MONARHOMAHII SI MONARHOFILII Monarhomahii s-au incadrat intr-o pleiada de oameni de cultura, inclusivi filozofi, din a doua jumatate a secolului al XVI-lea si pana in prima jumatate a sec al XVII-lea avand o orientare protestanta luand ca punct de plecare conceptia lui Marsilio de Padova. Prin gandirea lor ei au dorit sa stabileasca limitele puterii suveranului, sa analizeze consecintele depasirii acestor limite, combatand abuzurile regilor, tirania si dezvaluind cai justificate logic, rational impotriva acestora. Majoritatea vor valorifica ideea contractului social in formularea solutiilor preconbizate asa cum aceasta a fost imaginata de Marsilio de Padova.Din ideile rationaliste se va dezvolta ulterior teoria contractului social, care se fondeaza pe principiul presupus irefutabil, ca orice contract social trebuie sa fie respectat. Raporturile intre puterea de stat si indivizii care se afla sub jurisdictia sa sunt considerate ca fiind fondate pe un contract social, pe care nici una din parti nu l-ar putea modifica, fara consimtamantul celeilalte parti. 23624epz95rxx5h Unul dintre deschizatorii de drum al curentului monarhomahic a fost francezul calvinist Francois Hotman, publicist francez, cel mai mare dintre fii lui pierr hotman, s-a nascut in 23 august 1524 la Paris, familia sa fiind de origine Silesiana. Numele sau a fost latinizat de Hotmanus insusi de catre alti Hotmannus si Hottmannus. Tatal sau un catolic zelos si consilier in parlamentul din Paris l-a dedicat dreptului, si l-a trimis la varsta de 15 ani la Universitatea din Orleans. A obtinut doctoratul in 3 ani de zile si a devenit avocat la Paris. Arta avocaturii nu I-a fost pe plac, s-a reantors la studiul jurisprudentei si literaturii fiind desemnat in 1546 lector in drept roman. Tortura lui Anne Dubourg l-a facut sa adere la reforma. A fost unul dintre instigatorii principali in conspiratia Amboise. A fost un om de viata pura, evlavios. A facut multe lucruri pentru jurisprudenta, sec al XVI-lea avand o cunostinta critica a surselor romane si un stil latin desavarsit. care a argumentat dreptul la revolutie al poporului. Alti autori au dezvoltat teoria pactului social, admitand realitatea ca la contractul tripartit participa in mod firesc urmatoarele parti: Dumnezeu, poporul si regele. Daca regele va incalca contractul, atunci poporul va putea in mod legitim sa adopte in mod gradat atitudini de aparare care vizeaza propria sa securitate: nesupunerea, apoi rezistenta si razvratirea. O alta pozitie similara a fost cea a scotianuluii George Buchanan ( 1506- 1582) care a facut o ampla pledoarie contra absolutismului si a sustinut ideea ca legile sa emane din vointa poporului si ele sa fie respectate de toti inclusiv de suveran. In perioada sa si-a asumat fata de biserica Romei aceeasi atitudine care si-a mentinut-o Erasmos. Nu ia negat doctrinele, insa s-a considerat liber sa-I critice practicile. Cu toate ca asculta cu interes argumentele reformei, nu a aderat la ea pana in 1553. Prima lucrare a sa in Scotia a fost poemul Somnius, o satira la adresa calugarilor franciscani si a vietii monahale in general. In ultimii ani a vietii sale s-a ocupat de doua dintre cele mai importante lucrari ale sale. Prima a fost tratatul De jure Regni apud Scales publicat in 1579. In aceasta renumita lucrare el a emanat ideea ca sursa puterii politice este poporul. O alta idee este ca regele este legat de acele conditii prin care puterea suprema a fost lasata in mainile sale si ca este in afara legii sa se opuna inclusiv pedepsirii tiranilor. A doua lucrare a fost Istoria Scotiei ,, Rerum Scoticarum Ilistoria” terminata putin inaintea mortii sale (1579 0 si publicata in 1582. Convingerea lui era ca multe dintre doctrinele bisericii romane erau eronate, ca disciplina in biserica era cazuta