APARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN ACTIUNEA IN REVENDICARE Prin actiunea in revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se gaseste; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului. Obiectul actiunii in revendicare il constituie numai bunurile imobile si cele mobile determinate individual si de care reclamantul a fost deposedat; obiectul revendicarii nu poate fi inlocuit cu alte bunuri de valoare egala ori prin compensatie baneasca. Prin aceasta actiune se pot cere si despagubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate, capat de cerere subsidiar revendicarii, instanta avand obligatia sa se pronunte asupra ambelor capete de cereri. Temeiul juridic al revendicarii il constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv. Caractere. 16421gqp27tzz6q a. Actiunea in revendicare este o actiune petitorie, prin care se apara dreptul de proprietate si se pune in discutie coexistenta dreptului de proprietate, reclamantul avand sarcina sa dovedeasca titlul sau de proprietate, dupa dictonul "actori incumbit probatio". Prin actiunea in revendicare se apara dreptul de proprietate in timp ce prin actiunile posesorii se apara posesia. b. Actiunea in revendicare este o actiune reala, ea intemeindu-se si aparand insusi dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprima actiunii acelasi caracter real si se deosebeste de actiunile personale, ca de exemplu actiunea derivand din contractul de locatie, contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului si au ca temei dreptul de creanta nascut din contract. c. Scopul actiunii in revendicare este restituirea lucrului si deci actiunea trebuie introdusa impotriva celui ce detine lucrul. Conditii de exercitare. Actiunea in revendicare se poate exercita numai de catre titularul dreptului de proprietate, exclusiv asupra lucrului revendicat si in consecinta: qz421g6127tzzz a. coproprietarul sau coindivizul nu poate introduce actiunea impotriva celorlalti copartasi, intrucat nu au un drept exclusiv asupra partilor ce li se cuvin, dar ei vor putea introduce actiunea dupa partaj. ¥n acest sens a statuat instanta noastra suprema, respectiv fostul Tribunal Suprem prin deciziile civile nr.337/1975 si nr.2241/1972. In situatia in care coproprietarul face dovada ca a stapanit bunul distinct, exercitand o posesie ce duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune, va putea introduce actiunea impotriva celorlalti coproprietari (T.S. deciziile civile 1903/1975 si 769/1979). b. impotriva tertilor, nu se va putea intenta o actiune de catre coproprietari sau coindivizi, ci exercitarea actiunii se va putea face de toti copartasii coproprietari (T.S. decizia civ. 1030/1975; 907/1969; 662/1960). Motivatia unei astfel de actiuni se bazeaza pe imprejurarea ca actiunea in revendicare are scopul recunoasterii dreptului de proprietate al reclamantului si nu simpla recunoastere a acestui drept asupra unei cote-parti ideale nedeterminate material. c. actiunea in revendicare asupra unui bun comun al sotilor se poate introduce si de catre unul din soti, in baza prezumtiei mandatului reciproc; daca actiunea priveste un bun imobil, atunci nu poate fi introdusa de un singur sot, in acest caz nemaiexistand prezenta de mandat reciproc. Reglementare Codul civil cuprinde dispozitii de revendicare a mobilelor in capitolul prescriptiei, insa despre imobile nu exista astfel de prevederi. A. Actiunea de revendicare a imobilelor - privesc trei aspecte: proba dreptului de proprietate se face si In alte situatii, cum ar fi: obtinerea de daune aduse imobilelor proprietatea reclamantului, precum si la alte drepturi reale. Sarcina probei revine reclamantului, potrivit art.1169 Cod civil, dupa care paratul se va apara prin dovada contrara, potrivit regulii in exeptione reus fit actor sau onus probandi incumbit eius qui dicit. Exista unele dificultati in ce priveste dobandirea dreptului proprietate intrucat in trecut nu s-au redactat inscrisuri referitoare latransmiterea proprietatii; unele inscrisuri nu sunt insotite de planuri topografice pentru delimitarea bunului dobandit; In transmiterea succesiva a proprietatii de diferite persoane, fara titlu - asa numite probatio diabolica este greu si chiar imposibil de facut de a se dovedi