Tema: Statul ca forma superioara de organizare a societatii. Plan: Notiunea si elementele de baza ale societatii contemporane; Caracteristica statului, forma superioara de organizare a societatii; 22329vmm42cqe5s Conditiile politice de existenta a statului; Conditiile juridice de existenta a statului; Notiunea si elementele de baza a societatii contemporane. Studierea mai ampla a institutiilor si structurilor constitutionale implica anumite clasificari si delimitari ale categoriilor si termenilor cu care se opereaza. In acest sens voi incerca sa dezvalui notiunea unui element esential si prim principal al statului, element fara de care acesta pur si simplu nu ar exista. mq329v2242cqqe Mai intai de toate voi sublinia ca statul este o organizare politica, si pentru realizarea functiilor sale statul isi organizeaza un sistem de institutii de organe care dau expresie concreta puterilor publice. Astfel facanduse o organizare politica a societatii. Prin urmare organizarea politica a societatii poate fi conceputa ca un ansamblu sistemic de organe si organizatii sociale, care intr-o forma sau alta participa la realizarea si la conducerea societatii. Deci societatea este o parte care este prezenta in viata unui stat fara de care acesta nu ar functiona si in lipsa societatii nu ar putea sa fie vorba de stat de-a dreptul in sensul sau actual. Termenul de „societate” are multiple sensuri si intrebuintari. In mod deosebit ne intereseaza categoria societate umana in sensul ce i se da de ansamblu unitar, complex sistematic, de relatii intre oameni. istoriceste determinate, conditie si rezultat al activitatii acestora de creare a bunurilor materiale si valorilor spirituale necesare traiului lor individual si colectiv. Societatea umana nu este o suma aritmetica ci un complex de oameni, grupuri, clase, stari, realitati (economice, politice). Societatea umana se deosebeste de societatea animala nu numai prin calitatile fiintei umane (ratiune si constiinta) ci si prin caracterul sau organizat rezultat din exigentele existentei si dezvoltarii, din dorinta de perfectiune. Categoria societate umana nu poate fi straina categoriilor de stat, drept, politica si morala. In ea si pentru ea s-au creat si exista acestea. Societatea umana determina sensurile si scopurile celorlalte categorii, numite deseori, generos dar si de revenire pentru toate constitutiile sociale, politice si morale. Societatile umane se caracterizeaza ca primitive, subdezvoltate, dezvoltate, ele sunt leaganul civilizatiilor, religiilor, culturilor, sperantelor dar si al razboaelor , neimplinirilor si dezamagirilor. Este de pret de retinut ca o societate umana poate sa existe, sa se dezvolte si sa impuna numai in structuri organizate iar structura care s-a impus, a rezistat si rezista fiind practic de neabandonat este statul. Caracteristica statului, forma superioara de organizare a societatii. Aparitia statului a fost determinata de anumite cauze social-economice. Aceleasi care au determinat aparitia dreptului. Cuvantul „stat” provine de la latinescul status semnificand ideea de ceva stabil. In sens modern notiunea de stat se foloseste mult mai tarziu incepand cu secolul al XVI-lea. Fiind o categorie extrem de complexa, notiunea de stat este folosita in mai multe sensuri. In sensul cel mai larg al cuvantului statul este organizatorul principal al activitatii unei comunitati umane care stabileste reguli generale si obligatorii de conduita, organizeaza aplicarea sau executarea acestor reguli si, in caz de necesitate, rezolva litigiile care apar in societate. In sensul restrans si concret, statul este ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea. Conceptul statului este reperat sau exprimat din perspective diferite care intrunesc elementele caracteristice cele mai generale ale tuturor statelor, indiferent de perioada existentei lor. M. BLUNTSCHLI sustine ca „statul este o personalitate organizata a natiunii intr-o tara determinata ”. SCHULZE considera ca „statul este unirea unui popor sub o putere superioara spre a realiza toate scopurile comune ale vietii nationale” Constantin DESESCU a diferit statul ca „o unitate alcatuita din reuniunea mai multor oameni, pe un teritoriu determinat, in forma guvernantilor si a guvernatilor”. Statul este un sistem organizational, care realizeaza in mod suveran conducerea