Economie Internationala
la Comert international si Politici comerciale contemporane
Cuprins
Scopurile si obiectivele aderarii Rusiei la OMC
Un scurt istoric
Etapa curenta a aderarii Rusiei la OMC
Opiniile autoritatilor
Rusia si OMC : intrebari si raspunsuri
Avantajele aderarii Rusiei la OMC
Principalele temeri ale producatorilor rusi
Concluzii
Bibliografie
Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) are deja mai mult de 140 de membrii, si in viitorul apropiat numarul lor va creste. Aceasta inseamna faptul ca practic fiecare stat care pretinde la crearea unei economii moderne si efeciente si la participarea cu drepturi egale la comert mondial, tinde sa devina membrul OMC. In acest sens Rusia nu este o exceptie.
Mi-am propus in aceasta lucrare informandu-ma din mai multe surse oficiale (la nivelul guvernului) si cele neoficiale (la nivelul articolelor si dezbaterilor in ziare si reviste de specialitate), analizand profund situatia si tinand seama de opiniile autoritatilor rusesti sa raspund la intrebarile foarte importante pentru viitorul Rusiei si cel al OMC: De ce Rusia nu este inca acceptata sa fie membrul OMC? Ce castiguri si pierderi aduce aderarea Rusiei la OMC? Cum se va dezvolta economia tarii fiind membrul OMC sau in afara OMC? Si in sfarsit, oare are nevoie Rusia de OMC? Cine de cine are mai multa nevoie?
Scopurile si obiectivele aderarii Rusiei la OMC
Participarea la OMC ofera multe avantaje Rusiei. Intr-un sens pragmatic scopul final al aderarii este de a se bucura de acestea. Obiectivele concrete ale aderarii pot fi considerate urmatoarele:
Obtinerea de conditii mai bune in comparatie cu cele existente la momentul de fata si nediscriminatorii pentru accesul productiei ruse pe pietele externe;
Accesul la mecanismul international de rezolvarea diferendelor comerciale;
Crearea unui climat mai favorabil pentru investitii straine ca rezultatul institutionalizarii unui sistem legislativ care corespunde normelor OMC;
Extinderea posibilitatilor pentru investitorii rusi in statele-membre OMC, de exemplu, in domeniul bancar;
Crearea conditiilor pentru imbunatatirea calitatii si competitivitatii a productiei rusesti ca rezultatul cresterii accesului bunurilor, serviciilor si investitiilor straine pe piata ruseasca;
Participarea la elaborarea regulilor comertului mondial avand in vedere interesele sale nationale;
Imbunatatirea imaginii Rusiei pe glob ca fiind participantul cu toate drepturile la comert mondial.
Scopul negocierilor de aderare este de a obtine conditiile cele mai bune pentru aderarea Rusiei la OMC, adica unei proportii mai avantajoase in ceea ce privesc avantajele aderarii si concesiile, care se refera la reducerea taxelor vamale si deschiderea pietelor nationale. Conform opiniei Ministrului de Dezvotarea Economica si Comert Gherman Ghref, balanta drepturilor si obligatiilor a Rusiei la momentul aderarii la OMC trebuie sa contribuie la cresterea economica si nu invers.[1]
Un scurt istoric
In 1993 Rusia si-a exprimat intentia de aderare la GATT printr-o cerere oficiala, si conform prevederilor a fost creat un grup de lucru, care dupa crearea in 1995 a OMC a fost transformat in Grupul de Lucru privind aderarea Federatiei Ruse la OMC (GL). Mandatul GL este de a studia regimul comercial si de a elabora conditiile participarii Rusiei la OMC.
Procesul negocierilor a inceput in 1995. In prima etapa continutul negocierilor il constituia practic examinarea la nivel multilateral in cadrul GL mecanismului economic si a regimului comercial si politic la corespunderea lor normelor OMC.
Dupa punerea la dispozitie in 1998 a primelor propuneri rusesti referitoare la concesiile tarifare in domeniul bunurilor si propunerilor referitoare la sprijinul guvernamental acordat sectorului agricol, au inceput negocierile privind accesul bunurilor pe pietele la nivel bilateral cu membrii interesati ai GL. In 1999 statelor-membre OMC a fost pusa la dispozitie prima redactare a listei cu obligatiile specifice privind serviciile si lista derogarilor de la clauza natiunii celei mai favorizate. Din 2000 negocierile au devenit unele de un caracter de scara larga, adica privind toate aspectele aderarii Rusiei la OMC.