ca toti au fost proprietari; principiul relativitatii actelor juridice este acela ca produc efecte numai intre partile ce le-au incheiat, succesorii lor universali sau cu titlu universal (art.973 Cod civil) si deci nu sunt opozabile tertilor; asa fiind paratul va putea sa nu recunoasca opozabilitatea inscrisului constatator al actului translativ de proprietate. Dovada certa se poate face in cazul dobindirii prin uzucapiune, reclamantul dovedind ca el impreuna cu autorii sai au posedat lucrul ce il revendica, dobandind dreptul de proprietate prin prescriptia achizitiva - deci posesia - de 30 ani ori de 10-20 ani. Dovada in situatia dobindirii prin ocupatiune, reclamantul trebuie sa faca dovada ca el a intrat in posesia lui, care nu apartinea nimanui, dar titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti. Daca titlurile provin de la acelasi autor are castig de cauza cel care l-a inscris mai intai (art.712 Cod procedura civila), acest act devenind opozabil celor ce au dobandit ulterior: qui prior tempore, potiur iure. In cazul in care nici unul nu a facut transcrierea, are intaietate cel cu titlul mai vechi, respectiv cu data mai veche, in cazul testamentului castiga cel cu data mai recenta, care revoca pe cel anterior. In ipoteza ca titlurile provin de la autori diferiti castiga: 1. paratul, intrucat el se afla in posesia lucrului: in pari causa, metior est causa possidendis: 2. castiga cel cu data mai veche; 3. daca cele doua titluri provin de la autori diferiti, are castig de cauza cel care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil, conform principiului: "nemo plus iuris ad alium transferre protest, quam ipse habet"; dar poate castiga si cel cu titlul mai vechi, dar posesia sa fie mai bine caracterizata. b. numai o parte detine titlul, caz in care: paratul are titlu, actiunea reclamantului se respinge, iar daca are reclamantul titlu, acesta castiga cu doua conditii: titlul sa emane de la un tert, nu de la el insusi: data titlului sa fie anterioara datei paratului. c. nici una din parti nu are titlu si nici nu poate dovedi uzucapiunea sau ocupatiunea, situatie in care s-ar respinge actiunea, insa in practica se compara cele doua posesii si are castig de cauza posesia cea mai bine caracterizata; cel de buna-credinta fata de cel de rea-credinta; posesie viciata si neviciata; posesia care are la origine un titlu fata de cea fara titlu la origine. Ce se intelege prin titlu ? atat cel translativ de proprietate (vanzare, donatie, etc.) cat si cel declarativ care recunoaste numai un drept anterior, act de partaj, tranzactie, hotarare judecatoreasca. Actiunea in revendicare este imprescriptibila sub aspect extinctiv in ceea ce priveste bunurile imobile: a. dreptul de proprietate are caracter perpetuum ce nu se stinge prin neuz; b. proprietatea reprezinta starea juridica normala si cuprinde cele mai intinse atribute asupra lucrului. Actiunile privind celelalte drepturi reale, ex: uzufructul se prescrie prin 30 ani (art.1890 Cod civil) Exceptie face imobilul adjudecat la licitatie publica, cel ce se pretinde proprietar nu-l mai poate revendica daca au trecut 5 ani de la ordonanta de adjudecare (art.561 Cod pr.civila). Proprietatea se poate dobandi prin uzucapiune de 30 ani ori de 10-20 ani. Efectele revendicarii sunt cu privire la: a. restituirea lucrului de orice sarcini cu care ar fi fost grevat de posesor, restituire ce se face cu toate accesoriile sale; daca restituirea nu mai este posibila in natura (lucrul a pierit, a fost dobandit de un tert de buna credinta, expropriat) restituirea se face prin despagubire in echivalent, ori se va restitui indemnizatia de expropiere; b. restituirea fructelor, daca posesorul a fost de rea credinta, restituie fructele numai dupa data introducerii actiunii; c. situatia cheltuielilor facute cu lucrul pe care il restituie: cheltuielile pentru conservare pe care posesorul de buna credinta are dreptul sa le ceara intrucat si proprietarul le-ar fi facut pentru conservarea lucrului; cheltuieli utile, ameliorari care nu sunt necesare dar sporesc valoarea lucrului, ce se pretind de posesorul de buna credinta; cheltuielile voluptuarii (de simpla placere personala, ce nu maresc valoarea lucrului); la aceste cheltuieli posesorul nu are dreptul la restituire, dar