Principiul descentralizarii pe servicii
Continutul si rolul principiilor de drept.
Prezentarea de ansamblu a principiilor de organizare si functionare a administratiei publice.
Principiul descentralizarii pe servicii.
Notiunea serviciului public.
Notiunea descentralizarii administrativ-teritoriale si pe servicii.
Serviciile publice locale.
Principiile de drept sunt reguli de maxima generalitate care sintetizeaza experienta sociala si asigura echilibrul dintre respectarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor. Etimologic, notiunea de principiu vine de la latinescul principium care are sensul de inceput, obarsie sau element fundamental. Orice principiu este un inceput pe plan ideatic, o sursa de actiune.
Principiile generale ale dreptului sunt
prescriptiile generatoare care stabilesc arhitectura dreptului si
aplicarea sa, si asigura unitatea, omogenitatea, coerenta
si capacitatea de dezvoltare a unor relatii asociative. Un principiu
de drept este rezultatul experientei sociale, iar utilitatea practica
a cunoasterii principiilor generale consta in aceea ca ele
traseaza liniile directoare pentru intregul sistem juridic si
exercita o actiune constructiva, orientand activitatea
legiuitorului. Pe de alta parte, principiile generale au un important rol
in administrarea justitiei, deoarece cei abilitati cu aplicarea
dreptului trebuie sa cunoasca nu numai norma juridica, ci si
spiritul sau, iar principiile dreptului determina tocmai spiritul
legilor. In alta ordine de idei, in situatii determinate, principiile
de drept tin loc de norma de reglementare. In consecinta,
judecatorul nu poate refuza solutionarea unei cauze, invocand lipsa
textului legal, in baza caruia poate judeca, deoarece ar fi invinuit de
denegare de dreptate si va solutiona acea pricina in baza
principiilor de drept.
Actiunea principiilor dreptului are ca rezultat certitudinea garantiei
dreptului impotriva imprevizibilitatii normelor coercitive si
asigurarea concordantei legilor si oportunitatii lor.
Principiile de drept sunt extrase din dispozitiile constitutionale sau
sunt deduse pe cale de interpretare din alte norme avand rolul de a asigura
echilibrul sistemului juridic cu evolutia sociala.
Cele mai importante principii ale dreptului sunt:
Asigurarea bazelor legale de functionare a statului;
Actiunea acestui principiu
constituie premisa existentei statului de drept, deoarece caracteristica
fundamentala a unui stat de drept o constituie cucerirea pe cale
legala a puterii si apoi exercitarea sa in conformitate cu
cerintele legalitatii.
In statul de drept izvorul oricarei puteri politice trebuie sa fie
vointa suverana a poporului, care trebuie sa-si
gaseasca formele juridice de exprimare, astfel incat puterea
poporului sa poata functiona in mod real ca o democratie.
Poporul trebuie sa aiba garantii constitutionale eficiente,
asigurandu-se exercitiul separat al puterii pe cele trei planuri:
legislativ, executiv si judecatoresc si in acelasi timp
interconexiunile si intercontrolul fiecarei componente a puterii. In
acest context se poate considera ca actiunea principiului
asigurarii bazelor legale de functionare a statului se constituie in
premisa existentei statului de drept.
Garantarea libertatii si egalitatii indivizilor;
Ca fundamente ale vietii sociale,
libertatea si egalitatea trebuie sa-si gaseasca
expresia lor juridica. Nu poate exista egalitate decat intre oameni
liberi, iar libertatea nu poate exista decat intre oameni a caror egalitate
este consfiintita juridic.
Egalitatea priveste echilibrul vietii sociale, iar libertatea
priveste capacitatea oamenilor de a actiona fara
oprelisti, dar astfel incat, prin exercitarea drepturilor proprii sa
nu fie vatamate drepturile altora.
