Introducere
1. Notiunile, trasaturile, subiectii raspunderii penale.
2. Infractiuni care pot privi activitatea comerciala.
3. Sanctiunile de drept penal.
In stiinta si practica dreptului, un domeniu central il reprezinta materia raspunderii juridice. Aceasta pentru ca raspunderea juridica este, in esenta, o garantie a realizarii dreptului, un factor de eficienta a acestuia. Conceputa a fi o componenta fundamentala a sistemului de drept, raspunderea juridica este, in manifestarile ei concrete, o suma de forme de raspunderi specializate, reglementate de institutii juridice distincte.
Atit formele de raspundere juridica, cit si institutiile care le reglementeaza sunt rezultatul unui indelungat proces evolutiv. De-a lungul timpului in cadrul diferitelor ramuri de drept s-au adoptat norme juridice si s-au relevat principii si reguli specifice in materia raspunderii subiectelor de drept pentru actele si faptele lor. Cercetarea acestor reguli si practici, a particularitatilor de reglementare a condus in plan teoretic la fundamentarea unor forme de raspundere distincte, intemeiate pe conceptii coerente si unitare si caractrizate de trasaturi distincte.
Utilizarea teoriei generale a raspunderii ar accelera procesul de fundamentare a unor noi forme de raspundere, a caror evolutie tinde spre consacrarea, asa cum este si cazul raspunderii specifice dreptului comercial.
Raspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este o parte componenta a raspunderii sociale ce revine fiecarei persoane pentru faptele sale.
Sfera raspunderii sociale este deosebit de larga si de cuprinzatoare. Ea include raspunderea morala, raspunderea politica, raspunderea juridica, precum si diferite alte modalitati sub care, intr-o forma sau alta, membrii societatii sint chemati sa dea seama pentru modul in care se comporta in viata sociala.
Daca ne referim numai la raspunderea juridica, a carei caractristica esentiala o constituie posibilitata aplicarii, in caz de nevoie a constringerii de stat, vom retine, de asemenea, marea diversitate sub care aceasta raspundere se poate manifesta.
Exista o raspundere civila, o raspundere penala, o raspundere contraventionala, precum si diferite alte modalitati in care raspunderea juridica se poate manifesta potrivit specificului diferitelor ramuri ale dreptului.
In lucrarea data ma voi referi la raspunderea civila dlictuala cit si cea contractuala, raspunderea penala, raspunderea contraventionala.
Uneori, raspunderea civila poate sa apara singura. Alteori, ea se poate cumula, poate fi dublata cu alte forme de raspundere juridica, de exemplu, cu raspunderea penala, sau cu raspunderea administrativa, sau disciplinara etc. In contextul acestui cumul de raspunderi, fiecare raspundere pastreaza caracterul de sine statator si va actiona in formele sale specifice. De exemplu, daca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii intruneste elementele unei infractiuni, in afara obligatiei de despagubire-manifestare a raspunderii civile-se va aplica si pedeapsa prevazuta de Codul Penal-manifestare a raspunderii penale.
La fel este de conceput un cumul intre raspunderea civila si raspunderea administrativa sau intre raspunderea civila si cea disciplinara.
1. Notiunea, trasaturile, subiectii raspunderii penale.
Principiile raspunderii penale sunt cuprinse in cadrul penal. Actul acesta normativ, inscrie in economia sa notiunea de infractiune. Conform Codului penal, infractiunea este o fapta care prezinta pericol social, savirsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale, al obligarii faptuitorului la suportarea pedepsei. Conform Codului penal, legea penala apara, impotriva infractiunilor, statul roman, suveranitatea, proprietatea, persoana si drepturile acesteia, precum si intreaga ordine de drept.
Stabilind faptele penale, Codul penal si celelalte acte normative in materie, se bazeaza pe cunoasterea si analiza infractiunii ca institutie juridica fundamentala. Infractiunile sunt savirsite printr-o anumita desfasurare in timp si in spatiu, denumita activitate infractionala. Infractiunea este formata din mai multe etape, faze si fiecare cu semnificatii juridice proprii, atit obiective, cit si subiective.
Infractiunea exprima trasaturile esentiale si comune oricarei infractiuni, trasaturi prin care aceasta se distinge de faptele neincriminate, precum si de faptele de pericol social prevazute de alte norme juridice decit cele penale.1
Conform Codului penal art. 1, numai legea prevede care fapta constituie infractiuni, pedepse ce se aplica infractiunilor si masurile ce se pot lua in cazul savirsirii acestor fapte.2
Simpla declarare prin lege a unor fapte ca infractiuni si savirsirea lor cu vinovatie nu este suficienta pentru ca raspunderea penala sa devina posibila fata de faptuitor. Mai este nevoie ca faptele savirsite sa includa atit pericolul social, cit si importanta materiala a infractiunii. Conform Codului penal nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vazut de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.3
Trasaturile infractiunii.
Conform Codului penal art.3, trasaturile principale ale oricarei infractiuni sunt:
a) pericolul social;
b) vinovatia:
c) prevederea faptei in legea penala.4
a) Pericolul social-exprima aspectul material, obiectiv al faptei. Pericolul social rezulta din atingerea sau crearea posibilitatii obiective ca fapta sa aduca atingere valorilor ocrotite de legea penala in urma savirsirii ei.
Art.7 Codul penal prevede ca: fapta care prezinta pericol in intelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingerea uneia dintre valorile aratate in art.1 si pentru sanctionare este necesara aplicarea unei pedepse.5 Orice vatamare a valorilor sociale ocrotite prin normele juridice prezinta pericol social, insa pericolul social al infractiunii este mai mare, deoarece lezeaza mai grav cele mai importante valori.
Pericolul social este legal (generic sau abstract) fiind recunoscut prin lege pentru fiecare infractiune in parte si exprimate in sanctiunea legala speciala stabilita pentru aceasta, ca fel si limite.
Pericolul social al infractiunii este si concret, determinat de fapta concreta, precum si de imprejurarile in care ea s-a comis, de persoana concreta a faptuitorului. Daca pericolul generic este evaluat de legiuitor, pericolul concret se evalueaza de catre instanta de judecata.
De gradul de pericol social al unei fapte, de gravitatea ei, depinde alegerea felului pedepsei si buna individualizare a acesteia.6
Pentru stabilirea existentei unei infractiuni si pentru justa sanctionare a unei fapte prevazute in partea speciala a Codului penal trebuie examinat si gradul concret de pericol social al acesteia.
