CENTRALIZARE
SI DESCENTRALIZARE IN
ADMINISTRATIA PUBLICA
Problema centralizarii si
descentralizarii in administratia publica s-a pus si se
pune in orice stat, indiferent de structura sa, de forma de guvernamant
si de regimul politic.
Orice stat, fiind o putere publica,
organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de celelalte
state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci
si de a-i rezolva interesele atat de diferite de la o persoana la
alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-si indeplini acest
rol, statul isi imparte teritoriul si populatia aflata pe
acesta in anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice,
religioase, culturale, etc. Aceste zone mai mici sau mai mari, sunt
unitatile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au
purtat diverse denumiri: judet, tinut, regiune, oras,
comuna, etc.
In toate aceste unitati
administrativ-teritoriale statul a creat autoritati publice, care
sa-l reprezinte si sa actioneze in acestea pentru
realizarea intereselor sale, dar si ale locuitorilor respectivi. In
acelasi scop, statul a creat autoritati si la nivel
central, care sa-l reprezinte si sa asigure realizarea
intereselor care se pun la acest nivel si care apar ca ceea ce este comun
si general tuturor zonelor de interese.
Profesorul Paul Negulescu afirma ca
in orice tara sunt doua categorii de interese: unele care au un
carecter cu totul general privind totalitatea cetatenilor, intreaga
colectivitate si altele care sunt speciale unei anumite
localitati. Pentru armonizarea acestor categorii de interese statul a
creat regimuri juridice sau institutii speciale, fiecare dintre ele
asigurand o rezolvare mai mult sau mai putin corespunzatoare
situatiilor concrete. In aceste conditii vorbim de centralizare,
descentralizare, desconcentrare, tutela administrativa.
Centralizarea in administratia
publica inseamna in plan organizatoric, subordonarea ierhica a
autoritatilor locale fata de cele centrale si numirea
functionarilor publici din conducerea autoritatilor locale de catre
cele centrale, iar in plan
functional, emiterea actului de decizie de catre
autoritatile centrale si executarea lui de catre cele
locale.
Centralizarea asigura o
functionare coordonata, prompta si eficienta a
serviciilor publice. Functionarea pe principiul subordonarii
ierarhice a serviciilor publice are drept consecinta inlaturarea
suprapunerilor de acelasi nivel, precum si a paralelismelor.
Conducerea centralizata, in principiul subordonarii ierarhice
asigura pe planul exercitarii dreptului de control, mai multe
trepte
de efectuare a controlului si de luare a masurilor legale
corespunzatoare, fapt ce se constituie in garantii suplimentare
pentru apararea intereselor celor administrati.
Pe langa avantajele prezentate mai
sus, centralizarea in administratia publica are si unele
dezavantaje. In regimul organizarii si functionarii
centralizate a administratiei publice interesele locale nu-si pot
gasi o rezolvare optima, deoarece autoritatile centrale nu
pot cunoaste in specificitatea lor aceste interese care difera de la
o localitate la alta.
Concentrarea, la nivel central, a modului
de conducere a unor servicii publice de interes local are ca urmare
supraaglomerarea autoritatilor centrale ceea ce duce la rezolvarea cu
intarziere si superficialitate a problemelor care s-ar rezolva mai
operativ si mai bine de catre autoritatile locale.
Intr-un regim administrativ centralizat,
bazat pe numirea functionarilor publici de catre centru,
cetatenii nu mai participa la administrarea treburilor lor, sunt
lipsiti de initiativa.
Descentralizarea in administratia
publica este un regim juridic in care rezolvarea problemelor locale nu se
mai face de functionari numiti de la centru ci de catre cei
alesi de corpul electoral. In acest regim administrativ, statul
confera unor autoritati publice si dreptul de exercitare a
puterii publice in unele probleme. Acest regim juridic se fundamenteaza in
plan material pe un patrimoniu propriu al unitatilor administrativ-teritoriale,
distinct de cel al statului, care asigura mijloacele necesare pentru
satisfacerea intereselor locale.