In planul realizarii efective a libertatilor sociale, rolul
dreptului se materializeaza prin ingradirea inclinatiilor unor
grupuri de a nega altora ceea ce lor nu le place si in inlaturarea
tuturor barierelor si discriminarilor care persista in asigurarea
sanselor egale de manifestare si progres pentru toti oamenii.
Libertatea este una singura, insa caile si formele de
manifestare a libertatii sunt numeroase si le corespund diverse
drepturi ale individului prevazute in Constitutie, cum ar fi:
- libertatea de opinie;
- libertatea religioasa;
- libertatea de exprimare, s.a.
Principiul responsabilitatii sociale a indivizilor;
Responsabilitatea insoteste libertatea,
si de aceea, trebuie facuta demarcatia neta intre libertate si
liberul arbitru. Responsabilitatea este un fenomen social si un act de angajare
a individului in procesul interactiunii sociale. Concepand
responsabilitatea ca o asumare a raspunderii fata de rezultatul
actiunii sociale a omului, se admite ideea ca actiunea sociala este
cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilitatii, si
totodata, ca libertatea este o conditie fundamentalaa a
responsabilitatii.
Dreptul nu trebuie sa fie privit si apreciat doar prin efectul sau
sanctionator, intervenind pe taramul raului deja faptuit, ci
trebuie avuta in vedere posibilitatea ca prin continutul
prescriptiilor juridice sa contribuie la fundamentarea unei anumite
atitudini a indivizilor fata de lege, care presupune grija
fata de integritatea valorilor ocrotite de lege.
Principiul echitatii si justitie;
Cuvantul echitate provine din limba
Actiunea principiului echitatii trebuie sa priveasca
atat activitatea legiuitorului - in elaborarea actelor normative -, cat si
activitatea de interpretare si aplicare a dreptului de catre organele
care aplica legea.
Justitia reprezinta acea stare generala a societatii
care se realizeaza prin asigurarea pentru fiecare individ in parte si
pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor
legitime. Prin finalitatea sa, justitia se situeaza printre principalii
factori de consolidare a celor mai importante relatii sociale, deoarece ea
intruchipeaza virtutea morala fundamentala, menita sa
asigure armonia si pacea sociala, la a caror realizare
contribuie deopotriva regulile religioase, morale si juridice.
Alte principii sunt temeiul organizarii si functionarii administratiei publice in unitatile administrativ-teritoriale. Aplicarea acelor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat national, unitar si indivizibil al Romaniei.
Administratia
publica din unitatile administrativ-teritoriale se
intemeiaza, se organizeaza si
functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale,
descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii
autoritatilor administratiei publice locale,
legalitatii si al consultarii cetatenilor in
solutionarea problemelor locale de interes deosebit.
Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea
efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a
solutiona si de a gestiona, in numele si in interesul
colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile
publice, in conditiile legii. Acest drept se exercita de consiliile
locale si primari, precum si de consiliile judetene,
autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot
universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Analiza continutului
si sferei de cuprindere a conceptului de autonomie locala presupune
surprinderea determinarilor legale ale acestuia, cuprinse an
dispozitiile Legii administratiei publice locale. Se disting trei
elemente ale autonomiei locale, ce definesc in plan logic continutul
conceptului: elementul organizatoric, elementul functional si cel
gestionar.
Notiunea descentralizarii are o acceptiune larga si una restransa. In sens larg, prin descentralizare se intelege orice transfer de atributii din plan central in plan local, indiferent de procedeul folosit. In sens restrans, descentralizarea este legata de procedeul de realizare a acesteia. Un procedeu analaizat deja, este cel al transferului de atributii catre unitatile administrativ-teritoriale (descentralizare teritoriala). Al doilea procedeu al descentralizarii este acela al serviciului public, cand se realizeaza desprinderea unor servicii publice din competenta centrala sau locala si se confera personalitate juridica. Acest principiu al descentralizarii pe servicii a fost consacrat atat prin intermediul Legii nr.15/1990, care a oranizat regiile autonome si societatiile comerciale ce desfasurau servicii publice, cat si prin Legea nr.69/1991, cu privire la administratia publica locala.