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.7
Conform modificarilor din Codul penal instanta poate dispune inlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savirsita este inchisoarea de cel mult un an sau amenda;
b) fapta, in continutul ei concret si in imprejurarile in care a fost savirsita, prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave;
c) paguba pricinuita prin infractiune a fost integral reparata pina la pronuntarea hotaririi;
d) din atitudinea faptuitorului dupa savirsirea infractiunii rezulta ca aceasta regreta fapta;
e) sunt suficiente date ca faptuitorul poate fi indreptat fara a i se aplica o pedeapsa.
Inlocuirea raspunderii penale nu se poate dispune daca faptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua ori sanctiuni cu caracter administrativ.8
b) Vinovatia. Conform Codului penal vinovatia reprezinta o alta trasatura esentiala a infractiunii.9 Vinovatia este elementul subiectiv principal in care se exprima atitudinea constiintei si vointei fata de fapta si urmarile ei. Cind se afirma despre o persoana care a savirsit o infractiune ca este vinovata, inseamna ca ea a avut o anumita atitudine a constiintei si vointei fata de fapta comisa si de urmarile acesteia, anume si-a dat seama despre fapta si a voit urmarile sau nu si-a dat seama, dar putea si era obligata sa-si dea seama. In aceasta si consta continutul vinovatiei.
De aici rezulta ca vinovatia este atitudinea constiintei si vointei infractorului fata de fapta si urmari, sintetizata in pozitia psihica cu care se savirseste o fapta periculoasa pentru societate.
Codul penal prevede ca vinovatia exista cind fapta care prezinta pericol este savirsita cu intentie sau din culpa. Fapta este savirsita cu intentie cind infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale urmarind producerea lui prin savirsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
Fapta este savirsita din culpa cind infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, considerind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.10
Fapta constind intr-o actiune savirsita din culpa constituie infractiune numai atunci cind in lege se prevede in mod expres aceasta.
Fapta constind intr-o actiune constituie infractiune fie ca este savirsita cu intentie, fie din culpa, afara de cazul cind legea sanctioneaza savirsirea ei cu intentie.
In sistemul legislatiei noastre penale, aproape toate faptele prevazute ca infractiuni au ca element subiectiv intentia si deci, ori de cite ori aceste fapte sunt savirsite cu intentie constituie infractiuni.
Deci faptele prevazute de Codul penal si celelalte dispozitii penale au ca forma obisnuita de vinovatie intentia.
Vinovatia, desi priveste procese subiective, atitudini de constiinta, are o existenta obiectiva, este o realitate. Deliberarea si luarea hotaririi ca si prevederea ori urmarirea rezultatului faptei sunt procese psihice si manifestari psihice care exista in realitate si in mod obiectiv. Ele se exteriorizeaza in acte si rezutate concrete. In dispozitiile legii se prevede ca vinovatia trebuie sa fie constatata si dovedita, acest lucru facindu-se cu ajutorul elementelor de fapt in care ea si-a gasit exteriorizarea.
Dispozitiile, privind vinovatia au o deosebita importanta in intelegerea si aplicarea tuturor textelor legale de incriminare. Acestea stabilind formele si modalitatile de vinovatie, servesc nu numai la constatarea existentei infractiunii si la incadrare juridica, ci si la justa gradare a raspunderii penale si la individualizarea pedepsei.11
c) Prevederea faptei in legea penala.
Conform Codului Penal art.7, pentru ca o fapta care prezinta pericol social si care a fost savirsita cu vinovatie sa constituie infractiune trebuie ca aceea fapta sa fie prevazuta de legea penala.12
Intr-adevar, o fapta care prezinta pericol social chiar daca a fost savirsita cu vinovatie nu poate fi considerata si calificata drept infractiune decit daca este prevazuta si sanctionata de lege.
Dupa Codul penal, legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua in cazul savirsirii acestor fapte. Ea exprima principiul legalitatii incriminarii.
Fapta prevazuta de legea penala nu este prin ea insasi infractiune, ci doar daca prezinta pericol social si este comisa cu vinovatie.
O fapta este prevazuta de legea penala atunci cind legea penala determina continutul acelei fapte.
Fapta prevazuta de legea penala nu este infractiune si nu poate fi sanctionata cu o pedeapsa decit atunci cind ea a fost savirsita cu vinovatie si nu exista vre-o situatie in care legea exclude existenta pericolului social al faptei.13
Legea in care fapta este prevazuta poate fi Codul penal sau orice lege care, --inscrie dispozitii cu caracter penal. Fapta poate fi prevazuta in intregul ei intr-o dispozitie sau mai multe, din imbinarea carora rezulta trasaturile esentiale ale faptei prevazute de lege.
Intreaga parte a II-a a Codului penal denumita "speciala"14 nu este decit un ansamblu sistematizat de dispozitii care prevad fapte pe care legiuitorul le-a considerat ca in general prezinta pericol social. Alte infractiuni sunt prevazute in legile speciale care contin dispozitii penale.15
Subiectii infractiunii.
Infractiunea fiind o fapta a omului, numai activitatea acestuia poate primi calificativul de fapta infractionala. Nici o alta fapta daca nu provine de la om, nu poate fi caracterizata infractiune.16
In teoria dreptului exista o deosebire intre subiectul activ si subiectul pasiv al infractiunii.
Subiectul activ este persoana fizica ce savirseste nemijlocit si direct fapta sau participa in calitate de instigator sau complice la savirsirea ei. Subiectul activ al infractiunii nu se egaleaza cu subiectul raspunderii penale. Nu tot timpul cel care savirseste infractiunea ajunge sa fie pedepsit. In dreptul nostru penal subiectul activ al infractiunii nu poate fi decit o persoana fizica. Persoana juridica sau morala (exemplu o societate comerciala) nu poate fi subiect al infractiunii in conformitate cu legislatia penala in vigoare, deoarece nu are vointa si constiinta proprie. Iar daca totusi in cadrul unei societati comerciale se savirseste o infractiune ea este opera unei persoane fizice, a unui om si nu a societatii comerciale.
O persoana fizica poate fi subiect activ al infractiunii numai daca include trei conditii:
- sa aiba o anumita functie;
- sa fie responsabil;
- sa aiba libertatea de hotarire si actiune.
Conform legii penale art. 10 17 se cere ca subiectul activ al infractiunii sa aiba cel putin virsta de 16 ani. Dar in Codul penal al Romaniei pentru ca un minor intre 14-16 ani sa raspunda penal se mai cere sa se dovedeasca ca el a comis fapta cu discernamint. Subiectul activ al infractiunii poate fi numai persoana fizica responsabila. Dar nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care este savirsita de o persoana iresponsabila. Prin persoana responsabila se intelege persoana care are capacitatea psihica de a-si da seama de ceea ce face, de caracterul admis sau interzis al faptelor sale. Subiectul activ al infractiunii nu poate fi deci o persoana care are libertate de hotarire si actiune.
