unei trezorerii nete ca rezultat al bilantului de la sfarsitul exercitiului contabil.

Obiectivul prioritar al analizei il constituie impactul diferitelor operatii ale intreprinderii asupra trezoreriei.

ΔFRNG (2002/2001) = Δ Capitaluri permanente (inclusiv amortizari si provizioane) - Δ Activ imobilizat brut = [(25000+15000+2000+2340+25000) - (25000+10000+1500+1550+17000)] - (65450-52450) = (69340-55050) - (65450-52450) = 14290 - 13000 = 1290(mil.lei)

ΔNFRE (2002/2001) = ΔACE - ΔDE = [(6800+7700)-(5200+4000)] - (7100 - 5400) = (14500-9200)-1700=5300-1700=3600(mil.lei)

NFRAE (2002/2001) = ACAE- DAE =(1050-500)-[(150+690)-(100+580)]= =550-(840-680)=550-160=390(mil.lei)

NFRT= NFRE+ NFRAE=3600+390=3990(mil.lei)

TN= FRNG- NFRT=1290-3990= - 2700(mil.lei)

Tabloul de finantare

Cresterea FRNG nu este suficienta pentru a acoperi cresterea NFRT, diferenta fiind finantata din credite bancare pe termen scurt (trezorerie neta negativa).

Analiza ratelor de structura bilantiera, de indatorare, de lichiditate si solvabilitate

A) Analiza ratelor de structura bilantiera

1. Privind activul bilantier:

a) rata activelor imobilizate

=(Activ imobilizat/Total activ)*100

2001=(35450/47150)*100=75.19%

2002=(40450/58040)*100=69.69%

Aceasta rata a inregistrat o usoara scadere in anul 2002 comparativ cu 2001, cu 5.5%, scazand astfel ponderea activelor imobilizate in totalul activelor.

b) rata imobilizarilor corporale

=(Imobilizari corporale/Total activ)*100

2001=(25000/47150)*100=53.02%

2002=(32500/58040)*100=56.00%

d)    rata imobilizarilor financiare

=(Imobilizari financiare/Activ total)*100

2001=(450/47150)*100=0.95%

2002=(450/58040)*100=0.78%

Cele doua rate calculate mai sus demonstreaza ca unitatea economica este o unitate productiva, ea inregistrand o usoara crestere a ponderii imobilizarilor corporale, in timp ce ponderea imobilizarilor financiare este foarte mica si in scadere.

e)    rata activelor circulante

=(Active circulante/Total activ)*100

2001=(11700/47150)*100=24.81%

2002=(17590/58040)*100=30.31%

Firma a inregistrat o usoara crestere a activelor circulante (5.5%) in 2002 fata de 2001.

f)     rata stocurilor

=(Stocuri/Activ total)*100

2001=(5200/47150)*100=11.03%

2002=(6800/58040)*100=11.72%

Rata stocurilor inregistreaza o valoare aproximativ constanta intre cele doua perioade de analiza.

-rata materiilor prime si materialelor

=(Mat. prime si materiale/Activ circulant)*100

2001=(2400/11700)*100=20.51%

2002=(1700/17590)*100=9.66%

-rata produselor finite

=(Produse finite/Activ circulant)*100

2001=(1020/11700)*100=8.72%

2002=(2100/17590)*100=11.94%

-rata marfurilor

=(Marfuri/Activ circulant)*100

2001=(1030/11700)*100=8.80%

2002=(1200/17590)*100=6.82%

-rata produselor in curs de executie

= (Produse in curs de executie/Activ circulant)*100

2001=(750/11700)*100=6.41%

2002=(1800/17590)*100=10.23%

Dintre elementele componente ale stocurilor, ponderea cea mai mare revine materiilor prime si materialelor in 2001 si produselor finite in 2002.

g) rata creantelor comerciale

=(Creante comerciale/Total activ)*100

2001=(4500/47150)*100=9.55%

2002=(8750/58040)*100=15.08%

Rata creantelor comerciale inregistreaza o crestere de 5.53%, ceea ce poate corespunde fie unei cresteri a vanzarilor, fie unei incetiniri a incasarilor, firma acordand credite comerciale partenerilor sai, cu scadente la un termen mai indelungat decat in anul precedent.

h)    rata activelor de trezorerie

=(Activ de trezorerie/Total activ)*100

2001=(2000/47150)*100=4.24%

2002=(2040/58040)*100=3.51%

Activele de trezorerie au inregistrat o usoara scadere, de 0.73%. Daca luam in considerare si pasivele de trezorerie, care au crescut in valoare absoluta de la 3020 la 5760 (valori exprimate in mil.lei) se poate observa evolutia nefavorabila a trezoreriei nete.