In etapa curenta in GL sunt 67 de state-membre (UE fiind considerata ca unul), cu toate acestea in negocierile privind problemele taxelor vamale sunt implicate in masuri diferite mai mult de 50 de tari, in cele privind accesul bunurilor pe piata- aproximativ 30. In finalul acestora trebuie semnate Protocoale corespunzatoare de inchierea lor.
Conform prevederilor stabilite negocierile au loc in cadrul Secretariatului OMC la Geneva la nivel multilateral: cele privind problemele institutionale- reuniunile oficiale si neoficiale ale GL, cele privind sectorul agricol- consultarile plurilaterale cu participarea statelor-membre GL interesate. La nivel bilateral au loc negocierile privind accesul pe piete si a unei serii de probleme institutionale.
In cadrul procesului aderarii negocierile au loc in 4 directii cheie, iar baza lor o constituie o serie de documente si propuneri care sunt aprobate de catre Comisia guvernamentala privind problemele OMC si de catre Guvernul Federatiei Ruse.
Cele 4 directii sunt urmatoarele:
Negocierile privind problemele in domeniul taxelor vamale, subiectul esential fiind determinarea nivelului maxim al taxelor vamale de import, cel pe care Rusia o sa aiba dreptul sa-l aplice dupa aderarea la OMC privind intreaga lista de mai mult de 11 mii de pozitii. In octombrie 2003 a avut loc la Geneva o serie de negocieri in numar de 22 de tari. La momentul de fata delegatia rusa a corelat cu participantii la GL mai mult de 80% din numarul pozitiilor tarifare. Printre domeniile problematice, unde opiniile partilor difera, se numara o serie de produse agricole, medicamente, mobila, constructiile aeriene si constructiile de masini (automobili). Cu 8 tari negocierile s-au incheiat.
Negocierile privind sectorul agricol, in care in afara aspectului tarifar sunt incluse si discutarea volumului admisibil al sprijinului guvernamental sectorului agricol in cadrul cosului "galben" si a nivelului subventiilor la export pentru produse agricole si cele alimentare. Analizarea acestor probleme are loc la nivel consultarilor plurilaterale (multilaterale) cu participarea membrilor grupului celor 4 (SUA, UE, Canada si Japonia), a grupului tarilor exportatorilor principali ai productiei agricole si a unei serii de tari in curs de dezvoltare. Aceste negocieri au un caracter dificil, deoarece opiniile partilor difera foarte mult in ceea ce priveste corelarea nivelului sprijinului guvernamental acordat sectorului agricol si a dreptului aplicarii subventiilor la export permise Rusiei in calitatea de membrul OMC.
Negocierile privind accesul pe piata a serviciilor, scopul carora este de a corela conditiile de accesul furnizorilor de servicii- straini pe piata ruseasca. In octombrie 2003 a avut loc o serie de negocieri care s-a bazat pe sectoare cele mai "sensibile" (cel financiar, cel al telecomunicatiilor si cel al serviciilor de transport), accesul care reprezinta un interes comercial deosebit pentru statele dezvoltate-membre OMC. Negocierile bilaterale au aratat de asemenea faptul ca exista divergentele intre parteneri in ceea ce priveste asa numita reglementarea orizontala a comertului cu servicii. In 2002-2003 a avut loc o serie de consultari multilaterale privind aspectele speciale unei astfel de reglementari in Rusia (monopoluri naturale, subventiile, teritoriile la granite, mostenirea culturala, reglementarea anti-monopol, serviciile de uz comun). In octombrie au avut loc intalnirile privind discutarea listei de derogari de la clauza natiunii celei mai favorizate si reglementarea in anumite sectoare ale comertului cu servicii.
Negocierile privind problemele institutionale sunt dedicate determinarii masurilor care Rusia va trebui sa le introduca in domeniul legislativ si cel al aplicarii lor pentru a indeplini obligatiile sale ca participant la OMC. Baza negocierilor o constituie proiectul Raportului GL. El este un document final al negocierilor in care pe langa Protocolul de aderare va fi inclusa si lista a drepturilor si obligatiilor pe care le va primi Rusia dupa incheierea negocierilor ( in anumite documente se fixeaza obligatiile privind concesiile tarifare in domeniul bunurilor si privind sprijinul sectorului agricol si obligatiile in domeniul comertului cu servicii).
