Gestiunea portofoliului de active - gestiune si administrare a unui portofoliu de active

Referat

Gestiunea portofoliului de active

Cuprins

Prezentare

Prin intermediul acestui material dorim sa facem o prezentare a principalelor modalitati de gestiune si administrare a unui portofoliu de active, adica de investire si economisire oferite de piata financiara a Romaniei in momentul de fata.

Materialul cuprinde 6 parti:
- "Economiile si investitiile", ce prezinta o serie de capitole introductive referitoare la economii si investitii si explicarea unor notiuni de baza;
- "Banci si alte institutii financiare", oportunitatile de economisire oferite de bancile comerciale, bancile populare, CEC-ul, alte institutii financiare, precum si titlurile de stat;
- "Fonduri de investitii", ce trateaza caracterisiticile si avantajele investitiei in societati inchise de investitii si fonduri mutuale si modul de functionare a acestora;
- "Actiuni cotate", ce prezinta piata de capital din Romania, Bursa de Valori Bucuresti si piata extrabursiera Rasdaq, caracteristicile si avantajele investitiei in actiuni cotate pe aceste piete;
- "Piete la termen", o scurta trecere in revista a posibilitatilor oferite de investitia in valori mobiliare derivate - contracte futures si options;
- "Alte investitii", trecerea in revista a investitiilor directe in societati necotate, precum si a investitiilor imobiliare si a plasamentelor alternative.

Economiile si investitiile - Capitolul 1:Introducere

In orice societate, economiile si investitiile au jucat un rol deosebit de important, atat la nivel macroeconomic cat si la nivelul fiecarei persoane sau agent economic. Desigur, exista un ansamblu de factori care influenteaza deciziile fiecarei persoane sau agent economic de a renunta la un castig sau avantaj prezent (determinat de utilizarea unor fonduri disponibile in prezent) in favoarea unui avantaj viitor (determinat de economisirea sau investirea acestor fonduri, pentru a fi utilizate in viitor), insa procesele de economisire sunt prezente intr-o masura mai mare sau mai mica, pe termene mai lungi sau mai scurte si moduri foarte variate la nivelul fiecarei persoane, fizice sau juridice. Aceste procese de economisire au insa un rol important si la nivelul intregii economii nationale. Astfel, sumele depuse la bancile comerciale de catre persoane fizice sau juridice sunt folosite pentru acordarea de credite altor persoane fizice si juridice, finantand astfel investitii in diverse sectoare economice si contribuind la dezvoltarea economiei in ansamblul sau.

Care ar fi diferenta dintre economisire si investitie? Economisirea presupune "pastrarea" in siguranta a sumelor detinute, in timp ce prin investirea acelorasi sume se asteapta o "multiplicare" a acestora. Putem considera insa ca cel mai adesea sumele disponibile sunt investitie, intrucat renuntarea la un castig prezent prin economisire (cum am amintit anterior) va trebui compensata prin diverse modalitati (dobanzi, dividende, etc), iar pastrarea sumelor disponibile in casa, in moneda nationala (ca modalitate "extrema" de economisire) nu se practica pe scara larga.

Desigur, alegerea cailor celor mai potrivite de economisire si investitie se poate dovedi a fi un proces dificil, avand in vedere o serie de factori precum multitudinea instrumenetelor disponibile, instabilitatea pe care o traverseaza anumite piete, recesiunea economica, etc. In aceste conditii se pune problema alegerii unui instrument de economisire adecvat, care sa ofere o pastrare in siguranta cea mai deplina a acestor economii, dar si multiplicarea lor in timp, devenind practic dintr-un instrument de economisire unul de investire. Multiplicarea economiilor trebuie nu numai sa asigure acestora o protectie la inflatie, ci si sa aduca un castig real, in conditiile unui risc acceptabil.

Un alt concept ce trebuie analizat in elaborarea unei strategii de investitii este diversificarea investitilor. Aceasta inseamna plasarea sumelor disponibile in mai multe instrumente diferite de economisire si investire, si/sau in diferite variante ale aceluiasi tip de instrument (in mai multe actiuni diferite cotate la bursa sau in titluri la mai multe fonduri mutuale). Indiferent de nivelul sumelor de care dispuneti pentru economisire, puteti "testa" eficienta si randamentul fiecarui tip de investitie prezentat mai jos, fara a fi nevoie sa dispuneti de fonduri insemnate sau de cunostinte foarte avansate in domeniile respective.

Economiile si investitiile - Capitolul 2:Rentabilitate si Risc

In conditiile amintite anterior se pune problema alegerii modalitatii optime de investire, care sa corespunda cel mai bine scopurilor si asteptarilor celui ce investeste. Pentru aceasta, vom asocia fiecarui tip de investitie (sau plasament) doua notiuni: rentabilitate si risc. Prin rentabilitate intelegem nivelul castigului asigurat de catre o investitie. Spre exemplu, rentabilitatea unui depozit bancar va fi determinata de nivelul dobanzii acordata de banca deponentului.