Descentralizarea administrativa
consta in recunoasterea personalitatii juridice
unitatilor administrativ-teritoriale, existenta
autoritatilor publice care le reprezinta si care nu fac
parte dintr-un sistem ierarhic subordonat centrului, precum si
transferarea unor servicii publice din competenta autoritatilor
centrale catre cele locale.
Gradul descentralizarii
administrative depinde de numarul serviciilor publice date in
competenta autoritatilor locale. Cu cat numarul acestora
este mai mare cu atat va fi mai mare descentralizarea. Descentralizarea in
administratia publica depinde si de modul cum sunt organizate
autoritatile publice locale si raporturile lor cu cele centrale.
Autoritatile locale pot fi alese (descentralizarea este mai mare) sau
pot fi numite de catre autoritatile centrale (caz in care
descentralizarea este mai mica). Gradul descentralizarii
administrative depinde si de forma in care se exercita tutela administrativa
(controlul special efectuat de autoritatea centrala).
Intr-o descentralizare
administrativa se pot rezolva in conditii mai bune interesele locale,
serviciile publice locale putand fi conduse mai bine de catre
autoritatile locale intr-un regim in care acestea nu au
obligatia sa se conformeze ordinelor si instructiunilor de
la centru. Masurile si deciziile pot fi luate mai operativ de
catre autoritatile locale iar resursele materiale si financiare
si chiar forta de munca pot fi folosite cu mai mare
eficienta si sa raspunda unor nevoi prioritare pe
care autoritatile locale le cunosc mai bine decat
autoritatile centrale.
Functionarii publici alesi sau
numiti, in regimul descentralizarii administrative, pe un termen
limitat, inlatura in masura mai mare fenomenele birocratice
in activitatea locala. Participarea locuitorilor prin alegeri la
desemnarea autoritatilor locale accentueaza spiritul de
responsabilitate si initiativa pentru viata publica a
localitatii in care ei locuiesc si determina sa caute
si sa gaseasca ei insisi solutii la
problemele cu care se confrunta.
Profesorul Tarangul afirma ca
alegerea autoritatilor descentralizate ,,introduce in administratia locala politica de partid,
care acapareaza si viciaza totul. Lipsa de competenta si de
raspundere, demagogia si servilismul sunt unele din cele mai mari
inconveniente ale acestui mod de recrutare a autoritatilor
descentralizate. In localitatile mici este greu
de gasit buni specialisti in
administratia publica, care sa poata gira serviciile
publice, pe care descentralizarea le pune pe seama autoritatilor
locale.
Intre cele doua laturi (centralizare
- descentralizare) exista si regimuri juridice intermediare ale
administratiei publice, fiecare din ele apropiindu-se mai mult sau mai
putin de una din laturi. Dintre aceste regimuri intermediare fac parte
desconcentrarea administrativa si tutela administrativa.
Desconcentrarea constituie un regium
administrativ care se situeaza intre centralizare administrativa
si descentralizare administrativa. Ceea ce o apropie de centralizare
este faptul ca titularii puterii locale nu sunt alesi de electoratul
local, ci sunt numiti de la centru. Ceea ce o apropie de descentralizare este faptul ca titularii puterii locale
au competenta sa rezolve ei problemele locale, fara sa
le mai inainteze sefului sau ierarhic de la centru, dar el este supus
controlului acestuia si obligat sa se conformeze actelor superiorului
sau. In cazul desconcentrarii, autoritatea publica locala
ramane parte integranta in sistemul ierarhiei centrale. Deciziile
date in competenta autoritatilor publice locale sunt luate de
aceasta sub puterea ierarhica a autoritatilor centrale.
Tutela administrativa este o
institutie a dreptului public in baza careia autoritatea
centrala a administratiei publice (Guvernul sau Ministerul de
Justitie) si reprezentantii locali ai acesteia, au dreptul de a
controla activitatea autoritatilor aministratiei publice locale,
autonome, descentralizate.