Etapa curenta a aderarii Rusiei la OMC
In perioade de 10-14 septembrie 2003 a avut loc ceea de a 5-a Conferinta Minesteriala OMC la Cancun (Mexic). La ea a participat si delegatia ruseasca care a avut mai mult de 30 de intilniri bilaterale cu parteneri privind problemele de aderare. Ca rezultatul intensificarii procesului de negocieri in 2003 delegatia ruseasca a ajuns la ultimul stadiu de aderare. Trebuie subliniat faptul ca Rusia nu este gata sa adere cu orice conditii la OMC. Obligatiile potentiale privind toate aspectele de aderare ( taxele vamale, obligatiile in domeniul agricol, accesul pe piata a serviciilor, problemele institutionale) vor fi bazate pe situatia reala a economiei si perspective dezvoltarii ei, vor asigura protectia necesara a producatorilor nationali cu mentinerea mediului concurent adecvat. Directiile principale ale pregatirii pentru aderarea la OMC in mod obiectiv se coincid cu reformele tarii ceea ce este prevazut in Programul de dezvoltarea sociala si economica a Rusiei pe termen mediu pentru anii 2003-2005.[2]
Ceea de a 21-a reuniunea GL a avut loc la Geneva pe 30 octombrie. Delegatia rusa a pregatit propuneri noi in ceea ce priveste textul Raportului final, de exemplu, ceea ce se refera la politica financiar-valutara, concurenta, concesii privind anumite tipuri de taxe vamale. Ele au fost luate ca baza pentru discutarea celor 9 capitole ale proiectului Raportului, care au fost acceptate de catre participanti la negocieri fara observatii esentiale.
Ceea de a 23-a reuniunea GL a avut loc la Geneva pe 1-2 aprilie 2004. La reuniunea au fost discutate 10 capitole ale raportului final al GL. In acesta au fost incluse si unele probleme-cheie pentru Rusia ca de exemplu: barierele tarifare in comert, controlul sanitar, masurile protectiei pietei nationale, uniunile vamale in zonele de liber schimb, zonele economice specifice si diferite aspecte ale legislatiilor comerciale si vamale. Au avut loc si negocierile multilaterale in sectorul agricol si in domeniul cotelor agricole.[3]
Caracterul intensiv al negocierilor (in 6 luni au avut loc cateva reuniuni ale GL, iar in totalitate delegatia rusa a avut 120 de intalniri bilaterale) le determina pe autoritatile ruse sa-si exprime public sperante de aderarea la OMC intr-un viitor foarte apropiat. In iunie Primul Ministru Mihail Kasianov a declarat ca pentru incheierea cu succes a negocierilor intr-un termen scurt "exista toate motivele". Dupa reuniunea GL din 1-2 aprilie 2004 presedintele delegatiei ruse Maxim Medvedkov a subliliant faptul ca "Rusia poate intra in OMC in ianuarie 2005. Chiar in ceea ce privesc problemele nerezolvate noi nu avem contradictii fundamentale cu membrii OMC".
Presedintele GL Alexei Mordashov a declarat ca incheierea negocierilor in 2004 este foarte reala. Pentru momentul de fata nerezolvate au ramas aproape 10 pozitii principale. Increderea in victoria, demonstrata de autoritatile oficiale si cele neoficiale, arata faptul ca Rusia se gandeste la compromisuri serioase in ceea ce priveste problema deschiderii pietei serviciilor financiare. Pentru concesiile in domeniul financiar exista cauze interne: in protectia de patrunderea bancilor straine pe piata ruseasca sunt interesate doar bancile rusesti, si nu restul afaceristilor. Producatorii industriali sunt interesati in credite ieftine. Iar Presedintele Uniunii Asiguratorilor Rusi Alexandr Kovali a declarat de curand ca asociatia asiguratorilor nu se teme de intrarea stranilor: toti cei care au vrut sa vina, au venit deja. Proiectul legii privind reglementarea valutara, care este discutat in cadrul Dumei, permite deservirea in bancile straine- astfel ar fi incorect sa fie interzis acestor banci sa lucreze in Rusia. Conform Presedintelui Comitetului Dumei privind politica economica Grigorii Tomcin, "inaintea aderarii la OMC trebuie liberalizat domeniul serviciilor financiare. In cazul acesta cote la credite pentru producatorii nationali vor fi mai mici ceea ce o sa-I faca mai competitivi".