Cel mai raspandit mod de exprimare a rentabilitatii este exprimarea procentuala, intrucat aceasta ne ofera o imagine comparabila a rentabilitatii diferitelor instrumente de investitie. Exista mai multe modalitati de calcul a rentabilitatii unui plasament, insa pentru simplificare va propunem urmatoarea formula de calcul:

Rentabilitate (%) = (suma finala - suma initiala investita) / suma initiala investita x 100

Spre exemplu, consideram situatia depunerii la banca a unei sume de 500.000 lei, pe o perioada de 6 luni, cu o dobanda aferenta acestei perioade 75.000 lei. Rentabilitatea depozitului bancar pentru cele 6 luni se va situa la nivelul de 15% din suma initiala (corespunzatoare unei dobanzi anuale de 30%).

Putem calcula rentabilitatea unei investii in actiuni. Spre exemplu cumparam la 1 ianuarie 500 actiuni ABC la un curs de 1.000 lei/actiune si le vindem la 1 iulie ale aceluiasi an cand cursul lor a devenit 1.500 lei/actiune. In acest caz suma initiala investita va fi de 500 actiuni x 1000 lei actiune = 500.000 lei, suma finala va fi 500 actiuni x 1.500 lei/actiune = 750.000 lei, iar rentabilitatea investitiei va fi:

Rentabilitate(%)=(suma finala - suma initiala)/suma initiala x 100 =
= (750.000 - 500.000) / 500.000 x 100 = 50%.

Acum avem la dispozitie un indicator pentru a asigura comparabilitatea celor doua modalitati de investire propuse mai sus - depozit bancar si investitia in actiuni.

Revenim la exemplul investitiei in actiunile ABC: am presupus ca dupa cele 6 luni, cursul actiunilor a inregistrat o crestere de 50%. La fel de bine, insa, acest curs putea inregistra o crestere mai mica, sau chiar o scadere, determinand o rentabilitate negativa, respectiv o pierdere pentru investitor.

Astfel ajungem la notiunea de risc. Riscul reprezinta probabilitatea de obtinere a unei anumite rentabilitati. Nu exista o formula universala de calcul a riscului, intrucat exista nenumarati factori ce pot afecta performantele unei anumite investitii: in cazul depozitului bancar exista riscul (mai mic) de faliment al bancii, in timp cel in cazul investitiei in actiuni exista riscul (mai mare) ca actiunile sa scada ca urmare a rezultatelor slabe ale societatii ABC.

Exista o legatura direct proportionala intre riscul si rentabilitatea unei investitii. Astfel cu cat riscul este mai mic, cu atat rentabilitatea investitiei este mai redusa; cu cat riscurile sunt mai mari, cu atat creste si rentabilitatea ce poate fi asigurata de o investitie.

Concluzia care se desprinde este ca trebuie urmarit acel tip de investitie care asigura un raport optim intre rentabilitate si risc, raport ajustat in functie de asteptarile, posibilitatile si nu in ultimul rand aversiunea fata de risc a fiecarui investitor.

O alta notiune cu care ne vom familiariza este lichiditatea, care reprezinta capacitatea unui activ de a fi transformat in bani. Astfel, spunem ca investitia in actiuni la bursa este mai putin lichida (actiunile se transforma mai greu in bani, prin vanzarea lor la bursa, existand posibilitatea sa nu gasim nici un cumparator interesat) decat un depozit bancar (poate fi transformat mai usor in bani, acestia putand fi retrasi oricand de la banca).

Economiile si investitiile - Capitolul 3:Inflatia

Unul din fenomenele negative cu care se confrunta economia romaneasca in prezent este inflatia. Fenomenul inflationist reprezinta reducerea puterii de cumparare a monedei nationale, in decursul unei anumite perioade (mai concret, cu aceeasi suma de bani se pot cumpara mai putine produse in prezent, decat se puteau cumpara la o anumita data din trecut). Pentru a ilustra modul in care economiile pot fi afectate de fenomenul inflationist, ne vom referi la deprecierea monedei nationale fata de moneda americana – dolarul.

Ca exemplu, presupunem existenta unor economii de 1.500.000 lei; la un curs leu/dolar de 30.000 lei aceste economii reprezinta 50 USD. Consideram ca dupa 6 luni, cursul leu/dolar devine 35.000 lei/dolar. In acest caz, aceleasi economii exprimate in dolari vor insemna numai 1.500.000 / 35.000 = 42,8 USD, respectiv o depreciere de 14,4%. Este posibil, insa, ca rata inflatiei pentru cele 6 luni sa depaseasca aceasta rata de depreciere a monedei nationale fata de dolar, si atunci economiile noastre sa insemne chiar mai putin din punct de vedere al puterii de cumparare. (cursurile leu/dolar au numai rol de exemplu)

Revenind insa la exprimarea in dolari, se poate observa un alt fenomen interesant. Presupunem ca la momentul intial, cand cei 1.500.000 lei reprezentau 50 dolari, ii depunem la banca cu o dobanda de 20% pe an, adica 10% pe 6 luni. In acest caz, la sfarsitul perioadei de 6 luni vom dispune de 1.500.000 + 1.500.000 x 10% = 1.650.000 lei si aparent am obtinut un castig. Exprimat in dolari insa, la cursul de 35.000 lei/dolar considerat in exemplul anterior, dispunem de numai 47,1$, deci o suma mai mica decat suma initiala. Astfel desi am obtinut in castig in termeni nominali (in lei), am obtinut o reducere a economiilor noastre in termeni reali (ca putere de cumparare).