Subiectii activi se clasifica in subiecti directi si indirecti. Subiectul direct este persoana care savirseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. Ea se numeste autor (art.17). Subiectii activi indirecti sunt instigatorul si complicele.18
Instigator este o persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa comita o fapta prevazuta de legea penala.19
Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Mai este complice persoana care promite, inainte sau in timpul savirsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savirsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.
Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala savirsita cu intentie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, tinindu-se seama de contributia efectiva a fiecaruia.20
Circumstantele sau imprejurarile privitoare la persoana unui participant nu se rasfring asupra celorlalti. Dimpotriva, cele referitoare la fapta se rasfring asupra participantilor, numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.
Daca actele savirsite pina in momentul impiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.
Determinarea, inlesnirea sau ajutarea, in orice mod, cu intentie, la savirsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie. Tot astfel, determinarea, inlesnirea sau ajutarea, in orice mod, cu intentie, la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana, care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
Societatile comerciale nu pot fi subiecti activi ai infractiunilor. In schimb patronii sau functionarii, administratorii sau alti salariati sunt cei care decid, hotarasc, nu respecta sau nu aduc la indeplinire anumite dispozitii care privesc activitatea societatilor comerciale. Dar cind asemenea persoane comit fapte prevazute, ca fiind infractiuni, ele vor rasunde individual conform legii, raspunderea penala fiind personala.
Deci, subiectii activi, autori ai infractiunilor privitoare la activitatea societatilor comerciale pot fi:
- fondatorii;
- administratorii;
- directorii;
- cenzorii;
- comanditarii;
- actionarii;
- lichidatorii;
- asociatii;
- particularii.
Subiectul pasiv este cel care sufera o vatamare penala de pe urma unei infractiuni.
Subiectul pasiv general sau mediat, este statul ca reprezentant al societatii, comunitatii ale carei interese sunt intotdeauna pereclitate prin savirsirea de infractiuni.
Subiect pasiv special sau imediat-in cazul nostru-este societatea comerciala vatamata direct prin comiterea infractiunii. Societatea comerciala este un subiect pasiv calificat, deoarece are o anumita calitate ca victima a infractiunii.21
3.2. Infractiuni care pot privi activitatea comerciala.
Se considera infractiune fapta (actiune sau inactiune) social-periculoasa, care atenteaza la viata si sanatatea persoanei, la drepturile si libertatile cetatenilor, la proprietate, la orinduirea de stat, la sistemul politic si economic, precum si alte fapte social-periculoase prevazute de legea penala.22
La etapa actuala infractiunile penale stabilite pentru anumite activitati comerciale constituie un ansamblu de incriminari de mare importanta pentru ocrotirea economiei nationale, pentru buna desfasurare a activitatii agentilor comerciali de toate categoriile ca si pentru apararea intereselor comerciale ale fiecarui cetatean al tarii.
Avind in vedere insemnatatea acestor valori sociale, legiuitorul a instituit un sistem de protectie a lor, chiar si prin prevederile constitutionale. Astfel, potrivit art.127, titlul 4 din Constitutia Republicii Moldova, "statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent". De asemenea, 128 in Constitutie se arata ca economia Moldovei este o economie de piata, si se precizeaza ca statul trebuie sa asigure:
a) - libertatea comertului;
- protectia concurentei loiale;
- crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) - protejarea intereselor nationale in activitatea comerciala, financiara s.a.;
c) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
d) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.23
Toate aceste prevederi isi gasesc reflectarea si in dispozitiile legii penale care incrimineaza principalele fapte prin care se aduc pagube valorilor sociale ocrotite si in normele constitutionale.
Tot in baza prevederilor constitutionale, legiuitorul a adoptat si o serie de legi speciale cu dispozitii penale, pentru tot ansamblu de dispozitii penale care ocrotesc valorile sociale din domeniul comertului.
Infractiuni din Codul penal care pot privi activitatea comerciala:
1. Sustragerea prin escrocherie din avutul proprietarului (art. 122 C.P.).
Potrivit alin. 1 al art. 122 C.P., escrocheria ca forma a delapidarii constituie insusirea avutului proprietarului prin inselaciune sau abuz de incredere.
Metoda de insusire a avutului proprietarului prin escrocherie consta in faptul ca vinovatul inseala proprietarul sau persoanele carora acesta le-a incredintat averea sa si ele, fiind induse in eroare, transmit binevol vinovatului averea; considerind ca vinovatul are dreptul legitim de a o primi. Potrivit p.8. al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, trebuie tinut cont ca de drept indiciu al escrocheriei este faptul ca victima transmite benevol infractorului bunurile sau dreptul asupra averii sub influenta inselaciunii sau a abuzului de incredere.
Primirea bunurilor cu conditia indeplinirii unui angajament poate fi calificata drept escrocherie numai in cazul cind infractorul inca la momentul intrarii in posesia acestor bunuri avea drept scop insusirea lor si nu avea de gind sa indeplineasca angajamentul asumat.
Exista doua varietati de savirsire a delapidarii prin escrocherie:
1) insusirea avutului proprietarului prin inselaciune;
2) insusirea avutului proprietarului prin abuz de incredere.
Insusirea avutului proprietarului prin inselaciune.
In dreptul comercial inselaciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informatii a caror anuntare era obligatorie. Datele false anuntate de vinovat in scopul insusirii averii proprietarului se pot referi atit la personalitatea infractorului sau a altor persoane, cit si la unele obiecte, fenomene. Actele de inselaciune comerciala pot fi infaptuite pe cale verbala, in scris, precum si in mod concludent.
Insusirea averii proprietarului prin inselaciune se intilneste cel mai des in practica judiciara sub forma prezentarii actelor false. Persoana oficiala care a eliberat actul fals poarta raspundere pentru ajutorul acordat in vederea savirsirii escrocheriei (art.17 si art.122 C.P.), si pentru falsificarea actelor publice (art. 189 C.P.).
Inselaciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta si prin savirsirea diferitelor actiuni cu scopul de a schimba forma, infatisarea si calitatea unor obiecte prin a caror prezentare vinovatul insuseste averea proprietarului. De exemplu, vinovatul vinde unui muzeu o opera de arta plastica falsificata de dinsul.
Drept escrocherie trebuie calificate si cazurile de primire sistematica a mijloacelor de la stat sau de la organizatii obstesti ca rezultat al greselii comise de persoane oficiale.
Insusirea avutului proprietarului prin abuz de incredere.
Abuzul de incredere este o forma a inselaciunii. Prin abuz de incredere se poate insusi averea proprietarului de persoana careia i-a fost incredintata (de ex. obiectele luate in chirie etc.). Profitind de increderea proprietarului, vinovatul se comporta fata de averea lui ca si fata de a sa proprie, neavind intentie de a o intoarce.