poate sa ridice lucrarile facute daca este posibil, fara insa a deteriora lucrul; d. situatia lucrarilor noi si a plantatiilor facute de posesor: dreptul de retentie pentru restituirea cheltuielilor necesare si utile la care are dreptul posesorul; unii autori admit numai pentru posesorul de buna credinta, altii nu admit de loc. Actiunea in revendicare a mobilelor Art.1909 Cod civil prevede ca lucrarile miscatoare se prescriu prin faptul posesiei lor, fara a fi trebuinta de vreo curgere de timp, redactare necorespunzatoare, deoarece prescriptia presupune curgere de timp, insa textul spune ca nu este nevoie de scurgere de timp. Conditii 1. se aplica bunurilor mobile corporale, intrucat ele pot fi posedate; alin.1 art.1909 prevede ca si bunurile necorporale pot face obiectul posesiei si anume titlurile de purtator a caror valoare este incorporata in titlu, ex:actiunile societatilor, certificate de proprietate, obligatiile emise de stat si societati; nu se aplica unei universalitati (succesiunea mobiliara si fondului de comert ca universalitate ori valoarea incorporala). Textul art.1909 Cod civil nu se aplica: a. fac parte din domeniul public; b. sunt accesorii ale unui imobil: mobilier din apartament, ce nu devin mobile prin destinatie, ci isi pastreaza caracterul lor de bunuri mobile; deci nu ar fi posibil sa se retina mobilierul pretinzand ca se aplica art.1909 alin.1 Cod civil. Persoanele carora se aplica art.1909, alin.1 Cod civil. Textul poate fi invocat de tertul dobanditor de buna credinta ce-l dobandeste de la un detinator precar caruia proprietarul i l-a incredintat de buna voie. Tertul a dobindit bunul de la un detinator precar, iar adevaratul proprietar s-a desesizat de buna voie de lucru incredintandu-l unui detentor precar (depozitar, chirias, imprumutat). Detentorul precar nu poate sa invoce impotriva proprietarului aplicarea in favoarea sa a regulii art.1909 alin.1 Cod civil si el are obligatia de a restitui lucrul; daca lucrul a fost instrainat, actiunea proprietarului este una in despagubire. Poate fi actionat detentorul precar prin actiunea in revendicare, dovedind proprietatea si precaritatea detentorului. Proprietarul este interesat sa introduca actiunea in revendicare si nu actiunea in contract, pentru ca: bunul scapa de sub concursul celorlalti creditori ai debitorului, detentor precar; actiunea in revendicare este imprescriptibila - pe cand cea din contract, nu; detentorul precar poate savarsi actiunea de abuz de incredere daca instraineaza lucrul proprietarului; tertul dobanditor de buna credinta de la detentorul precar nu suporta consecintele faptei acestuia. Conditiile posesiei pentru a se invoca art.1909 alin.1 Cod civil a. sa fie reala si sa existe cumulativ cele doua elemente ale posesiei: corpus si animus; b. posesia sa fie utila, neviciata, continua, pasnica, publica, neprecara; c. posesia sa fie de buna-credinta si sa existe in momentul intrarii efective in posesie si ea se prezuma (bona fides presumitur). Nu se cere si just titlu, dar acesta nu este inutil si sa existe ca element constitutiv al bunei credinte. Este titlu putativ acela care nu are baza reala existand numai in credinta posesorului ori in imaginatia acestuia, ex. cineva crede ca este mostenitorul defunctului si ia in stapanire un bun mobil din casa. Rezulta deci ca tertul dobanditor nu trebuie sa dovedeasca nici buna credinta nici existenta justului titlu, numai daca justul titlu ar fi un element separat de buna-credinta. De asemenea art.1909 alin.1 Cod civil nu se aplica bunurilor pierdute sau furate, inlaturat prin art.1909 alin2 Cod civil; iar cel pagubit il poate revendica in termen de 3 ani din ziua pierderii ori furtului de la cel la care il gaseste, acesta din urma avand actiune in regres impotriva celui de la care il are. Domeniul de aplicare al art.1909 alin.2 Cod civil: a. sa fie tert de buna credinta care a dobandit bunul de la hot ori gasitor; b. textul nu se aplica daca bunul este la hot ori gasitor; c. bunul sa iasa din patrimoniul proprietarului fara voia lui (furt, talharie, piraterie, pierdere din neglijenta ori forta majora). Nu este vorba de inselaciune, gestiune frauduloasa ori abuz de incredere; d. reclamantul sa dovedeasca ca bunul a fost la el in posesie, este identic cu cel furat