Problema tutelei administrative se pune
numai intre acele autoritati administrative intre care nu exista
subordonare ierarhica intre un subiect din sfera puterii executive si
unul din afara acesteia. Nu poate fi vorba de tutela administrativa
intre organele centrale ale puterii executive - Guvern, ministere - si
cele ce exercita aceasta putere la nivel judetean sau local -
prefect si serviciile descentralizate ale ministerelor.
Regimul de tutela
administrativa este si mai apropiat de cel de descentralizare. In
acest regim, titularii autoritatii locale nu sunt numiti de
centru, ci desemnati de insasi autoritatea locala. Ei au
competenta sa rezolve problemele locale, emitand ei
insisi acte administrative, insa numai dupa ce aceste
acte au fost aprobate de autoritatea
centrala prevazuta de lege. Tutela administrativa
consta
in dreptul autoritatilor tutelare de a aproba, anula sau suspenda
anumite acte ale autoritatilor descentralizate, pentru motive de
legalitate. Cand numarul actelor
administrative supuse regimului de tutela se mentine in limite
minime, rezumandu-se doar la cele care sunt legate de un interes general,
lasandu-se autoritatilor locale rezolvarea problemelor economice
si sociale care le privesc, regimul de tutela se apropie mult de cel
al descentralizarii.
Controlul de tutela este necesar din
mai multe puncte de vedere: in primul rand, pentru ca
autoritatile descentralizate gireaza servicii publice, care
trebuie sa functioneze in mod regulat si continuu, iar statul
este direct interesat pentru buna functionare a acestor servicii publice.
In al doilea rand, in cazul
descentralizarii, autoritatile centrale sunt obligate sa
veghezee ca nu cumva interesele locale sau regionale sa fie
satisfacute in detrimentul intereselor generale.
In al treilea rand, puterea centrala
trebuie sa vegheze ca autoritatile locale sa satisfaca
in conditiile cele mai bune nevoile locale.
In al patrulea rand, autoritatea
centrala trebuie sa vegheze la mentinerea unitatii
statului. O autonomie prea mare, spunea profesorul Tarangul, poate sa fie
cauza unor orientari politice in contradictie cu politica de stat a
autoritatilor centrale. Acest control trebuie sa fie de asa
natura incat sa ingradeasca si sa micsoreze
autonomia administratiilor descentralizate, fara ca sa o
desfiinteze.
Problematica regimului juridic al
institutiilor (centralizare - descentralizare) in administratia
publica din Romania este legata de modul de organizare si
functionare a autoritatilor administratiei publice centrale
si locale si a raporturilor dintre acestea. In administratia
publica a unui stat nu se poate vorbii de existenta unui singur regim
administrativ, centralizator sau descentralizator, ci de coexistenta
acestora, predominand unul sau altul in diverse etape de organizare si
functionare a statului.
In ceea ce priveste regimul de
centralizare administrativa in Romania, acesta este dat de organizarea
si functionarea autoritatilor publice centrale - Guvern,
ministere si alte organe de specialitate ale administratiei centrale
- si a serviciilor descentralizate ale acestora, inclusiv institutia
prefectului. Atat la nivel central cat si local, exista
autoritati organizate pe principiul subordonarii ierarhice care
realizeaza puterea executiva. Guvernului i se subordoneaza
direct ministerele si celelalte organe de specialitate ale
administratiei centrale si prefectul, iar ministerelor si
celorlalte organe de specialitate ale administratiei centrale li se
subordoneaza serviciile lor descentralizate in unitatile
administrativ - teritoriale.