Astfel, este foarte important ca investitiile noastre sa asigure un castig real, asigurand o rentabilitate superioara ratei inflatiei. Rata inflatiei este anuntata lunar de catre Comisia Nationala pentru Statistica si este publicata in mass-media.

Economiile si investitiile - Capitolul 4:Rentabilitati compuse

Un alt aspect al rentabilitatii investitiilor este legat de perioada pe care acestea se desfasoara. Presupunem ca vom constitui un depozit simplu de 1.000.000 lei la banca, cu o dobanda lunara de 3%, urmand sa retragem in fiecare luna dobanda obtinuta. In acest caz, rentabilitatea (dobanda) anuala a depozitului va fi de 3% x 12 luni = 36%. (dobanzile au numai rol de exemplu)

De altfel, majoritatea dobanzilor bancare anuntate sunt dobanzi anuale, chiar daca se refera la perioade mai scurte de timp (aceasta fiind si sursa unor anumite confuzii). Astfel cand o banca comerciala anunta "Acordam o dobanda de 35% pentru depozitele la 3 luni", aceasta inseamna ca dobanda anuala este de 35%, pentru cele 3 luni incasandu-se o dobanda de numai 35% x (3/12) = 8,75%.

Ce se intampla insa, in exemplul de mai sus cu dobanda lunara de 3%, in cazul in care in fiecare luna dobanda se adauga sumei existente? In acest caz, se realizeaza o capitalizare a dobanzii.

Suma aflata in contul de economii va evolua astfel:

In mod evident capitalizarea dobanzii (prezentata mai sus) asigura o rentabilitate mai mare a sumei initiale depuse, fata de situatia in care dobanda nu se capitalizeaza:

Dupa acelasi principiu, se calculeaza si o rata a inflatiei cumulata, pe baza ratelor lunare ale inflatiei anuntate de catre Comisia Nationala pentru Statistica.

Economiile si investitiile - Capitolul 5:Modalitati de economisire si investire

Fara a avea pretentia de a prezenta toate modalitatile posibile de plasare a sumelor disponibile, si nici de a prezenta o clasificare riguroasa a acestora, propunem urmatoarea clasificare:

- sume detinute in moneda nationala (lei);
- sume detinute in valute convertibile;
- certificate de depozit, depozite sau sume detinute la banci comerciale, CEC sau alte institutii financiare;
- titluri de stat;
- titluri de participare la fonduri de investitii;
- actiuni si obligatiuni ale societatilor publice, cotate la bursa de valori sau pe piata Rasdaq;
- investitii pe piete la termen (contracte futures si options);
- alte modalitati de investire.

In cadrul ultimului punct (alte modalitati de investire) ne referim la urmatoarele posibilitati:

- polite de asigurare (asigurari de viata) si alte instrumente ale societatilor de asigurari;
- investitii directe in societati necotate;
- investitii imobiliare
- plasamente alternative (aur, antichitati, opere de arta).

Investitiile se pot clasifica si dupa modul de implicare a investitorului in luarea deciziei investitionale:

- investitii directe, in care investitorul hotaraste in mod direct si liber in ce active isi investeste disponibilitatile (ce tipuri de actiuni si obligatiuni cumpara, la ce banci constituie depozite, etc);
- investitii administrate, prin care se atrag sume de bani de la mai multi investitori, iar strategia de plasare a acestor sume este elaborata de specialisti ai pietelor financiare (ca in cazul fondurilor de investitii).

37565fqf77qkk7l

Banci si Institutii Financiare-Capitolul 6:Sume detinute in moneda nationala (lei)

Detinerea la domiciliu de sume in moneda nationala (lei) nu reprezinta o metoda avantajoasa de economisire, decat daca este utilizata pe termen scurt si pentru sume reduse. Principalul dezavantaj al economiilor detinute "la purtator" in moneda nationala il constituie "erodarea" acestora in timp, datorita inflatiei.

Spre exemplu, o suma de 1.000.000 lei disponibila la 1 ianuarie 1998 putea fi folosita pentru plata mai multor bunuri si servicii decat in prezent. Ganditi-va numai ca la inceputul anului 1998 cursul dolarului se situa in jurul a 8.000 lei/dolar (1.000.000 lei reprezentand 125$), in timp ce la mijlocul anului 2001 aceeasi suma reprezenta aproximativ 34$, cursul dolarului situandu-se in jurul a 29.000 lei/dolar (cursurile leu/dolar au numai rol de exemplu).