Abuzul de incredere ca forma a escrocheriei consta in faptul ca vinovatul, folosind unele relatii de serviciu sau contractuale cu persoanele carora le-a fost incredintata averea publica sau privata, si-o insuseste fara a o intoarce proprietarului. De ex., vinovatul nu achita pentru obiectele cumparate in rate. Prin abuz de incredere este insusita si averea proprietarului, "imprumutata" de catre vinovat fara a face formele legale.
In practica judiciara escrocheria se intilneste concomitent sub ambele sale forme: inselaciune si abuz de incredere.
Escrocheria se consuma din momentul cind averea a fost insusita si infractorul are posibilitatea de a se folosi sau a dispune de ea la dorinta sa.
Legislatia penala in vigoare evidentiaza trei categorii de escrocherii comerciale:
1) Escrocheria fara circumstante agravante, care in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de pina la trei ani si cu sau fara o amenda in marime de la treizeci la saptezeci de salarii minime.
2) Escrocheria savirsita in mod repetat, care in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de la doi pina la sase ani cu sau fara confiscarea averii, ori cu o amenda in marime de la cincizeci la o suta de salarii minime.
3) Escrocheria care a pricinuit pagube mari proprietarului. In dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de la sapte pina la cincisprezece ani cu confiscarea averii sau cu o amenda in marime de la saptezeci la o suta cincizeci de salarii minime.24
Potrivit articolului 122/1 fabricarea sau punerea in circulatie a hirtiilor de valoare false, in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de la zece la douazeci si cinci ani, cu sau fara confiscarea averii.
Art. 122/2-confectionarea, desfacerea sau folosirea cardurilor si a altor documente de plata false in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate de la trei la sase ani, cu sau fara confiscarea averii.25
Cu privatiunea de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani si cu sau fara confiscarea averii se mai pedepseste o organizatie criminala sau un recidivist deosebit de periculos, in urma actiunii savirsite.
Nota. Prin carduri si alte documente de plata, ce nu constituie hirtii de valoare, se inteleg acele instrumente de plata, care au calitatile unui document de plata ce confirma, stabileste ori atribuie drepturi sau obligatii patrimoniale.26
2. Sustragerea din avutul proprietarului prin insusire, delapidare sau abuz de serviciu (Art.123 C.P.).
Potrivit p.11 al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, drept insusire sau delapidare trebuie calificate actiunile persoanelor care, conform functiilor lor de raspundere, raporturilor contractuale sau insarcinarii speciale a proprietarului, infaptuiesc in privinta bunurilor incredintate imputernicirile de dispunere, administrare sau pastrare (depozit, vinzator, casier s.a.).
In atributiile de serviciu a gestionarului, intra primirea bunurilor ce i se incredinteaza prin operatii de inregistrare si evidenta, depozitare, conservarea si asigurarea securitatilor, precum si eliberarea (predarea) destinatarului. Aceste imputerniciri usureaza sustragerea ilegala a averii, inlesnesc ascunderea urmelor infractiunii. De acea atare circumstante marturisesc despre pericolul sporit al infractiunii comerciale si maresc masura de pedeapsa pentru savirsirea ei.27
Prin sustragerea din avutul proprietarului pe calea insusirii se intelege scoaterea ilicita a bunului din sfera patrimoniala a proprietarului urmata sau insotita de trecerea lui in stapinirea efectiva a faptuitorului sau a altei persoane. Este necesar ca persoana sa dispuna de un oarecare bun ca un adevarat proprietar, de ex., sa aiba posibilitatea de a-l consuna, folosi sau instraina. Lipsa averii in momentul controlului, reviziei inca nu marturiseste despre faptul insusirii ei. Ea poate lipsi din cauza imprumutului, pierderii sau degradarii etc. Pentru componenta infractiunii e necesar a stabili faptul insusirii ilegale de catre vinovat a averii incredintate lui.
Sustragerea din avutul proprietarului prin delapidare sau irosire (folosire, cheltuire) se manifesta prin consumarea si alienarea (cedarea) averii ilegal insusite.
Averea proprietarului delapidata este consumata, cheltuita, daruita sau transmisa de catre vinovat altor persoane fara restituirea echivalentului ei. Sustragerea din avutul proprietarului prin delapidare este o prelungire a sustragerii prin insusire, deoarece nu poate fi consumata, cheltuita sau facuta cadou averea proprietarului care, mai intii, n-a fost insusita ilegal. Averea delapidata in acest mod, ca si la insusire, se gaseste in posesia legala a vinovatului, si el, profitind de aceasta, o consuma dupa dorinta sa.
Sustragerea din avutul proprietarului prin abuz de serviciu-presupune ca o persoana oficiala, folosind intentionat atributiile sale, contrar obligatiilor de serviciu, sustrage averea proprietarului pentru a folosi in scop de profit. Spre deosebire de insusire si irosire, sustragerea averii prin abuz de serviciu se infaptuieste de catre persoana, careia, de obicei, nu-i este incredintata aceasta avere.
Faptuitorul, profitind insa de dreptul sau de gestionare administrare a acestei averi, prin subalternii sai obtine pe cale ilicita averea proprietarului. Metodele sustragerii averii proprietarului prin abuz de serviciu, pot fi diferite: Intocmirea diferitelor acte false, darea indicatiilor ilegale, trecerea la pierderi a averii etc. Principalul este ca in toate cazurile faptuitorul, sustragind averea, foloseste intentionat atributiile sale, contrar obligatiilor de serviciu.
Potrivit p.12 al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, abuzul de serviciu savirsit de catre o persoana oficiala, care consta in acapararea ilegala cu scop de profit a averii proprietarului in folosul ei sau in folosul altor persoane, trebuie considerat drept o delapidare si calificat in baza art. 123 C.P.
La delimitarea delapidarii prin abuz de serviciu, e necesar a reiesi din faptul ca infractiunea trebuie calificata in baza art.123 C.P. numai in cazurile cind utilizarea de catre persoana cu functie de raspundere a serviciului a servit drept mijloc de sustragere ilegala a averii posesorului in proprietatea sa sau a altor persoane. Daca abuzul de serviciu a fost savirsit din motive de profit, dar n-a avut drept scop sustragerea averii, actiunea trebuie calificata in baza art. 184 C.P. (abuzul de putere sau abuzul de serviciu).