In acest sens Constitutia Romaniei
prevede ca ,,Guvernul asigura realizarea politicii interne si
externe a tarii si exercita conducerea generala a
administratiei publice" - art. 101 (1) - ,,Ministerele se organizeaza numai in
subordinea Guvernului. Alte organe de specialitate se pot organiza in
subordinea Guvernului ori a ministerelor" - art. 115 - ,,Guvernul numeste cate un prefect in
fiecare
judet si in municipiul Bucuresti. Prefectul este reprezentantul
Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice descentralizate ale
ministerelor si ale celorlalte organe centrale, din unitatile
administrativ teritoriale - art. 122 (1) si
(2).
Din dispozitiile
constitutionale rezulta regimul de centralizare administrativa
din Romania, dar numai in segmentul care se refera la realizarea puterii
executive a statului nicidecum in administratia publica, in
totalitatea ei.
Daca regimul de centralizare
administrativa se caracterizeaza pe plan organizatoric si
functional prin existenta unui sistem de organe bine structurat,
aflat in dependenta unul de altul, de jos in sus, si subordonate
din treapta in treapta pana la organul de varf - Guvernul, actualul
regim de centralizare administrativa in Romania prezinta unele
trasaturi specifice.
In primul rand, la nivel de varf nu se
afla numai o singura autoritate - Guvernul, ci, alaturi de
acesta, este si Presedintele Romaniei, care potrivit
Constitutiei exercita in afara unor atributii din sfera puterii
legislative si atributii specifice puterii executive.
In al doilea rand, tot la nivel central
sunt organizate si alte autoritati in sfera puterii executive
numite organe autonome, cum este cazul Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii, Serviciului Roman de Informatii, Curtii de Conturi,
organizate in probleme care privesc apararea tarii,
siguranta nationala, administrarea resurselor financiare ale
statului si ale sectorului public. Controlul asupra activitatii
acestor organe nu mai are caracterul unui control administrativ ierarhic deoarece
ele prezinta rapoarte in fata Parlamentului, care si
desemneaza pe membrii acestora.
In unele situatii, aceste
autoritati autonome isi organizeaza in teritoriu servicii
desconcentrate care au competenta sa exercite atributii de
control si asupra activitatii desfasurata de
autoritatile administratiei publice autonome descentralizate -
consilii locale, primari, consilii judetene - in domeniul ce-i constituie
obiectul propriu de activitate. Aceste
organe autonome, desi sunt autoritati administrative sunt
abilitate prin Constitutie sa exercite si atributii
jurisdictionale.
Fundamentul material si obiectiv al
descentralizarii administrative il constituie organizarea teritoriului
Romaniei in unitati administrativ-teritoriale - comune, orase, judete
- in conformitate cu dispozitiile art. 3 (3) din Constitutie.
In
aceste unitati administrativ-teritoriale sunt constituite
autoritati ale administratiei publice, in a caror
organizare si functionare se intalnesc multe din trasaturile
specifice regimului administrativ al descentralizarii, dar si al
regimurilor intermediare: desconcentrarea si tutela administrativa.
Constitutia Romaniei prevede ca ,,Administratia
publica in unitatile administrativ-teritoriale se
intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al
descentralizarii serviciilor publice -
art. 119 - ,,Autoritatile administratiei publice prin care se
realizeaza autonomia locala in comune si orase, sunt
consiliile locale alese si primarii alesi,
in conditiile legii. Consiliile locale si primarii
functioneaza, in
conditiile legii, ca autoritati
administrative autonome si rezolva treburile publice din comune
si orase. - art. 120 (1)
si (2).
,,Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice
pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si
orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de
interes judetean. Consiliul judetean este ales si
functioneaza in conditiile legii -
art 121.
Din
prevederile constitutionale rezulta elementele specifice descentralizarii
administrative care caracterizeaza si in prezent administratia
publica din Romania.
In
primul rand, rezolvarea problemelor locale care intereseaza comuna,
orasul sau judetul este data in competenta
autoritatilor si functionarilor publici alesi de
corpul electoral. Aceste autoritati locale au o competenta
materiala generala, dreptul si obligatia de a rezolva toate
problemele care intereseaza unitatea administrativ-teritoriala respectiva.
