CAUZELE DE NULITATE RELATIVA
Nulitatea relativa este determinata de urmatoarele cauze:
viciile de consimtamant: eroarea, dolul, violenta, leziunea.
Potrivit art. 953 Cod civil, "consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surpins prin dol".
Eroarea viciu de consimtamant este falsa reprezentare a realitatii ce cade fie asupra calitatilor substsantiale ale actului (error in substantiam), fie asupra persoanei contractante (error in personam), ea atragand sanctiunea nulitatii relative a actului juridic.In doctrina s-a exprimat opinia potrivit careia aceasta sanctiune ar trebui sa intervina si in cazul erorii obstacol .
Dolul (viclenia) consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic . Dupa consecintele pe care le au asupra valabilitatii actului, se distinge intre dolul principal (ce cade asupra unor elemente importante la incheierea actului) care atrage anularea actului si dolul incident (incidental ori secundar, cade asupra unor imprejurari neimportante pentru incheierea actului) care nu atrage nevalabilitatea actului juridic.
In materie de testamente dolul imbraca forma specifica sugestiei si captatiei. Captatia consta in "manopore dolosive si mijloace frauduloase folosite de o persoana in scopul de a castiga increderea dispunatorului si a insela buna lui credinta, pentru a-l determina sa o gratifice prin testament" iar sugestia consta in "folosirea unor mijloace ascunse si tendentioase in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi facut-o din proprie initiativa" .
Violenta consta in amenintarea unei persoane cu un rau pe care il produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in disproportia vadita de valoare dintre doua prestatii. Potrivit art. 25 din Decretul nr. 32/1954 ". aplicarea dispozitiilor legale referitoare la actiunea in anulare pentru leziune se restrange la minorii care, avand varsta de patrusprezece ani impliniti, incheie singuri, fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a caror valabilitate nu se cere si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, daca aceste acte le pricinuiesc vreo vatamare".
Prin urmare sunt anulabile pentru leziune numai actele (incheiate de minorii intre 14 si 18 ani) care, in acelasi timp, sunt acte de administrare, au fost incheiate de minori fara incuvintarea ocrotitorului legal, sunt lezionare pentru minor si sunt comutative.
lipsa discernamantului in momentul incheierii actului juridic.
Discernamantul este acea conditie de valabilitate a consimtamantului potrivit caruia subiectul de drept trebuie sa aiba puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se produc in baza manifestarii sale de vointa. Discenamantul nu se confunda cu capacitatea de a incheia actul juridic. Astfel, capacitatea de a incheia actul juridic este o stare de drept in timp ce prezenta ori lipsa discernamantului este o stare de fapt.
Persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu este prezumata ca are discernamantul necesar pentru a incheia acte juridice. Persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu (minorul de 14 ani si interzisul judecatoresc) este prezumata a nu avea discernamant, fie datorita varstei, fie starii mintale. Minorul intre 14 si 18 ani are discernamant in curs de formare.
Pentru persoana juridica nu se pun probleme, intrucat reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.
In afara de cazurile in care legea prezuma persoana ca fiind lipsita de discernamant (incapacitati legale) exista si cazuri de incapacitati naturale in care se gasesc persoane capabile dupa lege, adica, in drept, persoana este capabila dar, in fapt, ea este lipsita temporar de discernamant (in caz de betie, hipnoza .).
nerespectarea regulilor privind capacitate de exercitiu a persoanei.
Actul este incheiat de persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani si interzisul judecatoresc), actul s-a incheiat fara incuviintarea ocrotitorului legal si este lezionar pentru minorul intre 14 si 18 ani, actul s-a incheiat fara incuvintarea autoritatii tutelare, actul s-a incheiat in lipsa ori cu depasirea puterilor, pentru persoana juridica, precum si nerespectarea unei incapacitati (instituite pentru protectia unor interese personale, cum e cea prevazuta de art. 1307 Cod civil - interdictia vanzarii-cumpararii intre soti).
nerespectarea dreptului de preemtiune.
Art. 69, ali. 1 din Legea 18/1991 prevede ca "instrainarea de terenuri agricole din extravilan, prin vanzare, se poate face prin exercitarea dreptului de preemtiune".
Dreptul de preemtiune consta "in dreptul conferit prin lege sau prin conventie unei persoane de a fi preferata inaintea altora la dobandirea unui drept anume, in cazul in care titularul acestuia se decide sa-l transmita pe cale conventionala" . Ordinea de preferinta in sistemul Legii Fondului Funciar este: in primul rand sunt chemati sa dobandeasca bunul copropietarii, daca este cazul, apoi proprietarii vecini.
Potrivit art. 70 din aceeasi lege, actul de instrainare care a fost incheiat cu nerespectarea dreptului de preemtiune este anulabil.
Alte drepturi de preemtiune sunt conferite prin Legea 16/1994 privind arendarea (dretul acordat arendasului), prin Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica (in acest caz, dreptul de preemtiune este conferit celui expropriat).