Aceeasi situatie poate fi intalnita si in cazul bunurilor si serviciilor, ale caror preturi au cunoscut cresteri semnificative in decursul anului 1998.O alta problema care se pune in cazul economiilor in lei este siguranta acestor sume, in cazul in care acestea sunt pastrate in casa.

Banci si Institutii Financiare - Capitolul 7:Sume detinute in valute convertibile

O solutie mai buna in privinta economiilor dumneavoastra o poate constitui detinerea la domiciliu de sume in valute convertibile (dolari americani, marci germane, etc). Moneda nationala poate fi schimbata de catre persoane fizice, in mod liber, la case de schimb sau la banci, pe baza unui act de indentitate. Schimbul valutar intre persoane fizice este ilegal.

Nici aceasta situatie nu este cea mai potrivita, insa. Chiar daca o eventuala depreciere a monedei nationale (exprimata prin cresterea cursului leu/dolar) va duce la cresterea sumei in lei pe care o reprezinta o anumita detinere in valuta, aceasta nu reprezinta o multiplicare a economiilor noastre.

O suma de 100$ reprezenta 800.000 lei la inceputul anului 1998 si 2.900.000 lei la mijlocul anului 2001, dar aceasta nu inseamna ca avem mai multi bani, intrucat cu cei 2.900.000 lei se pot cumpara la mijlocul anului 2001 aproximativ aceeasi cantitate de bunuri si servicii care se puteau cumpara la inceputul lui 1998 cu 800.000 lei, sau chiar mai putine (cursurile leu/dolar au numai rol de exemplu).

Pot exista situatii in care rata inflatiei sa depaseasca deprecierea monedei nationale in raport cu dolarul, si atunci prin schimbarea in dolari a economiilor in lei, nu se poate spera decat cel mult la o "conservare" (relativa) a acestor economii si nicidecum la o multiplicare a lor.

In plus, si in acest caz se mentine problema sigurantei acestor sume, in cazul in care sunt pastrate in casa.

Banci si Institutii Financiare - Capitolul 8:Bancile Comerciale

O modalitate populara si eficienta de plasare a banilor este incredintarea sumelor disponibile (in lei sau valute) bancilor comerciale. Bancile comerciale atrag sumele disponibile din economie (de la persoane fizice si juridice) si le utilizeaza pentru acordarea de credite. Pentru dreptul de a utiliza aceste sume in vederea acordarii creditelor, bancile platesc posesorilor acestor economii dobanzi. Toate bancile din Romania in acest moment sunt banci comerciale, insa in economiile dezvoltate, exista si alte tipuri de banci, banci specializate, a caror activitate se concentreaza numai in anumite directii, ca de exemplu bancile de investitii.

Depozitele bancare reprezinta in acest moment in Romania o modalitate preferata de plasare a economiilor. In ultima perioada, insa, sumele aflate in depozite la banci au inceput sa "migreze" spre alte instrumente de investitie si economisire, ce tind sa capete o pondere tot mai mare in defavoarea depozitelor: titluri de stat, fonduri mutuale .

Revenind la depozitele bancare, pentru a realiza o protectie a sumelor (in moneda nationala) depuse la banci, trebuie urmarit ca bancile sa ofere dobanzi real pozitive (superioare ratei inflatiei), care sa acopere pe deponent impotriva efectelor negative ale inflatiei. Desigur, se pot constitui depozite si in valute, dar si in acest caz trebuie acordata atentie ratei dobanzii. Pentru anumite tipuri de depozite, de regula standardizate, bancile pot emite inscrisuri numite Certificate de depozit. Mentionam ca la acest moment exista posibilitatea tranzactionarii emisiunilor de certificate de depozit bancare pe piata Rasdaq, insa emisiunile tranzactionate pe aceasta piata pana in prezent nu s-au bucurat de prea mult succes, avand mai mult un caracter de experiment. Bancile comerciale ofera si alte instrumente de economisire, in functie de politica si strategiile fiecareia.

Dobanzile acordate de catre banci variaza in functie de perioada pe care constituit depozitul - 1,3,6 sau 12 luni, etc. Dezavantajul principal al acestor depozite este ca banii plasati nu pot fi retrasi decat la expirarea acestei perioade. Daca banii sunt retrasi inainte, dobanda aferenta depozitului este pierduta.

Desi dobanzile variaza de la o banca la alta in functie de politica, strategiile dar si posibilitatile fiecarei banci, ele se mentin la un nivel relativ scazut fata de rentabilitatile oferite de alte tipuri de plasament. Insa, riscul unor plasamente in depozite la banci este relativ scazut, conferind atractivitate acestor instrumente de economisire. Bancile comerciale sunt supuse autorizarii si supravegherii Bancii Nationale a Romaniei, sunt obligate sa indeplineasca anumite conditii (nivelul minim al capitalului reglementat prin lege, existenta unor rezerve obligatorii, etc) si isi desfasoara activitatea dupa reguli bine-stabilite. Cu toate acestea, riscul aferent depozitelor bancare, desi redus, nu este zero. Si bancile, la fel ca alte societati comerciale, pot desfasura activitati profitabile sau in pierdere, ajungand in situatii dificile sau chiar de faliment. Problemele cu care s-au confruntat sau se confrunta banci precum Dacia Felix, Credit Bank, Banca Columna, Banca Albina, Bankcoop, Banca Internationala a Religiilor sau Banca Turco-Romana sunt binecunscute. Uneori, sunt suficiente doar zvonuri (nefondate) si informatii eronate pentru a deteriora imaginea, si implicit profitabilitatea, unei banci. Astfel, decizia plasarii banilor in depozite bancare si alegerea bancii celei mai potrivite trebuie cantarite cu atentie.