In al
doilea rand, persoanele care alcatuiesc aceste autoritati
(consilierii locali, consilierii judeteni, primarii) sunt alesi de
catre locuitorii localitatii sau judetului respectiv.
In
privinta raporturilor acestor autoritati cu
autoritatile centrale, precum si a raporturilor dintre ele este
de subliniat faptul ca insasi Constitutia prevede ca
administratia publica din unitatile
administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul ,,autonomiei locale , deci pe inexistenta unei subordonari a
acestor autoritati fata de autoritatile locale.
In ceea
ce priveste un element specific descentralizarii administrative
si anume imposibilitatea autoritatii centrale de a anula actele
autoritatilor locale descentralizate si acesta este
prevazut in actuala legislatie a Romaniei. Nici o autoritate a
administratiei publice centrale - Guvern, ministere - nu are
competenta sa emita, sa modifice sau sa suspende un
act adoptat sau emis de consiliul local, consiliul judetean sau de primar.
In acest sens, Constitutia prevede ca ,, Prefectul poate ataca, in fata
instantei de contencios administrativ, un act al consiliului
judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care
considera actul ilegal. - art.
122 (4).
Dupa cum am mai spus, desconcentrarea administrativa este
situata intre centralizare si descentralizare.
Daca esenta desconcentrarii este faptul ca titularii
puterii locale sunt numiti de autoritatea centrala, dar au
competenta sa rezolve problemele locale fara sa
ceara aprobarea autoritatilor centrale, fiind totusi
supusi controlului acesteia, intr-o astfel de situatie sunt in
prezent serviciile ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate
ale administratiei centrale numite de Constitutie ,, servicii
descentralizate dar care sunt de fapt servicii
desconcentrate.
Potrivit
reglementarilor in vigoare, conducatorii acestora sunt numiti de
catre ministrii, au competenta sa rezolve problemele din
domeniul respectiv care apar in unitatea administrativ-
teritoriala, iar actele emise de ei sunt supuse
controlului administrativ ierarhic. Pe de alta
parte, aceste servicii desconcentrate fac parte
integranta din sistemul ierarhiei centrale, ca orice serviciu
desconcentrat.
Tutela
administrativa este mai apropiata de regimul administrativ de
descentralizare, intru-cat titularii autoritatii locale nu mai sunt
numiti de autoritatea centrala ( ca in cazul desconcentrarii) ci
desemnati de insasi autoritatea locala, iar actele lor
trebuie sa fie aprobate in prealabil de autoritatea centrala
abilitata de lege.
In Romania
nici Constitutia si nici Legea organica a administratiei
publice locale nu consacra un asemenea regim administrativ, care este o
exceptie de la principiile autonomiei si descentralizarii,
prevazute de dispozitiile art. 119 din Constitutie.
Daca legiuitorul constituant ar fi avut intentia sa
institiue un regim de tutela pentru autoritatile
administratiei locale ar fi trebuit sa prevada ca
autoritatile centrale abilitate sa exercite tutela, ar fi
trebuit sa specifice cazurile pentru care se exercita tutela si
actele adoptate sau emise de autoritatile locale descentralizate
asupra carora se exercita tutela.
Tutela
administrativa inseamna un control (intre anumite limite) din partea
autoritatilor centrale asupra celor locale, descentralizate, control
care sa inlature sau sa limiteze tendintele centrifuge ale
autoritatilor locale, aflate in disonanta cu politica
statului, sa asigure totodata rezolvarea nu numai a intereselor
locale ci si a celor generale.