Conform opiniei lui Medvedkov, singurul punct de divergente il constituie o serie de probleme energetice. Rusia nu este gata pentru compromisul in domeniul energetic. Conform lui Medvedkov, daca in finele negocierilor va ramane doar un subiect nerezolvat si acesta va fi cel energetic si de la rezolvarea lui va depinde aderarea Rusiei la OMC, GL nu-i recomanda guvernului sa faca acest pas!
Pentru a intelege mai bine problema cu domeniul energetic, voi da exemplul unui speech Presedintelui rus Vladimir Putin. La un forum de afaceri ruso-german privind construirea conductei de gaze nordeuropene care a avut loc anul trecut cu participarea lui Gherhard Schreder si Vladimir Putin, Alexei Mordashov a avut cuvantul de spus din partea producatorilor rusi si s-a plans de faptul ca UE este impotriva aderarii Rusiei la OMC pana momentul in care Rusia va reduce nivelul preturilor interne la materii prime energetice. Avand in vedere faptul ca din totalitatea preturilor reduse nu fac parte doar preturile la gaze naturale, era evident care va fi problema principala pentru discutii. Vladimir Putin a declarat: " Noi nu putem intr-o ora, intr-o zi sa transformam preturile interne la materii prime energetice la nivelul celor internationale. Este imposibil acest lucru. Noi vom determina prabusirea economiei rusesti. Aceasta este imposibil prin definitia. Aceasta inseamna ca biurocratii europeni ori nu inteleg acest lucru, ori se straduiesc sa puna conditii inadmisibile pentru intrarea Rusiei in OMC. O astfel de pozitie este nejustificata si necinstita. Noi consideram acest lucru ca rasucirea mainilor. Trebuie sa va spun ca mainile Rusiei devin din ce in ce mai puternice, tari, si sa le rasuceasca devine un lucru mai putin probabil de a fi implinit. Chiar si pentru un partener atat de puternic ca UE."
Care este esentialul divergentelor intre Bruxelles si Moscova? Explicatia cea mai simpla arata astfel. Un director al unei uzine din Europa cumpara pentru uzina lui gazul rusesc la un pret pornit de la 100 $ pentru 1000 de m³. Colegul lui rus, a carui uzina este asezata, de exemplu, in Cerepovetz, plateste pentru aceeasi cantitate nu mai mult de 50 $. Output-ul productiei similare intreprinderilor similare va costa in mod diferit. Si este de sine inteles faptul ca pe piata europeana, acolo unde se vor intalni cele doua produse, acel rusesc va avea o sansa mai mare de a gasi un cumparator. UE in mod logic se teme si cere, pretinde ca cotele la gaze naturale in Rusia sa se stabileasca prin mecanismul pietei si nu de catre stat. Dar piata nu exista, deoarece exista monopolul- "Gazprom". Si o problema particulara de a accepta conditiile europene aderarii Rusiei la OMC se transforma intr-o problema globala - atat pentru economia rusa, cat si pentru politica ei- va fi Gazprom-ul tot unitar sau nu? Vladimir Putin a declarat ca "noi avem intentia sa pastram controlul statului asupra sistemului de conducte de gaze naturale "Gazprom" si in continuare. N-o sa-l impartim pe "Gazprom"." Gherhard Schreder a raspuns la aceasta ca el a inteles ceea ce nu se intelege la Bruxelles: "Probabil noi trebuie sa luam in considerare particularitatile istorice ale Rusiei. Iar in Europa s-a obisnuit sa se sprijine pe manuale vechi".[4]
Opiniile autoritatilor
Iurii Sentiurin, deputatul Dumei, comentand negocierile bilaterale dintre UE si Rusia privind aderarea ei la OMC (care au inceput pe 20 aprilie in orasul Kstov regiunii Nizhegorod) :
« Obiectivul aderarii Rusiei la OMC este unul foarte important si necesar, deoarece multe state ale lumii traiesc dupa regulile si in conditiile comune .pentru Rusia aderarea la OMC este problema conditiilor si termenilor. Eu cred ca in primul rand aceasta problema trebuie discutata cu producatorii si intreprinzatorii, deoarece ei sunt primii care vor simti pe propria lor piele consecintele acestei aderari »(« NTA », 21.04.2004).
