Carolina Smochina "Drept European", Chisinau : s.n., 2001.
Istoricul CJCE.
Necesitatea infiintarii unei astfel de institutii s-a resimtit inca din perioada lucrarilor pregatitoare elaborarii Tratatului de la Paris, instituind CECO. Partenerii prezenti lla negocieri vedeeau in CJ adevaratul organ de control al legalitatii actelor emise de Inalta Autoritate si Conssiliul special de Ministri (organe ale CECO), menit sa asssigure, in acelasi timp, echilibrul intre aceste organe si statele membre, de asemenea, sa garrranteze neamestecul autoritatilor CECO in domeniile care cad sub incidenta suveranitatii statelor membre.
In cadrul negoocierilor s-au propus mai multe solutii, dar nici una nu a fost adoptata. intre solutiile propuse s-au evidentiat: infiintareea uneei comisii de arbitraj ( considerata a fi insuficienta) si recurgerrea la serviciile unui organ de justitie deja existent (eventual Curtea Internationala de Justitie). In cele din urma s-a optat pentru o solutie propusa inca din anul 1950, de a infiinta o Curte de Justitie proprie caree sa asigure "respeectul dreptului in interpretaerea si aplicaarrea trattatuluui si a regulamentului de executare".
Mai tarizu, cele doua Tratate de la Roma, acte constitutive ale CEE si CECO, ca ti cele doua protocoale, care le completeaza - prevad crearea Curtii de Justitie, avand aacelasi rol ca si Curtea de justitie infiintata prin Tratatul de la Paris.
La 25 martie 1957 este adoptata Conventia relativa la unele institutii comune Comunitatilor Europene, care prevede ca atrributiile conferite de fiecare dintre cele doua Tratate de le Roma Curtii de Justitie vor fi exercitatte de o Curte de Justitie unica si ca aceasta institutie unica inlocuieste Curtea prevazuta in articolul 322 al Tratatului de la Paris.
Astfel, la intrarea in vigoare a Tratatelor de la Roma, cele trei Comunitati Europene au o Curte de Justitie unica (comuna), care isi exercita atributiile stabilite prin fiecare tratat in parte, potrivit dispozitiilor fiecaruia dintre ele.
Acesta situatie a fost ilustratta plasttic de specialistii in probleme comunitare prin formula "une tête à trois cas quettes".
Institutie comuna a trei Comunitati distincte, Curtea de Justitie, cunoscuta drept Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene sau Curtea de Justitie de la Luxemburg ori Curtea Euripeana de Justitie, este guvernata de diispozitii aproape identice care sunt inscrise in fiecare dintre tratatele ce instituie cele trei Comunitati, precum si in protocoalele aditionale.
Acesta a fost conceputa ca organism comun al CECO, CE si CEEA atat pentru ratiuni de ordin practic, cat si pentru facilitatea unitatii de aplicare si interpretare a tratatelor si pentrru a favoriza rezolvarea eventualelor conflicte de competenta dintre Comunitati.
Octav Bibere "Uniunea Europeana : intre real si virtual", Bucuresti : ALL EDUCATIONAL - 1999, pag.140-146.
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene ttrebuie "sa asigure respectul dreptului in interpretare si aplicare" (art.164 CEE). Sistemul juridic comunitar constituie "cimentul integrarii" , constructia europeana bazandu-se pe tratatele constituve, pe reguli si proceduri de care state membre, intreprinderi si persoane fizice trebuie sa tina cont in actiunile lor.
Acest sistem juridic da un caracter original si Curtii de Justitie. Spre deosebire de Curtea Internationala de Justitie, careia i se pot adresa numai state si organizatii internationale, dar fara ca hotararile sale sa fie obligatorii, Curtea de Justitie a Comunitatii are competente care vizeaza atat state cat si persoane fizice si morale, iar hotararile sale sunt obligatorii.
"Europa judecatorilor"[2], iata inca o formula care traverseaaza comunitatea europeana, nu zdruncina, dar este o particularitate incontestabila a sistemului comunitar - cu controverse de natura juridica (gen interpretarea teleologica a dreptului), cu controverse politice (gen atacurile inspre Curte, dinspre Adunarea Nationala a Frantei).
Arina Craijdan 'Organizatii internationale europene', Chisinau : s.n., 2001.
pag.30 UE este instituita prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992, in vigoare din 1 ianuarie 1993.