Statul
nu are numai dreptul ci si obligatia de a exercita controlul asupra
autoritatilor administratiei publice, atat asupra celor
desconcentrate cat si asupra cele descentralizate. Controlul asupra
autoritatilor descentralizate este un control special numit ,,control
de tutela , dar pe care legislatia actuala
nu-l mai reglementeaza in mod expres. Dar aceasta nu inseamna ca
el nu exista sau nu se realizeaza. Ratiunea pentru care actuala
Constitutie nu mai consacra in mod expres controlul de tutela
este fundamentata pe considerente de ordin politic. Profesorul Antonie
Iorgovan spunea ca ,,a fi propusa aceasta notiune (tutela
administrativa) in Tezele sau Proiectul Constitutiei ar fi insemnat o
greseala de tact politic; aceasta notiune ar fi socat,
atunci cand se cautau formele care sa exprime ideea de ,,autonomie nu de ,,tutela
dupa zeci de ani de regimuri autoritare se cautau formule pentru o
autonomie locala reala
Chiar
daca legislatia actuala a Romaniei nu mai prevede, in mod
expres, institutia tutelei administrative aceasta exista si
functioneaza, avand unele trasaturi specifice care se abat
de la modelul clasic al acestei institutii.
Pentru
ca tutela administrativa sa existe, legislatia actuala ar
trebui sa cuprinda trei elemente: o autoritate centrala sau una
locala abilitata de aceasta, in baza legii, se exercite tutela;
precizarea cazurilor pentru care se exercita controlul; precizarea actelor
asupra carora se exercita controlul.
Toate aceste elemente se gasesc in
Constitutia Romaniei si in Legea nr. 69/1991 privind
administratia publica locala.
Cu
privire la primul element - existenta unui organ central sau local
abilitat de lege pentru a efectua controlul activitatii
autoritatilor locale autonome, descentralizate art. 101 (1) din
Constitutie spune ca ,, Guvernul asigura realizarea politicii
interne si externe a tarii si exercita conducerea
generala a administratiei publice
Controlul exercitat de Guvern este un control general. Pentru realizarea
acestui control general Guvernul si-a constituit structuri adecvate -
Departamentul de Control, Departamentul pentru Administratia Publica
Locala care potrivit competentelor stabilite prin hotarari ale
Guvernului exercita si atributii de control asupra
activitatii autoritatilor locale, autonome,
descentralizate.
Dar nici Guvernul si nici Departamentul
de Control al acestuia nu au competenta de a modifica, suspenda sau anula
actele autoritatilor locale, autonome, descentralizate. Pentru
ca aceste acte care contravin prevederilor legale nu pot ramane
nesanctionate, Constitutia si Legea administratiei publice
locale prevad alte mijloace de a intrerupe sau stopa definitiv efectele
actelor ilegale emise de autoritatile autonome descentralizate.
Aceste mijloace speciale sunt puse la indemana unei alte autoritati
locale si care reprezinta Guvernul, actionand in numele
acestuia. Este vorba de prefect pe care Constitutia il declara
,,reprezentant al Guvernului", ,,numit de Guvern" . Art. 122 (4) din Constitutie spune ca
,,Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios
administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al
primarului, in cazul in care considera actul ilegal Dar natura controlului efectuat de prefect nu este
un control ierarhic, deoarece intre prefect, pe de o parte si consiliile
locale si judetene si primari, pe de alta parte, nu
exista raporturi de subordonare.
Tutela
administrativa prevede faptul ca pentru actele prevazute de
lege, autoritatea locala care urmeaza sa le adopte sau sa
le emita trebuie sa aiba ,,acordul probabil"al organului de
tutela prevazut de lege. Din dispozitiile art. 101 alin. 2 din
Legea nr. 69/1991 rezulta ca autoritatile
administratiei publice locale au obligatia sa comunice
prefectului actele adoptate, in termen de 10 zile de la adoptare, iar prefectul
are obligatia sa se pronunte asupra legalitatii
acestora in termen de 15 zile de la data comunicarii. Aceste acte nu
intra in vigoare pana cand prefectul nu se pronunta cu
privire la legalitatea lor, deci pozitia prefectului apare ca un ,,acord
probabil
Cat
priveste celelalte doua elemente de continut ale tutelei
administrative clasice - precizarea cazurilor in care se exercita
controlul, precum si a actelor supuse controlului si acestea se
gasesc in actuala legislatie din Romania.