2. Privind pasivul bilantier:

a) rata stabilitatii financiare

=(Capitaluri permanente/Total pasiv)*100

2001=(38050/47150)*100=80.70%

2002=(44340/58040)*100=76.40%

b) rata autonomiei financiare globale

=(Capitaluri proprii/Total pasiv)*100

2001=(36500/47150)*100=77.41%

2002=(42000/58040)*100=72.36%

Unitatea economica inregistreaza o situatie foarte buna in ceea ce priveste autonomia financiara; desi ponderea capitalurilor proprii in totalul pasivului a scazut, valoarea acestora acopera o buna parte din totalul pasivului.

c)      rata indatorarii globale

=(Datorii totale pe termen scurt, mediu, lung/Total pasiv)*100

2001=[(1550+3020)/47150]*100=9.69%

2002=[(2340+5760)/58040]*100=13.96%

Datoriile financiare ale firmei au o pondere mica in totalul pasivului, dar sunt intr-o usoara crestere (4.27%).

B) Ratele de indatorare

1. Rata levierului (coeficientul total de indatorare)

L=( Datorii totale pe termen scurt, mediu, lung/Capitaluri proprii)*100

L

L

Rata levierului are o valoare mai mica de 100%, deci firma nu depinde de creantieri si poate primi credite bancare in conditiile in care ofera garantii sigure.

2. Rata datoriilor financiare

=(Datorii financiare mai mari de un an/Capitaluri permanente)*100

2001=(1550/38050)*100=4.07%

2002=(2340/44340)*100=5.28%

3. Rata independentei financiare

=(Capitaluri proprii/Capitaluri permanente)*100

2001=(36500/38050)*100=95.93%

2002=(42000/44340)*100=94.72%

Ratele de mai sus exprima o independenta mare a firmei, aceasta bazandu-se in special pe fondurile proprii, valoarea creditelor solicitate fiind foarte mica in comparatie cu capitalurile proprii.

C) Ratele de lichiditate si solvabilitate

1. Rata lichiditatii generale (nu se calculeaza procentual)

=Active circulante/Datorii exigibile pe termen scurt

2001=11700/9100=1.29

2002=17590/13700=1.28

Pentru a indica o lichiditate generala favorabila acest indicator ar trebui sa aiba valori cuprinse intre2 si 2.5. Chiar daca indicatorul are o valoare nefavorabila, activele circulante acopera datoriile exigibile pe termen scurt, firma avand capacitatea de rambursare a datoriilor.

2. Rata lichiditatii reduse (nu se calculeaza procentual)

=(Creante comerciale+Active de trezorerie)/Datorii exigibile pe termen scurt

2001=(4500+2000)/9100=0.71

2002=(8750+2040)/13700=0.79

Situatia lichiditatii reduse este relativ buna, in 2002 indicatorul apropiindu-se de o valoare considerata favorabila (0.8). Acest indicator exprima capacitatea activelor cu un grad crescut de lichiditate (creante, titluri de plasament, disponibilitati) de a acoperi valoarea datoriilor exigibile intr-un termen relativ scurt (mai mic de un an), cum sunt datoriile catre furnizori, salariati, buget si datoriile bancare curente.

Ratele de rentabilitate

A)  Ratele de rentabilitate comerciala

Rentabilitatea marjei comerciale

R mj. com. =(Marja comerciala/Vanzari de marfuri)*100

R mj. com.

R mj. com.

Aceasta rata este utilizata indeosebi de intreprinderile cu activitate comerciala si pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate. Se remarca o usoara crestere a rentabilitatii marjei comerciale in 2002 fata de 2001, reflectand mentinerea si consolidarea pozitiei ocupate pe piata.

Rata marjei brute de exploatare

R mj. brute expl. =(Excedentul brut de exploatare/Cifra de afaceri)*100

R mj. brute expl.

R mj. brute expl.

Activitatea de exploatare degaja profit, atat in 2001, cat si in 2002. Totusi, usoara scadere a ratei, in raport cu o rata a marjei comerciale relativ stabile, dovedeste o impovarare referitoare la costurile exploatarii.