Depozitele persoanelor fizice la banci sunt garantate pana la un anumit plafon de catre Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, persoana juridica de drept public, ale carei resurse se constituie in principal din contributiile societatilor bancare. Aceasta inseamna ca, in cazul in care o banca inscrisa in acest fond ajunge in situatia de faliment, deponentilor le sunt returnate, de catre Fondul de Garantare, depunerile pana la un nivel maxim comunicat semestrial. Aceasta procedura poate dura insa cateva luni. Pentru depozitele ce depasesc acest nivel, se poate astepta lichidarea activelor bancii si acoperirea datoriilor acesteia, dar acest proces este si mai indelungat, si nu garanteaza in nici un fel recuperarea integrala a depozitelor.

Banci si Institutii Financiare - Capitolul 9:Bancile populare

Bancile Populare au cunoscut o anumita dezvoltare in tara noastra, oferind instrumente si dobanzi atractive la depozite, comparabile cu cele oferite de bancile comerciale, si chiar superioare acestora. Insa de multe ori este neglijat faptul ca bancile populare nu sunt banci, in adevaratul sens al acestui cuvant, ci cooperative de credit, reglementate ca atare de legislatia in vigoare. Cooperativele de credit presteaza servicii si desfasoara activitati financiar-bancare in beneficiul membrilor sai sau in mandat.

Pana in vara anului 2000 cooperativele de credit (banci populare) nu isi desfasurau activitatea sub autorizarea si supravegherea Bancii Nationale a Romaniei. Prin OG 97/2000 activitatea bancilor populare a fost reglementata, acestea trecand sub supravegherea bancii centrale. Conform legislatiei in vigoare, bancile populare sunt supravegheate si controlate de BNR, isi desfasoara activitatea pe criterii geografice si in special in folosul membrilor cooperatori si sunt afiliate unor case centrale; bancile populare au constituit un sistem propriu de garantare a depozitelor, similar cu cel existent pentru bancile comerciale. La acest moment acest sistem de garantare a fost pus inca in practica, bancile populare fiind obligate sa se numeasca cooperative de credit.

Banci si Institutii Financiare-Capitolul 10:C.E.C.-ul si alte institutii financiare

Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. (a nu se confunda denumirea acestei institutii cu instrumentul de plata "cec") este organizata ca societate bancara, al carei unic actionar este statul. CEC-ul desfasoara activitati bancare, ofera o gama larga de instrumente de economisire, dispune de o infrastructura foarte dezvoltata in tara si beneficiaza de increderea unei mase largi a deponentilor persoanelor fizice. Avantajul principal al depunerilor persoanelor fizice la C.E.C il constituie faptul ca atat acestea, cat si castigurile aferente (dobanzi, etc) sunt garantate integral de catre stat, riscul unor asemenea depuneri fiind teoretic zero. Dezavantajul depunerilor la C.E.C. il constituie nivelul redus al dobanzilor, chiar si in comparatie cu bancile comerciale.

Exista si alte institutii financiare care ofera alternative de plasare a economiilor dumneavoastra. Astfel, spre exemplu, societatile de asigurari (precum Nederlanden, AIG, etc) ofera anumite produse ce combina caracteristicile unei asigurari ce cele ale unei investitii. In cazul unor produse legate de asigurarile pe viata, spre exemplu, se plateste in mod regulat o prima de asigurare, banii stransi sunt gestionati si investiti de catre societatea de asigurari, urmand ca dupa o anumita perioada sau in cazul decesului asiguratului, banii sa fie incasati. Tinem cont de faptul ca aceste instrumente de investitii ale societatilor de asigurari nu sunt reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

In economiile dezvoltate exista si alte tipuri de institutii financiare - ca de exemplu fondurile private de pensii (in curs de reglementare si la noi in tara) care ofera o gama diversa de instrumente de economisire si investire. qk565f7377qkkk

Banci si Institutii Financiare - Capitolul 11:Titluri de stat

Titlurile de stat sunt inscrisuri emise de Ministerul de Finante ce se constituie in imprumuturi ale statului in moneda nationala si/sau in valuta de la populatie si persoane juridice. Aceste imprumuturi, cunoscute sub numele de datorie interna a statului sunt folosite in principal pentru finantarea deficitului bugetar (acoperirea diferentei intre veniturile si cheltuielile statului).