Ca modalitatea de organizare administrativa, in cazul organizarii descentralizate, statul nu isi asuma singur sarcina administrarii, ci o imparte, in anumite cote, cu alte categorii de persoane, cum sunt colectivitatile locale. Organizarii descentralizate ii este specifica notiunea afacerilor locale (a interesului local), colectivitatile locale avand posibilitatea sa solutioneze problemele ce intereseaza cetatenii ce le compun. Prezenta persoanelor juridice de drept public, avand o organizare autonoma si organe alese, este o alta caracteristica a organizarii descentralizate. Sistemul descentralizarii inlocuiette puterea ierarhica, care este specifica centralizarii, cu controlul administrativ de legalitate.
Serviciile publice ale comunei sau
orasului se infiinteaza si se organizeaza de consiliul
local in principalele domenii de activitate, potrivit specificului si
nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale si in limita
mijloacelor financiare de care dispune. Numirea si eliberarea din
functie a personalului din serviciile publice ale comunei sau
orasului se fac de conducatorii acestora, in conditiile legii.
Numirea si eliberarea din functie a personalului din aparatul propriu
de specialitate al consiliului local se fac de catre primar, in conditiile
legii. Consiliul local poate recomanda motivat primarului eliberarea din
functie a conducatorilor compartimentelor din aparatul propriu de
specialitate al consiliului local.
Functionarii din cadrul serviciilor publice ale comunei sau orasului
si din aparatul propriu de specialitate al autoritatilor
administratiei publice locale se bucura de stabilitate in
functie, in conditiile legii. In raporturile dintre
cetateni si autoritatile administratiei publice
locale se foloseste limba romana.
Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orasului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, impreuna cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei sau orasului, care aduce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale.
Serviciile publice de gospodarie comunala reprezinta ansamblul activitatilor si actiunilor de utilitate si de interes local, desfasurate sub autoritatea administratiei publice locale, avand drept scop furnizarea de servicii de utilitate publica, prin care asigura:
alimentarea cu apa;
canalizarea si epurarea apelor uzate si pluviale;
salubrizarea localitatilor;
alimentarea cu energie termica produsa centralizat;
alimentarea cu gaze naturale;
alimentarea cu energie electrica;
transportul public local;
administrarea fondului locativ public;
administrarea domeniului public;
In functie de necesitati, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv prin hotarare a consiliului local, se pot infiinta si alte servicii publice de gospodarie comunala, avand ca obiect alte activitati decat cele prevazute anterior. Desigur, la organizarea, functionarea si dezvoltarea serviciilor publice interesul general al cettenilor este prioritar iar sistemele publice de gospodarie comunala, inclusiv terenurile aferente, fiind de folosinta, interes sau utilitate publica, apartin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public si/sau celui privat al unitatilor administrativ-teritoriale.
Serviciile publice de gospodarie comunala se organizeaza si se administreaza cu respectarea urmatoarelor principii:
principiul dezvoltarii durabile;
principiul autonomiei locale;
principiul descentralizarii serviciilor publice;
principiul responsabilitatii si legalitatii;
principiul participarii si consultarii cetatenilor;
principiul asocierii intercomunale si parteneriatului;
principiul corelarii cerintelor cu resursele;
principiul protectiei si conservarii mediului natural si construit;
principiul administrarii eficiente a bunurilor din proprietatea publica a unitatiilor administrativ teritoriale;
principiul asgurarii mediului concurential;
principiul liberului acces la informatii privind aceste servicii publice.
Astfel, se garanteaza tuturor persoanelor dreptul de a utiliza serviciile publice de gospodarie comunala.
Statul sprijina prin masuri legislative si economice asigurarea deszvoltarii si imbunatatirii cantitative si calitative a serviciilor publice de gospodarie comunala, precum si a infrastructurii edilitare a localitatilor.
