Tema: notiunea, sarcinile si sistema criminalisticii.
Plan:
Notiunea, obiectul criminalisticii.
Termenul de criminalistica este cunoscut inca din antichitate si semnifica stiintele juridice aplicate in justitia penala. Pentru a fi numita ca stiinta aparte a fost utilizat prima data de catre renumitul savant austriac Hans Gros (1883), care in manualul "judecatorului de instructie" a declarat criminalistica drept o stiinta de sine statatoare, destinata aplicarii realizarilor stiintelor naturale si tehnice in activitatea de urmarire penala. Asa deci a aparut denumirea de criminalistica la fel a u aparut si primele idei privind acest capitol adica privind stiinta data.
Deci ca sa ne referim in parte la stiinta data noi vom privi punctele de vedere a altor mari specialisti in domeniul criminalisticii care au pus bazele acestei disciplinii. Din punct de vedere referitoare la definirea stiintei in cauza ale mai multor autori criminalisti exprimate in literatura de specialitate sunt in esenta similare.
Dupa Vasiliev coautorul si redactorul multiplelor lucrari didactice, criminalistica reprezinta stiinta despre organizarea si planificarea procesului de cercetare a infractiunilor, administrarea probelor in conformitate cu legislatia procesual penala in vigoare, avand ca scop descoperirea si prevenirea infractiunilor prin aplicare pe scara larga a mijloacelor si metodelor stiintifice.
In opinia profesorului Stancu criminalistica este o stiinta judiciara cu caracter autonom si unitar care insumeaza in ansamblul de cunostinte metodele si mijloacele tehnice si procedeile tactice destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirea faptelor antisociale.
La momentul actual in literatura criminalisticii se discuta asupra tezei potrivit careia obiectul disciplinii date cuprinde legitatile procesului crearii, descoperirii si examinarii probelor (urmelor materiale si ideale) ale infractiunii.
Cunoasterea legaturilor specifice ale procesului crearii si administrarii probelor al urmelor materiale ale infractiunii, cat si a celor la nivelul "reprezentarilor memoriale" ii revine criminalisticii si deci constituie elementul de baza al obiectului acesteia.
Pornind de la analiza opiniilor mentionate mai sus si tinand totodata cont de alte puncte de vedere, criminalistaca poate fi definita ca o stiinta despre legitatile procesului crearii si administrarii probelor infractiunii, care elaboreaza in baza cunoasterii acestor legitati metode si mijloace de cercetare criminalistica necesare descoperirii si prevenirii faptelor penale.
Din definitia data retinem ca obiectul de studiu al criminalisticii este constituit din doua parti componente: cea a legitatilor proceselor de creare si administrare a materialelor probante si cea a metodelor si mijloacelor de investigare criminalistica. Astfel conceput obiectul criminalisticii prezinta importanta pe doua planuri distincte. Pe de o parte subliniaza caracterul stiintific al acestei disciplini, deoarece ea presupune cunoasterea anumitor legitati fie din domeniul naturii, fie cu caracter social. Nerecunoasterea acestui aspect provoaca dubii. Pe de alta parte evidentiaza functiile sociale ale stiintei in cauza si anume ale celor de cunoastere, constructiva si comunicativa. Plecand de la cunoasterea legitatilor mentionate la elaborarea si desavarsirea metodelor si mijloacelor de lucru practic de aici la comunicarea acestora prin instruire si publicitate, cr4iminalistica contribuie la sporirea eficientei justitiei penale, la combaterea fenomenului infractional.
Ambele parti componente ale obiectului criminalisticii sunt structuri complexe, elementele carora pot fi prezentate in urmatoarea ordine.
legitatile crearii urmelor materiale ale infractiunii in functie de modul de actiune si imprejurare in care a avut loc fapta penala, in vederea elaborarii algoritmelor de cercetare criminalistica a acestora.
Mijloacele tehnico - stiintifice si metodele necesare aplicarii lor in procesul de cercetare la fata locului sau in alte imprejurari similare.
Realizarea stiintelor naturale, caile de cooptare si adoptare a lor la necesitatile proprii criminalisticii.
Legitatile psihologice specifice infractiunii, de evolutie a acestora in vederea elaborarii metodelor adecvate de investigare criminalistica.
Mijloacele tehnice si metodele de protejare a valorilor sociale de atentate criminale.
Metodele si mijloacele tehnice necesare efectuarii expertizelor criminalistice.
Sistemul criminalisticii.
Criminalistica ofera metode si mijloace de cercetare care difera dupa natura si destinatia sa. Unele din ele avand la baza realizarile stiintelor naturale, si ale celor tehnice, si sunt destinate descoperirii, fixarii, examinarii urmelor materiale ale infractiunii, a armelor, documentelor, instrumentelor si a altor mijloace materiale de proba, precum si determinarii factorilor care au generat sau favorizat comiterea actiunilor ilicite. In ansamblu, metodele si mijloacele mentionate constituie un prim compartiment al criminalisticii, nominalizat tehnica criminalistica.