unei societati (a unui popor stabilit pe un teritoriu determinat) detinand in acest scop atat monopolul crearii cat si monopolul aplicarii dreptului. Statul se caracterizeaza prin cateva elemente sau dimensiuni istorice si politice, cumulate calitativ. La ele se atribuie: Teritoriul, Populatia (natiunea), Autoritatea (puterea) publica sau executiva, Suveranitatea. Dimensiunile statului au o importanta majora. Ele conditioneaza atat aparitia, cat si disparitia sau reinvierea statului. Aceste atribute joaca un rol deosebit in structura unui stat, deoarece noi nu vom putea vorbi despre un stat de drept de-a dreptul contemporan daca in structura sa va lipsi unul din componentele expuse mai sus. Deci putem spune ca o problema a statului de drept este realizarea in viata si buna existenta a atributelor date. Realizarea acestor atribute este in mare masura o competenta cat a organelor statului cat si a poporului in mana cui si se afla de-a drept vorbind puterea de-asi alege soarta. --- Teritoriul --- Teritoriul este dimensiunea materiala a statului. Desi, la prima vedere, teritoriul pare sa fie o notiune geografica, el reprezinta, de asemenea, un concept politic si juridic. Toate acestea reies din functiile pe care acesta le are: Teritoriul este factorul care permite situarea statului in spatiu, localizand in asa mod statul si delimitandul de altele. Prin intermediul teritoriului statul stabileste legaturile cu cei ce-l locuesc, definindule calitatea de apartinenta la statul respectiv, calitatea de supusenie sau de cetatenie. Teritoriul determina limitele extinderii puterii publice si contribuie la structurarea autoritatilor publice in dependenta de organizarea teritoriului. Teritoriul este simboul si factorul de protectie a ideii nationale. --- Populatia --- Populatia constituie dimensiunea demografica, psihologica si spirituala a statului. Un stat fara populatie nu poate sa existe , e de neconceput. Statul este o societate umana organizata, o societate stabilizata in interiorul frontiere permanente. Cei ce locuesc pe un teritoriu delimitat de frontiere si sunt supusi aceleiasi puteri pot avea fata de acesta ori calitatea de cetatean, de membru al statului respectiv, ori calitatea de strain, ori cea de apatrid. Dintre aceste trei categorii de persoane numai cetatenii se bucura de deplinatatea drepturilor si poseda deplinatatea obligatiilor stabilite de stat. Autoritatea (puterea) politica exclusiva sau suveranitatea. Aceasta constituie cel mai caracteristic element specific al statului. Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaza prin: Posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei vointe supreme. De a comanda. De a da ordine si necesitate de a se supune acestei comenzi. Prin urmare autoritatea presupune coordonarea, comanda si supunere. Puterea se infaptuieste sub mai multe forme. Ea poate fi nepolitica sau politica, nestatala sau statala etc. Intr-o societate exista mai multe categorii de putere: puterea familiara. Puterea unui colectiv. Puterea unui grup social. Puterea unor partide. Puterea altor organizatii social-politice. Puterea statala insa este cea mai autoritara putere. Ea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: Este un atribut al statului care se identifica cu forta. Aceasta forta s materializeaza in diverse institutii politico-juridice (autoritati publice, armata, politie, etc.). Are un caracter politic. Are o sfera generala de aplicare. Detine monopolul constrangerii: numai ea are posibilitatea sa foloseasca constrangerea si dispune de aparatul de constrangere. Puterea de stat este suverana. Aceasta din urma trasatura – suveranitatea – este cea mai importanta. Fiind principala institutie politica a societatii, statului ii revine un loc major in societate. Locul si rolul statului sunt determinate, in primul rand de scopul lui. Rolul statului nu ramane neschimbat. El evolueaza in dependenta de valorile sociale specifice societatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul este chemat sa apere oranduirea respectiva. In perioada contemporana, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, in tarile democratice se accentueaza considerabil latura economica si sociala a activitatii statului. Locul „statului paznic”, „statului jandarm” tot mai mult este preluat asa numitul stat al providentei, stat al