Titlurile de stat se prezinta sub forma de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie si alte instrumente cu scadenta de un an sau de pana la un an si sub forma de obligatiuni si alte instrumente cu scadente mai mari de un an. Calitatea de agent al statului roman este indeplinita de Banca Nationala, pentru emisiunile adresate persoanelor juridice si de CEC pentru cele adresate populatiei.

In conditiile actuale ale pietei financiare romanesti, certificatele de trezorerie se dovedesc a fi un plasament foarte rentabil, fiind utilizate atat de populatie, dar mai ales de persoanele juridice. Acest fapt este generat pe de o parte de riscul teoretic zero pe care le prezinta, cat si de randamentul ridicat.

Titlurile de stat sunt de doua categorii:
- cu discont, respectiv titluri de stat nepurtatoare de dobanda, vandute la un pret initial mai mic decat valoarea nominala, diferenta dintre pretul initial si valoarea nominala fiind discontul si reprezentand beneficiul cumparatorului;
- purtatoare de dobanda, respectiv titluri de stat vandute la valoarea nominala sau cu discont sau prima si pentru care emitentul plateste periodic dobanzi conform conditiilor si termenilor cuprinse in prospectul de emisiune al seriei.

Certificatele de trezorerie pot fi plasate prin licitatie, subscriptie publica sau subscriptie publica garantata. Titlurile de stat sunt emise in forma dematerializata, cu valori nominale, conform prevederilor prospectului fiecarei emisiuni.

Titlurile de stat pentru populatie se pot cumpara de la oficiile trezoreriei statului, iar cele pentru persoane juridice sunt subscrise prin intermediul bancilor, Banca Nationala avand rolul de agent al statului.

Aceste inscrisuri pot fi emise si de autoritatile locale (ne referim, spre exemplu, la obligatiunile municipale), dar aceasta modalitate nu se utilizeaza in prezent la noi in tara.

Piata secundara organizata de tranzactionare a titlurilor de stat functioneaza prin sistemele bursei de valori. 2002. Din pacate conform reglementarilor actuale, aceasta piata este destul de ingusta: se vor tranzactiona numai o parte din emisiunile de titluri cu scadenta peste un an de zile. De asemenea, accesul societatilor de valori mobiliare pe aceasta piata este destul de restrictiv.

Banci si Institutii Financiare - Capitolul 12:Piata monetara - Concluzii

Dupa cum am putut observa din prezentarile anterioare, pastrarea economiilor la domiciliu in lei sau chiar in valute, nu reprezinta o solutie avantajoasa din mai multe puncte de vedere, fiind caracterizata prin anumite riscuri.

Depunerea banilor la banci comerciale sau alte institutii financiare similare, insa, se caracterizeaza printr-un grad scazut de risc, permitand o "conservare" a acestor economii pe termen mediu si lung. Aceste plasamente, insa, se caracterizeaza prin rentabilitati modeste in comparatie cu alte instrumente de investitie. Nici aceste plasamente insa nu sunt lipsite in totalitate de risc. In aceste conditii se impune alegerea bancii sau institutiei financiare care ofera conditiile cele mai avantajoase, dar si cea mai mare siguranta pentru aceste plasamente.

Fonduri de investitii - Capitolul 13:Investitii Administrate

Investitiile administrate presupun atragerea banilor de la mai multi investitori (persoane fizice si juridice) si plasarea acestora in comun, in mod mai avantajos decat ar putea-o realiza fiecare investitor in parte. Strategia de investire a banilor este realizata de regula de catre o societate de administrare a investitiilor, prin intermediul specialistilor sai, cu experienta inalta pe pietele financiare.

Investitiile administrate se prezinta sub forma fondurilor de investitii si se pot clasifica in doua mari categorii:
- fonduri inchise de investitii sau societati de investitii financiare;
- fonduri deschise de investitii sau fonduri mutuale.

Activitatea fondurilor de investitii este supusa autorizarii si supravegherii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea legala in domeniul pietei de capital, ce este subordonata parlamentului. Fondurile deschise de investitii sunt reglementate in tara noastra de Ordonanta de Urgenta 26/2002, (ce inlocuieste OG 24/1993) si Regulamentul 9/1996 emis de CNVM. In prezent se lucreaza la restructurarea regulamentului amintit si a legislatiei pietei de capital in general.

Administratorii fondurilor de investitii s-au organizat intr-o asociatie profesionala non-profit, numita Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC). Informatii suplimentare despre aceasta organizatie putem gasi pe internet, consultand pagina UNOPC de la adresa https://www.unopc.ro.

Fonduri de investitii - Capitolul 14:Societati de Investitii Financiare (SIF)

Societatile de investitii financiare sunt fonduri inchise de investitii organizate ca societati pe actiuni. Dupa constituire, acestea realizeaza o oferta publica initiala (IPO) pentru atragerea capitalurilor de la investitorii interesati. Aceste capitaluri sunt apoi plasate de catre administratorii societatii in active financiare in scopul cresterii rentabilitatii capitalurilor investite.