Infractiunea se socoate consumata, indiferent de forma delapidarii (insusire, irosire sau abuz de serviciu), din momentul cind vinovatul a obtinut posibilitatea de a se folosi de aceasta avere ca si de a sa ori a consumat-o.28
In dreptul penal insusirea sau delapidarea avutul proprietarului, incredintat celui vinovat sau care se afla in administrarea lui, precum si sustragerea avutului proprietarului de catre o persoana oficiala (imputernicita) prin abuz de serviciu, - se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de pina la cinci ani ori cu o amenda in marime de la cincizeci la o suta de salarii minime cu sau fara privarea de dreptul de a ocupa anumite posturi sau de a exercita o anumita activitate.
Aceste actiuni, savirsite in mod repetat sau in urma intelegerii prealabile de catre un grup de persoane, in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de la trei la sapte ani, cu sau fara confiscarea averii, cu sau fara privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate de la doi pina la cinci ani, ori cu o amenda in marime de la saptezeci la o suta douazeci de salarii minime.29
3. Divulgarea secretului comercial (art. 155 C.P.)
Divulgare informatiilor - constituie secret comercial de catre o persoana careia aceste informatii i-au fost incredintate sau i-au devenit cunoscute in legatura cu serviciul sau munca sa.
Se cunoaste faptul ca in fiecare tara exista date si informatii cu caracter comercial, care, desi nu constituie secrete de stat, nu sint destinate publicitatii. Pastrarea secretului acestora constituie o obligatie morala, patriotica si juridica atit din partea persoanelor care le cunosc, cit si din partea oricaror persoane care au ajuns sa cunoasca in orice mod astfel de date sau informatii.
Divulgarea unor asemenea date si informatii prezinta un pericol social care justifica incriminarea si sanctionarea lor in legea penala.
Prin incriminare acestei fapte ca infractiune se urmareste apararea atit a avutului public, cit si a celui privat (fapta sa fie de natura sa produca pagube a avutului public sau privat).30
Conditii preexistente.
A. Obiectul infractiunii.
a) Obiectul juridic generic este comun cu cel al tuturor infractiunilor comerciale.
b) Obiectul juridic special al infractiunii de divulgare a secretului comercial este constituit din relatiile sociale care asigura normala desfasurare a activitatii agentilor comerciali, prin apararea secretului datelor si informatiilor comerciale.
c) Aceasta infractiune are si un obiect material daca fapta de divulgare priveste un document care contine date si informatii nedestinate publicitatii. In acest caz obiectul material este insusi documentul.
B. Subiectii infractiunii.
a) Subiectul activ. La varianta agravata infractiunea prevazuta de art. 155., subiectul activ este circumstantiat de catre lege, el fiind salariatul unei societati comerciale. Intr-o societate comerciala poate sa existe un numar mai mare sau mai mic de salariati care lucreaza, prin natura atributiilor de serviciu, cu date si informatii care sint considerate a fi secrete de serviciu. Oricare din acestia intrunesc conditia legala si daca divulga aceste date si informatii devin subiecti activi ai infractiunii prevazuta de art. 155 C.P. Dar subiecti activi pot fi si alti salariati care nu lucreaza permanent cu asemenea date, dar le pot cunoaste in indeplinirea unor indatoriri temporare. In aceasta categorie intra inspectorii financiari si altii care fac parte din organele de control.
In varianta atenuata a infractiunii subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica, indiferent de modul in care a ajuns in posesia datelor sau informatiilor pe care le divulga.
Infractiunea este susceptibila a fi realizata in toate formele participatiei.
b) Subiect pasiv al infractiunii este societatea comerciala a carei activitate este perturbata prin divulgarea secretelor de catre alte persoane.
Continutul constitutiv.
A. Latura obiectiva.
a) Elementul material al laturii obiective a infractiunii se realizeaza printr-o actiune de divulgare a unor date si informatii, fie de catre o persoana care le detinea in virtutea atributiilor, fie de catre orice persoana. Pentru existenta infractiunii, in lege se cere ca aceste date si informatii sa nu fi fost destinate publicitatii.
Nu intereseaza persoana catre care s-a facut divulgarea datelor sau informatiilor.
Prin divulgare se intelege darea in vileag a datelor sau informatiilor catre o alta persoana care nu este capabila sa le cunoasca. Aceasta comunicare se poate face in diverse modalitati faptice si cu diferite mijloace. De asemenea, divulgarea se poate realiza atit prin actiuni cit si prin inactiuni (de ex., o persoana nu incuie usa biroului in care se afla date si documente nedestinate publicitatii, stiind ca altcineva va intra si le va consulta).
Nu prezinta relevanta daca divulgarea s-a facut de catre o persoana sau mai multe si nici daca s-a facut in totalitate sau numai partial.
Pentru existenta elementului material, legea cere a fi indeplinita cerinta ca divulgare sa fie de natura sa produca pagube avutului public sau privat. Aceasta cerinta va fi indeplinita in cazul in care se va stabili ca, datorita naturii datelor si informatiilor divulgate, exista posibilitatea reala a producerii unor pagube pentru avutul public sau privat.
Legea nu cere sa se fi produs un prejudiciu efectiv, ci reies la posibilitatea ca fapta sa fie de natura sa-l produca.
b) Urmarea imediata consta din savirsirea uneia din faptele incriminate si producerea prin aceasta a unei stari de pericol pentru avutul public sau privat.
c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din actiunea de divulgare.
B. Latura subiectiva.
Infractiunea de divulgare a secretului comercial se savirseste cu intentie directa sau indirecta.
Intentia faptuitorului rezulta din aceea ca el trebuie sa stie ca divulga date nedestinate publicitatii si ca prin aceasta actiune creeaza o stare de pericol pentru avutul public sau privat.
In situatia in care divulgarea unor asemenea date sau informatii s-a facut din vina de catre cel ce le cunostea prin natura atributiilor de serviciu, va constitui, dupa caz, infractiunea de neglijenta in serviciu sau o abatere disciplinara.
Forme. Sanctiuni.
A. Forme.
Desi infractiunea este susceptibila a fi savirsita in toate formele imperfecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.
Infractiunea se consuma in momentul in care actiunea de divulgare a datelor sau informatiilor nedestinate publicitatii a fost dusa pina la urma, adica au intrat in posesia persoanei neindreptatite a le cunoaste.
Desi infractiunea este de consumare imediata, in practica, de cele mai multe ori, ea se savirseste in mod continuat, in baza aceleiasi rezolutii infractionale. In asemenea situatii, epuizarea infractiunii va avea loc in momentul realizarii ultimului act de divulgare.
Conditii preexistente.
A. Obiectul infractiunii.
a) Obiectul juridic generic al infractiunii este comun cu cel al tuturor infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite activitati comerciale.
b) Obiectul juridic special al infractiunii il constituie relatiile sociale ale caror formare, normala desfasurare si dezvoltare depind de respectarea regulilor privind diferite operatii, care au la baza o operare de masurare.