Valentin Zavadnikov, presedintele comitetului Consiliului Federatiei privind politica industriala a declarat ca una dintre problemele principale ale procesului de aderarea Rusiei la OMC este absenta pozitiei guvernamentale bine definite in cadrul negocierilor.
« Nu este de inteles : pornind de la interesele cui (cei ai exportatorilor, uniunilor sectoriale etc.) se negociaza si pe ce criterii se bazeaza luarea deciziilor ».
El este de parerea ca nu se iau in considerare aproape deloc interesele consumatorilor, « care de fapt castiga cel mai mult in urma aderarii Rusiei la OMC ». Pe langa acestea, nu se analizeaza caile rezolvarii problemelor sociale in acele regiuni si sectoare industriale, care pot fi influentati negativ in urma aderarii. El sustine ca trebuie activat procesul de introducerea standardelor internationale de calitate, cel al pregatirii specialistilor pentru piata internationala.
Procesul negocierilor are « un statut confidential » dupa mai multe aspecte.
« Problemele aderarii nu sunt acoperite aproape deloc in presa ruseasca, opinia publica se formeaza sub influenta lozincilor de protejarea producatorilor autohtoni. Subiectele, referitoare la castigurile consumatorilor si cele ale societatii in totalitate, se ascund ».(« RBK », 20.04.2004).
Rusia si OMC : intrebari si raspunsuri
La negocierile din Cancun Rusia a participat in calitatea de observator. De ce Rusia nu este inca acceptata sa fie membrul OMC? Si de ce oare are Rusia nevoie de OMC? O sa incerc sa raspund la aceste si alte intrebari legate de aderarea Rusiei la OMC.
De ce Rusia nu este inca acceptata sa fie membrul OMC?
Aderarea la OMC este un proces lung, mai ales pentru acele tari ale caror aconomii se transforma dintr-una de planifcarea absoluta intr-una de economia de piata. Bulgaria a avut nevoie de 10 ani, China - de 15. Practica comuna arata faptul ca cu cat este tara mai mica, cu atat ii este mai usor sa adere. Astfel, dintre tarile fostei URSS sunt aderate la OMC 3 republici baltice, Georgia, Moldova si Kirgizia. Rusia a inceput negocieri de aderare inca in 1993 (adica la GATT). Cu toate ca ideia principala OMC consta in reducerea taxelor vamale la import si deschiderea pietelor, in Rusia taxele la inceput crescusera, iar piata practic se inchisese pentru straini. Astfel, diferite fonduri ale sportivilor sau ale veteranilor, care au avut scutiri la plata taxelor vamale de import, ii determinau pe producatorii straini sa iasa sin jocuri de pe teritoriul rusesc si contribuiau la contrabande.
Si totusi catre anul 1995 (atunci cand aceasta problema a devenit un subiect al discutiilor in cadrul OMC) Rusia a fost pregatita de aderare in ceea ce priveste majoritatea aspectelor.
Totusi declinul economic, spatiul mic pentru manevre, situatia dificila a finantelor guvernamentale, incapacitatea guvernului de a se confrunta cu lobistii si absenta vointei politice practic au stopat acest proces. Iar criza din 1998 a scos aceasta problema de pe lista problemelor pe ordinea de zi.
Dupa ce Vladimir Putin a devenit Presedintele Federatiei Ruse, guvernul nou a inceput din nou procesul negocierilor. Aderarea la OMC a fost declarata unul dintre obiectivele principale ale tarii.
De ce are nevoie Rusia de OMC ?
Pana la reforme din anul 1992 Rusia a trait intr-o lume unde principiile comertului liber nu au existat. Sistemul de planificare si distribuire in cadrul Consiliului Ajutorului Economic Reciproc (CAER) care unea « tarile democratiei popoarelor » garanta intreprinderilor guvernamentale pietele de desfacere si volumul cererii. Concurenta in cadrul blocului sovietic nu exista, iar comertul exterior a fost monopolul statului. Pe de o parte aceasta garanta o stabilitate pe termen lung, iar pe de alta parte aceasta insemna ramanerea in urma din punctul de vedere tehnologic tarilor dezvoltate si o depresiune totala.
