Piata monetara Bancile si institutiile financiare Masa monetara Cererea si oferta de moneda 43889msq95czr4b Echilibrul pietei monetare 1.Bancile si institutiile financiare contemporane Intr-o economie de piata, banca are un rol dublu. In primul rand, banca garanteaza depozitele celor care doresc sa economiseasca iar cealalta sarcina a bancii este de a acorda imprumuturi celor care doresc sa investeasca.In plus banca poate converti depozitele pe termen scurt, in depozite pe termen lung. Bancile au luat fiinta cu multe secole in urma. Initial, activitatile acestora se limitau la pastrarea valorilor mbiliare ce le erau incredintate si la executarea ordinelor de plata primite de la clientii lor. Forma moderna de organizare si de functionare a unitatilor bancare a fost prefigurata de Banca din Amsterdam in 1609 si apoi de Banca Angliei in 1694. Ca urmare a unui amplu proces de perfectionare si diversificare a activitatilor financiar-bancare, bancile s-au impus in ultimul timp ca un agent economic dinamic si cu impact major asupra intregii societati.Ele nu mai sunt simple intermediare intre participantii la activitatile economice. Bancile au indeplinit si indeplinesc doua categorii de functii: active si pasive. Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii financiare consta in acordarea creditelor solicitantilor care intrunesc anumite conditii de bonitate financiara, care constau in capacitatea unei persoane fizice sau juridice, de a restitui la data scadentei suma imprumutata, impreuna cu dobanzile aferente. Alte servicii bancare active sunt: gestionarea conturilor deponentilor ce consta in supravegherea miscarii banilor in conturile unitatilor solicitante; organizarea infiintarii de societati pe actiuni si operatiuni cu titluri de valoare; crearea de instrumente financiare proprii. Principala functie pasiva a institutiilor bancare, financiare si de asigurari, se refera la primirea spre pastrare a economiilor populatiei si a agentilor economici nonfinanciari.Printre functiile bancare de acest gen se mai inscriu: executarea de plati, pe baza ordinelor clientilor, si conducerea operatiunilor de casa ale intreprinderilor si institutiilor . In conditiile actuale, pe langa functiile bancare traditionale, sistemul bancar exercita si o serie de functii noi, prioritar macroeconomice. Una dintre primele asemenea functii consta in faptul ca bancile, banca de emisiune, coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza in intreaga economie nationala. Ele au misiunea de a asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de moneda, respectiv diminuarii masei monetare.In acest context trebuie precizat faptul ca bancile gestioneaza moneda nationala si supravegheaza relatiile ei cu celelalte monede. Institutiile financiare au rolul de a restrictiona creditul. In anumiteconditii, si pe baza unor criterii speciale, aceste institiutii limiteaza riscul neacoperit al unor imprumutatori prea entuziasti, punandu-le anumite conditii restrictive. Gestionand fluxurile monetare in ansamblul lor, transformand depunerile la vedere in surse creditare, bancile pot selectiona proiecte de dezvoltare, pe care le sustin cu credite.De aceea se afirma, pe buna dreptate, ca ele exercita un pronuntat rol de orientare economica, de sustinere a unor modificari structurale in economiile nationale. Un rol deosebit de important in cadrul economiilor nationale, il joaca bancile centrale.Aceasta nu este preocupata, mai ales de maximizarea profitului ei, ci de realizarea anumitor obiective pentru intreaga economie nationala, obiective care ii revin din mandatul national, atribuit acesteia de forul legislativ. Functiile principale ale bancii centrale sunt: asigurarea si reglarea cantitatii de bani in circulatie si a ratelor dobanzii; prevenirea falimentelor bancare, falimente care ar putea deregla mecanismul bancar in general. In plus, banca centrala ofera servicii specifice bancilor comerciale. In acest sens ea actioneaza ca o banca a bancherilor, detinand majoritatea rezervelor bancilor comerciale. Banca centrala ofera servicii specifice si guvernului. Guvernul detine un cont la banca centrala isi completeaza cecuri pentru acest cont, iar in unele tari emite obligatiuni prin intermediul acestei banci. Fiind banca de emisie, banca centrala pune in circulatie bancnote si moneda divizionara, iar aceste cantitati de bani puse in circulatie corespund ,de regula, nevoilor de lichiditate ale economiei in ansamblul ei si care se incadreaza in obiectivele de politica monetara si bugetare ale tarii. Bancile comerciale reprezinta un tip de intreprindere lucrativa, specializata in ansamblul activitarii