CURS 2 COMERT INTERNATIONAL
Importul o activitate care are importanta pentru participarea unei tari la diviziunea mondiala a muncii si, in consecinta, contribuie la dezvoltarea economiei nationale.
Exportul se face in scopul adunarii de bani straini (devize) necesari pentru plata importurilor.
Efectele pozitive ale activitatii de import sunt
activeaza
exporturile - ca o regula generala, se
constata ca promovarea exportului oricarei tari poate
fi stimulata de promovarea importurilor in
asigura economisirea de munca vie (sociala). In general, orice tara urmareste sa dezvolte o activitate de import rentabila, aceasta trebuind sa urmareasca sa importe orice bun sau serviciu pe care poate sa il realizeze si in tara, dar acest lucru sa duca si la o economie de munca sociala, altfel importurile nu se justifica decat daca au la baza alte motive, cum ar fi situatia in care capacitatea de productie a bunului respectiv este incarcata, iar satisfacerea nu poate fi amanata.
In
general, o
contribuie la dezvoltarea economiilor nationale prin:
n accelerarea procesului de investitii;
n se urmareste sa se importe tehnica si tehnologie de inalta calitate;
n permite aprovizionarea cu materii prime si materiale;
n asigura completarea necesarului de bunuri de consum pentru piata interna in vederea completarii productiei interne si pentru diversificarea gamei de bunuri de consum in cadrul politicii generale de crestere a nivelului civilizatiei.
In concluzie, trebuie retinut faptul ca este necesar sa se urmareasca optimizarea importului. Principala cale de optimizare este aceea a necesitatii diversificarii surselor de aprovizionare.
In general, orice importator doreste sa promoveze o politica comerciala corecta (echilibrata) si atunci urmareste sa-si diversifice sursele de aprovizionare cu bunuri si servicii din afara. Aceasta diversificare ii ofera avantaje certe, cum ar fi:
n ii reduce gradul de dependenta de un furnizor sau de un grup redus de furnizori
n ii largeste spatiul de miscare in negocierea contractelor de import;
n ii asigura cresterea gradul de dependenta, de siguranta in aprovizionarea in flux continuu;
n duce la evitarea dereglarilor de ritm, in afara celor determinate de cauze de forta majora;
n participarea la construirea de obiective industriale pentru extragerea si prelucrarea materiilor prime;
n dezvoltarea importurilor de completare, mai ales in domeniile industriale. Importul de completare este foarte important si se face, de obicei, in baza unor contracte de cooperare, si daca se reuseste realizarea lui inseamna ca tara respectiva nu mai este in stare sa isi asigure anumite capacitati de dezvoltare.
Aceasta diversificare trebuie si ea sa aiba anumite limite pentru ca un grad prea mare de diversificare duce la cresterea costurilor.
Exportul este necesar pentru ca orice tara trebuie sa-si realizeze mijloacele de plata necesare pentru efectuarea importului.
Exportul reprezinta efortul, iar importul este rezulatul efortului.
Preocuparea pentru achizitionarea de mijloace de plata straine prin care un stat sa-si poata realiza importul il determina pe acesta, de mai multe ori, sa sprijine intens promovarea si stimularea exportului.
Exportul se realizeaza prin diverse cai care tin de politica comerciala a statului respectiv.
Una din problemele esentiale care face obiectul preocuparilor pentru export consta in a nu exporta bunuri si servici necesare economiei nationale, in afara imprejurarilor de exceptie, cand trebuie sa fie sacrificate anumite necesitati interne. Acest sacrificiu trebuie facut, insa, intr-o ordine selectiva si doar in scopul achizitionarii de mijjloace de plata care sa permita realizarea importurilor ce sunt vitale economiei nationale.
Prin export se ocroteste productia proprie, fara a se afecta relatiile economice internationale prin introducerea unor bariere tarifare si netarifare la import.
Exportul este si o sursa de venit, pentru ca la baza oricarui export se afla interesul pentru obtinerea de venituri atat din partea producatorilor, cat si din partea comerciantilor care, daca gasesc o posibilitate de a-si valorifica produsele, le indreapta spre export.