Infractiunea de inselarea clientilor are si un obiect juridic secundar, referitor la apararea intereselor materiale ale agentilor comerciali si persoanelor particulare.
c) Avind in vedere ca infractiunea de inselare a clientilor poate fi conceputa fara un obiect material asupra caruia se efectueaza aceasta operatie, acesta va fi constituit din bunurile aflate in circuitul comercial care sunt susceptibile a fi masurate.
Aceste bunuri pot fi atit din cele destinate consumului cit si cele cu caracter productiv.
B. Subiectii infractiunii
a) Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi orice persoana fizica, pentru ca el nu este circumstantiat in vreun fel de catre lege. El poate fi un salariat al unei societati comerciale (cu capital de stat, mixt sau privat) sau orice particular care efectueaza activitati comerciale.
In prima categorie de "salariati ai unor societati comerciale" pot fi insusi sefii si lucratorii din depozitele de bunuri materiale, cei care se ocupa cu activitatea comerciala.
Infractiunea de inselarea clientilor poate fi savirsita si prin actiunea concertata a mai multor persoane, care vor fi participanti (coautori, instigatori sau complici).
b) Subiect pasiv al infractiunii poate fi atit agentul comercial pagubit cit mai ales cumparatorul - consumator al bunurilor cumparate din comert.
Tot ca subiect pasiv poate fi chiar si un alt salariat (gestionar, merceolog etc.) care este inselat atunci cind se ocupa de operatiuni de aprovizionare din depozite cu bunuri pentru institutia in care lucreaza.
Continutul constitutiv.
A. Latura obiectiva.
a) Elementul material consta din actiunea de inselare, de inducere in eroare, cu prilejul vinzarii, repartizarii ori remiterii unor produse sub cantitatea solicitata.
In activitatea comerciala se foloseste tot mai frecvent sistemul de preambalare a marfurilor pe care in mod obligatoriu trebuie sa se specifice cantitatea cuprinsa in ambalaj. Desigur, daca cei inselati la rindul lor cu cintarirea acestor marfuri in depozite vor pune produse mai putine decit cantitatea indicata pe ambalaj, se vor face vinovati de infractiunea de inselare la masurat.
b) Urmarea imediata a infractiunii (indiferent de modalitatea care a fost realizata) consta in producerea prin inselaciune a unui prejudiciu, a unei pagube materiale persoanelor (fizice sau juridice) vatamate si crearea prin aceasta a unui pericol pentru relatiile sociale comerciale ocrotite intre actiunea frauduloasa si urmarea imediata, trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.
B. Latura subiectiva.
Infractiunea se savirseste numai ca intentie, intrucit faptuitorul stie ca aparatul de masura este inexact (si-l foloseste ca atare) sau foloseste aparatul exact in mod de inselaciune. De asemenea, faptuitorul realizeaza asemenea activitati de inselare cu un anumit scop (de a imbogati pe sine ori pe altul) care, desi nu este evidentiat in mod expres de lege, are relevanta pentru existenta infractiunii, el poate fi dedus din expresiile "inselare" si "folosirea inselarii". Inselarea clientilor nu poate fi savirsita din culpa.
Forme. Modalitati. Sanctiuni.
A. Forme. Modalitati.
Desi este susceptibila de toate formele imperfecte, legea nu pregateste actele pregatitoare.
Tentativa la infractiunea de inselare a clientilor este pedepsita potrivit art. 160/2. Exista tentativa - de ex., daca faptuitorul este surprins de catre victima sau alta persoana in timpul operatiei de inselare sau victima observa ca a fost inselata, refuza sa primeasca marfa si anunta organele de control pentru a constata aceste fapte. Momentul consumarii coincide, in principiu cu cel al acceptarii si primirii produselor de catre victima.
Infractiunea este unica si atunci cind cu aceeasi rezolutie infractionala, faptuitorul realizeaza doua sau mai multe acte de inselare a clientilor, in aceeasi modalitate sau in ambele modalitati.
Repetarea unor asemenea actiuni la intervale mai mari de timp, constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau o infractiune continuata, in functie de existenta uneia sau mai multor rezolutii infractionale din partea autorului. Infractiunea se epuizeaza in momentul cind s-a efectuat ultimul act delictuos.32
B. Sanctiuni.
Infractiunea de inselare a clientilor este pedepsita cu amenda in marime, de pina la o suta cincizeci de salarii minime, fie cu privarea de dreptul pe un termen de la doi pina la cinci ani, de a ocupa posturi in intreprinderile de deservire sociala a populatiei si ale gospodariei comunale.
Aceleasi actiuni, savirsite fie in urma unei intelegeri prealabile de un grup de persoane, fie in proportii mari, fie de o persoana anterior condamnata pentru o infractiune similara-se pedepsesc cu privatiunea de libertate pe un termen de la doi la sapte ani cu sau fara confiscarea averii si cu interdictia pe un termen de la doi pina la cinci ani de a ocupa anumite posturi in intreprinderile de deservire sociala a populatiei si ale gospodariei comunale.33
Continutul legal.
Prin savirsirea unor asemenea fapte, tot mai frecvente in domeniul producerii si comercializarii bunurilor materiale, necesare vietii cotidiene, consumatorii nu primesc produsele solicitate si in care au incredere, ci altele, de calitate inferioara, fiind in acest mod inselati, inselati nu numai in buna lor credinta - crezind ca primesc bunurile dorite - dar si din punct de vedere material (intrucit ofera preturi mai mari pentru bunurile de calitate inferioara).
Pericolul social al acestor fapte este evident, ceea ce justifica incriminarea lor in legea penala.
Conditii preexistente.
A. Obiectul infractiunii.
a) Obiectul juridic generic este comun cu cel al tuturor infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite activitati comerciale.
b) Obiectul juridic special al acestor infractiuni constituie relatiile sociale. Existenta lor depinde de respectarea normelor referitoare la calitatea marfurilor sau a oricaror alte produse destinate consumului productiv sau industrial.
c) Obiectul material al infractiunii este format din marfurile sau orice alte produse atit in cazul falsificarii sau substituirii, precum si in situatiile in care au fost expuse spre vinzare sau au fost vindute efectiv.
Dupa cum observam, legiuitorul nu limiteaza sfera obiectului material al infractiunii, cu toate acestea trebuie avute in vedere acele marfuri sau produse care sunt susceptibile de a fi falsificate sau substituite.
B. Subiectii infractiunii.
a) Subiectul activ poate fi orice persoana.
Subiectul activ este un angajat al unei societati comerciale, un comeciant particular sau un producator agricol.