economice, care furnizeaza bani – capital celorlalti agenti economici – persoane fizice sau juridice. O asemenea activitate principala se desfasoara, mai ales, pe baza resurselor atrase, dar si pe baza capitalului propriu. In cadrul sistemului bancar-financiar un rol important, il ocupa diferitele societati financiare si de asigurari. Banca Nationala a Romaniei este conceputa ca un organism al statului, functionarea sa fiind supravegheata de catre Parlament.Prin lege, BNR este mandatata sa conduca politica monetara si de credit si sa caute profesional caile de mentinere a puterii de cumparare a monedei nationale.Capitalul BNR este public. Banca Nationala a Romaniei are de indeplinit mai multe functii principale: Aceasta este singura institutie de emisiune monetara; de aceea, numerarul emis de aceasta trebuie acceptat de catre toate persoanele fizice sau juridice la valoarea nominala a acestuia pentru stingerea obligatiilor publice sau private. Fiind banca a bancilor, ea indeplineste rolul de imprumutator ultim, intervenind in cazul in care o societate bancara intampina dificultati temporare, respectiv nu dispune de numerar pentru a face fata retragerilor neanticipate ce depasesc rezervele sale. BNR poate furniza numerar bancii respective in limita maxima de pana la 75% din fondurile proprii. Banca Nationala conduce politica monetara si valutara a tarii. BNR deruleaza operatiunile ei cu Trezoreria statului deoarece intre cheltuielile publice si incasarea impozitelor si a taxelor exista neconcordante in timp – statul se imprumuta la BNR pentru ajustarea acestui decalaj. Obiectivul central al BNR il reprezinta mentinerea puterii de cumparare a leului. Banca Comerciala Romana (BCR) a fost creata in decembrie 1990, cand acesteia i-au revenit operatiunile comerciale ale fostei BNR, indeosebi operatiunile de cont curent ale unitatilor de stat.Ea dispune de o retea de peste 110 sucursale, distribuite uniform pe intreg teritoriul tarii noastre. Celelalte trei banci: Banca Agricola, Banca Romana de Dezvoltare si Banca Romana de Comert Exterior – au fost reorganizate ca societati bancare (comerciale) in anii 1990 – 1991 prin preluarea operatiunilor specializate de la fostele banci de stat. Alaturi de cele patru mari banci, functioneaza numeroase alte banci comerciale, cu capital integral particular, unele avand si capital strain, cum sunt: Bankcoop, Banca Comerciala Ion Tiriac, Credit Bank, Banca Dacia Felix etc. Un rol important in cadrul pietei monetare, il joaca societatile de asigurari, acestea fiind institutii ce garanteaza asiguratului, in schimbul platii unei sume de bani (polita de asigurare), despagubirea totala sau partiala in cazul producerii unui eveniment impotriva carui acesta s-a asigurat. Infiintata in 1948, ADAS a detinut monopolul asigurarilor in tara noastra, pana in 1990. Dupa 1990, aceasta institutie a fost reorganizata sub forma de trei institutii comerciale. (ASIROM S.A., ASTRA S.A., CAROM S.A.). 2.Masa monetara si structurile ei. Moneda este sangele care ,,iriga” corpul social al oricarei tari. Ea reprezinta premisa primara a tuturor pietelor si liantul originar al mecanismului concurential general. Moneda este un simbol definitoriu al comunitatii national – statale. Moneda este in principal, o categorie macroeconomica, la care toti agentii economici dintr-o tara se raporteaza.Ea indeplineste functiile de masurare a activitatii economice si de mijlocire a schimbului. Pentru ca functiile si facilitatile monedei sa fie exercitate cu succes este necesar ca aceasta sa existe intr-un anumit volum si intr-o structura anume.Problemele referitoare la raportul de marime dintre activitatile economico-sociale si cantitatea de moneda in societate, sunt abordate si analizate, mai intai, cu conceptelelde masa monetara si viteza de rotatie a monedei. Masa monetara existenta la un moment dat la agentii economici (ca stoc), ca si cea folosita intr-un orizont de timp (ca flux) se masoara prin lichiditatea monetara; aceasta se exprima in marimi absolute si marimi relative. Rata lichiditatii, de pilda, consta in raportul intre nivelul mediu anual al masei monetare si nivelul tranzactiilor mijlocite de moneda. Aceasta rata serveste ca indicator de formare a politicii monetare si de apreciere a eficientei acesteia.De pilda, in Anglia, gradul de monetizare (masa monetara raportata la venitul national) a inregistrat urmatoarele marimi: 1987 – 30.5 %, 1989-33.3%, 1991-41%. Intensitaea utilizarii monedei este masurata prin viteza de circulatie a monedei.Aceasta se exprima printr-un raport care evidentiaza rapiditatea sau incetineala tranzactiilor, ca si viteza cu care