Destramarea URSS si deschiderea pietelor a condus la declinul economiei rusesti. O pondere principala a exportului rusesc o detin materii prime naturale si produsele lor prelucrate, iar produsele industriale detin doar o patrime a totalului de export. Ca structura, exportul rusesc poate fi comparat cu cel al tarilor in curs de dezvoltare ceea ce conduce la dependenta totala a economiei de preturile la materii prime. Pe de alta parte, deschiderea pietelor pentru import a avut ca rezultat anumite avantaje pentru producatori rusi : calitatea multor produse rusesti a crescut, iar concurenta a condus la reducerea preturilor.
Oare inseamna aderarea la OMC ca Rusia din nou are de suferit : intreprinderile se vor inchide, preturile vor creste, statul va pierde parghiile de gestiunea economiei, iar oamenii vor deveni someri ?
Dupa parerea majoritatii economistilor, Rusia a trecut peste lovitura cea mai puternica a perioadei de tranzitie. Economia acum este intr-o conditie mult mai buna, incomparabila cu aceea din '90. Cu toate acestea aderarea la OMC nu inseamna deschiderea pietelor imediata si totala pentru bunurile si serviciile straine. Guvernului ii raman parghiile de gestiunea - politica valutara, taxele vamale la import, impozite.
Multe din taxe vamale pot fi (si ceea ce este mai mult ca sigur, vor fi) pastrate si aceasta va permite industriilor necompetitive (constructii de masini, asigurarea, sectorul bancar, industria constructiilor aeriene) sa se pregateasca catre deschiderea pietei.
Fara indoiala, deschiderea pietei va conduce la cresterea concurentei. Veniturile majoritatii companiilor rusesti vor scade. Cineva va da faliment. In cel mai rau caz- va incepe declinul economic.
Iar in final cursul rublei va scadea, costurile productiei se vor reduce. Companiile rusesti (dupa experienta anului 1998) se vor intoarce pe piata. Piata bancara deschisa va face investitiile mai accesibile pentru ele.
Aderarea la OMC va ajuta companiile rusesti sa patrunda pe pietele internationale, multe dintre care sunt acum protejate de taxe vamale, cote si limitari. De exemplu, in cadrul OMC cotele americane la otel ar fi fost depasite mai usor.
Cu alte cuvinte, aderarea la OMC poate conduce la dificultati si declin pe termen scurt ( pentru limitarea acestor consecinte Rusia negociaza de mult timp) si la avantaje pe termen lung.
Care este oportunitatea aderarii, care nu va fi dureroasa ?
Daca cursul reformelor nu se va schimba, aderarea la OMC este pasul urmator in mod logic. Oportunitatea este cresterea barierelor tarifare, avand ca motivul principal protejarea producatorului autohton. Aceasta poate conduce la amanarea termenului de aderare- probabil, pentru intotdeauna. Bineinteles, se poate ramane in afara organizatiei, in care sunt incluse aproape 150 de tari ale lumii.
Dar in conditiile incubatorului economic industria rusa va ramane mult in urma a Vestului, orientarea catre industriile de extractie se va intari, si Rusia putin probabil va putea realiza obiectivul dat de Putin- dublarea PNB intr-un deceniu.
Pe cine il ameninta aderarea Rusiei la OMC ?
Pentru mai multe sectoare industriale, care sunt sustinute guvernamental, aderarea la OMC poate cauza declinul, daca nu cumva si faliment. Domeniul constructiei de masini, business de asigurari, sectorul bancar sau domeniul aerian in conditiile de astazi nu pot face fata concurentei.
Ca una din conditiile aderarii sale la OMC Rusia cere sa se stabileasca un termen pana la care aceste sectoare vor fi protejate. Companiile rusesti, daca vor in mod evident sa supravietuiasca, se vor folosi de timpul oferit pentru modernizarea, restructurarea, imbunatatirea calitatii si reducerea cheltuielilor.