Infractiunea este susceptibila de a fi savirsita in toate formele de participatie (coautor, instigare sau complicitate).
b) Subiect pasiv al infractiunii este, in primul rind, consumatorul inselat cu privire la calitatea marfii pe care o primeste. De asemenea, subiect pasiv poate fi unitatea comerciala unde lucreaza subiectul activ si pe care a compromis-o prin activitatea delictuoasa desfasurata, pagubind-o.33
Continutul constitutiv.
A. Latura obiectiva.
a) Elementul material consta in actiunea de inselare care se poate realiza prin una sau mai multe modalitati prevazute de lege: falsificarea, substituirea, expunere sau vinzare de bunuri falsificate sau substituite.
- Actiunea de falsificare priveste contrafacerea sau denaturarea calitatii produselor prin amestecarea lor cu substante de valoare inferioara. De asemenea, falsificarea se poate realiza si prin amestecarea in produsul de baza a unor substante prin care sa le mareasca perioada de fermentatie, aciditate, etc. si prin care se obtin produse de o calitate inferioara (de ex. la bauturile racoritoare).
- Prin substituire se intelege inlocuirea unor produse de calitate superioara cu altele de aceeasi natura, dar de calitate inferioara.
- Actiunea de expunere spre vinzare se comite de cei ce efectueaza contrafacerea sau substituirea marfurilor sau produselor, dar si de cei care se ocupa in mod direct de vinzare.
Acestia din urma se vor face vinovati de savirsirea infractiunii numai daca stiau ca produsul este substituit sau falsificat.
- Prin vinzarea marfurilor. Nu intereseaza forma vinzarii si nici locul unde se efectueaza. Pentru existenta infractiunii este suficient ca numai una din aceste modalitati sa se realizeze de catre faptuitor. Daca insa acesta, de ex., falsifica produsul si il pune apoi la vinzare, nu se va retine in sarcina sa decit o infractiune unica si nu un concurs de infractiuni.
Din analiza laturii obiective rezulta ca de fapt activitatea de inselare a clientului se realizeaza doar cu prilejul actiunii de vinzare a produsului falsificat sau substituit de catre faptuitor. In raport cu acest concept de inselare, celelalte activitati apar ca niste acte pregatitoare, pe care insa legiuitorul le-a incriminat ca activitati infractionale de sine statatoare.
b) Urmarirea imediata consta din savirsirea uneia din faptele incriminate si din crearea prin aceasta a unei situatii prejudiciabile pentru agenti comerciali si pentru persoanele fizice.34
In cazul savirsirii infractiunii prin vinzare, urmarea imediata consta din crearea unui prejudiciu material persoanelor care au cumparat marfurile sau produsele.
B. Latura subiectiva.
Infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor se savirseste cu intentie directa sau indirecta. Textul de lege nu prevede vre-o cerinta in legatura cu scopul urmarit de faptuitor, desi in fapt acesta urmareste obtinerea unui folos material pentru el sau pentru altul.
Forme. Modalitati. Sanctiuni.
A. Forme.
Desi aceste doua infractiuni sunt realizate in toate formele imperfecte, legea nu pedepseste actele pregatitoare ci numai tentativa.
Infractiunile se consuma in momentul cind actiunea de falsificare, substituire, expunere spre vinzare sau vinzarea au fost comise. Consumarea este realizata chiar daca s-a comis numai una din modalitatile normative incriminate.
Activitatea de vinzare a bunului falsificat sau substituit nu se poate concepe fara consimtamintul cumparatorului iar in functie de aceasta situatie se poate spune ca cel mai frecvent infractiunea se consuma in momentul in care cumparatorul a preluat bunul in posesia sa si a constatat ca este falsificat sau substituit.
Consumarea se realizeaza chiar si daca cumparatorul a respins marfa imediat ori nu a pus mina pe bunul respectiv, deoarece contractul de vinzare - cumparare se realizeaza intre vinzator si cumparator chiar daca bunul n-a fost preluat si pretul nu a fost platit.
B. Modalitati.
Savirsirea infractiunii de falsificarea produselor si producerea sau comercializarea produselor necalitative, necomplete sau neconforme standardelor poate fi realizata in cele patru modalitati normative corespunzatoare celor patru actiuni care constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii. Fiecare dintre aceste doua modalitati normative ii poate corespunde o varietate de modalitati faptice.
Fata de alte infractiuni la care apar situatii agravante pedepsite mai sever, in cazul falsificarii produselor si producerea sau comercializarea produselor necalitative, urmarite mai grave duc la schimbarea incadrarii juridice a faptei care va constitui, in acest caz o alta infractiune.35
C. Sanctiuni.
Falsificarea produselor (marfurilor), folosirea ilicita a emblemei comerciale straine, daca aceste actiuni au fost savirsite dupa aplicarea unei sanctiuni administrative pentru incalcari similare sau in proportii mari, - se pedepsesc cu amenda in marime de la cinci sute la o mie de salarii minime, cu confiscarea produselor (marfurilor) ce constituie obiectul infractiunii.
Aceleasi actiuni savirsite fie in proportii mari, fie in repetate rinduri - se pedepsesc cu privatiune de libertate pe un termen de la trei la sapte ani sau cu amenda de la doua mii la trei mii de salarii minime, cu confiscarea produselor (marfurilor) ce constituie obiectul infractiunii.70
Potrivit art.159 C.P. producerea sau comercializarea produselor (marfurilor) necalitative, necomplete sau neconforme standardelor, daca aceste actiuni au fost comise dupa aplicarea unei sanctiuni administrative pentru aceleasi incalcari sau in proportii mari, - se pedepseste cu privatiune de libertate pe un termen de la trei pina la cinci ani sau cu o amenda in marime de pina la o suta de salarii minime cu confiscarea produselor (marfurilor) ce constituie obiectul infractiunii.36
3. Sanctiunile de drept penal.
Sanctiunea de drept penal este o masura de constringere prevazuta de legea penala in cazul incalcarii dispozitiilor cuprinse in norma de incriminare de a se abtine de la savirsirea unei anumite fapte, sau, dimpotriva, de a avea un anumit comportament pozitiv. Unele sanctiuni au un caracter preponderent represiv (pedepsele), atele au un caracter preventiv (masurile de siguranta) care se aplica pentru a preveni savirsirea de fapte prevazute de legea penala prin inlaturarea unei stari de pericol.
Dupa cum se observa, impotriva infractiunilor se duce lupta nu doar printr-o singura sanctiune de drept penal. Intre aceste sanctiuni, pedeapsa ocupa un loc special, ca fiind sanctiunea de baza si cea mai complexa, ea indeplinind multe functii.