circula veniturile. Acest raport este inversul ratei lichiditatii. De-a lungul timpului s-au conturat doua componente ale masei monetare: -disponibilitati banesti propriu-zise (bani cash), care se caracterizeaza prin lichiditate perfecta. -disponibilitati semimonetare – acele instrumente care pot fi transformate in bani lichizi sau pot indeplini functiile acestora. In ultimele decenii, s-au produs produs modificari substantiale in marimile celor doua componente si in raporturile dintre ele. Astfel, daca in anul 1970, disponibilitatile propriu-zise reprezentau, in Franta, aproape 69% din total, in ultimi ani, ponderea acestora s-a redus la mai putin de 40%.In S.U.A., in 1989, numerarul in stoc la 25 august, insuma 218 miliarde de dolari, ceea ce reprezenta 28% din masa monetara definita oficial de Sistemul Federal de Rezerva. 3.Oferta de moneda Instrumentele monetare s-au diversificat foarte mult. In toate tarile cu economie de piata au fost create si perfectionate sisteme cu economie bancar-financiare complexe. Oferta de moneda noua este, de regula, legata de o operatiune de creditare, ceea ce inseamna monetizarea unei creante bancare.Procesul invers, adica rambursarea unui efect de comert sau a unei datorii oarecare in favoarea unei banci, echivaleaza cu o reducere a masei monetare. Mecanismele prin care Banca Centrala pune in circulatie moneda sunt urmatoarele.: -mecanismul asigurarii nevoilor statului, respectiv acoperirea deficitului bugetar prin emiterea si negocierea bonurilor de tezaur.; -achizitionarea de devize straine obtinute de firme din exportul de marfuri; -acordarea de credite de catre bancile comerciale clientilor lor; -formarea unor depozite bancare sub forma de conturi, din care bancile pot acorda in anumite limite, credite altor clienti. Bancile comerciale creaza (ofera) moneda de cont (scripturala) prin acordarea de credite agentilor economici. Orice pasiv sub forma de credite (obligatii de plata) figureaza la banca ca un activ, sub forma de creanta. Dimpotriva, la nivelul agentilor economici nonbancari, aceasta apare la pasiv, dub forma de datorie.Intr-un sistem cu multiple banci comerciale, acestea isi coreleaza operatiunile cu Banca Centrala. Trezoreria efectueaza cea mai mare parte a platilor sale prin intermediul bancilor comerciale si al Bancii Nationale. Ea se poate servi insa si de propria sa moneda, avand facultatea de a crea moneda. Oferta de moneda este asigurata si de Banca Nationala, de banca de emisiune. Biletele Bancii Centrale sunt folosite in primul rand pentru alimentarea nevoilor de resurse financiare ale statului.Operatiunea are loc in felul urmator: pentru acoperirea cheltuielilor Administratiei de stat (in cazul bugetului sau deficitar), Trezoreria emite anumite bonuri de tezaur, pe care bancile comerciale le subscriu, platind pentru ele. Dar, aceste bonuri subscrise pot fi revandute Bancii Centrale, suma platita de aceasta reprezentand oferta de bani. Operatiunea se produce, mai intai, prin creditarea conturilor bancilor comerciale, apoi prin scoaterea din aceste conturi, prilej cu care biletele Bancii Centrale sunt puse in circulstie sub forma de numerar. In al doilea rand Banca Centrala modifica masa monetara in functie de nevoile de valuta. Ea sporeste masa monetara de fiecare data cand cumpara devizele straine obtinute prin exporturile de marfuri efectuate de agentii economici. Dimpotriva, masa se diminueaza prin vanzarea devizelor pentru sustinerea importurilor agentilor economici. In al treilea rand, biletele de banca intra in circulatie in situatia in care bancile comerciale au nevoie de sume suplimentare pentru a face fata retragerilor mai mari decat depunerile efectuate de clientii lor. Banca de emisie ofera bani celorlalte banci in mai multe situatii: cand detinatorii de depozite doresc sa pastreze moneda sub forma de bilete ale Bancii Centrale; cand autoritatile monetare obliga bancile comerciale sa suplimenteze sumele depuse, ca rezerva, in conturile bancii centrale, si cand compensatiile dintre bancile comerciale nu ajung la zero. Intr-un sistem monetar ierarhizat, Banca Centrala indeplineste functia de casa centrala, de ultim rezervor de lichiditate.In acest sens ea creaza moneda prin remonetizarea creantelor primare, adica prin rescontare ( refinantarea bancilor comerciale). 