3) Rata marjei nete exprima eficienta globala a intreprinderii, respectiv, capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei.

R mj. nete =(Rezultatul Net al exercitiului/Cifra de afaceri)*100

R mj. nete

R mj. nete

Scaderea acestei rate reflecta o inrautatire a capacitatii globale a intreprinderii de a obtine rezultate financiare pozitive. Daca in 2001, rata marjei nete are o valoare relativ buna, valoarea negativa inregistrata in 2002 indica o activitate generala a firmei ineficienta.

4) Rata marjei brute de autofinantare

R mj. brute de autofinantare =(Capacitatea de autofinantare/Cifra de afaceri)*100

R mj. brute de autofinantare

R mj. brute de autofinantare

Desi se inregistreaza o usoara scadere a ratei marjei brute de autofinantare, valorile calculate indica un surplus de resurse de care intreprinderea dispune pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.

B)   Ratele de rentabilitate economica

Capitalul economic=Imobilizari brute+Active de trezorerie+Nevoia de Fond de Rulment Total

Capitalul economic 2001=52450+550+1450+3620=58070(mil.lei)

Capitalul economic 2002=65450+150+1890+7610=75100(mil.lei)

1) Rentabilitatea economica neta

R ec. neta =(Rezultatul Exploatarii/Capital economic)*100

R ec. neta

R ec. neta

2) Rentabilitatea economica bruta, nefiind perturbata de deciziile privind amortizarea, este folosita frecvent in analize externe deoarece permite efectuarea comparatiilor in spatiu, intre intreprinderi apartinand aceluiasi sector sau sectoare diferite de activitate, indiferent de marimea lor sau forma de proprietate.

R ec. bruta =(Excedentul brut de exploatare/Capital economic)*100

R ec. bruta

R ec. bruta

In economiile occidentale se considera corespunzatoare o rentabilitate economica mai mare decat 25%, ceea ce inseamna ca in maximum 4 ani intreprinderea isi poate reinnoi capitalurile angajate prin excedentul sau brut de exploatare.

Desi inregistreaza o scadere de 12.98%, valoarea rentabilitatii economice brute, de 34.76% asigura o reinnoire relativ rapida a capitalurilor angajate. In schimb, rentabilitatea economica neta are o valoare foarte mica in 2002, datorata atat scaderii rentabilitatii economice brute, cat si unei valori mai mari a amortizarii (amortizarea a crescut de la 17000 mil.lei in 2001 la 25000 mil.lei in 2002).

Valorile relativ mari ale cheltuielilor cu amortizarea, comparativ cu valorile celorlalte cheltuieli, se pot datora fie faptului ca intreprinderea isi desfasoara activitatea intr-o ramura de activitate in care activele imobilizate au o durata scurta de viata (o uzura fizica si/sau morala ridicata), fie deciziilor conducerii intreprinderii privind recuperarea rapida a investitiilor.

C)   Rata rentabilitatii financiare

R rent. fin. =(Rezultatul Net al Exercitiului/Capitaluri proprii exclusiv profitul nerepartizat)*100

R rent. fin.

R rent. fin.

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderilor de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea sa. Scaderea ratei rentabilitatii financiare in 2002 fata de 2001 (24.71%), aceasta ajungand la o valoare negativa (intreprinderea inregistreaza pierderi) reflecta o activitate ineficienta a intreprinderii.

In concluzie, performantele financiare ale intreprinderii au scazut in 2002 (pierderi 2138mil.lei) fata de 2001 (profit 7162.5mil.lei), trezoreria neta este negativa atat in 2001, cat si in 2002, inregistrandu-se si un cash-flow negativ (pasivul de trezorerie a crescut intr-un ritm mai accentuat decat activul de trezorerie).

Cu toate acestea, intreprinderea se poate redresa, beneficiind de o capacitate de autofinantare pozitiva (22862 mil.lei in 2002) si avand posibilitatea de a apela la credite bancare pe termen lung (rata independentei financiare este 94.72% in 2002).

Bibliografie:

Georgeta Vintila, Gestiunea Financiara a Intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, 2004

Ion Stancu, Gestiunea Financiara, Editura Economica, 1994

Mihai Toma, Petre Brezeanu, Finante si Gestiune Financiara, Editura Economica, 1996