Totusi, daca in anii '90 multi dintre politicieni in mod activ se pronuntau impotriva OMC-ului din motivul protejarii producatorului rus, astazi ei prefera sa nu-si declare nici o parere (mai ales dupa ce aderarea a fost numita de catre Putin fiind una dintre primele obiective de atins ale tarii).
Principala lupta exista in mod ascuns. Lobistii incerc sa-i convinga pe negociatorii sa-le sustina interesele in cadrul negocierilor OMC.
Si daca in cadrul conducerii politice nu se va schimba nimic radical, aderarea Rusiei la OMC este doar o problema de timp.[5]
Avantajele aderarii Rusiei la OMC
Rusia are nevoie de OMC in primul rand pentru a avea acces la instrumentele reale de lupta cu deciziile discriminatorii nedrepte ale partenerilor comerciale, independent de faptul daca acestia din urma sunt « puternici » sau nu. In ziua de azi nefiind membrul OMC Rusia nu are posibilitatea de a-si apara interesele prin intermediul masurilor de protejare acceptate de toti, de a apela la institutiile de reglementarea diferendelor care exista in cadrul OMC. Astfel Rusia in comparatie cu UE nu poate sa se lupte cu decizia SUA de a limita importurile de otel prin intermediul facerii apelarii privind legalitatea deciziei respective. Deocamdata Rusia se sprijina doar pe masurile politice de influentare care nu intotdeauna sunt efective.
Un al doilea avantaj este faptul ca in timpul procesului negocierilor Rusia a obtinut anumite « dividende ». De exemplu, in tara au inceput sa fie considerata in mod mai constient problema cum sa fie dat impulsul dezvoltarii agriculturii, ramurii aeriene, industriei de constructii de masini. De exemplu, elaborand o redactie noua a Codului Vamal, toti isi dadeau seama ca el trebuie sa corespunda normelor OMC. Tocmai negocierile de aderare la OMC au influentat asupra reformei legislatiei valutare, bazei legislative referitoare la sistemul standartizarii si unei serii de alte legi.[6]
Este important si faptul ca atunci cand Rusia va fi membrul OMC in legislatia ei de afaceri inca imperfecta va fi transmisa o serie de masuri de drept economic modern, ceea ce ar face-o mai unitara, mai completa, mai sistematica si mai previzibila si comparabila cu cea mondiala.
Un alt avantaj ar fi faptul ca deschiderea pietei va fi avantajoasa tocmai pentru populatia, deoarece oamenii obtin posibilitatea de a cumpara mai multe bunuri de calitatea mai buna platind un pret mai mic. Aceasta ii determina pe producatorii interni sa concureze cu strainii. Si nu trebuie gandit gresit ca producatorii autohtoni vor da faliment imediat. Un exemplu simplu : in ultimii ani calitatea productiei de lactate si carne s-a imbunatatit considerabil, s-a largit sortimentul lor, si majoritatea familiilor rusesti astazi prefera tocmai productia ruseasca. Ar fi fost posibil acest lucru fara concurenta cu produsele similare de origina straina, care au evadat piata ruseasca ca rezultatul liberalizarii ei ? Este evident ca raspunsul este nu. Acelasi lucru se poate constata si referitor la piata serviciilor. Si ele vor fi mai multe ca numar ca rezultatul aderarii la OMC, si calitatea lor va fi mai buna.
Totusi, problema de prima importanta se refera la identificarea etapelor ce trebuie parcurse pentru ca business rusesc in situatia lui curenta sa fie capabil sa foloseasca in mod eficient toate avantajele, si ceea ce este cel mai important, sa evite pierderile inadmisibile in timpul deschiderii pietei ruse pentru concurenta straina.
Principalele temeri ale producatorilor rusi
Fiind o putere mondiala de dimensiuni imense, Rusia detine o serie de avantaje concurentiale evidente. Printre acestea se numara resurdele ei naturale, asezarea ei unica euro-asiatica, inca pastrat potentialul tehnico-stiintific, calificarea inalta a fortei de munca, reteaua de transport dezvoltata. Exista si exemple impresionante de patrunderea de succes ale unor intreprinderi pe pietele externe.