bunastarii, stat preocupat de asigurarea standardului de viata a populatiei, de inlaturarea abuzurilor si a exceselor. Astfel se considera ca scopul statului consta in apararea drepturilor inalienabile ale omului de altfel in apararea interesului – general, fericirea societatii a poporului sau. Problema consta in aceea ca este nevoie ca scopul statului sa cuprinda si preocuparile de a face legi bune si a respecta principiul noninterventiei in treburile private. Statul de drept trebuie sa se plaseze de asupra gruparilor existente in el spre a aplana conflictele dintre ele. Toate aceste preocupari isi gasesc reflectele si in actele normative ale statului. De exemplu Constitutia R.M. mentioneaza faptul ca „statul este obligat sa ea masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure sanatatea si buna starea lui si familiei lui, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile necesare”. Functiile statului sunt diferite ca fiind directiile fundamentale de activitate a statului, in care se manifesta esenta sa. In dependenta de sfera de activitate a statului functiile lor se pot grupa in functii interne si functii externe. In continutul functiilor interne ale statului isi gasesc expresia politica interna, activitatea lor pentru solutionarea ale vietii societatii si statului. In cadrul functiilor interne un loc major revine functiei legislative, o functie politico juridica, chemata sa fixeze normele si pentru actiunile autoritatilor publice. Functia executiva Functia executiva caracterizeaza toata activitatea concreta a statului in urmarirea scopurilor sociale. Activitatea executiva se desfasoara in diferite directii care corespund diverselor scopuri sociale. Functia judecatoreasca are sarcina de a aplica dreptul in cazurile unor litigii in societate. Functia social-economica. O alta functie a statului este functia social-economica. Aceasta functie se manifesta in mod diferit de la stat la stat. Formele de interventie a statului in economie sunt urmatoarele: Reglementarea activitatii economice si administrarea proprietatii publice ce-i apartine. Protejarea intereselor nationale in activitatea economica financiara si valutara. Stimularea cercetarilor stiintifice. Explorarea rationala a pamantului si a celorlalte resurse naturale, in concordanta cu interesele nationale. Refacerea si protectia mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic. Sporirea numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru cresterea calitatii vietii etc. Functia cultural educativa Functia cultural educativa caracterizeaza atitudinea statului fata de potentialul sau uman, intelectual si spiritual. Activitatea statului langa toate celelalte scopuri, trebuie sa aiba ca finalitate educarea persoanei pentru ca ea sa devina capabila de a avea un rol util in societate. Functiile externe Pe langa toate functiile interne mai exista si functii externe ale statului. Functiile externe au in vedere in general activitatea statului in relatiile sale ca alte state. Avand in vedere statul contemporan democratic, putem vorbi de doua directii ale functiilor externe. In primul rand, dezvoltarea relatiilor cu alte state, deci, relatii bilaterale ale statului, care le are, in primul rand, cu vecinii si apoi cu alte state. Aceste relatii trebuie sa se bazeze pe egalitate, respect reciproc, respectarea suveranitatii, independentei nationale, pe neamestec in problemele interne, pe cooperare si colaborare, pe interesul reciproc si avantajos mutual. In aceste conditii relatiile bilaterale se desfasoara in mod normal. Celalalt aspect al functiei externe il reprezinta participarea statului la organismele internationale, la organizatiile cu caracter international, pentru rezolvarea problemelor proprii, nationale, dar si pentru rezolvarea problemelor generale, globale ale omenirii. Asemenea probleme generale, globale sunt: Pacea; Dezarmarea; Securitatea popoarelor; Cooperarea internationala; Problemele ecologice mondiale; Toate aceste probleme ale statului trebuie privite intr-o atmosfera de imbinare, ale contribui la realizarea scopului fundamental pe care il are statul, de a promova drepturile si interesele, demnitatea cetatenilor in societate. Si tot cuprinsul dat constituind un tot intreg pentru formare si mentinerea in buna stare a unui stat de drept contemporan. Forma de stat reprezinta