ori gasit, ca a iesit din patrimoniul sau fara voia lui. Natura termenului de 3 ani, nu este de prescriptie achizitiva ori extinctiva, el fiind un termen de decadere. Spre a fi termen de prescriptie achizitiva ar trebui ca tertul dobanditor sa fi exercitat posesia timp de 3 ani, ce se calculeaza din momentul furtului ori posesiei si nu al intrarii in posesie. Nu este nici termen de prescriptie extinctiva pentru ca dobandirea de la tert s-ar putea sa aiba loc dupa 3 ani de la pierdere ori sustragere. Reguli speciale pentru bunurile pierdute ori furate. Revendicarea de catre proprietar al bunului sau de la persoana nelegitima, nu este conditionata de plata contravalorii, acesta avand o actiune personala de despagubire de la cel de la care a procurat bunul. Daca tertul dobanditor de buna credinta are acest lucru de la un loc public (balci, targuri, negustori) atunci proprietarul care revendica este obligat sa plateasca tertului pretul pe care acesta l-a platit. Proprietarul va avea o actiune impotriva hotului ori gasitorului. Art.1909 Cod civil nu se aplica in cazul actiunii in revendicare a adevaratului proprietar impotriva posesorului de rea credinta, adica a celui care a cunoscut ca nu a dobandit lucrul de la adevaratul proprietar. Posesor de rea credinta este si hotul si gasitorul. Deci, actiunea in revendicare a bunurilor mobile este posibila si in termenul general de prescriptie pentru actiunile reale (art.1890 Cod civil de 30 ani), deoarece dreptul de proprietate, atat pentru imobile cat si pentru mobile nu se stinge prin neuz. Regula prevazuta de art.1909 alin.1 Cod civil se justifica a. Proprietarul nu are actiune in revendicare impotriva persoanei de buna credinta, pe considerent de echitate. Tertul dobanditor a fost de buna-credinta, iar adevaratul proprietar a dat dovada de rea alegere a persoanei careia i-a incredintat lucrul si trebuie sa suporte riscul acestei alegeri. Interesul circuitului civil justifica solutia, intrucat bunurile mobile circula de regula fara intocmirea de inscrisuri, ci se predau lucrurile, posesia valorand titlul de proprietate. ¥n marea majoritate, posesorul este si proprietarul lucrului. b. In ce priveste explicatia teoretica a art.1909 alin.1 Cod civil exista teoriile: textul se intemeiaza pe o prescriptie instantanee si creaza un mod de dobandire a proprietatii prin efectul legii; se mai instituie de text si o prezumtie absoluta (juris et de jure), care paralizeaza actiunea in revendicare. In ce priveste uzufructul, daca uzufructuarul se deposedeaza de bunavoie de un bun mobil corporal asupra caruia el are un uzufruct, nu mai poate urmari prin actiune confesorie restituirea, aplicandu-se art.1909 alin.1 Cod civil. Revendicarea bunurilor proprietate publica A. Bunurile din domeniul public (mobile si imobile) se prezuma dreptul de proprietate: 1. sunt imprescriptibile extinctiv, conform art.135 pct.4 si 5 din Constitutie si asa este dreptul comun pentru mobile si imobile. Apoi art.1844 Cod civil, art.5 alin.ultim din Legea nr.18/1991 a fondului funciar; art.53 din Legea nr.15/1990 care prevede ca organul competent sa emita actul de decizie. 2. bunurile domeniului public sunt imprescriptibile si sub aspect achizitiv: art.1844 Cod civil; art.5 alin.ultim din Legea 18/1991; art.135 pct.4 si 5 din Constitutie. B. Bunurile din domeniul privat sunt ocrotite prin art.41 pct.2 din Constitutie, in mod legal, indiferent de titularul ei si sunt supuse dreptului comun, daca legea nu prevede altfel. Revendicarea bunurilor proprietate cooperatista, ce se considera proprietate privata, dar imprescriptibile extinctiv, potrivit decretelor-legi 66/1990 privind cooperatia mestsugareasca si 67/1990 privind cooperatia de consum si credit -si indiferent daca sunt imobile si mobile, mijloace fixe, imobile si mobile mijloace circulante, produsele necesare executarii contractelor incheiate si sunt de asemenea imprescriptibile sub aspect achizitiv ca la imprescriptibilitatea extinctiva; prescriptia achizitiva nu poate fi invocata nici de posesorul de buna-credinta. Totusi bunurile proprietate cooperatista sunt supuse dreptului comun privind proprietatea privata in ce priveste prescriptia extinctiva si achizitiva cu distinctiile si precizarile facute (art.41 pct.2, art.135 pct.2 si art.150 din Constitutie). Reclamantul trebuie sa dovedeasca dreptul de proprietate. ALTA @TIT_PAR12 = Revendicarea bunurilor proprietate public† A.