4.Cererea de moneda Populatia doreste moneda pentru functiile pe care aceasta le poate indeplini, si nu pentru diferitele calitati intrinseci ale diferitelor instrumente monetare, fie ele chiar de aur. Marimea cererii de moneda in economie depinde de utilitatile acesteia, care sunt exprimate de facilitatile pe care le pot asigura disponibilitatile banesti. Cererea de masa monetara depinde in primul rand, de volumul total al schimburilor mijlocite efectiv de moneda si de viteza de rotatie a acesteia. Aceasta inseamna ca masa monetara (M) se afla in raport direct proportional cu volumul schimburilor de bunuri si servicii (T), cu preturile si tarifele acestora si cu(P). In acelasi timp aceasta evolueaza invers proportional cu viteza de rotatie a banilor (V), respectiv numarul de acte de schimb pe care le faciliteaza o unitate monetara in orizontul de timp pentru care se calculeaza masa monetara. La acest nivel de analiza, formula masei monetare este: M=PT/V In al doilea rand masa monetara depinde de amploarea creditului de consum, de raportul dintre vanzarile pe datorie si platile facute in contul creditelor ajunse la scadenta in perioada de referinta. In al treilea rand, masa monetara este influientata si de comportamentul agentiilor economici fata de moneda. Preferinta pentru lichiditate se bazeaza pe mai multe mobiluri concrete: mobilul venitului, adica tendinta oricarui agent economic de a pastra bani lichizi, de a nu-i cheltui pe masura incasarii lor; mobilul afacerilor, pastrarea unor sume de bani in asteptarea unor plasamente mai avantajoase in viitor; mobilul prudentei, dorinta agentilor economici de a face fata eventualelor situatii neprevazute; mobilul speculatiei, constand in aceea ca in anumite conditii banii lichizi sunt un activ financiar superior fata de diferite titluri de valoare. 5.Piata monetara si echilibrul ei.
Ca piata specifica, piata monetara difera atat de piata bunurilor de consum, cat si de cea a factorilor de productie. Obiectul tranzactiei pe o asemenea piata il formeaza moneda – numerar si/sau banii de cont. In ansamblul pietelor, piata monetara detine un rol tot mai important, aceasta decurgand din insemnatatea tot mai mare pe care o are moneda in economia contemporana. Piata monetara consta in ansamblul tranzactiilor cu moneda, din confruntarea specifica dintre cererea si oferta de moneda, pa baza pretului ei, adica a ratei dobanzii. Marfa moneda este omogena. Cu toate acestea, pretul tranzactiei cu moneda difera in functie de numerosi factori: termenul scadentei, gradul de risc asumat de creditor, sumele tranzactionate etc. In plus ajustarea ei se face foarte greoi, piata monetara fiind o piata de oligopol, cu un numar scazut de ofertanti si un numar mare de purtatori ai cererii. La un anumit nivel al ratei dobanzii – celelalte conditii fiind date -, evolutiile cererii si ale ofertei de moneda converg spre realizarea echilibrului pe piata monetara. Piata monetara se afla in stare de echilibru, cand, la un anumit nivel al ratei dobanzii (d’e), cantitatea de moneda oferita (Mo) este egala cu cea ceruta(Mc, astfel fiind egale cu Mm/e).Asa cum se poate observa in figura alaturata: d Mo % d`e E Mc Mm/e Mm In aceste situatii o crestere a cererii de moneda pe piata are ca efect sporirea atat a cantitatii de moneda pe piata cat si a ratei dobanzii. Scaderea cererii are ca efect atat scaderea cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii. Cresterea ofertei de moneda pe piata monetara va duce la scaderea ratei dobanzii si la cresterea masei monetare tranzactionate pe piata.Surplusul de moneda putand fi absorbit doar in cazul unei rate a dobanzii scazute. Scaderea ofertei de moneda conduce la o sporire a ratei dobanzii si la diminuarea cantitatii de moneda tranzactionata. Pentru o caracterizare concreta a pietei monetare mai sunt necesare inca cateva precizari. Cererea de moneda este o cerere de incasari reale; agentii economici se intereseaza de puterea de cumparare a incasarilor lor, si nu de suma nominala a acestora. Agentii economici pastreaza moneda pentru a o utiliza in efectuarea tranzactiilor si pentru a se proteja impotriva riscului. Existenta unor costuri de transformare (in bani lichizi) este unul din motivele care explica detinerea de moneda. Costul de oportunitate suportat de un agent economic ce detine moneda este egal cu dobanda pe care el ar fi putut sa o obtina plasand acesti bani. Pentru un nivel dat al ratei anticipate a dobanzii, cererea de moneda pentru speculatie este o functie descrescatoare de rata dobanzii in piata. Prin acest referat am incercat sa realizez o prezentare a pietei monetare, a institutiilor care actioneaza pe aceasta piata, a modului in care concurenta dintre ofertanti si purtatorii cererii duce la echilibrarea acestei piete - in intregul sistemului economic, amprentele pietei monetare sunt prezente in permanenta, neputand fi ignorate. BIGLIOGRAFIE: Economie politica – Nita Dobrota Economie politica – Gilbert Abraham-Frois