Societatile de investitii financiare se coteaza la Bursa de Valori (sau pe alta piata organizata). Astfel, daca un investitor doreste sa cumpere titluri (actiuni) ale unei societati de investitii, el trebuie sa se adreseze unei societati de valori mobiliare (intocmai ca pentru orice alta societate cotata la bursa de valori) sau poate astepta o alta eventuala oferta publica a societatii. Profiturile obtinute de societate sunt distribuite actionarilor prin intermediul dividendelor. Valoarea actiunilor se stabileste in mod liber la Bursa de Valori, in functie de cerere si oferta, dar si de rezultatele inregistrate de societate. Astfel, actionarii pot castiga si din eventuala crestere a valorii de piata a actiunilor la bursa de valori.
La noi in tara, aceste fonduri sunt mai putin raspandite. Primul fond inchis tranzactionat la bursa de valori a fost Eurofinances Targoviste, insa acesta a inregistrat dificultati si actiunile sale au fost delistate de la bursa. Cele mai interesante fonduri de acest tip sunt insa cele 5 SIF-uri rezultate in urma programului de privatizare in masa (PPM): SIF1 Banat-Crisana, SIF2 Moldova, SIF3 Transilvania, SIF4 Muntenia si SIF5 Oltenia. Acestea se caracterizeaza prin existenta unui numar foarte mare de actionari si prin active importante. Cu toate acestea, ele se conformeaza regulilor general valabile pentru societatile de investitii, si sunt cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Pentru a cumpara actiuni la una din cele 5 societati de investitii financiare, trebuie apelat la serviciile unei societati de valori mobiliare.

In tara noastra exista o serie de fonduri inchise de investitii rezultate din transformarea unor fonduri mutuale: Octogon, Alpha sau Fondul Oamenilor de Afaceri. Dintre acestea trei, numai actiunile Fondului Oamenilor de Afaceri sunt listate pe o piata organizata, respectiv piata RASDAQ.

Fonduri de investitii - Capitolul 15:Fonduri mutuale

Principala caracteristica a fondurilor mutuale o constituie faptul ca acestea sunt organizate sub forma societatilor civile, fara personalitate juridica, administrarea acestora realizandu-se de catre o societate comerciala specializata numita societate de administrare.

Fondurile mutuale se caracterizeaza prin emisiunea continua de titluri de participare, numite si unitati de investitie (aceste titluri nu sunt actiuni, pentru ca fondul nu are personalitate juridica). Practic, aceasta inseamna ca pentru fiecare investitor care doreste sa-si plaseze banii in fond, se emit noi titluri. De asemenea, fondul este obligat sa rascumpere titlurile de la investitor, in cazul in care acesta doreste sa se retraga din fond. In concluzie, rezulta ca titlurile nu se schimba in mod liber pe o piata organizata (ca de exemplu bursa de valori) sau direct intre persoane interesate, ci pot fi cumparate sau rascumparate numai de la/de catre fond. O alta diferenta fata de societatile inchise de investitii este ca valoarea unui titlu nu se stabileste in mod liber (titlurile nu pot fi cotate la bursa de valori) ci se stabileste in mod exact, ca un raport intre totalul activelor fondului (disponibilitati, depozite bancare, actiuni, etc) si numarul de titluri existente in circulatie la un moment dat.

Fondurile deschise de investitii inscrise in UNOPC la nivelul lunii ianuarie 2004 sunt:

Fonduri de investitii - Capitolul 16:Organizarea si functionarea fondului mutual

Organismul principal de decizie al fondului este Adunarea Generala a Investitorilor, formata din toti detinatorii de titluri de participare. Aceasta ia decizii cu privire la elemente importante din viata fondului: numirea si revocarea membrilor Consilului de Incredere, lichidarea sau fuziunea fondului, modificarea contractului de constituire (actul de constituire a fondului), etc.

Consiliul de Incredere, ales dintre detinatorii de titluri, este reprezentantul fondului in relatiile cu societatea de administrare, CNVM, precum si cu alte persoane fizice sau juridice. Fondul incheie un contract de administrare cu o astfel de societate specializata, numita Societate de Administrare de Investitii. Aceasta elaboareaza si duce la indeplinire politica de investitii a fondului, a carei obiectiv este sporirea randamentului capitalurilor investite. Societatea de administrare are deplina imputernicire pentru realizarea obiectului de activitate al fondului, inclusiv prin incheierea de contracte cu terte societati: societatea depozitara, societati de distributie, de consultanta, etc.

Societatea depozitara este o societate (de obicei o banca) autorizata de CNVM in acest sens, care are ca rol pastrarea in siguranta a activelor materiale, calculul si publicarea valorii activelor nete, etc. Banca depozitara certifica operatiunile desfasurate de fond si reprezinta o garantie suplimentara cu privire la acestea, soliditatea si prestigiul bancii avand un impact pozitiv asupra fondului. Societatile de distributie se ocupa de distribuirea titlurilor fondului in randul investitorilor. Fondul colaboraza si cu alte entitati (banci, societati de valori mobiliare, consultanti de plasament) pentru realizarea obiectivelor sale.

Fonduri de investitii - Capitolul 17:Cum investim in fondurile mutuale?