Cu toate acestea, este evident faptul ca aderarea in sine n-o sa conduca la o oarecare explozie a exportului rusesc sau la cresterea lui imediata de observat. In primul rand, OMC sprijina comertul cu bunurile manufacturate si cel cu proprietatea intelectuala, in timp ce baza exportului rusesc o constituie inca materii prime si combustibil (care sunt admise pe pietele externe aproape fara limitari). In al doilea rand, structura exportului rusesc este una de o inertie mare si nu poate fi orientata repede catre industria prelucratoare din cauza uzurii mare a capacitatilor de productie ale industriilor rusesti (si ale transportului), unui progres tehnic stopat. In al treilea rand, pe masura depasirii crizei, cererea crescuta la productia rusa este venita din piata interna, ceea ce condusese deja la o serie de limitari la export. In sfarsit, Rusia deja are acces la volumul principal de scutirile vamale fixate la OMC prin intermediul acordurilor sale comerciale bilaterale cu statele-membre OMC.
Perspectiva importurilor bunurilor si serviciilor se prognozeaza intr-o alta maniera. Accesul lor pe piata autohtona poate agrava concurenta pe mai multe pozitii pentru ceea ce industria rusa nu este inca pregatita. Aceasta se refera in mod special la ramura alimentara, farmaceutica, chimica, de constructii de masini si cea aeriana, textile si cea electronica, sectoarele asigurarii, serviciilor financiare si comertului cu amanunt etc.
De aceea de pregatirea lor pentru a functiona dupa normele si regulile OMC declara astazi doar 10% din intreprinderi rusesti anchetati.
Bineinteles, abundenta si ieftinitatea produselor straine ar putea fi de folos consumatorilor autohtoni. Dar acest lucru este posibil doar in conditiile concurentei interne eficace si asigurarii drepturilor consumatorilor, ceea ce in tara inca lipseste. Inca nu exista garantiile : nu cumva se va intampla « compensarea » reducerii veniturilor vamale in timpul liberalizarii importului catre OMC prin intermediul impozitelor interne suplimentare pe afaceri.
Concluzii
Cu toate ca economia rusa moderna are un potential de scara larga, ea se poate dezvolta doar intr-o colaborare activa cu piata mondiala a bunurilor si serviciilor. De acelasi lucru au nevoie si reformele de piata care au loc. La randul lor, regulile jocului pe piata mondiala in conditiile globalizarii sunt determinate in ziua de azi de catre tarile in mod colectiv cu rolul hotarator al OMC-ului care include aproape 150 de state si care acopera mai mult de 95% din volumul tranzactiilor comertului mondial.
Intr-o perspectiva strategica Rusia trebuie sa adere la OMC. Numai o astfel de alegere finala trebuie facuta si de mediul de afaceri rusesc in final. Totusi normele si regulile OMC creeaza pentru mediul rusesc de afaceri o area institutionala si legislativa de functionare cu totul noua, si aceasta are reactii diferite in tara. De aceea este nevoie de o pregatire cu un anumit scop, mai ampla, fara o graba politica la aderare, fara pierderi pentru securitatea economica a statului cu tinerea in seama a opiniilor si intereselor mediului rusesc de afaceri.
Ceea ce se refera la OMC, ea are astazi inclusa aproape toata planeta. De curand au fost acceptate si au aderat Nepal si Kambodgia. Deja dupa speech-ul Presedintelui rus « Wall Street Journal » va scrie : « OMC la momentul de fata este mai mult interesata de aderarea Rusiei la ea, decat Rusia in sine. Dupa runda de negocieri de esec din Cancun, OMC trece printr-o perioada grea in timp ce Rusia invers- prosperitate, si este de inteles ca ea nu este pregatita sa plateasca pentru « biletul de intrare » un pret prea mare din punctul ei de vedere ».[8]
Bibliografie
http news bbc co uk hi russian business newsid stm
https://news.bbc.co.uk/hi/russian/russia/newsid_3103000/3103184.stm
https://www.ng.ru/economics/2003-07-11/3_vto.html
https://www.tpprf.ru/ru/vto.shtml
https://www.vesti7.ru/archive/news?id=3103
https://www.wto.ru/monitor.asp?f=faq&t=5
https://www.wto.ru/ru/opinion.asp?msg_id=8358
https://www.wto.ru/ru/opinion.asp?msg_id=8404
https://www.wto.ru/russia.asp?f=etaps&t=10
https://www.wto.ru/russia.asp?f=dela&t=11
https://www.wto.ru/russia.asp?f=target&t=9