Asa deci pornind de la sinteza datelor tehnico-stiintifice, prin generalizare stiintifica a experientei inainte a organelor justitiei penale, in criminalistica s-au determinat principiile general metodice de investigare a infractiunilor, in baza carora se elaboreaza metodici de cercetare a anumitor categorii de infractiuni.
Tehnica criminalistica. Termenul dat este utilizat in teoria si practica criminalistica cu o dubla semnificare: a compartimentului stiintei criminalistice destinat elaborarii mijloacelor tehnico-stiintifice folosite de catre organele de justitie penale in lupta cu criminalitatea. In criminalistica se disting trei genuri de mijloace tehnico-stiintifice:
tehnica de teren, respectiv mijloacele, metodele si procedeile aplicate la descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii, a tuturor materialelor si mijloacelor de proba. Mijloacele tehnice mentionate se impart in cele de provenienta proprie criminalistica , in sensul ca sunt elaborate si utilizate de catre specialistii in domeniu, si preluarea din alte stiinte. Cele preluate in marea lor majoritate sunt adaptate specificului si scopurilor proprii cercetarilor criminaliste.
mijloacele si metodele destinate examinarilor criminalistice, efectuate in cadrul expertizei respective a urmelor infractiunii, a tot felul de surse materiale de probe, in vederea identificarii faptuitorului, victimei si a altor persoane implicate, determinarii imprejurarilor in care a avut loc o fapta penala. Expertiza criminalistica reprezinta un domeniu de activitate judiciara bine determinat si deosebit de important in stabilirea adevarului intr-un proces penal.
compartimentul tehnic al criminalisticii. Contine de asemenea o privire generala asupra mijloacelor tehnice de protejare a anumitor bunuri sociale de atentari criminale.
Tactica criminalistica.
Acest compartiment al criminalisticii este destinat argumentarii procedeelor tactice si regulilor de aplicare a lor la efectuarea actiunilor procesuale in vederea obtinerii efectului urmarit cu cheltuieli minime de timp, surse si energie.
La elaborarea procedeelor tactice se va tine cont de cerintele legislatiei procesual penale, de natura si conditiile in care se desfasoara actiunea procesuala.
Metodica cercetarii anumitor categorii de infractiuni.
Cunoscuta si sub denumirea de metodica criminalistica, ea se ocupa de studierea formelor in care se savarsesc infractiunile si delimitarea de investigare. In fond, obiectul acestui compartiment al criminalisticii cuprinde:
Cunoasterea modalitatilor de savarsire a infractiunilor si determinarea obiectului probatiunii in functie de natura faptei;
elaborarea procedeelor de organizare a activitatii de cercetare;
Determinarea oportunitatii si succesiunea actiunilor procesuale, a altor activitati, efectuate in cadrul cercetarii faptelor penale;
Stabilirea aspectelor tactice si tehnice specifice activitatilor de cercetare in functie de categoria si modul in care a avut loc fapta penala.
Sarcinile criminalisticii.
Criminalistica face parte din sistemul stiintelor ce vizeaza infaptuirea justitiei. Totodata ea se distinge de acestea prin sarcinile pe care si le asuma care sunt cu totul deosebite de cele ale stiintelor juridice.
In prezent atat sub aspect teoretic, cat si sub aspect practic sunt confirmate urmatoarele sarcini ale stiintelor criminalistice:
o Studierea practicii infractionale. Datele empirice obtinute contribuie la clasificarea infractiunilor dupa anumite elemente caracteristice privind modul de actiune si, in ultima instanta la elaborarea metodicilor de investigare specifice anumitor categorii de infractiuni;
o Studierea legitatilor crearii urmelor infractiunii si elaborarea, in baza cunoasterii acestor legitati, a mijloacelor si metodelor adecvate de cercetare criminalistica;
o Studierea si adaptarea la necesitatile practicii de investigare criminalistica a realizarilor altor stiinte, cu preponderenta a celor naturale;
o Analiza practicii de investigare a faptelor penale in vederea elaborarii unor noi metode tactice de organizare si efectuare a actiunilor procesuale, necesare stabilirii adevarului intr-un proces penal;
o Elaborarea mijloacelor tehnice si a metodelor privind aplicarea lor in activitatea operativa de prevenire si curmare a infractiunilor;
o Elaborarea mijloacelor tehnice si a principiilor metodice ale expertizei criminalistice;
o Comunicarea prin publicitate a celor mai impresionante realizari ale criminalisticii, precum si a practicii inaintate in domeniul investigatiei infractiunilor.
