Continutul si obiectivele Conducerii Operative a Productiei
Bunurile si serviciile ce se gasesc pe piata sunt realizate an cadrul sistemelor de productie. Sistemul de productie reprezinta un ansamblu ordonat de elemente caracterizat prin interactiune si interdependenta capabil sa realizeze sub actiunea unor stimuli anumite obiective, anumite componente.
Elementele componente:
|
|
|
Conducerea productiei |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
INTRARI |
|
FABRICA- TIE |
|
IESIRI |
|
|
|
|
|
|||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
CLIENTI |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Activitatile principale care au loc intr-o intreprindere sunt:
aprovizionarea cu materii prime, materiale, etc.
fabricatia (transformarile);
stocarea de materii prime, materiale, produse finite, etc., care are rolul de a asigura o anumita independenta a sistemului fata de furnizori si fata de variatia cererii.
In functie de existenta acestor trei grupe de activitati, exista patru tipuri de structuri de sisteme de productie:
executia unor produse din stocurile create de materii prime, produse destinate stocarii, stocuri care asigura satisfacerea cererii.
C
transformarea materiilor prime in produse finite destinate stocarii. Ex. In industria alimentara.
O C
productia individuala (la comanda):
O C
executia unor produse cu materialul clientului:
O C
Conducerea productiei cuprinde doua grupe de actiuni si decizii:
proiectarea sistemelor de productie;
exploatarea si controlul sistemelor de productie;
Conducerea Operativa a Productiei cuprinde ansamblul deciziilor si activitatilor care au ca scop sustinerea planului de productie principal stabilind sarcini operative de productie ale unitatilor intreprin-derii si ale subunitatilor componente, pe perioade scurte de timp, lansarea si controlul indeplinirii acestor sarcini operative.
Principalele subactivitati ce compun Conducerea Operativa a Productiei sunt:
programarea productiei: defalcarea in timp si spatiu a obiectivelor cuprinse in planul de productie, coordonarea lucrarilor necesare executarii acestor programe;
Principalele lucrari (activitati) ce compun programarea productiei sunt:
-previziunea cererii pentru viitorul apropiat;
-determinarea unor parametrii specifici;
-elaborarea programelor si a graficelor de productie.
lansarea programelor de productie consta in intocmirea si transmiterea conducatorilor directi ai productiei a documentelor referitoare la manopera, salarii, materiale, utilitati, etc. si a documentatiei tehnico-economice necesare realizarii programelor operative. Documentele referitoare la materiale, mano-pera, utilitati,etc formeaza documentatia economica a lansarii si va servi la calculatia costului produselor devenind astfel document.
executia propriu-zisa cuprinde lucrari, activitati legate de desfasurarea efectiva a fabricatiei. Ex. Repartizarea lucrarilor pe locuri de munca, pregatirea locurilor de munca, inregistrarea aspectelor le-gate de functionarea masinilor si utilajelor;
controlul indepliniri programelor de productie are loc pe parcursul intregii desfasurari a fabricatiei rezultand informatii necesare corectarii programelor initiale.
Obiectivul principal al Conducerii Operative a Productiei il constituie satisfacerea cererii din punct de vedere al nomenclaturii, volumului, calitatii si a timpuluila un cost cat mai mic. Pornind de la acest obiectiv general se desprind o serie de obiective specifice Conducerii Operative a Productiei :
a) estimarea cererii pentru perioada de programare. Programele de productie trebuie sa anticipeze cererea in scopul scurtarii ciclului (perioadei) intre primirea comenzii si livrarea efectiva a produselor. Previziu-nea cererii permite lansarea in fabricatie a unor loturi economice de fabricatie cu influente favorabile asupra activitatii intreprinderii.
b) Folosirea deplina si uniforma a resurselor intreprinderii :
Actiunile si deciziile declansate de programele de productie angajeaza interprinderea cu diferite cheltuieli care nu sunt recuperate decat prin realizarea vanzarilor prevazute. Probleme deosebite apar atunci cand exista o mare variatie a cererii de la o perioada la alta. Cresterea cererii impune prelungirea perioadei de lucru, angajari suplimentare, investitii suplimentare,etc. Diminuarea cererii genereaza reduce-rea programului de lucru, desfacerea contractelor de munca ale unor salariati, renuntarea la unele contracte de aprovizionare, nefolosirea unor capacitati de productie,etc..
Decizia principala a Conducerii Operative a Productiei consta in stabilirea unui program de productie relativ constant de la o perioada la alta sau a unuia in raport cu variatia cererii.
Cp |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
T1 |
T2 |
|
timp |
|
Cp- Capacitate de productie
Prin programele ce se stabilesc se pot lua unele masuri pentru nivelarea planului de productie. Ex: executarea unor componente cu consum mare de manopera, executarea unor componente ce nu sunt supuse degradarii (uzurii fizice sau morale), convingerea clientilor(prin pret) de a lansa comenzi in avans pentru anumite perioade.
c) realizarea unui profit cat mai mare la nivelul intreprinderii:
Stabilirea programelor de productie presupune elaborarea mai multor variante care sa tina seama de factorii controlabili si necontrolabili de catre conducerea intreprinderii. Factorii controlabili: nomenclatura productiei, cantitatile, tehnologia de fabricatie, etc.. Factorii necontrolabili pot fi: cererea, cheltuielile de stocare, pretul de vanzare, etc..
De aceea, la stabilirea programelor de productie trebuie sa se aiba in vedere influentele unor ele-mente contradictorii. Ex. costurile si riscurile generate de activitatile de stocare comparativ cu cele generate de lipsa produselor in anumite perioade; costurile si riscurile legate de modificarea volumului productiei comparativ cu cele generate de existenta unor stocuri; costurile si riscurile legate de ratarea unor vanzari comparativ cu cele generate de cresterea volumului productiei,etc..