Pedepsele - constituie masuri de constringere si mijloc de indreptare a celor care savirsesc infractiuni. Scopul pedepsei este prevenirea savirsirii de noi infractiuni, atit de catre oricare alta persoana (preventia generala).37
Pedeapsa constituie nu numai o osinda pentru infractiunea savirsita, ci are drept scop si corectarea si reeducarea condamnatilor in spiritul atitudinii cinstite fata de munca, executari stricte a legilor, precum si prevenirea savirsirii de noi infractiuni atit din partea condamnatilor, cit si altor persoane.
Potrivit art.20 al Codului penal, pedeapsa nu urmareste scopul de a cauza suferinte fizice sau injosirea demnitatii omului.38
Persoanelor, care au savirsit infractiuni economico-financiare, li se pot aplica atit pedepse principale, cit si pedepse complimentare.
Ca pedeapsa economico-financiara principala poate fi:
- privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate;
- amenda.
In afara de pedepsele principale, condamnatilor li se pot aplica si pedepse complementare, asa ca de exemplu:
- confiscarea averii.
Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate, destituirea din functie si amenda pot fi aplicate atit ca pedepse principale, cit si ca pedepse complementare.39
Conform art. 28 C.P. privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate poate fi stabilita de instanta de judecata ca pedeapsa principala sau complementara pe un termen de la un an pina la cinci ani.
Aceasta pedeapsa poate fi aplicata in cazurile cind, dupa caracterul infractiunilor savirsite de cel vinovat, in timpul indeplinirii functiunii sale sau in timpul exercitarii unei anumite activitati, instanta gaseste ca este imposibil ca el sa-si mentina dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate.
Termenele de executare a pedepsei sub forma de privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate se calculeaza in modul prevazut de Regulamentul cu privire la modul si conditiile de executare in Republica Moldova a pedepselor penale, care nu sint legate de aplicarea masurilor de inriurire corectionala prin munca asupra condamnatilor, aprobat de legislatia in vigoare.40
Amenda - este o sanctiune baneasca ce se aplica de instanta de judecata in cazurile si in limitele prevazute de Codul penal.
Potrivit art. 29 C.P. marimea amenzii se stabileste in dependenta de caracterul si gravitatea infractiunii savirsite, luindu-se in considerare situatia materiala a celui vinovat, in limitele de la douazeci si cinci la cinci sute de salarii minime, iar pentru infractiuni cu scop de profit in limita de pini la cinci mii de salarii minime, luindu-se ca baza marimea salariului minim la momentul savirsirii infractiunii. La stabilirea pedepsei sub forma de amenda, instanta de judecata poate decide, luind in considerare persoana ceui condamnat si situatia lui materiala, achitarea amenzii in rate, indicind in acest caz in sentinta termenul concret de achitare. Pentru condamnatii care nu au domiciliu stabil in Republica Moldova, achitarea amenzii in rate nu se permite.
In caz de eschivare cu rea-vointa a condamnatului de la achitarea amenzii fixate ca pedeapsa principala, instanta de judecata poate sa inlocuiasca suma neachitata a amenzii printr-o pedeapsa sub forma de privatiune de libertate, calculindu-se o luna de privatiune de libertate pentru trei salarii minime, insa pe un termen nu mai mare decit termenul maxim, stabilit de Codul penal pentru infractiunile, de comiterea carora persoana a fost declarata vinovata.
Inlocuirea privatiunii de libertate prin amenda nu se admite.41
O alta sanctiune a infractiunii economico-financiara este confiscarea averii.
Confiscarea averii consta in trecerea fortata si gratuita in proprietatea statului a bunurilor condamnatului destinate sau folosite la savirsirea infractiunilor sau dobindite de el ca urmare a savirsirii infractiunii, precum si a veniturilor obtinute prin folosirea bunurilor si valorilor dobindite pe cale criminala.
Banii si cadourile primite nelegitim se confisca, iar valoarea serviciilor primite nelegitim se percepe prin hotarire a instantei de judecata, iar daca ele nu au fost gasite, instanta incaseaza de la condamnat suma de bani echivalenta, pornind de la valoarea acestora la momentul savirsirii infractiunii.
Confiscarea averii poate fi dispusa numai in cazurile, prevazute de legislatia Republicii Moldova iar pentru infractiuni, comise in interes material-si in cazurile prevazute de Partea speciala a Codului penal.
Instanta de judecata este obligata sa indice in sentinta, daca se confisca toata averea vinovatului sau numai o parte din ea; in ultimul caz instanta este obligata sa arate, ce parte din avere se confisca, sau sa enumere obiectele, ce urmeaza sa fie confiscate.
Nu pot fi confiscate unele obiecte necesare condamnatului si persoanelor aflate in intretinerea lui.
In caz de confiscare a averii condamnatului statul nu raspunde pentru datoriile si obligatiile condamnatului, daca ele au luat nastere dupa ce organele de cercetare prealabila, de ancheta penala sau instanta de judecata au luat masuri de asigurare a averii si daca s-a actionat fara consimtamintul acestor organe.
In privinta pretentiilor, care urmeaza a fi satisfacute din contul averii confiscate, statul raspunde numai in limitele activului. Ordinea de satisfacere a acestor pretentii se stabileste de Codul de procedura civila.43
Fiecare stat are dreptul exclusiv si obligatia de a apara relatiile sociale de o importanta vitala si de a cere oricarei persoane sa se abtina de la orice manifestari care ar putea dauna efectiv sau numai a pereclita aceste interese.
O conditie necesara pentru formarea unui stat bazat pe drept o constituie lupta pentru intarirea legalitatii, ordinii publice si ocrotirea drepturilor cetatenilor. Acest sarcini stau in fata tuturor organelor de stat, in special a organelor judecatoresti.
Mecanismul de baza care asigura apararea sociala, respectarea legislatiei si a drepturilor fundamentale ale omului este legislatia.
In lucrarea data am facut referire la raspunderea juridica in dreptul comercial si felurile ei:
- civila (delictuala si contractuala);
- penala;
- contraventionala.
In studiul efectuat s-a facut trimiteri la literatura de specialitate in acest domeniu, la legislatia in vigoare, si cadrul normativ al altor state (Romaniei).
Ideea principala a acestei lucrari este transmiterea catre destinatar a tuturor informatiilor ce se refera la materia raspunderii persoanelor participante la raporturile de drept penal.
Punind in evidenta notiunile de baza sa facut un pas spre cunoasterea elementelor principale privind raspunderea juridica.
1. Constitutia Republicii Moldova. - Chisinau, 1995.
2. Codul penal al Republicii Moldova cu modificari si completari la data de 15 februarie 2002.-Chisinau, 2002..
3.Codul de procedura penala cu modificari si completari la data de 15 martie 2001.-Chisinau, 2001
4. Drept penal. Partea speciala. - Bucuresti, 1995.
5. Borodac Alexandru. Curs de drept penal: Partea speciala. Vol. I. - Chisinau, 1996.
