DREPT CIVIL
APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP
Aplicarea legii civile in timp
Timpul, constituit din trecut, prezent si viitor, are o mare imortanta in drept. Raorturile juridice se nasc, se modifica si se sting in timp. Actele juridice care reprezinta cel mai important izvor al raporturilor juridice concrete sunt afectate uneori de anumite termene. Insesi drepturile subiective sunt ocrotite de lege daca sunt exercitate intr-un anumit interval de timp, forta de constrangere a statului nemai intervenind pentru ocrotirea dreptului peste limita anumitor termene.
Aceeasi este situatia cu privire la aplicarea legii civile in timp.
Pentru a intelege aceasta notiune tehnico-juridica (cunoscuta si sub denumirea de conflict al legilor civile in timp), este necesar sa facem cateva referiri cu privire la limitele de timp ale legii.
Legea devine obligatorie din momentul intrarii sale in vigoare, si intra in vigoare, in principiu, din momentul publicarii acesteia in Monitorul Oficial. Am spus, in rinciiu, deoarece uneori insasi legea stabileste data de la care ea intra in vigoare; de la publicare pana la data fixata in lege ca fiind data intrarii sale in vigoare se afla o pauza(vacatio legis), necesara pentru ca legea sa fie adusa la cunostinta generala, iar organele chemate sa o aplice sa oata intreprinde masurile necesare in acest scop.
Din momentul in care intra in vigoare, legea devine obligatorie si nimeni nu poate sa o incalce sub cuvant ca nu a cunoscut-o. este o regua forrmulata din cele mai vechi timuri, care ni s-a transmis prin adagiul latin: "nemo censetur ignorare legem".
De la aceasta regula exista doua exceptii: prima, cand o arte a teritoriului statului ar fi ocupata de inamic, ceea ce echivaleaza cu un caz de forta majora; cea de-a doua, in cazul conventiilor, unde recunoasterea dispozitiilor legii cu caracter dispozitiv, oate fi invocata entru anularea actului de catre partea aflata in eroare de drept, (in materie penala, necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei, indiferent de caracterul dispozitiei legii nesocotite - art. 51 alin. ultim cod penal).
Legea civila se aplica (este activa, este obligatorie, este eficienta, are putere obligatorie, opereaza) deci, din momentul "intrarii sale in vigoare". Este momentul initial. Momentul final al duratei unei legi este "iesirea sa din vigoare", care in general are loc prin abrogarea ei, expresa sau tacita, totala sau partiala.
Abrogarea este expresa cand noua lege prevede in mod explicit scoaterea din vigoare a unei legi sau a unei dispozitii din lege. Terminologia folosita in aceasta situatie este: "se abroga" sau "este si ramane abrogata legea". Alteori noua lege prevede numai ca "se abroga dispozitiile contrare prezentei legi". S-a spus ca adesea aceasta formula ascunde o lisa de documentare, o necunoastere precisa din partea legiuitorului a prevederilor din diferite legi care contravin noii legi, lasand pe seama judecatorului sa stabileasca nde fiecare data ce anume dispozitii au fost abrogate in vechea lege.
Abrogarea este tacita cand noua lege inlocuieste sau modifica partial legea anterioara.
Abrogarea este totala sau partiala dupa cum vechea lege este scoasa din vigoare in intregime sau numai in parte.
Sunt si alte modalitati de scoatere din vigoare a legii.
Astfel, legile temporare, adica acele legi care au fixata o durata, ies din vigoare odata ci ajungerea la termen a legii(autoabrogare).
Legile exceptionale, determinate de stari extraordinare, inceteaza odata cu disparitia acestor stari, daca nu a fost fixatnici un termen.
Este controversata chestiunea de a sti daca o lege iese din vigoare prin desuetudine. Este situatia in care legea nu s-a aplicat timp indelungat. Dupa parerea unei mari parti a doctrinei, care este si a noastra, o lege nu poate fi considerata ca a iesit din vigoare prin neaplicarea ei timp indelungat, fiindca oricand ea oate sa-si reia aplicarea. Apoi, neaplicarea legii timp indelungat se transforma practic intr-un obicei, care, fiind contrar legii nu poate prevala, nu poate contraveni acesteia. In fine, o aparare intemeiata pe desuetudine implica stabilirea unei durate in care legea a ramas in neaplicare, aparare care cu greu ar putea sa se bazeze pe criterii obiective, categorice si de neinlaturat.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Popa, Marin - "Drept Civil(partea generala)", Universitatea Independenta "Dimitrie Cantemir", Bucuresti 1992.