o categorie complexa ce determina modul de organizare, continutul puterii si structura interna a acestei puteri. Forma de stat e caracterizata de trei elemente componente: forma de guvernamant; structura de stat; regimul politic; Forma de guvernamant are o importanta majora pentru caracteristica statului. Din punct de vedere al formei de guvernamant cele mai fregvent intalnite sunt monarhia, republica. Monarhia ca forma de guvernamant se caracterizeaza prin aceea ca seful statului este monarhul, care de regula detinea puterea pe viata si o transmite ereditar, sau este desemnat dupa proceduri speciale in dependenta de traditiile respective. Ca forma de guvernamant monarhia este cunascuta din cele mai vechi timpuri. In evolutia sa monarhia cunoaste mai multe forme: monarhie absoluta, monarhie limitata, monarhie parlamentara dualista, monarhie parlamentara contemporana. Republica este o astfel de forma de guvernamant in care puterea superioara apartine unui organ ales pe un timp limitat. Persoanele care compun organul electiv sunt responsabile juridic pentru activitatea lor. Republica la randul sau poate fi parlamentara sau prezidentiala. Cea parlamentara se caracterizeaza prin faptul ca fie ca lipseste seful statului, fie ca acesta este ales de catre parlament, raspunzand in fata lui. Republica prezidentiala se caracterizeaza prin alegerea sefului statului, de catre cetateni, fie direct prin vot universal, egal, secret, si liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale de ex. SUA. Fiind ales in asa mod seful statului se afla pe o pozitie egala cu parlamentul. De cele mai multe cazuri la asa republici seful statului se afla in fruntea executivului. Structura de stat se caracterizeaza prin organizarea puterii in teritoriu. Dupa structura de stat determinam state simple sau unitare; state compuse sau federative; statul simplu unitar se caracterizeaza prin aceea ca el este unitar si nu se afla intr-o uniune cu alte state si isi pastreaza suveranitatea si organizarea proprie, participa ca un stat pe deplin suveran. Astfel de state au un singur parlament , organ executiv si un singur rand de organe judecatoresti. Statul compus sau unional este compus din mai multe sau doua entitati statale. In literatura se mentioneaza ca statul federativ poate fi constituit dim mai multe state federale. Statul federativ constituie o uniune statala in care exista doua randuri de organe centrale de stat: organele federatiei, si organele subiectilor federatiei. Exista mai multe constitutii, cea a statului federativ si cele a subiectilor federatiei. Doua cetatenii, cea federala si a cetatenilor subiectilor federatiei. Impartirea statului se face in nu numai in unitati administrativ teritoriale ci si in parti politice, autonome, unitati, entitati statale. De-a lungul istoriei sunt cunoscute diferite asociatii si uniuni de state: Uniunea personala reprezinta o uniune a doua sau mai multe state, care pastrandu-si suveranitatea au un sef de stat comun. Uniunea reala este o asociatie de state mult mai puternica decat cea personala. In cadrul ei exista mai multe organe comune decat seful statului. Confederatia constituie o asociatie de state independente formata din considerente economice si politice atat de ordin intern cat si de ordin extern, care nu da nastere unui stat nou, ca subiect de drept international. Statele confederale urmaresc realizarea unor scopuri comune pentru solutionarea carora isi aleg un organism comun, unde sunt reprezentate toate statele membre. Regimul politic include ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii. Democratia reprezinta forma de guvernare si regim politic in care puterea apartine poporului. De altfel democratie este definita si ca o guvernare a poporului. Prin popor si pentru popor. Regimul autocratic se caracterizeaza prin existenta atat a conditiilor juridice formale cat si a conditiilor reale pentru manifestarea vointei poporului. Poporul nu are nici o posibilitate sa determine sau sa influenteze politica interna si externa a statului. Conditiile politice de existenta a statului. Teritoriul si populatia sunt elementele principale care conditioneaza existenta statului. Dar simplul fapt ca ele coexista nu da nastere inca statului, nu intotdeauna unde aceste doua elemente sunt reunite ea nastere un stat, ci ele pot exista si la baza