Atat
dispozitiile constitutionale cat si cele ale Legii
administratiei publice locale precizeaza ca prefectul
controleaza numai legalitatea, iar controlul priveste numai actele
administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei
publice locale si judetene.
Legea ii
recunoaste prefectului si dreptul de a putea lua sau de a propune
Guvernului al carui
reprezentant este, masuri corespunzatoare
pentru indeplinirea obligatiilor ce-i revin. Prefectul poate propune Guvernului dizolvarea
consiliului local si judetean, demiterea unui consilier local sau
judetean ori a unui primar si poate suspenda din functie
consilierul a carui demitere a propus-o, sau primarul aflat in cursul unei
anchete judiciare.
Tutela
administrativa nu este o institutie perimata, mai ales in
statele unitare, democratice, bazate pe principiul separatiei puterilor in
stat. Ea se racordeaza intocmai la principiile autonomiei locale si
descentralizarii serviciilor publice, consacrate si de actuala
Constitutie a Romaniei asigurand buna functionare a
administratiei publice, in ansamblul sau.
In ceea
ce priveste gradul de descentralizare administrativa acest grad este
nemijlocit legat de modul de organizare a autoritatilor autonome
descentralizate (daca sunt sau nu alese, daca trebuie confirmate de
autoritatile centrale), de forma in care se exercita tutela
administrativa si de numarul serviciilor publice date in
componenta autoritatilor descentralizate.
In
legatura cu primul element - modul de formare a
autoritatilor autonome, descentralizate - reglementarile in
vigoare prevad ca aceste autoritati sunt toate alese.
In ce
priveste tutela administrativa care exista si
functioneaza si in sistemul administrativ din Romania, sunt de
retinut, in legatura cu gradul de descentralizare
administrativa, urmatoarele aspecte: intrucat controlul de
tutela exercitat de prefect priveste numai legalitatea actelor
administrative rezulta ca este vorba de o descentralizare mare.
Tot cu
acelasi grad poate fi cotata descentralizarea in Romania si ca
urmare a faptului ca organul de tutela (prefectul) nu poate anula
actele ilegale ale autoritatilor autonome descentralizate, aceasta
facandu-se numai de instanta de contencios administrativ.
Descentralizarea poate fi apreciata ca fiind mai
ingradita daca tinem cont ca de la controlul exercitat
de prefect sunt exceptate numai actele de gestiune curenta. La
acceasi concluzie duce si dreptul recunoscut prefectului de a propune
Guvernului dizolvarea unui consiliu local sau judetean, demiterea sau
suspendarea din functie a unui consilier sau primar, chiar daca
hotararrea in cauza este luata de Guvern.
In
privinta celui de-al treilea element care reflecta gradul de
descentralizare administrativa - numarul serviciilor publice date in
competenta autoritatilor descentralizate - potrivit
dispozitiilor cuprinse in Legea administratiei publice locale, care
stabilesc atributiile consiliilor locale, ale primarilor si ale
consiliilor judetene aceste autoritati au competenta de a
rezolva toate problemele de interes local sau judetean, in conditiile
stabilite prin prevederile legale. Aceasta competenta
exprima un grad mare de descentralizare administrativa.
Legislatia romana in materie poate fi apreciata ca
profund democratica, instituind pentru
autoritatile locale, autonome un regim de
larga descentralizare, care raspunde pe deplin
exigentelor si principiilor statului de
drept si se racordeaza in total la legislatia statelor europene
cu administratie publica eficienta.
Bibliografie:
Iorgovan,
Antonie, Tratat de drept administrativ, vol. I - II, Ed. Nemira,
Bucuresti, 1996;
Preda,
Mircea, Curs de drept administrativ
(partea generala si partea speciala), Casa Editoriala
,,Calistrat Hogas , Bucuresti,
1995;
Constitutia Romaniei, Bucuresti, 1991.