Decizia de investire in fondurile mutuale trebuie sa urmeze unei documentari atente cu privire la fondul mutual cel mai adecvat fiecarui investitor. In acest sens trebuie urmarita evolutia valorii titlurilor de participare, publicata in ziarele de specialitate. De asemenea, trebuie consultata structura de plasament a fiecarui fond (structura activelor), publicata in aceleiasi ziare. Astfel, fondurile mutuale ce-si plaseaza cu preponderenta resursele in depozite bancare si titluri de stat (fonduri monetare) ofera randamente mai reduse, dar o siguranta mai mare pentru investitor. Fondurile ce investesc cu preponderenta in actiuni necotate, bilete la ordin sau alte active de acest gen pot oferi rentabilitati mai mari, dar au un grad de risc ridicat. De asemenea, trebuie acordata atentie procentului de disponibilitati pe care si-l pastreaza fiecare fond.

Odata ales un fond, se identifica societatile de distributie a titlurilor acestuia (din reclame, prin contact telefonic cu societatea de administrare, etc) care pot fi societati de valori mobiliare sau banci. Apoi, la sediul unei astfel de societati de distributie se completeaza o cerere si se cumpara numarul de titluri de participare dorit, la un pret format din valoarea titlului din ziua curenta la care se adauga eventuale comisioane. Investitorul primeste o chitanta pentru banii depusi precum si un act doveditor al numarului de titluri cumparate - carnet de investitor, extras de cont, etc. Investitorul mai primeste si un prospect de emisiune al fondului precum si alte materiale informative in care se specifica politica de investitii a fondului, societatile cu care acesta lucreaza (societatea de administrare, societatea de depozitare, etc), comisioanele percepute, s.a.m.d.

Mentionam ca un avantaj important al investitiilor in titlurile fondurilor mutuale il constituie faptul ca se pot investi sume foarte mici, de catre orice persoana interesata. Un alt avantaj il reprezinta acela ca, spre deosebire de depozitele facute la bancile comerciale, plasarea banilor se poate face succesiv si astfel dupa fiecare depunere, noul sold existent beneficiaza de performanta de crestere a fondului, fapt care in cazul depozitelor la termen nu este posibil decat dupa expirarea termenului. Daca dorim sa retragem o suma oarecare din investitia facuta, acest lucru nu afecteaza cu nimic cresterea de care beneficiaza in continuare suma ramasa la fond. In cazul unui depozit la termen facut la o banca, retragerea partiala sau totala inainte de scadenta aduce prejudicii celui care retrage banii (pierderea dobanzii). De asemenea, mentionam faptul ca fondurile mutuale nu platesc impozit pe profit (spre deosebire de fondurile inchise de investitii), ceea ce reprezinta un alt castig pentru investitori.

Dupa un timp, datorita activitatii eficiente a administratorului fondului, valoarea titlului de participare poate inregistra o crestere, si atunci investitorul poate merge la o societate de distributie a aceluiasi fond, care va rascumpara titlurile la cursul valabil in ziua depunerii cererii de rascumparare minus eventualele comisioane. Astfel, investitorul va castiga din diferenta intre pretul de cumparare a titlurilor si pretul de rascumparare a acestora (aceste castiguri se exprima, deci, ca diferenta de valoare a unitatii de investitie, nu ca dobanzi, dividende, etc).

O schema simplificata de functionare a fondului deschis de investitii se prezinta astfel:

Concret, pentru a demara o investie se pot consulta fisele de prezentare a fondurilor, disponibile pe www.kmarket.ro in sectiunea Fonduri Mutuale. In cadrul acestor fise se gasesc informatii despre fonduri si evolutia unitatii de investitie, inclusiv telefoanele societatilor de adminstrare si paginile internet ale acestora. Putem folosi aceste telefoane pentru a contacta societatile dorite si a afla cum se poate investi in fondul ales, precum si alte informatii utile (comisioane, strategie, etc). In cadrul aceleiasi sectiuni putem gasi si grafice comparative ale performantelor fondurilor in ultimii ani precum si arhiva rapoartelor lunare ale UNOPC.

Fonduri de investitii - Capitolul 18:Plasamentele fondurilor mutuale

Sumele de bani atrase de catre fondurile mutuale de la investitori sunt plasate intr-o diversitate de instrumente si active ale pietei financiare, in functie de strategia de investitii a fiecarui fond. Exista mai multe tipuri de instrumente de plasament a acestor sume de bani, tipuri care se diferentiaza prin gradul de risc asociat. Astfel, in functie de gradul de risc stabilit de CNVM, activele fondului se clasifica in:

- disponibilitati aflate in conturi curente la banci (grad de risc = 0). Este importanta mentinerea unui anumit nivel al acestor disponibilitati pentru a putea satisface in mod operativ cererile de rascumparare ale persoanelor care doresc retragerea din fond. Daca exista un nivel insemnat al cererilor de rascumprare, dar un nivel redus al acestor disponibilitati, resursele fondului fiind "imobilizate" in active putin lichide (care pot fi transformate