<MI> Bunurile din domeniul public<D> (mobile ¨i imobile) se prezum† dreptul de proprietate: 1. sunt imprescriptibile extinctiv, conform art.135 pct.4 ¨i 5 din Constituie ¨i a¨a este dreptul comun pentru mobile ¨i imobile. Apoi art.1844 Cod civil, art.5 alin.ultim din Legea nr.18/1991 a fondului funciar; art.53 din Legea nr.15/1990 care prevede ca organul competent s† emit† actul de decizie. 2. bunurile domeniului public sunt imprescriptibile ¨i sub aspect achizitiv: art.1844 Cod civil; art.5 alin.ultim din Legea 18/1991; art.135 pct.4 ¨i 5 din Constituie. B. <MI>Bunurile din domeniul privat<D> sunt ocrotite prin art.41 pct.2 din Constituie, Œn mod legal, indiferent de titularul ei ¨i sunt supuse dreptului comun, dac† legea nu prevede altfel. <MI>Revendicarea bunurilor proprietate cooperatist†<D>, ce se consider† proprietate privat†, dar imprescriptibile extinctiv, potrivit decretelor-legi 66/1990 privind cooperaia me¨t¨ug†reasc† ¨i 67/1990 privind cooperaia de consum si credit -¨i indiferent dac† sunt imobile ¨i mobile, mijloace fixe, imobile ¨i mobile mijloace circulante, produsele necesare executarii contractelor Œncheiate ¨i sunt de asemenea imprescriptibile sub aspect achizitiv ca la imprescriptibilitatea extinctiv†; prescripia achizitiv† nu poate fi invocat† nici de posesorul de bun†-credin†. Totu¨i bunurile proprietate cooperatist† sunt supuse dreptului comun privind proprietatea privat† Œn ce prive¨te prescripia extinctiv† ¨i achizitiv† cu distinciile ¨i preciz†rile f†cute (art.41 pct.2, art.135 pct.2 ¨i art.150 din Constituie). Reclamantul trebuie s† dovedeasc† dreptul de proprietate Art. 135 pct. 4 din Constituie prevede c† apele cu potential energetic valorificabil si cele ce pot fi folosite Œn interes public sunt obiect al domeniului public, exclusiv al propriet†ii publice. La fel ¨i albiiile rƒurilor ¨i fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare ¨i al m†rii teritoriale aparin domeniului public (art. 5 alin. 1 din Legea 18/1991). Preciz†m c† potrivit art. 135 pct. 5 din Constituie ¨i art. 5 din Legea 18/1991 bunurile din domeniul public sunt inalienabile - nu pot fi Œnstr†inate. Terenurile din albiile abandonate ale cursurilor de ap† r†mase ca urmare a lucrurilor de regularizare, vor fi amenajate pentru producia agricol†, piscicol†, silvic† - dup† caz - odat† cu lucr†rile de baz† executate de titularii acestora (art. 78 din Legea 18/1991). <MI>b) Avulsiunea<D> Const† Œn ad†ugirea la un teren a unei buc†i de p†mƒnt smuls† de la un alt teren, prin aciunea unei ape ¨i devine proprietatea proprietarului la care s-a alipit, dac† fostul proprietar nu o revendic† Œn termen de un an. <206>n cazul Œn care bucata de teren provine din domeniul public, revendicarea este imprescriptibil† (art. 1844 Cod civil, art. 5 alin. ultim din Legea 18/1991, art. 135 pct. 5 din Constituie). Cele ar†tate la aluviune corespund ¨i la avulsiune. <MI>c) Insulele ¨i prundi¨urile<D> ce se formeaz† Œn rƒurile neplutitoare ¨i neamenajabile sunt ale proprietarului fondului pe care s-au format (art. 500 Cod civil), (Œn afar† de cele ce se formeaz† din apa proprietate public†) ¨i ele sunt: - insula se formeaz† prin ruperea brusc† a unei poriuni dintr-un fond - revendicare timp de un an; - un rƒu Œ¨i face un bra, Œnconjurƒnd p†mƒntul unui proprietar riveran, care va p†stra proprietatea insulei format† din bra. Terenurile r†mase Œn urma sec†rii albiilor p†r†site de ap† se amenajeaz† de titularii acestora (art. 78 din Legea 18/1991), dup† caz: un fluviu sau un rƒu care aparine statului ¨i pƒrƒurile care pot aparine particularilor. <MI>d) Accesiunea animalelor<D> Animalele, zbur†toarele s†lbatice care trec Œn cuprinsul nostru sunt ale noastre cƒt timp r†mƒn la noi, Œn afar† de cazul cƒnd trecerea lor s-a ocazionat prin fraude ori artificiii (art. 503 Cod civil), avƒndu-se Œn vedere: - animalelor ce intr† Œn fondul cinegetic li se aplic† legea special†; - animalele semis†lbatice (porumbeii ¨i albinele) se Œncadreaz† Œn textul Codului civil dar s† nu aparin† domeniului public, dar art. 503 Cod civil nu se aplic† animalelor domestice (cai, oi, boi, capre, p†s†ri de curte, etc).