intr-un stadiu avansat si depravare, ca practicile bisericii erau inumane si ca era imperativ pentru toti cei care vreau sa asculte cuvantul domnului si sa-si salveze sufletul, sa se separe de aceasta biserica. px624e3295rxxx In anul 1603 calvinistul german Johan Althusius ( 1557-1638) edita o carte intitulata ,,Politica” avand meritul de a fi explicat cel dintai faptul ca societatea isi are originile intr-un contract: ,,pactum unionis”. Althusius isi imagina un sistem de guvernare care sa limiteze puterea suveranului, sa garanteze realizarea vointei poporului contra abuzurilor si greselilor monarhului contra tiraniei. In aceasta idee, el a propus sistemul sufragiului si al eforilor. Eforii sunt cei care alcatuiesc un fel de consiliu, ales de popor fiind investiti sa adopte decizii care vor limita puterea suveranului. Conceptia lui Althusius a fost o sursa de inspiratie pentru Jean Jacques Rousseau, care in lucrarea "Contractul social" aparuta in 1762 sustinea "ca omul este nascut liber, dar pretutindeni este in lanturi". Pentru apararea persoanei si a omului el preconiza contractul social prin care omul pierde libertatea sa naturala si dreptul nelimitat de a-si insusi tot ceea ce il tenteaza, castigand in schimb libertatea civila si proprietatea a ceea ce poseda". Un al celebru monarhomah a fost poetul englez John Milton ( 1608-1674 ) care a adus justificari politico-filozofice libertatii de constiinta si libertatii presei. A fost printre primii care au adoptat o atitudine republicana, considerand natural si firesc dreptul poporului de a pedepsi cu moartea pe tirani ( regicidul ) in situatia in care acestia comit abuzuri. Acest curent de gandire si de preocupari se va extinde in timp survenind modificari ideologice, continuturi noi ale argumentarii In Spania Francesco Suarez ( 1548-1617 ) considerat cel mai reprezentativ filozof al iezuitilor, va considera ca suveranitatea poporului si libertatea individuala sunt doua laturi ale aceluiasi intreg. Daca oricare individ este liber prin nastere, inseamna ca el nu va avea nici un drept de a-l domina pe altul. De aceea puterea nu poate fi exercitata decat de toti impreuna asupra fiecaruia in parte, gratie constituirii corpului politic care va trebui sa aiba I intemeiere morala si religioasa. Cetatenii apartinatori acestui corp politic sunt cei care au renuntat la o parte a drepturilor si libertatile lor in favoarea Monarhului care in raport cu supusii sai va avea un drept similar celui de proprietate pe care nu I-l va putea retrage nimeni decat transformarea lui in tiran ,, daca un print legitim guverneaza ca un tiran si nici un altfel de mijloc de autoaparare nu poate fi gasit decat expulzarea si detronarea regelui, atunci poporul actionand ca un intreg il poate detrona”. In timpul celui al XVI-lea secol un amestec intre profan si sacru s-a regasit in clasa politica caracterizat prin aparitia doctrinei, divinului drept al regilor. Prin majoritatea tarilor Europei de Nord si in principal in Franta, monarhii cereau pentru ei insisi suveranitate divina la fel cum biserica proclamase autoritatea morala divina. Ca urmare a fost o divizare a statului in care monarhul cerea sa nu fie raspunzator nici in fata bisericii nici in fata altor oameni decat in fata lui Dumnezeu. Impotriva unor asemenea aparatori ai dreptului divin precum regele James I al Angliei, Francisco Suarez s-a angajat sa apere institutiile sacre impotriva unei perversiuni seculare care ameninta si statul si biserica. Suarez un iezuit si profesor de Teologie la Universitatea Salamanca din Spania era de parere ca nici un monarh nu poate poseda atributele de sacru. Suarez argumenta ca biserica este singura institutie stabilita prin interventie divina, printr-un act nemijlocit a lui Cristos, si de aceea biserica are un drept