Prin export creste gradul de ocupare a fortei de munca nationala pentru ca una din problemele importante ale fiecarui stat, indiferent de nivelul acestuia de orientare politica sau sociala, este integrarea si utilizarea fortei de munca nationale. Neutilizarea si neintegrarea corespunzatoare duce la somaj, revolte, reducerea natalitatii, precum si alte efecte negative.
Exportul asigura si cresterea calificarii fortei de munca prin faptul ca revolutia tehnico-calitativa de pe piata mondiala impune formarea sistemului de organizare si de instruire permanenta a cadrelor, astfel incat forta de munca sa stapaneasca tehnicile si tehnologiile avansate si sa realizeze produse competitive.
Exportul contribuie, tototadata, la cresterea si omogenizarea nivelului tehnic si calitativ al productiei. Dezvoltarea substantiala a exportului presupune si dezvoltarea relatiilor de cooperare cu celelalte tari in perioada actuala. In acest sistem de specializare pe baza de de cooperare, sectoarele implicate sunt obligate sa respecte anumite conditii tehnice si de calitate si atunci se produce acest proces de ocupare tehnico-calitativa. Acest proces pozitiv se polarizeaza si in celelalte sectoare si sustine, astfel, dezvoltarea economiei mondiale.
Exportul asigura valorificarea productiei excedentare spontane, productie ce se creaza, de obicei, in doua moduri:
fie in mod constient, pentru a creste exportul;
fie in mod spontan, sub influenta unor factori, cum ar fi: saturarea pietei interne, depasirea productiei, care a fost determinata in mod gresit, anumite bunuri de consum numai sunt la moda, scaderea puterii de cumparare, descoperirea de noi zacaminte de materii prime, productii agricole bune, etc.
In concluzie, exportul este necesar pentru ca este si un factor important de dezvoltare a economiei unei tari, a economiei mondiale si pentru ca el contribuie la cresterea rezervelor valutare si de aur necesare realizarii si consolidarii convertibilitatii monedei nationale.
Pentru promovarea importului si exportului au fost create o serie de organizatii, care pot fi impartite in organizatii nationale si organizatii internationale.
In categoria organizatiilor nationale se includ institutiile centrale de stat. In orice stat activitatea in domeniul relatiilor economice externe este coordonata, spijinita si indrumata de catre guvern, care isi exercita atributiile prin intermediul unui organism ministerial:
n al Comertului Exterior;
n al Industriei si Comertului;
n al Comertului si Cooperarii;
n al Economiei Nationale;
n si in plus, Camera de Comert, Industrie si Navigatie care este, de fapt, o persoana juridica constituita sub forma obsteasca sau sub forma de asociatii ale comerciantilor si industriasilor, cu scopul de a se sprijini pe ei pe plan intern si extern.
Atributiile acestora sunt:
sa elaboreze studii si informatii privind conjunctura interna si mondiala
eliberarea certificatelor de forta majora;
eliberarea certificatelor de origine;
eliberarea licentelor de import si de export.
Pe langa aceste institutii de stat, mai sunt organizate si :
n Serviciul de Control al Calitatii si de Receptie a Marfurilor;
n Comisii de Arbitraj International;
n Serviciul de participare la targuri si expozitii;
n in unele tari s-au format retele proprii de informare, de prezentare, de documentare si de asigurare a contractelor intre firme;
n diverse asociatii de marketing;
n Institutii centrale si locale de statistica referitoare la comertul exterior si care furnizeaza elemente privind nivelul calitativ al unor produse, materii prime, preturile unitare sau indicii de preturi, raportul de schimb cu anumite piete, gradul de prelucrare a lor, etc.
n exista si diverse centre de calcul create ca unitati de sine statatoare, care prelucreaza date cu privire la schimburile comerciale pe baza de comanda, etc.
Organizatiile internationale pot fi grupate in:
n organizatii specializate - pe baza acordului incheiat cu Organizatia Natiunilor Unite, cum sunt cele 15 economii ale tarilor Uniunii Europene, comisiile economice ONU (5);
n grupari regionale - ce si-au format centre de prelucrare a datelor (Uniunea Europeana si celelalte organizatii financiare, diverse banci regionale);
n institutii special create privind comertul international la care participa tarile lumii, cum ar fi:
a) Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT);
b) Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD);
c) Organizatia Mondiala pentru Comert (OMC - 1 ian 1995).