altor grupari politico-teritoriale, cum sunt de exemplu comunele, orasele, judetele. De aceea o conditie esentiala care constituie mai mult decat o simpla conditie externa si da nastere statului este aparitia in sanul unei comunitati umane asezate pe un teritoriu determinat fie a unor guvernanti avand in frunte un monarh absolut sau un grup limitat de persoane, cum era, de exemplu, cazul Senatului in timpul republicii Romane fie a unui sistem de organe carora, in toate aceste cazuri, li se atribuie capacitatea de a lua, pe cale unor manifestari de vointa unilate ale si in afara oricarei subordonari fata de vreo autoritate superioara concurenta, masuri obligatorii, supceptibile de a fi impuse respectului general cu ajutorul fortei de constrangere care a fost constituita in acest scop. Una din principale conditii politice de existenta a statului este existenta in stat a puterii de stat sau a autoritatii publice. O difinitie unitara a ceea ce se numeste putere de stat sau autoritate publica pentru diferite epoci de dezvoltare a societatii nu este posibila. In aceasta privinta, este suficient sa spunem ca in timp ce in monarhiile absolute puterea de stat se confunda cu o singura persoana („Statul sunt eu”, spunea regele Frantei LUDOVIC al XIV), in democratiile moderne ea apare ca un sistem de organe, competente sa exercite functiile statului legislativa, executiva sau judecatoreasca. Suveranitatea statului constituie o alta conditie necesara pentru existenta statului modern. Pe aceasta o intelegem in doua moduri: suveranitate interna, adica insusirea puterii de stat de a-si impune comandamentele tuturor persoanelor si gruparilor umane de pe teritoriul sau fara a putea fi marginita in libertatea ei de actiune de o autoritate superioara sau concurentpa. suveranitatea externa, adica insusirea autoritatii publice de a reprezenta statul in raporturile sale de drept international in conditii de egalitate si fara vreun amestec din afara, insusire care se manifesta in special in dreptul de a incheia tratate si conventii internationale, de a trimite si primi reprezentanti diplomatici. Conditiile juridice de existenta a statului. Dreptul este instrumentul necesar al existentei si dezvoltarii statului, ele este inerent oricarei puteri de stat. In societatea prestatala dreptul nu a existat, aparitia lui este indesolubil legata de aparitia statului. Viata statului este strans legata de ce a dreptului. Statul si dreptul constituie o unitate de contrarii. Dreptul are rol de „corset” al fortei, de incadrare a acestei puteri in limite de ordine, de „calmare” a tensiunilor ce se ivesc in procesul exercitarii conducerii sociale prin intermediul activitatii de stat. Pe de alta parte, statul garanteaza realizarea dreptului si reintegreaza ordinea juridica lezata prin activitati ilicite. Conditiile juridice de existenta a statului sunt in stransa corelatie cu exercitarea functiilor autoritatilor publice competente. Fireste autoritatile publice competente pot modifica sau abroga normele juridice in vigoare, inclusiv cele cuprinse in Constitutie. Pentru ca prin exercitarea acestei prerogative sa nu fie pereclitate conditiile sine qua non ale statului de drept, activitatea normativa trebuie sa fie si este circumscrisa catorva conditii intre care: Modificarea Constitutiei nu poate fi decat opera unei adunari abilitate expres, alcatuita pe baze autentic democratice, cu respectarea procedurii specifice de revizuire a Constitutiei; Revizuirea insasi trebuie limitata astfel in cat prin ea sa nu fie lizate valorile esentiale ale democratiei constitutionale; Legile si celelalte acte normative cu valoare de lege trebuie supuse unui control de constitutionalitate; Toate celelalte acte juridice normative trebuie sa respecte regula conformitatii lor cu actele avand o forta juridica superioara; Exercitarea drepturilor si a libertatilor fundamentale sa nu poata fi restransa decat temporar numai in situatii expres determinate, proportional cu imprejurarea care justifica restrangerea si, in orice caz, fara sa se suprime astfel insasi substanta dreptului sau a libertatii; Nici o lege sa nu poata ingradi accesul liber la justitie al oricarei persoane, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, iar justitia sa se realizeze in conditiile legii si ale unei reale independente si impartialitati.