divin. Autoritatile statului nu este de origine divina ci umana. Poporul este de acord sa fie guvernat de autoritatile politice iar nu direct de Dumnezeu. Asadar, poporul in cazuri extreme poate detrona regele. Obiectul bisericii este sanatatea sufletelor, opus statului a carui jurisdictie este doar teporara, deci biserica este supusa statului. Aceasta nu inseamna ca Biserica are putere nerestrictiva. Autoritatea legitima a papei se intinde in plan spiritual si teologic decat in probleme politice. Un curent contrar monarhomahilor a fost cel al monarhofililor, care a evoluat sub forma unor reactii fie de buna credinta, fie interesate din partea spiritelor conservatoare. Ei opuneau tezei monarhomahilor ideea puterii neingradite a suveranului, au sustinut cu diverse argumente principiul monarhiei absolute. Gandirea lor se intemeia pe o evaluare a mentalitatii si puterii populare, fiind contrara celor care favorizau drepturile poporului. Institutia monarhica este sacra, tine de lumea divinului, regele trebuind sa se supuna numai lui Dumnezeu. Thomas Hobbes ( 1588-1679 ) a fost cel mai important filozof si exponent al curentului monarhofil, unul dintre cei mai straluciti filozofi ai dreptului. In filozofia sa sociala, el considera ca omul, in starea de natura, se caracteriza prin individualism, lacomie, rautate, rivalitate. Pentru a pune capat razboiului universal dintre oameni, acestei primitive egalitati si dreptului de nimicire interindividuala, oamenii, printr-un contract social, au creat statul. In schimbul pacii si securitatii individuale, oamenii au cedat statului drepurile lor naturale. Conservarea si dezvoltarea societatii vor fi dependente de autoritatea absoluta a suveranului, de puterea totalitara. Incredintarea vietii colectivitatii in mainile suveranului devine definitiva si deplina prin incheierea contractului. Ca urmare, orice incercare de restrangere a autoritatii suveranului va echivala cu un atentat la contractul social, la fundamentele organismului social. Spinoza Baruch-Benedict ( 1632-1677 ) filozof evreu, convertit la protestantism, creatorul unui sistem filozofic rationalist inspirat din conceptia carteziana, a creat opera ,,Etica” tiparita postmortem din cauza vehementelor critici aduse unor lucrari publicate in timpul vietii. Fiind unul din cei mai reprezentativi filozofi ai sec al XVII-lea, Spinoza a creat un sistem rationalist-panteist si determinist. Spinoza a pornit de la ideea ca exista drepturi naturale cu care se naste fiecare individ. O natura a individului dominata de vicii, instincte reale, pasiuni, in mod natural va conduce la acte, la comportamente irationale, inacceptabile de comunitate, dar care au justificari in dreptul natural. Omul va adopta acele comportamente care il vor conduce spre atingerea scopurilor, prin care va putea obtine cat mai multe foloase si va evita prejudiciile. Prin ratiune omul va dobandi siguranta, se va raporta la vointa colectivitatii si isi va armoniza actiunile proprii cu sensul si cerintele acesteia. Societatea s-a constituit ca rezultat al unui contract, al unui pact intre membrii ei prin care fiecare renunta la puterea sa individuala, incredintand-o societatii. Spinoza va concepe un model de societate si de stat original, o societate intrucatva comunista, pentru ca proprietarul unic al bunurilor imobiliare ar trebui sa fie suveranul, iar cetatenii niste simpli arendas sau uzufructuari. Drepturile cetatenilor vor consta in a-si apara libertatile pe care le-au stabilit guvernantii, legiuitorul. Dreptatea in acest stat consta in acordarea fiecaruia a ceea ce I se cuvine in conformitate cu drepturile civile, si nedreptatea este conditia in care se gaseste un cetatean caruia I se aplica o dispozitie contrara normelor juridice in vigoare, producandu-I pagube sau vatamari.
